Azi, voi țese
din pânza amintirilor
câteva sărutări iar pe marginea
dinspre răsărit voi scrie
o rugăciune.
Doar anotimpul tace și așteaptă
șoaptele zorilor să vină la
izvorul de catifea albastră
pentru ca mai târziu
- înspre lumina cuvântului
rostit la amiază -
să treacă prin cărarea dorului.
Adevărul culege fructele
timpului - ,,și gutui,
amărui / cu puf galben,
ca de pui"...
Mă duc să culeg visele
dintr-un alt răsărit
de septembrie - zâmbet
inimi care dăruiesc
și o cărare prin umbra
glasului de clopot care-și
adună tinerețea într-un
pahar cu apă vie.
Degeaba strig! Nu mă aude
decât stolul de rândunici
pregătite de plecare...
Ne revedem sănătoși
în alt anotimp tivit cu smaralde
și cu verde-miracol...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu