După primul tur din 4 mai 2025, România ar trebui cu un ochi să râdă, iar cu celălalt, dacă nu să plângă, măcar să fie pregătit pentru așa ceva. Da, căci Crin Antonescu, candidatul cu niscaiva bube în cap, scos de la naftalină de fosta coaliție guvernamentală (PSD-PNL-UDMR-minorități), totodată singurul – zic eu – cunoscător de subtilități politice din cei 11 aspiranți la fotoliul cotrocenist, n-a izbutit să treacă în turul doi, astfel că finala se va disputa între extremistul (el își spune suveranist) George Nicolae Simion, președintele AUR, și Nicușor Dan, primarul general al Capitalei.
Mai înainte de
consumarea primului tur, obișnuiam să le spun prietenilor și cunoștințelor că,
în țara politrucilor orbi, chiorul Crin Antonescu este împărat. Acuma, după
misologul și năucitorul vot al maselor isterizate în favoarea primitivului
Simion (a obținut peste 40%), spun la fel ca Gustave Le Bon, fondatorul
psihosociologiei, în celebra lui carte Psihologia
maselor (Editura Științifică, București, 1991), capodopera politologică pe
care președintele american Theodore Roosevelt (laureat al Premiului Nobel
pentru Pace) o păstra la Casa Albă alături de Biblie: „Acțiunea inconștientă a mulțimilor, substituită
activității conștiente a indivizilor, reprezintă una din trăsăturile
distinctive ale epocii noastre” (și a noastră, adaug eu, cu decisiva
contribuție a tembelizorului și,
îndeosebi, a idiotizantelor rețele internautice); „Evenimentele memorabile sunt
efectele vizibile ale unor schimbări invizibile, intervenite în sentimentele
oamenilor”; „Nu în consiliile princiare, ci în adâncul sufletului oamenilor se
pregătesc destinele mulțimilor”; „Mulțimile acumulează nu inteligență, ci
mediocritate” (astăzi, completez eu, acumulează enorma prostie de pe rețelele
sociale, de unde necontenitul spor al analfabetismului funcțional); „(...)lipsită
de spirit critic, mulțimea se arată de o credulitate excesivă” (atât la
absurditățile debitate cu ceva timp în urmă de dubiosul „guru” Călin Georgescu,
cât și la gogonata promisiune electorală a fostului ultraș George Simion,
discipolul primului, cum că va construi un milion de apartamente la prețul de
35000 euro, iar naivii dădeau năvală să se înscrie pe liste).
Și mai spun că,
după ce mulțimile din țară și străinătate și-au astâmpărat oful democratico-patriotic
prin mătrășirea lui C. Antonescu cu votul lor antisistemic (un eminamente vot
al urii față de înciocoiții postdecembriști și al răzbunării pe toți aceia
care, direct sau indirect, au anulat primul tur al prezidențialelor de anul
trecut, astfel disprețuind sufragiile câtorva milioane de români și irosind o
mulțime de bani publici), ar fi cazul ca, în zilele rămase până la turul doi,
să-i analizeze la centimă pe cei doi competitori, precum și (asta mai ales)
posibilele consecințe pentru țară și nație a înscăunării unuia dintre ei la
Cotroceni prin masivul lor sprijin, atunci când sprijinul electoral decurge,
fără urmă de discernământ critic, doar din pornirile afective ale alegătorilor
și din debordantul joc al imaginației/închipuirilor acestora.
Este George Simion
omul potrivit ca, pe plan intern, să facă pace, să stimuleze activitatea
economico-socială (prin idei constructive care să atragă investitorii străini)
și să respecte toate legile, iar pe plan extern să reprezinte cu cinste și
folos obștesc interesele țării? Având, aidoma „maestrului” său C. Georgescu,
tendințe autarhisto-izolaționiste (ei le spun suveraniste) și impulsuri
legionaro-revanșarde (de pildă, după respingerea de către judecătorii BEC-ului
a candidaturii lui Georgescu, iar de Curtea Constituțională a tuturor
contestațiilor acestuia, nărăvașul lider aurist a afirmat public că „toți cei
implicați în această «lovitură de stat» ar trebui jupuiți de vii”!), iar pe
plan extern stând chiar mai rău (privit cu neîncredere de oficialii europeni,
având ușa doar nițel întredeschisă la Casa Albă, persona non grata în Ucraina și Republica Moldova), lesne se poate
deduce că instalarea lui la Cotroceni ar genera doar crize și probleme pentru
țară: permanente conflicte între Parlament și Președinție, căci puterea
aparține coaliției majoritare, ostilă extremismului, nicidecum decorativului
nostru președinte, ales cu atâta tam-tam mediatic și atâtea cheltuieli
(aproape) inutile; recul economic prin drastica reducere a fondurilor europene
(poate chiar totala lor stopare în cazul exacerbării atitudinii antieuropene a
chiriașului de la Cotroceni) și, desigur, împuținarea investitorilor străini
(deja, îndată după câștigarea primului tur de către acest exponent al
extremismului mioritic, pe unii investitori au căzut pe gânduri, iar leul s-a
devalorizat); guvern minoritar (un hâtru ne prezintă pe internet următorul
Guvern Călin Georgescu: Bogdan Peschir la Finanțe, Paul Ciprian (opt clase) la
Educație, Diana Șoșoacă la Justiție, Horațiu Potra la Apărare, Garcea la
Interne, Makaveli la Dezvoltare, Gigi Becali la Sport), adică instabilitate cu
carul.
Dar slabe speranțe
ca masele indigene și din afara granițelor să-și folosească discernământul
critic, pe care cei mai mulți membri nu-l au nici de leac. Că doar de aia fac
ce vor mușchii lor...Iar când funia va ajunge la par, foarte mulți dintre
acefalii de azi n-o să-și recunoască vina inerției la aplicarea ștampilei pe
buletinul de vot (Grigore C. Moisil spunea că „Legile țării nu interzic nimănui
să fie imbecil!”), ci tot ei vor vocifera și vor înjura statul paralel al
sistemicilor, că nu-i lasă pe (ne)vrednicii lor favoriți să-și facă treaba
(mare)...
Explicația acestor
nocive legături între unii lideri malefici (Putin, Kim Jong-un, Călin
Georgescu, George Simion etc.) și mulțimile turmentate de aura lor pretins
mesianică, o găsim în următoarea butadă: „Tirania este anarhia canaliei de sus,
iar anarhia este tirania canaliei de jos”...
Și încă ceva. Să nu-și
închipuie auriștii și ciracii lor (șișocii, potiștii) că n-au nevoie de banii
Uniunii Europene (peste 100 miliarde euro din 2007, cu ajutorul lor PIB-ul
României ajungând la aproape 500 miliarde dolari) și că – după răcirea
relațiilor cu europenii – vor fi ajutați de Statele Unite, taman acuma când
Donald Trump are o mulțime de probleme interne și externe: cu războiul
ruso-ucrainean și al tarifelor, deportarea migranților în țările lor,
neîncrederea foștilor aliați (Canada, Japonia, Coreea de Sud ș.a.), protestele
îndreptățite ale mai multor state americane (de ex. California), ale
instituțiilor, universităților, sindicatelor etc. În brutala manieră ce-l
caracterizează, Trump le va spune simionilor că, dacă nu dau ceva consistent în
schimb (Ucraina și-a plătit datoriile cu metalele rare), atunci n-au decât să
se descurce singuri sau să meargă la naiba...
Aceasta fiind
starea de lucruri în România asediată de extremiști, dar neuitând de excepționala
mobilizare a maghiarilor cu ficare prilej, precum și de îndemnul Victoriei
Stoiciu, senatoare PSD de Vaslui („În astfel de momente trebuie lăsate deoparte
toate resentimentele, pentru că important este ca România să urmeze o
traiectorie pro-europeană și nu una izolaționistă”), eu zic că Nicușor Dan
poate să câștige turul doi. Confruntarea de-acuma dintre occidentaliști și
suveraniști, seamănă cu ciocnirile politico-ideologice din anul 2000 între Ion
Iliescu și C.V. Tudor (ca să vezi cum se repetă istoria pe spirala timpului).
Răul mult mai mic fiind astăzi întruchipat de pro-europeanul N. Dan (mă rog, cu
defectele lui), sper să câștige, la fel cum în 2000 a câștigat Ion Iliescu,
inclusiv cu voturile liberalilor...
Poate de aceea
spunea Simion că pentru el „cel mai dificil adversar în finală este Nicușor Dan”.
Știe el foarte bine că nu prea are de unde să smulgă alte voturi după iureșul
din primul tur, pe când celălalt va aduna voturile împărțite între C. Antonescu
și nefastul Victor Ponta (sociologul Alin Teodorescu susține că reprimirea mitomanului
în PSD n-a fost o eroare, ci o oroare!), plus cele primite de Elena Lasconi de
la useriști, la care s-ar mai putea adăuga ale unor nehotărâți și ale unor
absenteiști în primul tur.
N.B.: Îmi place să cred că actuala majoritate parlamentară va
efectua măcar două schimbări în Constituție: (a)România semiprezidențială să
devină republică parlamentară (președintele, așa ca în multe țări europene –
Germania, Italia, Ungaria etc., să fie desemnat de majoritatea simplă a
parlamentarilor); (b)Mandatul președintelui să se reducă la patru ani, adică să
redevină ce-a fost înainte de epoca Traian Băsescu și Adrian Năstase.
Sighetu
Marmației,
George PETROVAI
6 mai 2025
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu