luni, 16 noiembrie 2026

Macron a trimis în secret militari în Ucraina, fără informarea Parlamentului


Luni, 16 noiembrie, a explodat o adevărată bombă în presa lumii: Radio France Internationale a publicat o dezvăluire, confirmată de France Presse, care ar putea deveni unul dintre cele mai incomode subiecte ale ultimului an de președinție al lui Macron: militari francezi ar fi fost desfășurați în Ucraina de mai multe luni, într-o misiune secretă, condusă de un general francez, despre care Parlamentul de la Paris nu a fost informat, cum obligă Constituția. Chiar dacă nu sunt trupe direct combatante, e vorba de un demers cu o mare valoare de simbol și în mod cert nu va rămîne fără urmări foarte serioase.

Nu vorbim despre instructori care țin cursuri într-o bază militară din Polonia și nici despre tehnicieni care repară echipamente la mii de kilometri de front. Potrivit investigației RFI, există o structură militară franceză care operează efectiv pe teritoriul ucrainean, sub numele de cod „Volia”, cu misiuni de instruire a militarilor ucraineni și mentenanță a echipamentelor militare occidentale.

Efectivele ar fi mici, desfășurate pentru perioade scurte, într-o structură descrisă drept flexibilă și modulară. Pentru a păstra discreția operațiunii, francezii ar fi folosit drept paravan misiunea oficială Gerfaut, desfășurată în Polonia din 2023, în cadrul programului european EUMAM-Ukraine. Practic, militarii francezi ar fi intrat în Ucraina folosind o structură militară care avea deja o acoperire oficială în Polonia.

Parisul nu a recunoscut public această operațiune. Mai mult, potrivit surselor RFI, parlamentarii francezi nu ar fi fost informați despre existența ei. Agenția France Presse a obținut ulterior o confirmare parțială de la o sursă familiarizată cu dosarul, care a insistat însă că militarii nu au misiuni de luptă și că nu este vorba despre o operațiune militară ofensivă.

Numai că precizarea nu rezolvă problema. Dimpotrivă, deschide o serie de întrebări politice, militare și constituționale care îl pot urmări pe Macron pînă la finalul mandatului. Iar momentul ales pentru această dezvăluire este aproape la fel de interesant ca informația în sine.

Constituția Franței prevede, la articolul 35, obligația Guvernului de a informa Parlamentul în cel mult trei zile despre orice decizie de implicare a forțelor armate în străinătate. Dacă intervenția depășește patru luni, continuarea ei trebuie autorizată de Parlament. Dacă misiunea Volia intră în categoria operațiunilor pentru care se aplică aceste prevederi, avem o problemă serioasă. Cu atît mai mult cu cît vorbim despre o desfășurare începută, potrivit RFI, în vara acestui an.

Cédric Perrin, președintele comisiei pentru afaceri externe, apărare și forțele armate din Senatul francez, a declarat pentru RFI că o asemenea misiune convențională nu poate fi ascunsă în spatele secretului apărării și că informarea Parlamentului este o obligație constituțională.

Aici se află adevărata bombă politică. Nu faptul că Franța ajută Ucraina, lucru cunoscut și asumat public, ci posibilitatea ca președintele și guvernul să fi decis desfășurarea unor militari într-o țară aflată în război fără să respecte procedurile de informare și control parlamentar. Într-o Franță în care Macron este deja contestat, iar alegerile prezidențiale din 2027 se apropie, subiectul poate deveni un cadou nesperat pentru opoziție. Marine Le Pen și Jordan Bardella nu vor trebui să inventeze prea multe argumente. Vor avea la dispoziție o întrebare simplă: cine i-a dat lui Macron dreptul să angajeze militar Franța, fie și într-o formă soft, fără să explice Parlamentului ce face?

Iar extrema dreaptă nu va fi singura care va exploata situația. Stînga radicală, gaulliștii, suveraniștii și chiar o parte dintre parlamentarii de centru-dreapta pot cere explicații. Pentru că problema nu este dacă susții sau nu Ucraina, ci dacă un președinte poate lua asemenea decizii fără control democratic.

Există însă o posibilitate care schimbă complet perspectiva asupra dezvăluirii. Ce-ar fi dacă informația nu a scăpat accidental, ci a fost lăsată să iasă la suprafață chiar de cercuri apropiate de Emmanuel Macron? Să ne uităm la situația președintelui francez. Se apropie de finalul celui de-al doilea mandat, nu mai poate candida pentru un al treilea și știe că succesiunea sa poate aduce la Élysée o administrație cu o orientare radical diferită în privința Ucrainei. (Nici pe Cioloș nu se mai poate baza, că tocmai a ratat șefia francofoniei, am spune, dacă am fi malițioși)

Marine Le Pen și partidul său au anunțat că, dacă vor ajunge la putere, intenționează să reducă sprijinul financiar acordat Kievului. Așadar, Macron are toate motivele să fie preocupat de moștenirea sa politică și de felul în care va fi judecată implicarea Franței în războiul din Ucraina. În această logică, dezvăluirea ar putea avea o funcție de comunicare strategică. Macron ar putea dori să lase impresia unui președinte care nu s-a limitat la discursuri, fotografii alături de Zelenski și declarații despre securitatea europeană, ci a făcut efectiv ceva pentru Ucraina, asumîndu-și riscuri politice și militare. Un fel de erou discret, care a acționat în culise, fără să transforme fiecare operațiune într-un spectacol televizat. Iar acum, cînd mandatul său se apropie de sfîrșit, povestea începe să iasă la lumină.

O asemenea strategie ar avea mai multe avantaje. Ar transmite Moscovei că Franța este mai implicată decît se știe public, ar consolida imaginea lui Macron de lider european hotărît și ar pune viitoarea administrație franceză în fața unei realități militare deja construite. În plus, ar putea influența chiar campania electorală. Macron nu va mai fi candidat, dar poate încerca să lase în urmă o moștenire politică pe care succesorii săi să nu o poată demonta fără costuri. Există însă o problemă: eroul discret riscă să fie confundat cu președintele care a ascuns adevărul propriilor cetățeni. Iar în politică, diferența dintre cele două imagini poate fi făcută de o singură audiere parlamentară.

La fel de plauzibil este ca informația să fi fost scursă împotriva voinței președintelui. Într-un aparat militar și politic de asemenea dimensiuni există întotdeauna rivalități, grupuri de interese și oameni care nu sunt neapărat mulțumiți de deciziile conducerii. O asemenea dezvăluire poate proveni din interiorul structurilor militare, din zona politică sau chiar din cercuri care consideră că Macron a mers prea departe în implicarea Franței în Ucraina și ne amintim că Macron a avut deja ciocniri cu generalii de top, în ultimii ani. Dacă cineva a urmărit să-l pună într-o situație dificilă, lovitura este bine calculată.

Președintele va trebui să răspundă la întrebări despre cine a autorizat misiunea, cine a cunoscut-o, de ce nu a fost informat Parlamentul și care este, de fapt, natura implicării franceze. Mai mult, dacă misiunea durează de cîteva luni, nu mai poate fi prezentată drept o improvizație de moment. Avem de-a face cu o structură organizată, condusă de un general, cu un nume de cod, cu proceduri de rotație și cu o logistică proprie, iar asta presupune decizii, ordine și responsabilități. O eventuală anchetă parlamentară ar putea scoate la iveală detalii suplimentare, iar fiecare informație nouă ar putea complica și mai mult poziția Élysée-ului.

Și, ca și cum nu era suficient, azi apare și un Mirage francez în apropierea Kaliningradului, agenția RIA Novosti relatînd despre un avion de vînătoare francez Dassault Mirage 2000D, despre care susține că a survolat zona regiunii Kaliningrad, traversînd spațiile aeriene ale Lituaniei și Poloniei. Trebuie privită cu prudență această informație, dar asocierea celor două informații poate produce un efect politic interesant.

Nu putem spune că cele două evenimente fac parte din aceeași operațiune, dar ele ilustrează o realitate: Franța este tot mai prezentă în ecuația militară de pe flancul estic al NATO, iar Moscova urmărește cu atenție fiecare mișcare. Rusia va exploata, aproape sigur, informația. Kremlinul poate prezenta prezența militarilor francezi drept dovadă a implicării directe a NATO în conflict, chiar dacă misiunile descrise de RFI sunt necombatante.

Una peste alta, ceea ce s-a întîmplat astăzi poate deveni un moment de cotitură pentru ultimul an al lui Emmanuel Macron la Élysée. Poate că președintele vrea să plece ca un erou discret. Poate că cineva vrea să-l facă să plece cu o ultimă mare controversă. Sau poate că ambele lucruri se întîmplă simultan, într-un joc politic în care nici măcar cei care au aprins fitilul nu mai controlează explozia.

Un lucru este cert: în Franța, campania prezidențială din 2027 tocmai a primit un subiect de proporții. Iar Emmanuel Macron riscă să descopere că ultima sa mare operațiune politică nu se desfășoară la Kiev sau la Moscova, ci chiar la Paris, unde adversarii săi au primit muniția pe care nici nu mai sperau să o găsească.

Bogdan Tiberiu Iacob

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu