Nu poți boicota un război. Poți să fugi, dar dacă rămâi vine peste tine. Numai copiii își pun mâinile la ochi și cred că pot schimba realitatea.
Atunci când căpitanul cade pe câmpul de luptă, locul
lui e luat de locotenent. Când cade și locotenentul, comanda este dusă mai
departe de sergent. Și așa mai departe.
În război contează să mergi până la capăt, iar
victoriile se capătă cu sacrificii.
Moralul armatei este mai important decât orice;
chiar dacă adversarul este mai puternic, luptele sunt câștigate de cei mai
determinați.
Eu așa văd lucrurile, în termeni militari, în
ultimele cinci luni. E suficientă o breșă în fortificație, chiar dacă pare
inexpugnabilă. Breșa a fost făcută de Călin Georgescu, iar de atunci Sistemul
face gafe după gafe, arată că e în degringoladă.
Dacă-i lăsăm să astupe breșa din fortificație cu un
dop de mucușori și căcărăi, lucrurile vor trebui luate de la început peste
cinci ani.
Personal nu vreau la Cotroceni un autist după un un
deceniu cu un retard.
Mai ales că nu va fi nici el președinte, cum nu a
fost nici cel anterior, ci o simplă hologramă ineptă.
Ce vă propun este doar să nu cedați; steagul trebuie
dus mai departe, indiferent de situație. Nu ne permitem dezamăgiri.
Căpitanul e rănit, dar se va reface.
Și va reveni la locul de luptă, pentru că acum este
de câștigat o bătălie.
Să nu ne facem iluzii.
Războiul pe care îl avem de dus este mult, mult mai
amplu.
Autor:
Iulian Capsali


Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu