Ștefan Hrușcă și vestea minunată

                                             de Gheorghe Pârja

De Ștefan Hrușcă îți este dor la fiecare Sărbătoare de Crăciun. Sincer, vă mărturisesc că îmi este dor de Ștefan Hrușcă în fiecare zi! Nu nea­părat de cel care are o jumătate de biografie trăită pe pământ canadian, ci de colegul meu de la Liceul Pedagogic din Sighetul Marmației. Orașul în care, de voie de nevoie, a învățat să cânte la trei instrumente. Vioara era obiect de studiu, cum a fost și pentru mine, contrabasul și chitara; le-a deprins misterul la Școala de Artă. Prima apariție în public, timidă pentru el, convingătoare pentru cei de față, a fost la întâlnirea unui cenaclu literar sighetean. Apoi, și-a luat aripi pe o scenă din oraș, cu public și cu aplauze. Eram în sală. Atunci cred că Ștefan Hrușcă s-a descoperit pe sine.

Apoi, îmi este dor de Ștefan, dascălul, care învăța pruncii borșenilor în casa, adevărat mai spațioasă, unui localnic. Era situată pe un deal, în preajma Gării din Borșa. Preda la simultan, adică la mai multe clase în aceeași oră. Mecanismul era posibil, știu de el, deoarece l-am învățat la practica pedagogică din liceu. Urcam des la el, la Borșa, cu sentimentul că escaladez un munte parnasian. Acolo, la Borșa, erau confrații Gheorghe Peter, Felix Săteanu, Mircea Petean, Ion Zubașcu, George Bocșa, Doina Bentu, Vasile Mihali și un spirit cultural adecvat chemării. Iar Ștefan avea conturat drumul spre cântec. Spre inima multora dintre noi. Și a venit momentul când a fost luat de valul entuziasmului național de la Cenaclul Flacăra. Poetul Adrian Păunescu l-a prețuit mult, consolidându-i cariera de interpret inconfundabil.

Mă întorc la spiritul locului nașterii lui, din Ieud, de acum 68 de ani, satul care l-a marcat pentru totdeauna. Care nu s-a epuizat niciodată. Ștefan are ceva din misiunea magului vestitor, care dă de știre sufletului nostru că vin Sărbătorile. Sub forma profundă a colindului maramureșean. El vine ca o rază necesară pentru iluminare. Ne vestește cum curcu­beul sufletului nostru poate fi regăsit pe ecranul Cerului în care omul Maramureșului și-a zămislit viziunile. Că steaua sus răsare, ca o taină mare…!

Ștefan a deprins fascinația muzicii vechi, prelinsă prin vreme, mai ales sub forma colindului. Așa omul se purifică și își deschide sufletul spre Dumnezeu. O, Doamne, ce încărcătură magică în colindul de pe la noi, întrupat în vocea lui Ștefan Hrușcă! De fiecare dată, în ajunul Crăciunului, sărbătoarea Nașterii Mântuitorului Iisus Hristos, trăim vremea sacră, iar colindul vine să desăvârșească adorația pentru chipul adâncit în ființa noastră. Și primim, fiecare în felul lui, botezul Sărbătorii. Îl prețuiesc, și trebuie să-l prețuim, pe Ștefan Hrușcă deoarece aude în felul lui cum mândru-și cântă un cerb în codru. Ori vede cum colo sus, pe lângă lună, stă pasărea Raiului, care vine pe la ferestrele noastre în Seara de Crăciun.

Ștefan a adunat în sufletul lui darnic toate acestea, și încă ceva în plus. Că, la Ieud, Cerul stă sprijinit pe turle de biserici și din adâncurile istoriei se aud vocile cuvintelor Marelui Codice. În noaptea aceea de 8 decembrie, când a venit Ștefan pe lume, ursitoarele au țesut cu migală pânza destinului acestui ieudean vestitor de bine, de credință și bucurie. Că tare mi-ar fi plăcut să fiu paznic la vama prin care a trecut magica întrupare a colindelor. Da, pentru mine, Ștefan Hrușcă rămâne simbolul magului vestitor. Colindele interpretate de el nu au destinul efemerului. Deși lumea s-a schimbat mult, am mai rămas creștini, pentru care Ștefan are sufletul deschis. Că așa spune colindul: Coborât-o coborât, Iisus Hristos pe pământ, într-o holdă de grâu sfânt!

El a crescut în magia sărbătorilor de pe Valea Izei, de unde nu a plecat, cu sufletul, niciodată. Așa, Ștefan Hrușcă este vestitorul colindului din Maramureș, oriunde s-ar afla. Are în el vremea ziditoare de stări unice, pe care le îm­păr­tășește și altora. Ni le-a împărtășit și nouă. Deși ploua și era frig, lumea a umplut piața să-l asculte. Să-și pregătească sufletul pentru Sărbătoarea cea împărătească. Să ne tră­iești, Ștefan Hrușcă, că ne limpezești sufletul în această lume. Bucură-ne de pace și lumină, alături de cei dragi. Și de toți cei care te iubesc și te prețuiesc. O, ce veste minunată!, a venit și în acest an dinspre Baia Mare! Când a colindat Ștefan! Crăciun fericit!