29.12.2025
|
Notă N. Grigorie
Lăcrița. Precizări preliminare. Există controverse și cu privire la realitatea
rezultatelor cercetărilor lui Piotr Goriaev, așa după cum rezultă și din
bibliografie. Sunt și afirmații față de care avem rezerve, sau cu care nu
suntem de acord, dar sunt destul de multe cele care și-au dovedit efectele
benefice în viața reală. Așa după cum a spus Iisus „credința
ta te-a vindecat”, multe persoane credincioase au constatat
personal că „suferința
poate fi înfrântă prin credință”, lucru dovedit și medical: oamenii cu
credință sunt mai puțin stresați și mult mai sănătoși. Fie și numai din acest
punct de vedere studiu lui Piotr Goriaev merită citit. |
Cuprins:
1. Esența descoperirilor lui Goriaev
2. Moartea bruscă și suspectă a lui Goriaev
3. Cele cinci descoperiri principale ale lui Goriaev
3.1. Prima descoperire
3.2. A doua descoperire
3.2.1. Primul test: înjurătura și blestemul
3.2.2. Al doilea test: rugăciuni și cuvinte bune
3.3. A treia descoperire ține de ceea ce Goriaev a
numit „câmpul informațional unic al Pământului”
3.3.1. Experimentele făcute de Goriaev cu plante
3.3.2. Experimentele făcute de Goriaev pe animale
3.3.3. Concluziile la care s-a ajuns în urma
acestor texte și experimente
3.4. A patra descoperire: explică de ce savantul
era atât de temut.
3.4.1. Un experiment pe un grup de șobolani cu
diabet sever
3.4.2. Un experiment un grup de șoareci orbi
3.4.3. Tratamente făcute la oameni
3.5. A cincea și cea mai șocantă descoperire
privește natura morții
4. Cinci reguli concrete de urmat de la teorie la practică
Bibliografie
1. Esența
descoperirilor lui Goriaev
Piotr
Goriaev, doctor în științe biologice, nominalizat la Premiul Nobel, a făcut
demonstrații demne de luat în seamă despre energiile pozitive care vindecă.
Piotr Goriaev s-a născut în 1942, într-o familie sovietică obișnuită.
A devenit doctor în științe biologice, academician al Academiei Ruse de
Științe ale Naturii.
Dar drumul spre recunoaștere a fost plin de spini.
Știința oficială i-a declarat lucrările „pseudostiință”, colegii râdeau, iar presa îl acuza de șarlatanie.
În 1985, Goriaev a început experimente ale căror rezultate aveau să dea
mult de gândit asupra metodelor descoperite de el prin care se vindecă unele
boli, chiar și unele, incurabile, care nu pot fi
vindecate, care erau considerate fără leac.
El a
studiat ADN-ul nu ca pe o formulă
chimică moartă, ci ca pe un sistem viu, capabil să primească și să transmită
informație.
În timp ce alți oameni de știință tăiau moleculele cu bisturiul, Goriaev le
asculta mesajul transmis prin unde.
A
descoperit că ADN-ul emite unde asemănătoare semnalelor radio.
Aceste
unde poartă informație despre sănătate, boală și chiar despre durata vieții.
În anii 2000 a făcut o descoperire incredibilă pentru lumea științifică: el a demonstrat că ADN-ul reacționează la vorbirea umană la fel de puternic ca la radiații sau substanțe
chimice.
A fost un șoc pentru lumea științifică.
Reprezentanții medicini tradiționale refuzau să-i publice articolele, spunând
că „E imposibil, contrazice legile fizicii.”
Dar rezultatele experimentelor nu puteau fi infirmate.
În 2020 s-a întâmplat ceva incredibil: Goriaev a fost nominalizat la
Premiul Nobel pentru fiziologie și medicină.
Informația circula în cercuri științifice înguste.
Confirmare oficială nu exista, dar susținătorii savantului se pregăteau de
triumf.
2. Moartea
bruscă și suspectă a lui Goriaev
Pe 17 noiembrie 2020,
Piotr Goriaev moare, brusc, la vârsta de 78 de ani, în condițiile în care, cu o
săptămână înainte, era în deplină sănătate.
Rudele vorbesc despre infarct, medicii l-au confirmat, dar … întrebările,
îndoielile au rămas.
Cum a putut să moară atât de neașteptat un om care a studiat natura vieții
și a morții timp de 40 de ani și a obținut asemenea rezultate?
De ce a murit exact cu o lună înainte de cea mai mare recompensă posibil de
primit, respectiv Premiul Nobel?
Cine au fost cei interesați ca el să moară și odată cu moartea sa, să rămână
fără aplicabilitate rezultatele cercetărilor sale?
Cei interesați au fost corporațiile farmaceutice, cele cărora descoperirile
sale la amenința afacerea de multe trilioane de dolari.
În contextul acestor rezultate, pe cât de revoluționare, pe atât de
benefice pentru omenire, ieftine (pentru fiecare om, dar și pentru societate),
ușor de realizat, este lesne de înțeles de ce realizările lui Goriaev erau periculoase pentru grupurile de interese
farmaceutice.
Dacă se poate trata cancer, diabet, orbire cu ajutorul metodelor lui Goriaev,
nu mai era nevoie de chimioterapii, care, în unele cazuri, ajung chiar la mii
de dolari pentru o persoană, de ce injecții de insulină pe viață, de operații
complicate la ochi etc.
Prin aplicarea metodelor lui Goriaev corporațiile farmaceutice își pierdeau
piața de 4 trilioane de dolari.
Nu era în joc un concurent care ar fi afectat oarecare venituri ale
imperiului farmaceutic, ci era în joc însăși existența și integritatea acestui
imperiu, care se apără prin orice mijloace.
Pe Goriaev nu îl publicau, invențiile nu i le patentau, presa îl numea
șarlatan.
Și când nici asta n-a fost suficient, cu o lună înainte de nominalizarea la
Nobel, moare brusc.
Infarct la 78 de ani, la un om care, teoretic, știa cum să prevină orice
boală.
Înainte să
moară, Goriaev a reușit să transmită discipolilor săi ceva important, anume
informația despre cele cinci
descoperiri principale, pe care știința modernă încă nu le poate explica.
Tot înainte să moară, Goriaev le-a spus discipolilor: „Dacă mă vor ucide,
asta nu va schimba nimic. Informația e deja în câmp. Nu o poți distruge. O poți
doar accepta sau respinge.”
Peste o săptămână a murit.
Dar cuvintele lui au rămas, descoperirile lui au rămas, iar din acest
material mulți oameni află care au fost acestea.
3. Cele cinci descoperiri principale ale lui Goriaev
Iată aceste cele cinci descoperiri
principale ale lui Piotr Goriaev, pe care știința modernă încă nu le poate
explica, dar despre care se crede că în viitor se vor explica, se vor aplica și
vor schimba viața multor oameni.
3.1. Prima
descoperire
Prima descoperire a lui Goriaev este legată de un experiment care sună ca
science-fiction.
Savantul a luat un eșantion de ADN uman și l-a pus într-o cameră ermetică.
Aparatura specială înregistra o emisie electromagnetică foarte slabă,
provenită de la moleculă.
Era normal: orice țesut viu emite energie.
Până aici totul corespundea legilor fizicii.
Apoi Goriaev a scos complet ADN-ul din cameră.
A curățat până la ultima moleculă.
A verificat de zece ori.
Conform tuturor legilor naturii, emisia ar fi trebuit să se oprească
instantaneu.
Sursa dispăruse. Semnalul trebuia să dispară. Logică de fier.
Dar natura a contrazis logica.
Aparatele continuau să înregistreze emisia.
O zi, două, trei, o săptămână, o lună.
Patruzeci de zile la rând, detectorii prindeau unde dintr-o cameră goală.
Goriaev a numit fenomenul „fantoma ADN-ului”.
Urmă, amprentă, hologramă în spațiu.
Moleculele dispăruseră, dar informația rămăsese.
Ca muzica ce continuă să sune în cap după ce ai oprit radioul.
Credincioșii
ortodocși pot spune „ca
sufletul care rămâne după ce trupul moare”.
Savantul a repetat experimentul de sute de ori.
A schimbat echipamentul, a invitat experți independenți.
Rezultatul nu s-a schimbat.
Fantoma exista.
Informația s-a dovedit că a rămas și după ce materia a dispărut.
A fost o lovitură în plin pentru știință.
Dacă urma (unda, informația) rămâne după distrugerea purtătorului (a
materiei), înseamnă că informația există
independent de lumea fizică.
Goriaev a tras o concluzie revoluționară: celulele umane
lasă o amprentă ondulatorie în spațiu.
Fiecare moleculă de ADN creează și lasă „o
copie invizibilă” a ei însăși.
Iar această copie trăiește propria viață chiar și după moartea celulei.
Notă N. G. L: Credincioșii
ortodocși deja își imaginează: când mori, corpul se descompune, dar sufletul (= cu
copia ondulatorie) rămâne.
Copia respectivă continuă să existe
în spațiu, ca o undă radio, nu o vezi, dar o poți prinde cu un receptor.
Savantul și-a pus întrebarea: dacă celulele lasă o fantomă (o urmă, o undă,
o informație), ce se întâmplă cu conștiința? cu gândurile, cu amintirile, cu personalitatea?
Oare și ele lasă urme după moartea corpului?
3.2. A
doua descoperire.
Această întrebare l-a dus pe Goriaev la a doua descoperire, prin care se
demonstrează faptul că cuvintele omului ucid sau vindecă la nivel molecular.
A doua descoperire a lui Goriaev a surprins chiar și pe susținătorii lui.
Savantul a făcut o serie de experimente care dovedeau ceva incredibil: ADN-ul înțelege vorbirea umană, nu doar reacționează la sunet, ci înțelege
sensul cuvintelor, așa cum un computer înțelege comenzile programatorului.
Goriaev a luat mostre de ADN uman sănătos, le-a pus sub microscop și a
început să le influențeze cu unde sonore.
A folosit un laser special, modulat de vorbire umană.
Fasciculul laser transporta informația sonoră direct în structura
moleculară.
3.1.1. Primul
test: înjurătura și blestemul.
Goriaev rostea cele mai grosolane, cele mai rele cuvinte pe care le știa.
Sub microscop se vedea o imagine înfricoșătoare: cromozomii
începeau să se deformeze, să se răsucească, să se rupă; deteriorările creșteau
cu fiecare secundă.
Savantul a oprit experimentul și a măsurat: rezultatul a fost năucitor.
Deteriorarea ADN-ului corespundea expunerii la o radiație de 30.000 de
roentgen.
Ca comparație, doza letală pentru om este de 400 roentgen.
Un singur blestem provoca un rău de 75 de ori mai mare decât o iradiere
mortală.
Nu e metaforă, este o realitate fizică măsurată cu aparate.
3.2.2. Al
doilea test: rugăciuni și cuvinte bune.
Goriaev a făcut experimentul invers: a luat mostrele deteriorate, acelea pe
care le „distrusese” prin blesteme, și a început să le influențeze cu rugăciuni și
cuvinte bune.
Citea rugăciuni ortodoxe, mantre budiste, rostea urări de bine; spunea
cuvintele sincer, cu sentiment adânc.
Și s-a întâmplat „minunea”: cromozomii rupți
au început să se lipească; zonele
deteriorate se refăceau. Procesul se vedea cu ochiul liber.
Cu cât încărcătura emoțională era mai puternică, cu atât vindecarea era mai
rapidă.
Rugăciunea sinceră funcționa mai repede decât repetarea mecanică.
Iubirea vindecă mai eficient decât indiferența.
Goriaev a înțeles: fiecare cuvânt
îți programează corpul.
Rugăciunea nu e psihologie, nu e autosugestie, nu e efect placebo; este
acțiunea directă a undei sonore asupra structurii moleculare.
Rugăciunea nu e „cerere către cer”, e terapie ondulatorie, care reface
codul genetic.
Când o mamă țipă la copil, îi distruge ADN-ul.
Când un om își spune cuvinte rele, precum „sunt bolnav”, „sunt bătrân”,
„o să mor”, el își ucide literalmente
celulele din interior.
Dar și acțiunea inversă funcționează.
Când un om spune, pentru el și/sau pentru alții, cuvinte bune, pornește
procesul de vindecare.
Fiecare cuvânt bun e un medicament.
Fiecare blestem e o otravă.
Iar corpul omului aude fiecare dintre ele.
Să ne gândim fiecare dintre fraze distructive rostim frecvent, în gând sau
cu voce tare, precum „sunt obosit”, „mă doare capul”, „e insuportabil”, „nu rezist”
sunt o lovitură în ADN, o lovitură de 30.000 roentgen.
Dacă însumăm aceste fraze distructive, rostite frecvent (de unii chiar zi
de zi), pe ani de zile, vom înțelege de unde vin multe boli, pe care medicii le
numesc „inexplicabile”.
Dar aceste explicații nu sunt încă suficiente.
3.3. A
treia descoperire ține de ceea ce Goriaev a numit
„câmpul
informațional unic al Pământului”.
Următoarea descoperire explică de ce unii trăiesc până la 100 de ani și
rămân sănătoși, iar alții mor la 50 de boli incurabile.
Descoperirea făcută prin acest al treilea text ține de ceea ce Goriaev a
numit „câmpul informațional unic al Pământului”.
Sună ezoteric, care poate fi înțeles numai de cei
inițiați.
Dar savantul spunea că a demonstrat asta matematic și experimental.
Toată informația despre fiecare ființă vie de pe planetă este păstrată într-un
singur câmp, numit în unele religii „oceanul
conștiinței universale”, care este asemenea unei biblioteci
uriașă, invizibilă, unde e scrisă istoria fiecărei celule, a fiecărui organism,
a fiecărui om care a trăit vreodată.
3.3.1. Experimentele
făcute de Goriaev cu plante.
Lua o plantă tânără și sănătoasă de grâu și înregistra „semnătura ondulatorie” a ADN-ului pe un
suport special.
Apoi lua o plantă bătrână, pe moarte, aproape uscată, cu frunze galbene,
tulpină pleoștită, rădăcini aproape putrezite, care în câteva zile ar fi murit.
Savantul începea să iradieze planta muribundă cu înregistrarea informației
ondulatorii de la planta tânără.
Rezultatul apărea în 24 de ore: planta bătrână începea să-și revină: apăreau
frunze verzi noi, tulpina se ridica, rădăcinile se întăreau.
După o săptămână, nu-i venea să creadă că aceea fusese planta muribundă,
care, după iradiere, își revenise și arăta tânără, proaspătă, plină de viață.
De unde lua planta informația de refacere?
Goriaev a înțeles: planta aflată pe moarte „citea” și lua informația de
refacere din câmpul informațional.
Înregistrarea era doar cheia care deschidea accesul la o imensă „baze de
date”, ca o parolă care îți deschide ușa bibliotecii.
Apoi a făcut pasul următor prin experimentele pe animale.
3.3.2. Experimentele
făcute de Goriaev pe animale.
Șobolani cu diabet primeau iradiere cu informația ondulatorie a șobolanilor
sănătoși.
Pancreasul începea să funcționeze, glicemia cobora la normal, fără
insulină, fără pastile, fără dietă, doar pe baza informației ondulatorie.
Șoareci orbi, cu retina distrusă, primeau iradiere cu informația de la
șoareci care vedeau.
După o lună șoarecii începeau să vadă: retina se refăcea din informația
primită de la șoareci care vedeau.
Celulele citeau programul sănătății din câmp și se restructurau după el.
3.3.3.
Concluziile la care s-a ajuns în urma acestor texte și experimente
Goriaev a ajuns la o concluzie revoluționară: suntem
cu toții conectați la un singur câmp.
Fiecare gând, fiecare cuvânt, fiecare emoție creează o undă în acest ocean
informațional.
Când te
înfurii, urăști, invidiezi, „murdărești” câmpul din jurul tău; asta influențează,
în rău, sănătatea celor din apropiere, mai ales a copiilor, fiindcă legătura
lor cu câmpul e mai puternică.
Când simți iubire, bucurie, recunoștință, „curăți” spațiul; starea
ta îi influențează, în bine, pe cei din jur chiar și de la distanță.
De aceea rugăciunea pentru altcineva funcționează
chiar dacă el e la celălalt capăt al planetei: unda pleacă în
câmp și ajunge la destinatar, și aceasta pentru că în câmp distanța nu există:
nu sunt metri și kilometri, există doar legătură.
Din cauză că aceste fenomene nu au putut (încă) să fie explicate de
știință, ele sunt numite „mistică”.
De ce o mamă simte când copilului îi e rău, chiar și de la mii de
kilometri? Pentru că sunt conectați la
acest „un singur câmp”, la acest „ocean
informațional”, numit în unele religii „oceanul
conștiinței universale”.
Gemenii simt durerea unul altuia, oamenii „văd lucruri în
vise” prin citirea de informație din câmpul unic.
Dar de aici începe partea cea mai senzațională.
3.4. A
patra descoperire: explică de ce savantul era atât de
temut.
Goriaev nu s-a oprit la teorie, ci a creat o tehnologie practică de
vindecare prin „matrici ondulatorii”, o
tehnologie care amenința existența industriei farmaceutice,
o industrie care câștigă anual 4 trilioane de dolari.
Esența metodei e simplă: se ia ADN sănătos al unui organism tânăr, i se
înregistrează caracteristica ondulatorie, apoi această informație este
transmisă celulelor bolnave ale pacientului. Rezultatul obținut a fost că celulele
bolnave citesc programul sănătății din ADN-ul sănătos și încep să se refacă,
fără chimie, fără operații, fără efecte secundare.
3.4.1. Un
experiment pe un grup de șobolani cu diabet sever
În 2005, Goriaev a făcut un experiment oficial înregistrat.
A luat un grup de șobolani cu diabet sever.
Pancreasul lor aproape nu mai producea insulină.
La scară umană, era stadiu final: fără tratament, șobolanii ar fi murit în
2–3 săptămâni.
Savantul i-a iradiat cu o „matrice
ondulatorie” a unui pancreas sănătos, de la șobolani tineri.
Ședințele durau 20 de minute, de trei ori pe săptămână.
După 10 zile, glicemia a început să scadă.
După trei săptămâni, șobolani cu diabet sever s-au vindecat complet, au
ajuns la normal, pancreasul și-a refăcut funcția de producere a insulinei.
3.4.2. Un
experiment pe un grup de șoareci orbi.
Următorul
experiment a fost și mai impresionant.
Goriaev a luat un grup de șoareci orbi.
Retina lor era complet distrusă dintr-un defect genetic. Orbia era
„incurabilă”. Medicina modernă poate doar să încetinească procesul, nu să
refacă vederea. Transplantul de retină nu e posibil tehnic.
Savantul a început să iradieze ochii șoarecilor cu informația ondulatorie a
unei retine sănătoase.
Procesul era lent.
Primele schimbări au apărut după două săptămâni: șoarecii reacționau la
lumină.
După o lună distingeau obiecte.
După două luni, vederea li s-a refăcut complet, șoarecii orbi vedeau la fel
ca cei sănătoși.
3.4.3. Tratamente făcute la oameni
Următoarele tratamente făcute la oameni sunt din date neoficiale.
Pacienți oncologici, cărora medicii le dădeau o lună de viață, au trecut
prin terapia ondulatorie a lui Goriaev.
Tumorile se micșorau, iar în unele cazuri dispăreau complet.
Rezultatele nu sunt confirmate cu documente oficiale din cauză că medicina
oficială refuza să recunoască metoda; există dar mărturiile pacienților.
3.4. A cincea și cea mai șocantă descoperire privește natura morții.
Urmează dezvăluirea principală, respectiv informația pe care Goriaev le-a
dat-o discipolilor înainte de moarte.
Goriaev afirma că moartea, în sensul
obișnuit, nu există!?[1]
Ceea ce numim „moarte” este doar
o eroare în program.
O greșeală de cod, pe care o scriem noi înșine în corp, din clipa nașterii.
Imaginează-ți corpul ca pe un radio-receptor, omplex, perfect, dar totuși
receptor.
El prinde un semnal din câmpul informațional și îl transformă în viață.
Cât timp receptorul funcționează, trăiești, când se strică, mori.
Dar ce se întâmplă cu semnalul însuși?, cu unda pe care receptorul o
prinde?
Goriaev răspundea: semnalul nu
dispare nicăieri; unda radio continuă să existe chiar și când receptorul e
distrus.
La fel și conștiința ta continuă să existe chiar dacă
trupul moare; ea rămâne în câmpul informațional, ca fantoma
ADN-ului care emite 40 de zile după ce molecula a fost scoasă din cameră.
Dar de unde vine „defecțiunea”?, de ce se strică receptorul?
Goriaev a făcut zeci de experimente și a ajuns la o concluzie incredibilă:
noi ne programăm propria moarte.
De fiecare dată când spui „îmbătrânesc”,
scrii programul îmbătrânirii în ADN.
Când spui „mă îmbolnăvesc”, scrii
programul bolii.
Când gândești „am să mor”, creezi
programul morții.
Procedând astfel, cuvintele tale creează o undă sonoră; unda acționează
asupra ADN-ului; ADN-ul își schimbă structura conform informației primite.
Dacă informația e distrugătoare, ADN-ul se degradează.
Dacă informația e vindecătoare, ADN-ul se reface.
Goriaev spunea că frica de moarte
este cel mai puternic program de distrugere.
Omul se teme că va muri.
Emoția fricii creează o undă uriașă în câmp; unda se „înregistrează” în ADN;
celulele încep să se pregătească de moarte; se pornesc procesele îmbătrânirii; organismul
se stinge încet, pentru că e programat astfel.
Dar dacă schimbi programul, schimbi rezultatul.
Goriaev afirma că oamenii care nu
se tem de moarte trăiesc mai mult.
Nu fiindcă sunt „curajoși”, ci pentru că în ADN-ul lor nu există programul
fricii, celulele nu primesc semnalul „trebuie să mor”.
Savantul studia longevivi din toată lumea, oameni care au trăit până la
100, 120, 150 de ani.
Ce aveau în comun?
Nici dieta, nici sportul, nici medicamentele!?
Aveau în comun atitudinea față de moarte.
Nu se temeau de ea, o vedeau ca pe o trecere firească într-o altă stare.[2]
Goriaev a scris asta în ultima sa lucrare: suntem nemuritori cât timp „melodia noastră” răsună în câmpul
informațional.
Moartea corpului nu e sfârșitul tău ca persoană; e trecerea dintr-o formă
de existență în alta: din materială în ondulatorie, din
vizibilă în invizibilă.
Dar informația despre tine rămâne pentru totdeauna.
De aceea există fenomenele reîncarnării!?: copii
care își amintesc vieți trecute; ei nu inventează; ei citesc informația din
câmp, unde se păstrează memoria tuturor celor care au trăit.
Cuvintele, faptele, gândurile fiecăruia sunt înscrise în câmp; ele
influențează alți oameni, generațiile viitoare, însăși structura realității.
Înainte să moară, Goriaev le-a spus discipolilor: „Dacă mă vor ucide, asta
nu va schimba nimic. Informația e deja în câmp. Nu o poți distruge. O poți doar
accepta sau respinge.”
Peste o săptămână a murit.
Dar cuvintele lui au rămas, descoperirile lui au rămas, iar din acest
material mulți oameni află care au fost acestea.
4. Cinci reguli
concrete de urmat de la teorie la practică.
Iată pași concreți pe care fiecare îi
poate aplica ca să-și re-programeze realitatea.
4.1. Prima
regulă:
scoate imediat din vorbire frazele distructive: „sunt obosit”, „sunt bolnav”,
„îmbătrânesc”, „nu-mi va reuși”, „nu rezist”;
fiecare astfel de frază e o comandă către ADN pentru distrugere.
Înlocuiește-le cu frazele creatoare: „sunt
plin de energie”, „corpul meu e
sănătos”, „mă simt bine în fiecare zi”,
„îmi reușește tot”, „pot duce orice”.
4.2. A
doua regulă: spune-ți zilnic, cu voce tare, cuvinte bune. Stai dimineața în fața
oglinzii. Privește-te în ochi. Spune: „te
iubesc”, „ești frumos”, „ești sănătos”, „ești puternic”.
Nu e autosugestie,.e reprogramare directă a codului genetic prin undă
sonoră.
4.3. A
treia regulă: folosește rugăciuni sau afirmații cu sentiment adânc. Nu contează dacă „crezi” sau nu, contează sinceritatea și
forța emoției. Rugăciunea e o undă concentrată de vindecare; intră în câmp și
se întoarce spre tine amplificată de mii de ori.
4.4. A
patra regulă: elimină complet din viață blestemele și înjurăturile. Mai ales către tine
și către cei dragi. Ține minte cifra: 30.000 roentgen. Fiecare cuvânt grosolan
lovește celulele cu această forță. Nu e exagerare. E „fapt măsurat științific”, așa cum susține textul.
4.5. A
cincea regulă: încetează să te temi de moarte. Înțelege: ești nemuritor. Conștiința nu
dispare când moare corpul. Ea trece în câmpul informațional și rămâne acolo
pentru totdeauna.
Frica de moarte e programul cel mai distructiv. Scapă de ea și vei trăi
mult mai mult.
Ce muzică îți cântă conștiința înăuntru chiar acum? Requiemul morții[3],
adică „Odihnă veșnică dă-le lor, Doamne”, sau „imnul vieții”?
Goriaev a „dovedit”, în logica celor prezentate mai sus, că fiecare își
alegi singur melodia, adică fiecare cuvânt, fiecare gând, fiecare emoție, cu
care îi scrie codul realității sale.
Se spune că, cei care încearcă aceste reguli timp de doar șapte zile, vor
simți diferența în corp, în stare, în viață.
Bibliografie
https://www.reddit.com/r/genetics/comments/1gb9480/thoughts_on_peter_p_gariaev_and_his_research_on/?tl=ro Vezi, în mod deosebit:
„Comfortable-Dog-8840”. „Shwiggy5510mo ago”.
https://www.facebook.com/groups/668286416096811/posts/864124366513014/
[1] Notă N.
Grigorie Lăcrița: semnele !? îmi
aparțin, fiind puse ca îndoieli personale asupra afirmațiilor respective.
Despre faptul că „moartea nu există” nu poate vorbi nici chiar Inteligența
Artificială. Unele religii susțin că „moartea nu există” pentru sufletul
omului.
[2] Notă N. Grigorie Lăcrița: majoritatea religiilor majore, inclusiv
creștinismul, islamul, iudaismul și budismul, propun credincioșilor perspective
asupra vieții de apoi și, implicit, o diminuare a fricii de moarte, bazată pe
credința în: O continuare a existenței:
moartea fizică este adesea percepută nu ca un sfârșit absolut, ci ca o
tranziție către o altă formă de existență, o viață spirituală sau o
reîncarnare. Recompensă divină: credința că o viață pioasă și
virtuoasă pe pământ va fi răsplătită în viața de apoi (de exemplu, Rai,
Paradis, Nirvana). Promisiuni de mântuire: conceptele de mântuire,
iertare a păcatelor și viață veșnică, oferite prin credință și har divin. Aceste
convingeri oferă adesea confort și speranță, ajutând credincioșii să navigheze
temerile legate de moarte.
[3] Notă N. Grigorie Lăcrița: Recviemul, după primele cuvinte în limba latină
Requiem aeternam dona eis, Domine, în traducere „Odihnă
veșnică dă-le lor, Doamne”, care este liturghia din tradiția
Bisericii Latine oficiată pentru odihna persoanelor decedate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu