Vă mai amintiți meciurile în care echipa noastră națională, indiferent în ce sport, eșuează la final lamentabil și nu-și mai poate reveni, miraculos, cum o fac alde Argentina sau Germania sau cine știe cine-altcineva? Și dăm din mână și oftăm și zicem…deh, asta e, n-avem stofă de învingători? Știm că e real și știm că se aplică tuturor domeniilor de activitate, nu doar sportului. De aceea zeificăm pe câte un Popovici sau Halep sau un canotor cu pagaia ruptă…pentru că au ceva ce noi, ca popor, nu avem. Determinarea.
Nu ne-a ajutat nici istoria. Prinși între imperii,
întotdeauna sub amenințarea paloșului, am stat ghiocei și am fugit în munți. Am
otrăvit propriile fântâni, am ars grânele, nu? Ei, această mentalitate… încă se
vede. Acum n-o mai facem la propriu. Nu mai fugim în munți. Ci în Occident, la
mai bine, dar da, și la muncă. De unde și frustrările și nevoia de a face
ordine acasă. Nu mai ardem grânele, dar am vrea totuși să moară capra
vecinului, sau mai bine să moară vecinul să ne dea capra nouă. Deh, nu avem
toți șansa unei Mătuși Tamara, să apară moșteniri din senin, din Americi. Și
din toate acestea, plus alte cele, plus sechele istorice și carențe de educație/cultură,
se naște alura de… îi zicem elegant și politically correct, de Neînvingători?
„Cum a vrea Domnu’?”
Hai să privim puțin în vecini. Polonia își va folosi
apa menajeră pentru a-și răci reactoarele. Da, apa epurată din canalizare, ce
se duce pe Apa Sâmbetei. Ungaria s-a pus și a săpat canale și și-a tras apă
spre reactor. Noi ne lamentăm, dracu’ s-o ia de presă panicardă, că se închide
și reactorul 2 și-om sta în beznă ca pe vremea Împușcatului. Grecia a legiferat
și se apucă de „mineritul canalizărilor”, adică exact ca Polonia, refolosește
apa uzată, dar pentru irigații. Cine a zis că nu e bună? Mai departe. În loc să
se lamenteze, cinci țări europene gândesc un pact de îndepărtare a migranților
ce nu fac nimic, nu se integrează, ba invită și alte țări. Civilizat, cu legi,
cu reguli. Muncești – stai. Contribui – beneficiezi. Ești delincvent, OK, poți
fi asta la tine acasă. Ca să nu te trezești ca Germania, cu doi cetățeni
bulgari ce lansau dispozitive incendiare spre companii de apărare, cu ruble-n
buzunare. Deși uite, FBI a lăudat România, Ungaria și Bulgaria că au izbit
fatal o rețea rusească de hacking ce acționa de aici.
Dar e doar o picătură de elixir într-o mare de must
de grajd, din păcate. La noi turismul e în picaj, inclusiv în Maramureșul cel
de legendă și de lemn și cu tichie de mărgăritar, în timp ce alții se plâng de
fenomenul de Overtourism, nu mai încap în propriile sate de turiștii ce-și fac
selfie-uri în sate elvețiene, pe insule grecești, la piramide etc. Noi n-avem
vreme nici bani să ne promovăm turismul, ofertele. Banii îi dăm partidelor care
îi dau televiziunilor care îi spală de păcate sau dimpotrivă, aruncă cu noroi
orășenesc, dacă prindeți ideea, mirosul… în ceilalți politicieni care nu
cotizează. Pe/din banii noștri. Ăia ce nu ajung la autostrăzi, la rețele de
apă, la canalizări cu care să udăm culturile, ca să nu ieșim în câmp cu
paparude și cu popi… Cât despre elite, de ei ne e mai rușine ca de toți. Un
președinte de care râde o țară a devenit mai nou „Sfântul făcător de nimic”.
Elite cu doctorate falsificate și copiate, despre care Vladimir Tismăneanu
spune că „doctoratul e tichia de mărgăritar a veleitarului complexat”, cu erata
că nu se referă la doctoratele reale, la cei care au ceva de
spus/scris/cercetat… Uite de aceea nu avem alură de învingători. Pentru că nici
elitele n-au învins, ci au înfrânt… de regulă propriul popor.
Autor:
Alexandru Ruja
Sursa:
Graiul
Maramureșului
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu