miercuri, 18 noiembrie 2026

Poesis - Răzvan Ducan


 EXCURSIE ÎN PROPRIA RANĂ

Nu am abilitatea să mă bag sub pielea criticilor de poezie,
Și nici a organizatorilor concursurilor literare,
Și chiar dacă aș fi avut, m-aș fi simțit ca o căpușă,
Cu capul rămas în pielea gestului,
după ce corpul l-aș fi îndepărtat de penibila stare.
Rămas de fapt în ipocrizie,
Unde să fi rămas altfel?
Când bruma de demnitate,
Mi-aș fi pus-o gaj, pentru un sufragiu pasager.
De aceea mă premiez
Și să mă bag singur în seamă,
Sunt cel mai bun,
cel mai frumos, cel mai deștept,
Poet din propria rană.
Badijonată cu neastâmpăr
Și chemare lăuntrică, ce nu-mi aparține,
Dincolo de mângâiere pe orgoliu,
E starea de bine.
E singura care de fapt contează
Și dă nemijlocit semn,
Că restul sunt doar amăgiri la dungă,
Frecții la piciorul de lemn.

Un comentariu: