Au venit poeții viselor nebune,
Flori de dor!Fără de cuvinte ochilor a spune,
Taina lor!
Biciuiește vântul miile de stele,
Spre soroc!
Ignorând angoasa, dorurilor grele,
Ca un joc!
Epitete sacre, impletesc colinde,
Spre apus!
Simfonii ascunse în perdele
prinde,
Gândul dus!
Magii se închină ploilor de gheață
Care vin!
Dinspre orizontul ca o dimineață,
De prea plin!
Au venit poeții veșnicei ispite,
Dinspre est!
Trubadurii clipei tandru risipite,
A protest!
Cetina albită pare-a da cu ceară,
Fulgi de nea!
Peste inorogul veștilor de seară
Dintr-o stea!
Clopoțeii sună, fără de cuvinte,
Leru-i ler!
Fumegă speranța lacrimilor sfinte,
Și e ger!
Sărbători de iarnă ard în calendare,
Foc mocnit!
În lumina vieții, veșnic născătoare,
Ce-a sosit!
Autor: Constantin TRIŢĂ
