Bogăție de culoare și parfum îmbătător,
Se înșiră ca alaiul prins în urma mirilor
Și-i vorbește-ncet naturii care pus-a viu covor,
Peste solul care are și putere, și mult dor.
Sunt bujori din paradisul presărat peste pământ,
Să deschidă lumii ochii peste-al vieții legământ
Și să poarte-ntre petale darul sfânt, dumnezeiesc,
Iar pe-aripi de vânt să cânte, graiul dulce, românesc.
Este-n toate bucuria și speranța nemuririi,
Ca ecou purtat de șoapte peste flamura-nverzirii
Și ca simbol de lumină prinsă-n fiecare floare,
Să tresară peste umbre, viața cu a ei splendoare.
Un simbol al României s-a născut în floarea rară,
Să vestească omenirii că la noi e primăvară
Și să poarte slova sfântă pe aripi de vânt hoinar,
Peste tot, în lumea toată, din hotar până-n hotar.
Încântarea să răsară peste creste de Carpați,
Care trupul țării-l ține în trăire dintre frați,
Și în gânduri înțelepte pentru cei care-și iubesc,
Țara asta, cu tărie și cu suflet românesc!
Autor: Aurelia Oancă
Imagine internet
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu