Luni, 16 noiembrie, a explodat o adevărată bombă în presa lumii: Radio France Internationale a publicat o dezvăluire, confirmată de France Presse, care ar putea deveni unul dintre cele mai incomode subiecte ale ultimului an de președinție al lui Macron: militari francezi ar fi fost desfășurați în Ucraina de mai multe luni, într-o misiune secretă, condusă de un general francez, despre care Parlamentul de la Paris nu a fost informat, cum obligă Constituția. Chiar dacă nu sunt trupe direct combatante, e vorba de un demers cu o mare valoare de simbol și în mod cert nu va rămîne fără urmări foarte serioase.
Nu vorbim despre instructori care țin cursuri într-o
bază militară din Polonia și nici despre tehnicieni care repară echipamente la
mii de kilometri de front. Potrivit investigației RFI, există o structură
militară franceză care operează efectiv pe teritoriul ucrainean, sub numele de
cod „Volia”, cu misiuni de instruire a militarilor ucraineni și mentenanță a
echipamentelor militare occidentale.
Efectivele ar fi mici, desfășurate pentru perioade
scurte, într-o structură descrisă drept flexibilă și modulară. Pentru a păstra
discreția operațiunii, francezii ar fi folosit drept paravan misiunea oficială
Gerfaut, desfășurată în Polonia din 2023, în cadrul programului european
EUMAM-Ukraine. Practic, militarii francezi ar fi intrat în Ucraina folosind o
structură militară care avea deja o acoperire oficială în Polonia.
Parisul nu a recunoscut public această operațiune.
Mai mult, potrivit surselor RFI, parlamentarii francezi nu ar fi fost informați
despre existența ei. Agenția France Presse a obținut ulterior o confirmare
parțială de la o sursă familiarizată cu dosarul, care a insistat însă că
militarii nu au misiuni de luptă și că nu este vorba despre o operațiune
militară ofensivă.
Numai că precizarea nu rezolvă problema. Dimpotrivă,
deschide o serie de întrebări politice, militare și constituționale care îl pot
urmări pe Macron pînă la finalul mandatului. Iar momentul ales pentru această
dezvăluire este aproape la fel de interesant ca informația în sine.
Constituția Franței prevede, la articolul 35,
obligația Guvernului de a informa Parlamentul în cel mult trei zile despre
orice decizie de implicare a forțelor armate în străinătate. Dacă intervenția
depășește patru luni, continuarea ei trebuie autorizată de Parlament. Dacă
misiunea Volia intră în categoria operațiunilor pentru care se aplică aceste
prevederi, avem o problemă serioasă. Cu atît mai mult cu cît vorbim despre o
desfășurare începută, potrivit RFI, în vara acestui an.
Cédric Perrin, președintele comisiei pentru afaceri
externe, apărare și forțele armate din Senatul francez, a declarat pentru RFI
că o asemenea misiune convențională nu poate fi ascunsă în spatele secretului
apărării și că informarea Parlamentului este o obligație constituțională.
Aici se află adevărata bombă politică. Nu faptul că
Franța ajută Ucraina, lucru cunoscut și asumat public, ci posibilitatea ca
președintele și guvernul să fi decis desfășurarea unor militari într-o țară
aflată în război fără să respecte procedurile de informare și control
parlamentar. Într-o Franță în care Macron este deja contestat, iar alegerile
prezidențiale din 2027 se apropie, subiectul poate deveni un cadou nesperat
pentru opoziție. Marine Le Pen și Jordan Bardella nu vor trebui să inventeze
prea multe argumente. Vor avea la dispoziție o întrebare simplă: cine i-a dat
lui Macron dreptul să angajeze militar Franța, fie și într-o formă soft, fără
să explice Parlamentului ce face?
Iar extrema dreaptă nu va fi singura care va exploata
situația. Stînga radicală, gaulliștii, suveraniștii și chiar o parte dintre
parlamentarii de centru-dreapta pot cere explicații. Pentru că problema nu este
dacă susții sau nu Ucraina, ci dacă un președinte poate lua asemenea decizii
fără control democratic.
Există însă o posibilitate care schimbă complet
perspectiva asupra dezvăluirii. Ce-ar fi dacă informația nu a scăpat
accidental, ci a fost lăsată să iasă la suprafață chiar de cercuri apropiate de
Emmanuel Macron? Să ne uităm la situația președintelui francez. Se apropie de
finalul celui de-al doilea mandat, nu mai poate candida pentru un al treilea și
știe că succesiunea sa poate aduce la Élysée o administrație cu o orientare
radical diferită în privința Ucrainei. (Nici pe Cioloș nu se mai poate baza, că
tocmai a ratat șefia francofoniei, am spune, dacă am fi malițioși)
Marine Le Pen și partidul său au anunțat că, dacă
vor ajunge la putere, intenționează să reducă sprijinul financiar acordat
Kievului. Așadar, Macron are toate motivele să fie preocupat de moștenirea sa
politică și de felul în care va fi judecată implicarea Franței în războiul din
Ucraina. În această logică, dezvăluirea ar putea avea o funcție de comunicare
strategică. Macron ar putea dori să lase impresia unui președinte care nu s-a
limitat la discursuri, fotografii alături de Zelenski și declarații despre
securitatea europeană, ci a făcut efectiv ceva pentru Ucraina, asumîndu-și
riscuri politice și militare. Un fel de erou discret, care a acționat în
culise, fără să transforme fiecare operațiune într-un spectacol televizat. Iar
acum, cînd mandatul său se apropie de sfîrșit, povestea începe să iasă la
lumină.
O asemenea strategie ar avea mai multe avantaje. Ar
transmite Moscovei că Franța este mai implicată decît se știe public, ar consolida
imaginea lui Macron de lider european hotărît și ar pune viitoarea
administrație franceză în fața unei realități militare deja construite. În
plus, ar putea influența chiar campania electorală. Macron nu va mai fi
candidat, dar poate încerca să lase în urmă o moștenire politică pe care
succesorii săi să nu o poată demonta fără costuri. Există însă o problemă:
eroul discret riscă să fie confundat cu președintele care a ascuns adevărul
propriilor cetățeni. Iar în politică, diferența dintre cele două imagini poate
fi făcută de o singură audiere parlamentară.
La fel de plauzibil este ca informația să fi fost
scursă împotriva voinței președintelui. Într-un aparat militar și politic de
asemenea dimensiuni există întotdeauna rivalități, grupuri de interese și
oameni care nu sunt neapărat mulțumiți de deciziile conducerii. O asemenea
dezvăluire poate proveni din interiorul structurilor militare, din zona
politică sau chiar din cercuri care consideră că Macron a mers prea departe în
implicarea Franței în Ucraina și ne amintim că Macron a avut deja ciocniri cu
generalii de top, în ultimii ani. Dacă cineva a urmărit să-l pună într-o
situație dificilă, lovitura este bine calculată.
Președintele va trebui să răspundă la întrebări
despre cine a autorizat misiunea, cine a cunoscut-o, de ce nu a fost informat
Parlamentul și care este, de fapt, natura implicării franceze. Mai mult, dacă
misiunea durează de cîteva luni, nu mai poate fi prezentată drept o
improvizație de moment. Avem de-a face cu o structură organizată, condusă de un
general, cu un nume de cod, cu proceduri de rotație și cu o logistică proprie,
iar asta presupune decizii, ordine și responsabilități. O eventuală anchetă
parlamentară ar putea scoate la iveală detalii suplimentare, iar fiecare
informație nouă ar putea complica și mai mult poziția Élysée-ului.
Și, ca și cum nu era suficient, azi apare și un
Mirage francez în apropierea Kaliningradului, agenția RIA Novosti relatînd
despre un avion de vînătoare francez Dassault Mirage 2000D, despre care susține
că a survolat zona regiunii Kaliningrad, traversînd spațiile aeriene ale
Lituaniei și Poloniei. Trebuie privită cu prudență această informație, dar
asocierea celor două informații poate produce un efect politic interesant.
Nu putem spune că cele două evenimente fac parte din
aceeași operațiune, dar ele ilustrează o realitate: Franța este tot mai
prezentă în ecuația militară de pe flancul estic al NATO, iar Moscova urmărește
cu atenție fiecare mișcare. Rusia va exploata, aproape sigur, informația. Kremlinul
poate prezenta prezența militarilor francezi drept dovadă a implicării directe
a NATO în conflict, chiar dacă misiunile descrise de RFI sunt necombatante.
Una peste alta, ceea ce s-a întîmplat astăzi poate
deveni un moment de cotitură pentru ultimul an al lui Emmanuel Macron la
Élysée. Poate că președintele vrea să plece ca un erou discret. Poate că cineva
vrea să-l facă să plece cu o ultimă mare controversă. Sau poate că ambele
lucruri se întîmplă simultan, într-un joc politic în care nici măcar cei care
au aprins fitilul nu mai controlează explozia.
Un lucru este cert: în Franța, campania
prezidențială din 2027 tocmai a primit un subiect de proporții. Iar Emmanuel
Macron riscă să descopere că ultima sa mare operațiune politică nu se
desfășoară la Kiev sau la Moscova, ci chiar la Paris, unde adversarii săi au
primit muniția pe care nici nu mai sperau să o găsească.
Bogdan
Tiberiu Iacob
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu