Lawrence Devlin a fost șeful Stației CIA din Congo între 1960 și 1967. Autorizat de Centru să desfășoare în Congo o Operațiune clandestină, vizând eliminarea politică și fizică a lui Patrice Lumumba, premierul ales de primul scrutin parlamentar de după dobândirea Independenței. Larry Devlin își va publica memoriile în 2007, la Public Affair sub titlul „Chief of Station, a MEMOIR of 1960-1967 (Șef de Stație, un MEMORIU al anilor 1960-1967)”.
La sosirea la Leopoldville (10 iulie 1960), Larry
Devlin constată că Agenția n-avea în Congo o rețea ca lumea, Cartierul General
CIA fiind la mâna Serviciilor secrete belgiene.
În consecință. Larry Devlin trece de îndată la
recrutarea de agenți. Pentru Operațiunea Wizard, cum se numește Operațiunea
clandestină a CIA de răsturnare a premierului, inclusiv prin asasinare, Larry
Devlin are la dispoziție 100.000 de dolari cash (o sumă uriașă la vremea
respectivă), pe care-o poate folosi cum vrea, fără a da socoteală vreunei
contabilități. De aceea, memoriile sale sunt un document inestimabil despre cum
opera și operează încă Agenția într-o altă țară pentru a impune interesele
americane. Politicieni, jurnaliști, oameni de afaceri sunt racolați ca agenți
operativi sau ca agenți de influență. Unii își oferă serviciile singuri, bătând
la ușa Stației (de fapt a Ambasadei, pentru că Larry Devlin e ofițer CIA sub
acoperire de consul american în Congo) sau cu agenți de influență.
Prin descrierea felului în care își creează Rețeaua
de agenți și agenți de influență (Stația are ditamai personalul, alcătuit din
ofițeri trimiși de Centru de urgență), cartea lui Larry Devlin e și un manual
de recrutare a informatorilor nu numai în cazul CIA, dar și al oricărui
Serviciu Secret din lume.
Primul pas în recrutare vizează disponibilitățile
informative și psihice ale celui ales drept țintă:
„A recruta agenți nu este, sau n-ar trebui să fie,
un proces grabnic. Procesul începe cu depistarea cuiva care pare să aibă acces
la informații de interes pentru Guvernul SUA. Alternativ, el (sau ea) poate fi
recrutat (sau recrutată), deoarece e într-o poziție capabilă ce a sprijini
politicile sau obiectivele americane. Apoi, vei încerca să-i determini
motivația, punctul de vedere și opiniile, dacă are probleme – financiare sau de
altă natură – detalii despre viața sa de familie, orice aversiune personală și
tot așa.”
Manualele de recrutare invocă cei trei termeni –
bani, sex, putere. După ce-ai pus ochii pe un posibil recrut, purcezi la
recrutarea propriu-zisă. Nici asta nu e u lucru simplu:
„Dacă decizi că persoana este atât de folos, cât și
de recrutat, vei încerca să stabilești o relație mai apropiată. Vei face
lucruri pe care crezi că o vor amuza sau interesa pe respectiva. Dacă îi plac
glumele, vei spune glume. Dacă îi face plăcere să discute despre Literatură sau
Economie. Dacă îi place să mănânce și să bea, vei bea și vei cina cu ea. Primii
trei pași – depistarea, evaluarea și dezvoltarea – sunt toți preliminari
pasului final și crucial: recrutarea. Apoi îi vei pune întrebarea crucială
(vrei să colaborezi cu noi? n.n.) și vei spera la un răspuns afirmativ.
Procesul are multe în comun cu seducția.”
Larry Devlin abordează și cazul celui care se oferă
el să colaboreze cu Agenția. În argoul CIA i se spune agent walk in. Agentul
cărui i se dă numele de cod Jacques e trecut ca exemplu de recrutare walk in.
Jacques era un cetățean belgian, cu sânge european
amestecat, care asistase o Stație Europeană a Agenției. Când s-a decis să
meargă în Congo, pentru a se face fermier, cei de la Stație i-au spus să ia
legătura cu omul CIA din Leopoldville. Cum însă (era înainte de Independență),
Congo nu stârnea niciun interes Centrului, Jaques a renunțat pentru a reveni cu
propunerea de colaborare.
Prin statutul său de fermier și nu de reprezentat al
unei companii belgiene, își făcuse multe relații în Guvern, în organizația de
tineret a partidului lui Kasavubu, ABAKO, în Senat. Când își oferă serviciile,
Jacques invocă în sprijinul cererii relațiile sale informative.
E mai mult decât interesant pentru procedurile de
recrutare de către CIA, cum a acționat Stația în cazul lui Jacques. Mai întâi,
i s-a verificat urma de până în acel moment. Stația din Europa i-a confirmat
povestea.
Din toată tărășenia, pricep că-i mai ușor să
spionezi decât să recrutezi un spion.
Autor:
Ion Cristoiu
Sursa:
Cristoiu Blog
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu