Expoziția inedită online

“Romanul filosofic «Stello» de Alfred de Vigny în Biblioteca poetului O. Goga de la Ciucea”

 

            Remarcabilul poet, romancier și dramaturg francez Alfred de Vigny (27.03.1797, Loches, Indre-et-Loire – 17.09.1863, Paris), unul dintre promotorii principali și figurile de stil cele mai melancolice ale Romantismului timpuriu, s-a remarcat printr-o viziune profund filozofică și melancolică, marcată atât de un stoicism deosebit de cel al contemporanilor săi (Victor Hugo, Alphonse de Lamartine) și de un pesimism profund, cât și de o stare de izolare intelectuală voluntară a unei persoane (adesea un artist, un intelectual sau un savant) de realitățile cotidiene și de problemele societății (izolare exprimând detașarea creatorului de viața ordinară, considerată banală sau vulgară, pentru a se dedica exclusiv unei “activități pure”: artă, filozofie, știință).  

            Abordând aspecte esențiale ale vieții (destinul geniului, sensul existenței, viața, moartea, stoicismul, trăirea demnă a tuturor sentimentelor), lirica impersonală (gravă, sobră și reflexivă) a acestui “singur romantic” (care avuse, pe lângă “idei generale”, “mai ales o concepție de viață bine gândită, personală, filosofică”) evocă încercările la care viața supune oamenii prin durere, pierderi și nesiguranță, transformând fiecare obstacol într-o lecție dură de reziliență.

 Spre deosebire de manifestările excesive sau patetice ale altor romancieri, la acest autor tristețea și singurătatea devin forme de noblețe interioară și mândrie spirituală.

Alfred de Vigny n-a scris doar poezie de atmosferă, el a transformat versul într-un vehicul pentru reflecții asupra condiției umane, a tăcerii divine și a destinului tragic al artistului, o mare parte din scrierile sale reflectând deziluzia și rigoarea din armată (interpretată ca o formă de sacrificiu tăcut).

Scris și publicat în 1832, la “Editurile G. Charpentier și Calmann-Lévy” (două dintre cele mai importante și influente case editoriale din Franța sec. al XIX-lea), celebrul roman filosofic și de idei “Stello” (sau “Les Consultations du Docteur Noir: Stello ou les Diables bleus”; în traducere – “Consultațiile doctorului Noir: Stello sau Diavolii albaștri”) face parte din celebra colecție a epocii, “Petite Bibliothèque Charpentier” (o colecție de cărți în format redus, de buzunar, lansată în 1876 de către editorul francez Georges Charpentier), colecție concepută ca o serie de elegante “capodopere” literare accesibile, adresate pasionaților de lectură și bibliofililor epocii.

Folosind un format redus (numit “petit in-32 de poche”), volumele sunt extrem de ușor de transportat și de citit în orice condiții. Fiecare volum conține una sau mai multe gravuri de tip acvaforte (“eaux-fortes”) realizate pe o pagină întreagă, ilustrațiile fiind semnate de celebri artiști ai vremii care lucrau pentru presa și editurile ilustrate din capitala Franței. Pe lângă variantele simple, colecția propunea și tiraje de lux pe hârtie de calitate superioară, căutate intens de către colecționari.

Analizând izolarea spirituală și socială a creatorului, concentrându-se pe condiția tragică a poetului și a geniului în societate (indiferent de regimul politic existent), opera filosofică și narativă “Stello” este construită sub forma unei serii de consultații între două personaje simbolice: Stello (un tânăr poet romantic, idealist și extrem de sensibil, suferind de melancolie profundă) și Doctorul Negru (o întruchipare a rațiunii reci, a intelectului și a realismului).

Pentru a-l vindeca pe Stello de iluziile sale politice și de dorința implicării în viața publică, Doctorul Negru îi relatează destinele tragice a trei poeți celebri (Nicolas Gilbert, Thomas Chatterton și André Chénier), fiecare ucis sau distrus de un sistem politic diferit.

Reflectând viziunea pesimistă a autorului romanului, concluzia Doctorului Negru este următoarea: fiind privit cu suspiciune, ură sau indiferență de orice formă de guvernământ, poetul (un proscris perpetuu, o victimă a societății), la fel ca și restul artiștilor, ar trebui separat total de sfera politică, menținându-și o “neutralitate armată”: să rămână retras în propria singurătate (“turnul de fildeș”), dedicându-se exclusiv artei, adevărului și formei pure de cunoaștere.

Astfel, susținând idea incomodității, izolării și sacrificării de către societate a poetului în orice regim politic, autorul pledează pentru necesitatea separării vieții poetice de acțiunea politică directă, redefinind, practic, menirea creatorului: nu compromisul în arena publică, ci păstrarea idealului moral.

Prin istoriile tragice a celor trei poeți menționați, cartea ilustrează condiția tragică (“martirică”) a geniului (poetului, artistului) neînțeles într-o lume materialistă și necesitatea separării absolute a artei de puterea politică.

Continuându-ne misiunea de colecționare, cercetare, conservare și restaurare, comunicare și expunere a mărturiilor materiale și spirituale despre viața și activitatea poetului Octavian Goga, în scopul cunoașterii, educării și recreerii publicului vizitator, am inaugurat expoziția inedită de carte online “Romanul filosofic «Stello» de Alfred de Vigny în Biblioteca poetului O. Goga de la Ciucea”, oferindu-vă spre lectură și vizionare un roman de o valoare inestimabilă, o operă de tranziție de o importanță fundamentală în reflecția asupra condiției poetului în societate, o analiză a conflictului tragic dintre geniul creator (poetul) și puterea politică sau societatea materialistă.

Vă dorim lectură și vizionare plăcută!

Eduard BOBOC