,,Artistul nu cere aplauze grăbite,
El urcă-n tăcere, cu visuri trăite;
Din dor și lumină își face veșmânt
Și scrie cu suflet, visând pe pământ.
Ce poartă în palme e harul din cer,
Prin muncă-și croiește o cale-n mister
Și ochii îi păstrează o lume-ntreagă,
Cu râsuri și lacrimi ce nu se dezleagă",
din ,,Artistul", autor Iovu Martin.
Cine este Iovu Martin? Până să putem spune - Iovu Martin este un poet și un prozator. Crescut ,,pe Valea Părinciului", din satul Rohia,
,,Cu bucurii și vise în fiecare zi,
Așa mi-a fost copilăria". Aflăm aceste detalii din poezia ,,Copilăria mea". Viața și copilăria i-au fost de o frumusețe rară, nu știu, dacă azi, s-ar mai putea prezenta cineva atât de minunat? Nu cred!
,,fugeam pe ulițe, desculț și fără teamă",
,,ne-ascundeam prin șuri și grămezi de fân",
,,de pe coastă strângeam mere și prune".
Atunci când începea școala, în clasă, ,,făceam o liniște ca la o sărbătoare", erau atenți la ce se preda în clasă, călindu-se pentru viitor. Iernile, pe lângă frig, erau un prilej de adâncă bucurie, de o rară frumusețe ,,coboram în viteză cu săniuța, la vale", râzând și chiuind de fericire, fără să conteze cât de mare este omătul.
Anii au trecut, iar copiii de ieri, azi sunt maturi și responsabili, păstrând în adânc de suflet amintirile copilăriei ce nu pot fi șterse, azi, pe ulițele copilărie fiind doar ,,ecoul de râsete și dor". Finalul este fabulos. Pe lângă regretul trecerii acestui timp al copilăriei, rămân neșterse clipele, rămâne o frumoasă poveste, iată, rămâne un frumos și original poem - ,,Copilăria mea", (p. 54-55):
,,Așa că, oriunde m-aș duce în lume,
În sufletul meu, Valea Părinciului va fi,
Un colț de rai, o poveste de bine,
Unde copilăria mea, mereu va dăinui". Parcă îmi revăd copilăria. Sincer.
***********
Respectul și dragostea pentru tradițiile noastre sunt evidente, în multe poezii. ,,Costumul popular" este elocvent în acest sens:
- cămașa țesută din fuior alb și ață sucită, cu poale largi, sus strâmtată, pe cap clop de paie, cioarecii din lână, opinci din piele groasă, legate strâns sau cizme negre în zi de sărbătoar, brâu lat, strâns pe corp, bunda de lână, trainică, șerpar cu ținte și mărgele. Putem povesti despre o poezie cu caracter monografic - o descriere în amănunt a portului popular. Felicit, poetul!
A se vedea în acest sens poeziile: ,,Am venit să colindăm", ,,Portul popular", ,,
******
Din alte poeme, foarte frumos se desprinde tematica religioasă/spirituală. Stau mărturie multe dintre aceste poezii. Iată câteva exemple elocvente, de o frumusețe aparte, care transmit: ,,Bisericuța din Aspra", ,,Cuvânt de Paște", ,,Maica celor mulți", ,,Mănăstirea Rohia, poveste de dor", ,,Schimbarea la Față". Voi cita câteva versuri din poezia ,,Scrisoare către Domnul", o scrisoare-rugăciune, o scrisoare tivită cu sinceritate și adevăr, cu smerenie și nădejde doar în Tine, Doamne:
,,Doamne, azi îți scriu smerit,
Cu nădejdea pusă doar în Tine,
Prin furtuni ades m-am rătăcit
Și Tu m-ai ridicat mereu spre bine.
Ți-am adus lacrimi și suspin,
Când povara mă apăsa prea tare,
Iar Tu, mi-ai fost izvorul cel senin
Și lumină vie pe cărare.
N-am cerut nici aur, nici avere,
Nici măriri din slava pământească,
Ci doar har, nădejde și putere
Și un suflet care să te iubească.
Dacă am întâmpinat greul pe drum,
Tu mi-ai fost o mare mângâiere,
Mi-ai aprins speranța mereu și-acum,
Ca o stâncă, tainică putere", (p. 220).
*******
Iovu Martin, o viață întreagă a slujit cultura și tradițiile noastre. Fiind un vrednic slujitor al tradiției creștine, nu face rabat nici când pune instrumentul jos și ia pix sau stilou și hârtie pentru a scrie din frământările sufletului. Mă motivez cu exemple: ,,Artiștii Lăpușului", ,,Artistul", ,,Cavalul meu", ,,Cântecul sufletului", ,,Fluierul meu", ,,Fluierele mele", ,,Fluierul din straiță", ,,Glasul taragotului", ,,Glasurile lemnului", ,,Rapsodul din Lăpuș", ,,Rapsodul din Rohia".
*******
Poeziile reflectă întregul univers al satului - unde ne întâlnim cu ulița copilăriei, părinții care au crescut 9 copii, cu oameni de frunte și cu ambiții mari, harnici, credincioși, buni români și vrednici lăpușeni, mereu oameni de cinste și hotărâți, drepți și buni păstrători ai tradițiilor strămoșești. Practic, în volum ne vom întâlni cu poezii clasice, cu ritm și rimă, care se disting prin sinceritatea versului. Poate aș recomanda o mai atentă șlefuire a versului, dar important este mesajul ce se vrea a fi transmis de autor. Oameni, locuri, fapte, istorie, tradiție, credință, balade, fabule, poem-acrostih (,,contagios", zic!), iar în final Epistolia - ,,Domnului nostru Isus Hristos ce ne-a trimis-o Dumnezeu din cer", ,,Epistolia Maicii Domnului", rugăciunea ,,Visul Maicii Domnului", sau ,,Rugăciune către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu și pururi Fecioara Maria" și alte rugăciuni. Le veți găsi în volum, și cu siguranță, le veți citi, cu evlavie și credință.
******
Este de apreciat munca de versificare a autorului, ambiția de a reuși în plan literar, curajul de a fi unul dintre puținii (sau, deocamdată, singurul!), care-și dorește că toate acestea să nu treacă în uitare - satul românesc, cu trăitorii și muritorii din mijlocul său, pentru că avem și poezii In Memoriam, și cu siguranță că mai avem și trăitori din leatul autorului, prieteni, vecini, neamuri care încă mai poartă în sufletul lor amintirile copilăriei. Îmbrăcarea în vers cu ritm și rimă, este un lucru clar - autorul a vrut și și-a asumat cu responsabilitate și respect - întreaga creație literară, cu plusuri și minusuri - dar azi este vorba despre curaj, încredere, aducere-aminte, dragoste pentru copilărie și tradiție, ambiția de a reuși, originalitatea și profunzimea satului românesc, credința și dragostea pentru Dumnezeu, a trăitorilor din această minunată Țară a Lăpușului.
Vasile BELE


Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu