Nu au înțeles nimic!

George Simion, singurul lider post-decembrist intrat în finala prezidențială cu un partid de el creat, cu excepția lui Ion Iliescu – dar care mai degrabă a moștenit un PCR căruia doar i-a schimbat numele – a obținut un scor cu 4 în față, performanță reușită doar de Iliescu de două ori (nu și a treia oară), de Năstase și de Ponta.

A făcut-o nu din fruntea celui mai mare partid post-decembrist, ci a unuia apărut acum cîțiva ani, de la zero. E ceva. Cel mai important, însă, reușita lui se datorează unui fapt de necontestat: adversarii săi nu au înțeles nimic din anul electoral 2024. În loc să tragă învățăminte, s-au prostit și mai tare și vor plăti scump.

Unul dintre cele mai spectaculoase momente din istoria alegerilor s-a întîmplat în iulie 1945, în Marea Britanie. După capitularea Germaniei naziste, în mai 1945, cu cîteva săptămîni înaintea alegerilor, sondajele de opinie arătau că Winston Churchill se bucura de încrederea a 83% dintre englezi și era de așteptat victoria Partidului Conservator la alegerile din vară. Dar, vai, a cîștigat Partidul Laburist, învingîndu-l zdravăn pe marele erou de război.

S-a întîmplat pentru că Churchill a făcut o greșeală monstruoasă. După șase ani de război mondial, omenirea, și britanicii în special, era sătulă de război. Voia pace, refacere economică, voia să trăiască din nou firesc. Numai că Churchill, în loc de asta, le-a pus pe tapet ideea continuării războiului pînă la frîngerea Japoniei pe genunchi – alegerile au fost cu o lună înainte de Hiroshima și Nagasaki – și chiar s-a zvonit că lua în calcul întoarcerea armelor contra Rusiei, pentru a-l „liniști” și pe Stalin, fostul aliat de conjunctură.

Cu perspectiva continuării războiului cînd lumea se pregătea să răsufle ușurată, Churchill a fost sancționat dur la urne și a revenit abia la următoarele alegeri. O singură greșeală l-a costat scump, deși era marele erou al nației.

Iohannis, PSD și PNL au făcut nu una, ci cam toate erorile posibile. Au călcat efectiv în picioare statul de drept, normele democrației, au indus frica în români.

Anul 2024 a fost un coșmar: alegeri comasate ca să iasă bine PNL și PSD, prezidențiale devansate fără explicații, apoi repuse la data uzuală, alegeri înșirate pe 3 săptămîni consecutiv, deși se putea comasa parlamentarele cu primul tur, candidați excluși arbitrar din cursă, reținuți în stradă și acuzați de lucruri inimaginabile, alegeri anulate complet, președinte intrat în depășire de mandat, apoi demisionar pe nepusă masă, apoi iar eliminări de candidați șamd.

Răstimp, nu a mai guvernat nimeni și s-a trăit din împrumuturi. S-a pus pumnul în gura presei, s-a cumpărat masiv presă, s-a recurs la amenințări, intimidări, suspendări. Peste toate, însă, ceea ce a înfuriat cel mai mult românii a fost retorica permanentă pro-Ucraina, pro-război, pro-refugiați, pro-Moldova, pro-UE, pro-SUA și tot așa, mai puțin pro-România.

Aici s-a rupt filmul cel mai deplin. Românii au ajuns să se simtă marginali în propria țară.

Performanța stupefiantă a lui Călin Georgescu ar fi trebuit să dea de gîndit guvernanților, să analizeze profund cauzele. În loc de asta, au dat vina pe boți și troli, pe ruși etc. Au scăpat din vedere un mic amănunt: nu e de ajuns să ai priză mare pe Tiktok, asta o reușește și Tzanca Uraganu.

Mai trebuie și ca mesajul tău chiar să ajungă la sufletul oamenilor, iar asta a reușit cu brio Georgescu. Numai un lider cu un I.Q. limitat precum Ciolacu putea sconta pe succes electoral apărînd pe Titok cu sarmale în cap și salvînd pisici.

Victoria covîrșitoare a lui George Simion în primul tur al alegerilor prezidențiale din România din 2025, cu peste 40% din voturi – cît următorii doi candidați la un loc – reflectă o combinație de factori structurali, socio-economici, culturali și strategici.

Avem inegalități sociale și sărăcie. Electoratul din zonele rurale, defavorizate economic, a fost receptiv la discursul anti-elitist și suveranist. Mergînd pe urmele lui Georgescu, liderul AUR a promis recuperarea demnității naționale și protejarea românului simplu, mesaje care au prins la populația afectată de inflație, servicii publice slabe și migrație masivă.

A fost și criza încrederii în partidele tradiționale: PNL și PSD au guvernat în diverse formule fără a livra schimbări percepute ca reale. Mulți români i-au văzut ca parte a „sistemului corupt”, ceea ce a crescut atracția unui outsider.

Mesaje simple, repetate insistent: Simion a folosit sloganuri directe, anti-globaliste, anti-UE, anti-SUA, uneori cu accente conspiraționiste. Mesajul a fost coerent și ușor de reținut, spre deosebire de ceilalți candidați.

A avut campanie de teren masivă. AUR și echipa lui Simion au mers din poartă în poartă în sate și orașe mici, cu o prezență constantă la evenimente populare (piețe, biserici, școli). A fost o campanie „tradițională” în contrast cu strategiile digitale elitiste ale celorlalți candidați, deși AUR a folosit foarte bine și tehnologiile moderne.

A livrat mesaje despre „trădarea națională”. A prezentat aderarea la UE, parteneriatele cu NATO și sprijinul pentru Ucraina ca acte de subordonare care au dus la pierderea suveranității și identității naționale. S-a aliat informal cu lideri religioși locali, promovînd valori creștin-ortodoxe și atacînd agenda progresistă (LGBTQ+, educația sexuală, multiculturalismul).

În diaspora românească, Simion a avut scoruri uriașe, în parte datorită unui discurs de apropiere de „românii abandonați în afara granițelor”. Electoratul rural a fost copleșitor de partea sa: simplificarea mesajului și abordarea directă a problemelor locale au fost eficiente.

Anularea alegerilor, percepută de cei mai mulți ca intervenție din afară, a fost speculată de Simion pentru a întări narațiunea suveranistă: „Ni se fură votul”. Excluderea lui Călin Georgescu l-a victimizat și a galvanizat nucleul dur AUR, prezentînd victoria lui Simion ca revanșă împotriva sistemului.

Dacă Simion a mers pe cartea umanității, prin contrast Nicușor Dan a lăsat și lasă impresia că doar execută un program, pe care nu îl și „simte”. Impresia de artificial, de individ dirijat din umbră de alții, a plutit permanent în jurul său. Nu a reușit să capteze emoțional electoratul, a excelat în clipuri stupide pe Tik-Tok și a avut dificultăți de mobilizare în afara urbanului educat.

Cît despre candidatul PSD-PNL-UDMR, Crin Antonescu, a fost perceput masiv și prioritar ca parte a vechiului sistem. Cel mai mult a contat absența sa un deceniu din spațiul public și lipsa unui loc de muncă. După un președinte turist, românii au refuzat perspectiva unui președinte trîntor.

Crin Antonescu, privind în profunzime, pare să fi fost un plan diabolic al conservatorului Viktor Orban de a servi culoarul suveranist-trumpist din România prin promovarea unui personaj fără șanse reale împotriva acestuia. Și a reușit asta din plin, fără a fi limpede deocamdată prin ce mijloace.

Cert e că primul care a discutat cu Antonescu a fost liderul UDMR, Kelemen Hunor, total neuzual în politica de la București. Iar PSD, PNL, UDMR şi grupul minorităţilor au anunțat, reamintim, candidatura lui Crin la fix două zile după întrevederea lui Marcel Ciolacu, la București, cu Viktor Orban. Poate într-o zi se va afla ce vor fi discutat cei doi în spatele ușilor închise.

Avem motive temeinice să credem că axa Trump-Orban a manevrat subtil în favoarea suveraniștilor, pentru că fie și numai susținerea declarată a maghiarilor pentru un candidat etnic român e un dezavantaj pentru el, din start, mai ales în privința alegătorilor români din Ardeal. Iar Crin a fost împins nu doar să candideze cu susținerea solid declarată a UDMR, dar și-a făcut și o mare campanie în secuime, uitînd cuvîntul „România” și tricolorul pe afișele în limba maghiară care, culmea, au fost puse și în București.

Acum, același Kelemen Hunor se grăbește să anunțe sprijinul UDMR pentru Nicușor Dan. Planul Orban merge mai departe.

Concluzie: succesul lui George Simion în primul tur nu este un accident, ci rezultatul unei campanii bine calibrate, ancorate în realități socio-economice dureroase și o criză profundă de reprezentare politică. El a reușit să capteze furia, frustrarea și dorința de schimbare ale unei părți largi a electoratului, mai ales în afara centrelor urbane. Nu a făcut greșeala lui Churchill, ori a guvernanților, de a repeta papagalicește susținere totală și necondiționată pentru război, pentru Ucraina.

Victoria sa în turul doi e un lucru aproape cert, pentru că distanța față de locul doi e dublul procentelor lui Nicușor. Năstase și Ponta, care au luat cu 4 în față și au pierdut în turul doi, au avut doar 7, respectiv 10% în fața adversarilor.

20% e imposibil de remontat și dacă, totuși, s-ar întîmpla asta, e de la sine înțeles că toți, în țară sau afară, ar rămîne cu impresia că s-a furat masiv la vot. Exact scînteia de care ar avea nevoie o Românie deja impregnată cu praf de pușcă.

Autor: Bogdan Tiberiu Iacob

Sursa: ACTIVENEWS