Au venit poeții viselor nebune,
Flori de dor!
Curtea de Argeş, Hunedoara, Urziceni în fiecare lună mergeam la câte un centru social pentru a aduce bucurie, zâmbete şi veselie semenilor noştri care ne aşteptau cu multă dragoste şi nerăbdare.Bucuria se naşte în inima omului, din sufletul său şi este legată de virtuţile creştine ale acestuia : credinţa, nădejdea şi dragostea, iar Sfânta Scriptură spune că mai mare dintre acestea este dragostea.Cuvine- se cu adevărat să spunem :”Bucuria vine din lucruri mărunte, liniştea vine din suflet şi lumina vine din inima fiecăruia!”Să deschidem larg fereastra sufletului nostru să intre lumina din belşug, să intre lumină ,să devenim făpturi de lumină, să devenim soli ai luminii, să avem sufletul ca o floare care se înalță spre lumina dumnezeiască.Era o adevărată sărbătoare când noi ajungeam la câte un centru, chipurile prietenilor noştri se luminau, zâmbetele străluceau pe feţele lor sincere şi curate, muzica şi poezia le alinau sufletele pline de tristeţe .Cântam, jucam hore şi sârbe româneşi cu toţi beneficiari, râdeam şi glumeam cu ei, eram cu toţi în armonie şi comuniune. Costi era plin de voie bună, răspândea în jurul lui lumină şi bucurie, cânta şi recita poezi din propria creaţie cu toată fiinţa sa. Era iubit de toţi şi peste tot pe unde paşii ne purtau.Dragostea de semenii noştri , darul de a scrie versuri care te ” ungeau la suflet” cum se spune, erau parte din ” trubadur din dragoste”, Constantin Triţă. Cine are dragoste, aleargă, se osteneşte, se bucură, este slobod şi nimic nu-l ţine. Dragostea dă toate pentru toate şi are de toate, pentru că nu-şi găseşte odihna decât în Cel Preaînalt din care izvorăşte şi de la care vine orice lucru bun. Dragostea nu se uită la daruri, ci mai pre sus de toate darurile se ridică la Dăruitor. Adeseori dragostea nu cunoaşte măsura şi râvna ei se înflăcărează peste măsură. Dragostea nu simte nici o greutate, nu ştie de osteneală, s-apucă de lucruri care sunt mai pe sus de puterea ei şi nu zice niciodată ”nu pot” având încredinţarea că poate toate, şi chiar poate toate şi face fapte pentru care, cine n-are dragoste, se osteneşte în zadar. Printre virtuţile de frunte care-l înfrumuseţează pe om sunt smerenia şi bunătatea.Toate încercările vieţii, toate obstacolele întâlnite de- a lungul timpului ,pe toate le putem înfrunta cu iubire, cu bunătate, cu răbdare și cu smerenie.
Răbdarea este iubire, este o mare virtute, dar fără iubire nu poți avea răbdare .Hristos a zis: ”Dacă nu aveți răbdare, o să vă pierdeți sufletele; ca să le câștigați, trebuie să aveți răbdare” (cf. Luca 21, 19). Privesc poza încadrată de un chenar negru pe calculator minute în şir, schimb imaginea cu peisajul de la fereastra biroului, îmi plânge inima, mi-au seacat lacrimile, mă copleşesc amintirile. Doamne ce clipe şi ce amintiri frumoase ai lăsat în urma ta , Constantin Triţă! Flash-uri, flash-uri, momente, locuri, oameni apar pe ecranul imaginaţiei! Activităţile sociale erau urmate de evenimente culturale unde talentul tău şi poeziile pline de iubire smulgeau aplauze şi cuvinte de apreciere din partea tuturor, femei şi bărbaţi deopotrivă.Versurile tale erau balsam pentru inimile îndurerate , pentru iubitorii de cultură. Şarmul tău, vocea puternică, prezenţa elegantă erau calităţi pentru care cei din jur aveau toată consideraţia şi respectul cuvenit unui Om hărăzit de Dumnezeu .
Mai vii ca oricând îmi sunt amintirile de la Hunedoara, Lupeni, Buzău, de la drumurile prin ţară când colindam cu ”Caravana Culturii”… La Lupeni am făcut spectacol la un Cămin de bătrâni , prietena noastră Angela Dumitraşcu a fost foarte încântată şi împreună am mers în staţiunea Straja al cărei peisaj pare desprins dintr-un colţ de rai.Frumuseţea zonei îţi taie respiraţia. Am petrecut clipe minunate cu muzică bună, poezie, glume spumoase, mâncare tradiţională gătită de domnul profesor Cornel Boroi. A doua zi dimineaţa în timp ce aşteptam telegondola, tu împreună cu Sava, Bărăscu, Pandele aţi făcut spectacol gratuit pentru turişti afaţi în staţiune. Cântecele voastre răsunau minunat în liniştea munţilor de piatră rară.
Mircea Eliade spunea : ”O prietenie adevărată nu ține seama decât de propriile ei legi. Iubești pe cineva, pentru că îl iubești, nu pentru că e inteligent, bun moral bogat sau sărac.”
Cu drag retrăiesc momentele frumoase petrecute la începutul anului 2020 în judeţul Buzău, la mănăstirea Ciolpani. Şi aici zona este ca o grădină desprinsă din cele mai frumoase albune cu peisaje mirifice. Ce seară minunată! Cenaclul artelor : muzică , poezie, pictură, sfaturi duhovniceşti! Târziu în noapte, cu inimile pline de iubire, de vers şi bucurie ne-am retras în chiliile unde ardeau molcom câteva buturugi din pădurea de stejari.Apoi la Bucureşti, domnul George Călin ne- a aşteptat cu mare bucurie la ”Lecţia de poezie”. Frumoase şi alese sunt amintirile de la Curtea de Argeş, de la manifestările culturale organizate de prietenii ”Caravanei Culturii”, domnii : academician Gheorghe Păun, Laurenţiu Domnişoru, George Baciu, George Mitrache, versurile tale :
Şi primăvara vine
Ni se topesc zăpezile din suflet
Şi tandri ghiocei… ne ispitesc,
Înspre cărările, fără de umblet,
Când bate ceasu-acela nebunesc.
Vor înverzi poienile… şi dealul,
Înmuguresc copacii, ca un gând,
Speranţele-mi sfidează… irealul
Şi primăvara vine fremătând….au fost aplaudate la scenă deschisă.
În centrele sociale din Vâlcea eram adesea însoţiţi de preoţi parohi, de părintele Mănescu, părintele Dincă, de colegele bibliotecare Iuliana Radi, Maria Catană, de ultimul opincar Ilinca Alexandru, de interpreta de muzică populară Tatiana Mărcoinau, de colegele de la Liga Femeilor, de doamna profesoară Marinela Capşa, de neobositul director de la Televizunea Etalon, Viorel Adrian Cherăscu, de fini Liliana şi Pandele. Doamne! Ce spectacole minunate ai făcut la Centrul din Băbeni,la Lungeşti, la Centrul din Ostroveni, la Zătreni, la Milcoiu unde eram aşteptaţi cu multă bucurie.La Centrul din Bistriţa eram întâmpinaţi de la poartă cu… ”A venit spectacolulllll”’ strigau şi alergau în faţa maşinilor prietenii noştri. Ce clipe frumoase am petrecut la Centrul din Lădeşti!Şi cum Dumnezeu nu rămâne dator niciodată, după fiecare întâlnire cu semenii noştri, la final mergeam într- una dintre mănăstirile vâlcene . Monahii şi monahiile de la :Arnota, Bistriţa, Govora, Cozia, Ostrov, Horezu, Antim, Sfântul Gheorghe din Stăneşti ne aşteptau cu bucate alese pe masă şi cu multă dragoste părintească. Despre peregrinările prin ţară cu ”Caravana Culturii” pot spune că dacă tu şi Tanţi nu spuneaţi ” un da hotărât” atunci la Mănăstirea Govora nu am fi plecat la drum.Totdeauna ai oferit încredere, putere, seriozitate,corectitudine.Alături de Tanţi aţi adus multe bucurii şi împlinire semenilor noştri, aţi fost sprijin pentru tinerele talentate :Alexia, Vasia, Nicoleta, Camelia şi multe alte fete care au pornit pe drumul consacrări pe tărâmul scrisului sau al cântecului popular.Multe şi frumoase sunt dârele de lumină lăsate în urma ta, Constantin Triţă!
Zbor lin printre stele, Om bun, Prieten Drag!
Zenovia Zamfir
Motto: „Iubirea mea este-n ulciorul de lut,/Uitat undeva-n aşteptare,/De toamnă, de ploi şi sărut,/De foc, de noroc şi răbdare” (Constantin Triţă)
Moartea fizică este inevitabilă. Mi-a confirmat încă
o dată, dureros, dispariţia dintre noi a poetului şi iubitorului de frumos
Constantin Triţă. L-am întâlnit prima dată pe „Costi” la Baia Mare datorită proiectului
literar „Prietenii literare”, proiect de suflet al editorului şi scriitorului Ioan
Romeo Roşiianu. L-am reîntâlnit la puţin timp cu mare bucurie pe el şi minunata
soţie Tanţi în cadrul Taberei de literatură „De Amicitiae” organizată de
scriitoarea Mariana Moga, atât la Petreşti-Sebeş în 2018 cât şi la Batiz-Hunedoara.
Îmi reamintesc că în ambele tabere am stat la masă împreună eu venind cu o
ţuică bună de Maramureş, Domnia sa cu un vin excelent din podgoriile Oltului.
Subiectul principal de fiecare dată era starea poeziei actuale, dezinteresul
tuturor guvernanţilor de după 1990 pentru promovarea culturii române.
Întotdeauna încheiam discuţia într-un ton optimist şi speram la vremuri mai
bune, fiindcă, prin excelenţă, Costică Triţă era o fire optimistă, o fiinţă
prietenoasă şi tonică. Nu ascund faptul că tocmai datorită acestor calităţi îmi
făcea plăcere să fiu în prejma lui şi a minunatei soţii Constanţa. Şi ne mai
apropia ceva, iubirea pentru femeia-mamă, femeia-iubită, femeia română iar faptul
că de fiecare dată când ne-am întâlnit era în prezenţa soţiei lui, poeta
Constanţa Triţă spune multe.
Ce nu ştiam atunci şi nu aş fi crezut vreodată e
faptul că un om falnic, care nu exagera, era echilibrat, cumpătat, optimist, cu
simţul umorului peste medie, cu versurile la purtător, sănătos, plin de viaţă
se va stinge atât de repede, asemeni unei stele...
Constantin Triţă te fascina prin vastele cunoştinţe
despre istoria României, a locului unde un personaj drag îi era Mihai Viteazul,
a Olteniei dumisale dar şi prin spontenaitatea cu care jongla cu rima,
realizând poezii de o profunzime nemaiîntâlnită la vreun poet contemporan. În
sprijinul celor afirmate de mine sunt volumele „Doar pentru tine”, „Rondeluri.
Sonete. Rugăciuni şi Erezii” ori „”Trubadur prin dragoste”.
De poetul ConstantinTriţă din Piatra-Olt cu care
m-am văzut ultima oară la Baia Mare, de „Crăciun în Maramureş”, eram legat şi
virtual, mai exact datorită facebook-ului, unde posta cu o ritmicitate
elveţiană poezii de o frumuseţe rară! Eram tare curios care era izvorul nesecat
de fotografii cu femei apetisante care-i însoţeau poemele!
Regret că de acum înainte trebuie să vorbim despre
tine la trecut. Regret că de acum înainte dorul de prezenţa ta în mijlocul
nostru o să mi-l astâmpăr prin opera lăsată şi prin tăcerea ta. Regret până la
lacrimi plecarea ta nedreaptă. Nădăjduiesc că te-ai întâlnit în Ceruri cu
poeţii Ion Burnar, Dragomir Ignat, Nicolae Vălureanu Sârbu, Laurenţiu Ulici şi
aţi înfiinţat un Cenaclu al Cerului, pe placul lui Dumnezeu şi al îngerilor...
Gelu
Dragoş
Cu prietenie, aşa
cum spune autoarea, am primit 