În zilele acelea când pentru libertate,
Mureau pe baricade, și tineri, și bătrâni,
Nu se gândeau că cei ce stau în spate
Și dau fără-ncetare cumplite-instrucțiuni,
Erau acei ce-n umbră au pregătit căderea,
În brațul neputinței a unei țări întregi,
Și că în ea vor pune minciuna și durerea,
Și că vor pune-n oameni credința de betegi.
Pe tronul țării noastre s-a cocoțat minciuna,
Care cu funii groase au prins acest popor,
Și sfânta libertate au prins-o toți cu mâna,
Făcându-se în taină doar cozi pentru topor.
Strigat-au Libertate! Copii care voiră,
Să fie și în țară doar grele nebunii,
Dar ei plecând departe nici nu mai bănuiră,
Că slugi pentru dușmanii cei hulpavi ei vor fi.
Această libertate ce mulți au înțeles-o,
Ca pe un drept în care să facă tot ce vor,
A omorât dreptatea, credința au ucis-o,
Și-am devenit în lume un jalnic, biet popor!
Autor: Aurelia Oancă
26.12.2025
imagine internet
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu