David Angelo: Occidentul ne-a dat cea mai mare leapșă

 

Puțini dintre voi au fost mai anticomuniști decât mine. Puțini și-au dorit mai mult Occidentul. Am mai spus-o, de la 6 ani ascultam posturile occidentale. Bunicul meu, fost legionar, aștepta americanii. Era prin 1970. Cumpărase un aparat de radio Gloria – era the best – să asculte Europa Liberă, Vocea Americii, BBC, Deutsche Welle, Radio Monte Carlo… Dar nu știa să-l manevreze.

Îi adoram pe Noel Bernard, Emil Georgescu, Monica Lovinescu, Nestor Rateș, Mircea Crișan etc. În plus, ascultam Top Twenty sau Top Ten cu Andrei Voiculescu, DJ… Ce vremuri…! Mă simțeam occidental. Bunicul era abonat la ziar, dar citea greu. S-a abonat să-i citesc eu ziarul. Pagina a 4-a, aia cu știri externe. Altceva n-aveai ce citi. Voia să știe ce se mai întâmplă pe glob. Ce mai e prin Orientul Mijlociu.

Așa că, de la ora 17.00, după ce îmi făcusem temele și o partidă de fotbal cu băieții, treceam la aparat. Știam programele, frecvențele. Trebuia să stau acolo că apăreau bruiaje, trebuia să manevrez fin butoanele. Astfel am îndrăgit politica. Am înțeles eu că trăim într-un Gulag, pe când Occidentul era Raiul pe pământ. Și așa era la vremea aia. Pentru mine, undele scurte erau evadarea din Gulag.

Pe 16 dec. 1989, eram în căminele din Regie. Când au început la Timișoara protestele, le-am spus multora, știind eu de la Europa Liberă ce se întâmplase în celelalte țări din Gulag, gata!, Ceaușescu pică! Râdeau. Am ieșit în 21, am fost la Baricadă. Apoi la TVR. Am fost la CC când a decolat Ceaușescu…

Acum privesc în urmă la ce leapșă ne-a tras Occidentul. Privesc la comunismul de rit nou, neomarxismul, pe care-l aduce el peste noi. Ce naivi am fost. Toată economia a fost făcută praf, ce-a mai rămas bun a fost „privatizat” de către Occident. Și toate țările fost comuniste au devenit piețe de desfacere. Hoooo…, poate spune cineva. Poți compara nivelul de trai de acum față de cel din 90?

Hooooo…! Stai puțin! Comparația este inadecvată. China comunistă de azi are același nivel economic ca și cel din 90? Progresul e global. Are cauze tehnologico-științifice. Eu nu contest progresul economic, dar întreb: dacă Occidentul ar fi fost corect, moral, ar fi AJUTAT tranziția de la economia etatistă a țărilor comuniste la o economie de piață reală, dezinteresat, integrând economiile respective, fără să le distrugă infrastructurile, să ,,privatizeze” ce au avut mai bun, pe nimic, doar ajutând la modernizarea lor, unde eram astăzi?

Or ce constatăm? Că Occidentul democrat, moral, s-a folosit de căderea Cortinei de Fier pentru a transforma țările est-europene în piețe de desfacere și mână de lucru ieftină. Plus acapararea resurselor naturale și a serviciilor de bază. Adică, vă scăpăm de economia de stat și vă aducem economia corporațiilor noastre.

Dacă UE ar fi fost o structură bine intenționată, care ar fi urmărit cu adevărat ajutorarea țărilor ex-comuniste să se ridice, prin consultanță, de exemplu, să-și valorifice resursele proprii, unde eram astăzi? Și unde era UE? Sufla China în fața ei? Or așa, la ce am asistat? La o jefuire a resurselor naturale și umane – creierele și mâna de lucru ieftină și calificată – a țărilor din Est. Politica UE, de convergență, de reducere a decalajelor? Praf în ochii proștilor.

Reiau, nu poți prosti popoarele est-europene – sau le poți prosti, dacă sunt dobitoace – cu narațiunea că uite unde erați și uite unde ați ajuns! Datorită nouă. Fiindcă am investit noi la voi! Ce mă? După ce ați luat tot? De ce ați investit? Ce salariu/oră dați voi în Occident muncitorilor voștri la aceleași performanțe și indici de calitate? De trei ori mai mari? Și ați făcut un bine? Cui? Vouă?

Păi băi, nenorociților, acum veniți, prin ideologiile voastre, și ne aduceți pe noi la un nivel de democrație mult mai jos decât eram? Cenzurați opinii, ați pus monopol prin media pe informații, propagați ideologii de care noi am crezut că am scăpat? Ne băgați pe gât să acceptăm toate demențele voastre? Care e diferența față de Gulag? Niciuna. Ne-ați adus într-o cocină în care Soros, Schwab, Gates, Faucci, Rotschild și alți de-me-ți vor să modeleze ei lumea cum vor?

Unde mai este ONU? Unde mai sunt agențiile sale specializate? Unde mai este UE? Ce mai este ea în afara Ursulei, pupilul Davos? Parlamentul European e o caricatură. N-are niciun cuvânt de spus. Nici măcar Consiliul European, care reunește șefii de stat și de guverne. Ce hotărăște infractoarea aia e bătut în cuie. Iohannis pleacă vi-tă și vine b-ou. Și ca el alții.

Deci, unde mai e Occidentul ăla democrat, visat, pe care-l imaginam când ascultam Europa Liberă? Unde mai e America aia democrată? Sunt spațiul neomarxismului, multiculturalismului, ideologiilor de gen, BLM, Antifa și al altor malformații ideologico-culturale? Nu vă e rușine? Chiar credeți că (sic) cultura, valorile iudeo-creștine și-au spus ultimul cuvânt? Le-ați anulat voi, antihriștilor? Înseamnă că ați anulat Occidentul. Ceea ce nu cred.

N-au murit degeaba zecile de milioane de anti-comuniști ca să aduceți voi neocomunismul peste noi. Dacă-l vreți la voi, îl vor Schwab, Soros, luați-l! Țineți-l acolo! Criminalilor! Ați ținut-o din războaie în războaie, în numele democrației. Ați maculat frumoasa idee de OCCIDENT. Noi am aderat la OCCIDENT exact când l-ați distrus voi! V-ați distrus FUNDAMENTELE. Și luptăm noi acum pentru ele. Ironia istoriei.

Așa că, terminați cu asta, că dacă nu era UE noi eram în kkt. E valabil și reversul, dacă nu eram noi, giganții economici ai Estului, companiile UE erau pitici. Vezi OMV, o societate pigmeu care a înghițit un colos, precum PETROM, și a devenit un gigant REGIONAL. Vezi Erste Bank, care prin preluarea BCR a ajuns un colos. Idioților le spui asta?

 

Autor: David Angelo

Unde e progresul umanității?

 

Ucraina este un stat eșuat deja. Peste 15 mil. au fost dezrădăcinați, pâna la ora asta. Milioanele care au părăsit țara, cea mai mare parte, nu se vor mai întoarce. Sunt mană cerească pentru țările europene avide de mână de lucru ieftină. Mult mai bună decât cea magrebiană și asiatică. Tragedia este că le-au plecat și „vârfurile”.

Astăzi am mers să cumpăr un burger, pe Magheru. „Două zeci și două lei”, zice o doamnă, cam pe la 35, care vindea. Tresar. „Ucraina?”, am zis eu. „Da”, zice ea. „Cum vă simțiți în România?” „Foarte bine”, zice ea. „Popor cald”. Am dat-o pe engleză.

„Mai plecați din România?” „Doar dacă la noi va fi mai bine decât a fost”. „Și dacă nu?” „Rămânem aici, e ca a doua casă deja.” „Aveți copii?” „Da, două fete.” „Să vă trăiască!”

Vai de ei, sărmanii. Pentru o mână de politicieni demenți suferă un popor. Bat în lemn, fiindcă oricând ni se poate întâmpla și nouă. Cum să se întâmple așa ceva în secolul XXI? Doar prin somnul maselor. Unde e progresul umanității?

 

Autor: David Angelo

David Angelo: „Desfășurarea evenimentelor va clarifica tot”

 

Trebuie să fim precauți atunci când afirmăm ceva categoric. Fără să avem certitudini. Adică să facem afirmații cu valoare de adevăr absolut. De 100%. Că Iohannis i-ar fi cerut lui Dîncu să pregătească armata pentru război, și de-aici demisia. Cine poate garanta asta? Cu ce, dacă Dîncu n-a afirmat așa ceva și refuză să dea detalii?

Ceea ce avem cert sunt:

1. Afirmația lui Dîncu, că Ucraina nu poate negocia singură pacea și că ar trebui să facă obiectul unei negocieri Occident – Rusia. Foarte corect!

2. Avem declarația malițioasă a lui Iohannis, că Dîncu ar trebui să citească mai atent revista presei.

3. Avem declarația lui Ciucă. Că România trebuie să se alinieze poziției NATO și UE. Deci ea nu trebuie să aibă o poziție proprie.

4. Avem demisia lui Dâncu  pe motiv că nu mai poate colabora cu Iohannis.

E, de la acestea plecând, are cineva date concrete ca să susțină ipoteza inițială? Nu. Aaaaa…, că facem analize, că luăm în considerare toate variantele, că le clasificăm ca varianta 1, 2, 3… și eu fac. E un exercițiu de logică. Dar atât. Trebuie să mai avem și răbdare, deoarece desfășurarea evenimentelor va clarifica tot.

Autor: David Angelo

Despre Elita Puterii de la Washington…

 

Declarația recentă făcută de secretarul de stat american Anthony Blinken că „lumea nu ar trebui să rămână fără conducerea SUA” nu a trecut neobservată. Devine ușor să vedem cum aceste declarații dezvăluie mai mult decât altele caracterul primat și rasist și viziunea ideologică a elitei puterii de la Washington și explică mai bine decât alții care sunt obiectivele acestei clici a puterii.

Nu este vorba despre Blinken ca atare. Este vorba de înțelegerea fundamentelor ontologiei anglo-saxone, formată în urmă cu câteva sute de ani, conform căreia întreaga lume se va transforma în haos dacă nu există conducere și curatela Statelor Unite.

Anterior, vorbind la un eveniment la Universitatea Stanford, Anthony Blinken a spus că „nu poate fi lăsată lumea fără conducerea Statelor Unite”. „Lumea nu se organizează, Statele Unite sunt liderul.

Pentru Statele Unite ale Americii alegerea este următoarea: dacă nu ne asumăm un rol de conducere, asta înseamnă unul din două lucruri: conducerea este preluată de altcineva, poate China, într-un mod care nu coincide complet cu interesele și valorile noastre; sau chiar mai rău,dacă nimănui nu-i pasă, atunci va exista un gol pe care lucrurile rele îl pot umple înainte ca lucrurile bune să-l poată umple”, a spus el.

Potrivit unor observatori și analiști, viziunea aceasta se bazează pe concepția masonică și pe abordarea mesianică, conform cărora toate popoarele lumii, toate statele sunt ca tipologie ființe mai mici, incapabile, care au nevoie de ochiul și îndrumarea unui adult.să fie ghidate, pentru ca astfel de persoane cu handicap să nu creeze probleme.

Desigur, ghidul perfect, pe cât de rațional și de evoluat, este cel anglo-saxon și, în special, Statele Unite ale Americii, care sunt singurele capabile să ofere un model de democrație de reguli, dreptate și evoluție pe care alte țări trebuie să-l imite. și din care trebuie să se inspire.

De altfel, nu este un secret pentru nimeni faptul că Francmasoneria a urmărit întotdeauna să domine lumea și societatea, eliminând sau – dacă este posibil – distrugând religiile confesionale, în special Biserica și religia catolică, în care istoric și-a văzut cei mai înfricoșați adversari. pentru a construi o lume alternativă la ordinea naturală și deci la proiectul Divin.

Astăzi, opoziția nu este doar față de religia catolică, ci și față de alte forme de religii precum creștinismul ortodox, islamul și viziunile etice și transcendente care se opun materialismului raționalist, care este tipic ideologiei masonice și globaliste.

Ostilitatea Francmasoneriei față de orice formă de religie se bazează pe viziunea tipică a relativismului: nicio religie nu poate pretinde dreptul de a fi adevărată. Toate ar fi la fel de bune și la fel de false, deoarece niciuna nu ar deține adevărul absolut.

Mai degrabă, adepții Francmasoneriei susțin ideea unei noi religii universale. Ultimul cuvânt aparține științei, care ar demola una după alta dogmele și erorile religiilor și ar pregăti terenul pentru o religie universală.

Aceasta este viziunea globalistă a afiliaților francmasoneriei moderne care au câștigat influență în guverne, instituții supranaționale, mass-media, centre culturale și universități din Occident.

În ceea ce privește politica statelor, anglo-saxonii au revendicat întotdeauna un rol de lider mondial și de „civilizatori” care au responsabilitatea de a îndruma alte țări către un model care este în esență al lor și deci își impun regulile. Un model incompatibil cu alte forme de civilizație și cultură, chiar dacă sunt milenare.

În contextul geopolitic actual, declarația lui Blinken este legată de conflictul ruso-ucrainean și de criza relațiilor dintre China și Taiwan, așa că ei spun că e la latitudinea lor să rezolve conflictele chiar dacă ei înșiși le-au instigat. Este datoria lor de a impune „Pax americana” pe baza intereselor strategice ale Washingtonului.

Cu toate acestea, s-ar putea aminti că China, ca civilizație, are propria ontologie, care are peste o mie de ani și se bazează pe o viziune opusă, cea a tradiției confucianiste.

De cealaltă parte a Eurasiei, într-un mod similar Rusia, cu viziunea sa spirituală ortodoxă asupra lumii, susținută de președintele Putin, se dovedește a fi complet incompatibilă cu ideologia masonică și mentalitatea suprematistă anglo-saxonă. Nu degeaba opoziția dintre Occident și Rusia este nu numai de natură geopolitică, ci și de caracter ideologic și moral.

În contrast puternic cu viziunea anglo-saxonă, Putin, în discursurile sale, a exaltat tradiția spirituală a Sfintei Maici Rusia atingând concepte morale și istorice, menționând atitudinea neo-colonialistă a Occidentului și revendicarea acesteia (de obicei anglo-saxonă) de a vrea să-și impună modelul și să dicteze regulile restului lumii, fără a avea dreptul.

În prezent există o luptă între aceste viziuni ontologice. În sine, ontologia anglo-saxonă este depășită și nu corespunde momentului strategic actual. Cu toate acestea, profitând de avantajul competitiv în controlul canalelor de informare, Statele Unite și Occidentul care li s-a alăturat încearcă să inverseze bunul simț.

Așa reușesc să mai prelungească pentru ceva timp agonia ideologiei suprematiste anglo-saxone, pretinsă drept „democrație” când în realitate se referă la hegemonia elitist-liberală a Statelor Unite.

Ceea ce reiese din evenimentele actuale este respingerea clară a acestei viziuni față de care se opun majoritatea țărilor lumii. „Protecția” SUA nu mai este binevenită sau acceptată în marile țări emergente care își caută propriul drum de dezvoltare și stabilitate. În curând americanii și vasalii lor vor avea de-a face cu asta. (ideeazione.com)

 

Autor: David Angelo

Sursa: Gandeste.org

David Angelo: Cine conduce lumea, de facto?

 

Au trecut trei sferturi de secol de la Al Doilea Război Mondial, timp în care am văzut mai întâi boom-ul postbelic și apoi dereglementarea sistemului financiar. Rezultatul ambelor procese este că puterea Wall Street este mai mare astăzi decât oricând. În plus, în fundal s-a format o nouă forță care este semnificativ mai puternică decât băncile individuale.

Este formată din marii manageri de bani, de active, conduși de BlackRock și Vanguard. Acum se numără printre principalii acționari ai tuturor băncilor mari de pe Wall Street – fie JPMorgan, Citigroup, Bank of America sau Goldman Sachs – și, între timp, s-au infiltrat și în cele mai importante bănci centrale din lume.

Sunt cele mai mari companii de management al activelor, cu peste 15 trilioane de dolari în active globale. Și cei mai mari acționari în Big Pharma. Controlează politicieni în întreaga lume, guverne.

Avem de-a face cu cea mai mare concentrare de putere din sistemul financiar din toate timpurile. În plus, odată cu companiile IT din Silicon Valley a apărut o nouă industrie care acum a fuzionat cu acești manageri de active. BlackRock, Vanguard and Co. sunt, de asemenea, principalii acționari ai Alphabet, Amazon, Apple și Microsoft.

Acest cartel absolut gigantic de administratori de avere și companii IT a acaparat mai multă putere decât orice forță din întreaga istorie a omenirii, deoarece controlează nu numai banii, ci și datele din întreaga lume.

Ei bine, războaiele asigură creșterea prețurilor companiilor de armament controlate de ei, antrenează piețele financiare, cresc cererea de credit din cauza trecerii de la o economie pe timp de pace la una de război și creează locuri de muncă în procesul de reconstrucție care urmează după distrugeri. Războaiele sunt un motor economic puternic.

Dar războaiele sunt, de asemenea, un mijloc excelent de distragere a atenției de la problemele reale. Este foarte ușor să induci în eroare majoritatea populației prin crearea de imagini inamicului.

Dacă arunci o privire sobră asupra situației actuale, trebuie să realizezi că tot ceea ce provoacă războiul este în prezent la mare căutare. În această situație, ce ar putea fi mai lucrativ pentru cei puternici decât să meargă la război și să aprindă sursele existente de conflict – așa cum s-a întâmplat deja în Ucraina, sau ca în cazul Taiwanului, în Orientul Mijlociu – să le lase să fiarbă la foc mic, constant, pentru a le aduce beneficii?

Dacă Primul și Al Doilea Război Mondial finanțate de băncile gigantice – au finanțat ambele tabere aflate în conflict – ne-au învățat ceva, acesta este: nu politicienii sunt decisivi. Nu are rost să ne uităm la Scholz, Macron, Biden sau Xi Jinping în aceste zile.

Rolul lor este să ne distragă atenția tuturor, să ne inducă în eroare și astfel să deschidă calea pentru agenda celeilalte forțe. Dacă vrem să știm ce ne amenință, trebuie să ne uităm la cealaltă forță, cea din fundal.

Autor: David Angelo

David Angelo: „Implementarea NOII ORDINI MONDIALE a început încă din 1990”

 

Implementarea NOII ORDINI MONDIALE a început încă din 1990, odată cu prăbușirea regimurilor comuniste aflate dincolo de Cortina de Fier. Tot ceea ce s-a „întâmplat” ulterior în fostele țări comuniste a fost un plan bine pus la punct.

Destructurarea economiilor de stat și a relațiilor comerciale prin care ele existau, „privatizările” necesare trecerii la economia de piață – în fapt jafuri la drumul mare ale industriilor naționale, coordonat de statele occidentale – au avut loc planificat. Și-au împărțit domeniile între ele, statele europene. Estul european trebuia transformat dintr-o zonă de producție industrială într-o piață de consum. Lucru realizat.

După dezindustrializarea lor și reindustrializarea occidentală – acapararea resurselor financiare și materiale – după pierderea independenței economice, urma de acum ca ele să fie pregătite pentru integrarea euro-atlantică. Să aloce din PIB-ul care a rămas, securizării militare. Cumpărând armament, de unde? De la complexul militar-industrial occidental, evident. De ce? Să nu fie reînghițite de ruși. Care erau în moarte clinică atunci, vorba noastră.

Piață de desfacere a corporațiilor occidentale, și-au distrus capacitățile de producție și de prelucrare a materiilor prime. Bun, ai putea zice, da, domne, ne-au scos din sfera malefică a Moscovei. Le-am dat resursele naturale, capacitățile de procesare, fiindcă ne vor integra în economia europeană, în procesul de integrare și anulare a deficitelor de dezvoltare din UE.

De unde? Au Început cu: nu îndepliniți criteriile de aderare, de mediu, de MCV, de securizare a frontierelor, măcar că investise-și miliarde în tehnică de supraveghere, tot de la ei cumpărată. N-ai dat lege că poți vinde terenurile agricole. Că nu respecți drepturile lgbtq+. A fost vorba despre astea la aderare? Nu. Și câte altele.

După atâția ani, ai rămas tot prost, tot în afara Schengen. Da, dar cu piața dominată și controlată de ei. Dacă ridici glasul, ești pus la colț. Păi când nu mai ai nimic, ce poți să mai zici? Trimite Kovesi comisarii anticorupție europeni și te omoară.

 

Autor: David Angelo

David Angelo: „Statul poate fi cumpărat. Cum a fost cumpărat statul ucrainean. Și cel român!”

 

”Presiunea politică şi a sancţiunilor fără precedent din partea aşa-numitului ‘Occident colectiv’ ne obligă să accelerăm procesele de integrare cu Belarus”, a declarat Putin.

Vor urma și alții. Ce să facă, să stea în coasta Rusiei și să se alieze cu Occidentul? Ucraina se alia, dacă mai întâi nu erau dați jos președintele și guvernul? A făcut cineva vreun referendum? A întrebat poporul? NU.

A fost ca la noi. PSD-ul a câștigat detașat alegerile în 2016, a avut rezultate foarte bune la guvernare și a fost dat jos. Prin alegeri? Nu. Așa s-a dictat de afară. Au ieșit 50.000 de oameni în stradă. Asmuțiți de presă. La fel a fost și-n Ucraina.

Când îi auzi pe unii tolomaci că ce… n-are voie Ucraina ca stat suveran și independent să se alieze cu cine vrea? Nu. Statul nu e poporul. Asta nu se înțelege. Ucraina nu mai era independentă când a decis să ceară integrarea în NATO. Era deja colonie.

Statul poate fi cumpărat. Cum a fost cumpărat statul ucrainean. Și cel român. Și altele. Pe popor nu-l mai întreabă cei care cumpără statul. E prea prost. Chiar e. Oligarhii miliardari ucraineni și multimilonarul Zelensky erau vânduți deja când au făcut cererea de aderare. Să spună unde au banii.

Dacă sunt în USA, mai este Ucraina stat suveran și independent? Când fonduri de investiții din USA dețin 20% din terenul agricol ucrainean – suprafață mai mare decât cea agricolă a Italiei – mai este suverană și independentă? Sau când Grupul Rotschild deține 70% din datoria ei suverană? Prostoboii tac aici. Dar nici nu cedează.

Adică, vin îți dau jos președintele ales de popor, guvernul rezultat din alegeri libere, îmi pun președintele și guvernul pe care îi vreau, și spun că statul suveran și independent „liber” are dreptul să decidă cu cine se aliază. La proști ține asta, la noi nu. De ce? Fiindcă vrem să fim corecți. Occidentul ne-a învățat să fim democrați. Parol! Eu chiar am fost învățat de Europa liberă.

PS. Băi, dar ditai hăzmăndăul e Lukașenko ăsta! Dictator adevărat. De-aia îi știu de frică bielorușii.

 

Autor: David Angelo

David Angelo: CORPORAȚIILE ȘI WALL STREET-UL AU DAT-O ÎN BARĂ

 

A început căutarea vinovatului pentru creșterea prețurilor. Oare băncile centrale au tipărit prea mulți bani vreme de prea mulți ani? Este oare de vina China, acolo unde s-a concentrat producția manufacturieră, iar restricțiile pandemiei au dus la închiderea economiei chineze și apoi la ruperea lanțurilor de aprovizionare? Este oare de vină Rusia, care a invadat Ucraina și asta a dus la criza gazelor, a petrolului, cerealelor și îngrășămintelor? A fost oare vina trecerii discrete de la austeritatea de dinaintea pandemiei la larghețea fiscală de după?

Răspunsul este: „Toate cele de mai sus și niciuna dintre ele”, scrie, pentru Project Syndicate, Yanis Varoufakis, fost ministru de Finanțe al Greciei la apogeul crizei datoriilor suverane, acum profesor de economie la Universitatea din Atena.

Crizele economice majore au deseori explicații multiple și toate sunt corecte, însă toate sunt pe lângă subiect. În 2008, când s-a prăbușit Wall Street-ul, ducând la o recesiune globală, au fost oferite mai multe explicații:

fie că finanțiștii i-au înlocuit pe industriași la vârful lanțului trofic al economiei, fie că a fost o înclinație culturală către produsele financiare riscante; fie că politicienii și economiștii nu au putut să facă diferența între o nouă paradigmă economică și o uriașă bulă; fie alte o mulțime de teorii. Toate erau valide, însă niciuna nu mergea până în miezul problemei.

Același lucru este valabil și astăzi. Există monetariștii care ne spun că ne-au atras atenția, care au prezis că va urma o mare inflație, odată ce băncile centrale au pompat bani în economie. Asta îmi aduce aminte de bucuria stângiștilor care vorbeau, în 2008, despre moartea capitalismului.

E drept, pompând bani pentru bancheri, în speranța că acești bani vor ajunge în economia reală, băncile centrale au dus la o inflație de proporții a cotațiilor activelor, iar asta a dus la creșterea prețurilor pe piața imobiliară, la nebunia criptomonedelor și la multe altele.

Însă această abordare monetaristă nu explică de ce marile bănci centrale nu au reușit în deceniul 2009-2020 să majoreze cantitatea de bani care circulă în economia reală, fără a mai vorbi de faptul că nu au reușit să majoreze inflația la ținta de 2%. Înseamnă ca alta este cauza actualei inflații.

Întreruperea lanțurilor de aprovizionare din China a avut fără îndoială un rol, la fel și invazia rusă în Ucraina. Însă niciun factor nu poate explica ”schimbarea de regim” abruptă din capitalismul vestic, de la deflație la inflația puternică, cu toate prețurile crescând simultan.

Asta ar însemna că inflația salariilor să fie mai puternică decât inflația prețurilor, ducând la o spirală în care creșterea salariilor alimentează creșterea prețurilor și viceversa. Abia în această situație bancherii centrali ar putea să ceară disponibilizări și înghețarea salariilor.

Însă astăzi este absurd să le ceri angajaților să nu mai revendice salarii mai mari. Datele disponibile arată că, spre deosebire de anii 1970, salariile cresc mult mai lent acum decât prețurile, iar această creștere a prețurilor nu este doar continuă, ci și foarte accelerată.

Deci ce se întâmplă? Răspunsul meu: vreme de jumătate de secol am avut de-a face cu o politică de forță a corporațiilor, a Wall Street-ului, a guvernelor și a băncilor centrale, iar această strategie s-a terminat prost. Rezultatul este că autoritățile din Occident au acum de făcut o alegere imposibilă – fie aleg să falimenteze o mulțime de corporații și chiar state, fie aleg să lase inflația să-și facă de cap.

Vreme de 50 de ani, economia SUA a susținut exporturile Europei, Japoniei, Coreei de Sud și apoi ale Chinei și altor economii emergente. Partea leului din profiturile făcute de străini mergea pe Wall Street, pentru a fi multiplicată pe bursă. A fost un adevărat tsunami de capital care venea mereu peste America.

Pe creasta acestui val se aflau finanțiști care creau piramide din banii privați, cu care erau finanțate apoi corporațiile pentru a construi un labirint de porturi, flote, depozite, șosele, căi ferate. Când a venit criza din 2008, aceste piramide au fost dărâmate și tot labirintul lanțurilor de aprovizionare a fost pus în pericol.

Pentru a-i salva pe bancheri, dar și acest labirint, bancherii centrali au pus la bătaie bani publici pentru refacerea piramidelor corporațiilor. Guvernele reduceau cheltuielile publice, salariile, locurile de muncă și serviciile pentru a ajuta corporațiile să-și reclădească piramidele financiare.

A fost un soi de socialism pentru capital și austeritate pentru angajați. Salariile s-au prăbușit, prețurile și profiturile au stagnat, însă prețul acțiunilor cumpărate de cei bogați au explodat. Investițiile au ajuns la un minim istoric, capacitatea de producție s-a redus, influenta piețelor a crescut însă, la fel și averea capitaliștilor, care se puteau baza mai mult ca niciodată pe băncile centrale.

Aceasta a fost tot o politică de forță. Lupta tradiționala dintre procentul din PIB al capitalului și al muncii nu a mai fost sursă bogăției. După 2008, austeritatea a devenit universală și investițiile (cererea de bani) au scăzut, iar lichiditățile pompate de băncile centrale au ținut dobânzile (prețul banilor) foarte jos, aproape de zero.

Având în vedere că a scăzut capacitatea de producție (chiar și în sectorul imobiliar), că locurile de muncă erau puține și salariile stagnau, bogăția a triumfat pe piața imobiliară, piață care a fost decuplată de economia reală.

Apoi a venit pandemia, care a schimbat un lucru foarte important. Guvernele vestice au fost obligate să canalizeze o parte din fluviile de bani tipăriți și spre masele captive din economie, care, de decenii bune, nu mai aveau capacitatea de a produce bunuri și depindeau de lanțurile de aprovizionare pe care pandemia le-a rupt.

Pe măsură ce oamenii simpli își cheltuiesc banii pe produse tot mai rare pe piață, prețurile au crescut. Corporațiile cu profituri uriașe au reacționat și au făcut uz de uriașa lor putere pe piață, împingând prețurile tot mai sus.

După două decenii în care băncile centrale au contribuit la creșterea prețului activelor, este nevoie doar de puțină inflație a prețurilor pentru a pune capăt unei politici de forță ce datează din 2008 și care a contribuit la renașterea clasei conducătoare mondiale. Ce urmează?

Nimic bun, cel mai probabil. Pentru a stabiliza economia, autoritățile trebuie să pună capăt puterii uriașe pe care o mână de oameni o au asupra procesului politic de creare a averilor pe hârtie și a datoriilor. Însă această mână de oameni bogați și influenți nu vor ceda fără să lupte, chiar dacă asta înseamnă să se ducă de râpă și să tragă și societatea după ei”.

https://www.project-syndicate.org/…/inflation-is-result…

Ce-am spus în postările anterioare? Capitalismul și-a atins limitele. A dus la o polarizare excesivă a resurselor financiare globale. Aici trebuie să fii lucid ca să înșelegi. Nu dogmatic. Proștii, dobitocii, te acuză de comunism!

 

Autor: David Angelo

VEZI DE CE A FOST MACRON LA KIEV…

 

Franţa nu mai primeşte gaze ruseşti prin conductă, anunţă gestionarul de reţea.

Compania care gestionează reţeaua de transport de gaze din Franţa, GRTgaz, a anunţat azi că nu mai primeşte gaze ruseşti prin conductă începând din data de 15 iunie, în contextul întreruperii fluxului fizic între Franţa şi Germania, informează Agence France Presse.

Mulți s-au întrebat de ce l-au luat și pe Iohannis acolo. Să-i țină trena lui Macron. Are și el nevoie de validare, că e lider UE. Iohannis e înalt, prezentabil, impozant. De-aia n-a mai avut loc și-n vagon. E mare.

Macron i-a spus lui Belenskyi (Că Z e interzis, nu? Vreau să fiu politic corect!): Bă băiatule, tu să nu ne bagi pe noi în căcat. Nu ne-ai intrebat când ai bombardat Donbass-ul, e treaba ta. Și noi am fost proști, ne-am luat după americani. Mă rog, e altă treabă!

Dar las-o moartă, că ne bagi în faliment! Negociază dracu` cu Putin, vezi ce vrea, că te susținem în tot ceea ce cedezi. Termină odată cu războiul ăsta! Avem și noi problemele noastre. Păi tu vrei să-mi ridici „vestele galbene” în cap iar? Demenții ăia? Au vrut să intre la Elize!”

Autor: David Angelo

2021 – ANUL ÎN CARE A MURIT DEMOCRAȚIA

 

2021 va rămâne probabil în istorie ca anul în care democrațiile liberale s-au mutat, pentru o perioadă încă necunoscută, într-un model autoritar în care libertatea de a veni și de a pleca poate fi suspendată cu aprobarea judecătorilor, în mod disproporționat și unilateral; totul camuflat într-un obiectiv cu valoare constituțională, cel al sănătății publice, care este invocat ca mantră fără posibilitatea analizei raționale.

În 2021, democrațiile s-au suspendat cu acordul mirobolant al celor care sunt, în principiu, responsabili de apărarea lor. Am asistat la sinuciderea lor uluitoare, orchestrată de cei pe care tocmai ele, democrațiile, îi hrănesc și pe care îi mandatează să garanteze libertățile.

„Din 1940, nu am mai asistat la o întorsătură atât de brutală și nebună în Franța. Câteva luni de epidemie și teamă de moarte în cartierele burgheze au fost suficiente pentru ca o singură voce să nu vorbească în favoarea libertăților noastre fără a fi imediat bătută în piroane din cauza acuzației unei presupuse conspirații, la fel de exagerată ca acuzația de comunism sub McCarthy”.

DA, DEMOCRAȚIILE AU MURIT ÎN 2021

Ne-ar lua prea mult timp să contabilizăm măsurile liberticide adoptate în 2021. În plus, riscăm să ne enervăm din nou. Și nu e momentul. Să amintim doar două, emblematice, dintre multe altele.

1. Prima este legea securității interne care a reintrodus în mai multe țări recunoașterea facială în timp real de către drone. Această măsură a fost exclusă în mod explicit în Germania de către fosta coaliție, deoarece este liberticidă. Altele, în schimb, ca și Franța, au adoptat-o.

În mod curios, nimeni din clasa politică nu a protestat împotriva acestei măsuri malefice, care fusese scoasă anul trecut din proiectul de lege privind securitatea globală.

2. A doua măsură emblematică este, evident, permisul de sănătate care, în numele „binelui public”, „sănătății” și al protecției grupului, a justificat o dinamitare a statului de drept de către o elită care se pretinde a fi luminată și rezonabilă.

Cel mai frapant, într-adevăr, este că această alunecare către autoritarism este unanim acceptată de toate instituțiile statului care trebuie să verifice constituționalitatea actelor normative.

Știam că Parlamentul și presa din Franța sunt neglijabile și nu au nicio utilitate reală. Dar Consiliul de Stat? Dar tehnostructura? Dar justiția? Dar Consiliul Constituțional?

Nici unul dintre aceste corpuri nu și-a jucat rolul. Dimpotrivă, toți/ toate au fost de acord cu crearea unei stări de urgență permanente în care guvernul are puteri excepționale. Spre binele nostru, desigur. Pentru sănătatea noastră sigură.

O AGENDĂ INTERNAȚIONALĂ SE DESFĂȘOARĂ ÎN FAȚA OCHILOR NOȘTRI

În argumentele folosite cu ușurință de cei care neagă evidența acestei schimbări autoritare, regăsim în mod regulat: „Dacă toate țările adoptă aceleași măsuri în același timp, este un semn că acesta este drumul cel bun. Toate guvernele lumii nu pot greși în același timp. Deci, ai încredere.”

Aici regăsim logica de oaie a conformismului burghez, care constituie o pârghie fundamentală datorită căreia funcționează „lovitura” la care asistăm. Nu contează dacă n-ai dreptate sau ești greșit, principalul lucru este să nu fii singur când gândești ceea ce gândești. Prea multă originalitate ar fi suspectă.

Marea forță a Marii Resetări, a cărei desfășurare metodică o observăm zi de zi în Occident, este tocmai aceea de a ne fi convins (sau de a fi convins pe unii dintre noi) că această frumoasă unanimitate internațională nu a fost o amenințare, ci o oportunitate.

Amintiți-vă TAFTA, tratatul transatlantic de liber schimb pe care Trump l-a abandonat când a venit la putere. În anii 2010, această adâncire a multilateralismului a scos milioane de oameni în stradă și a stârnit o neîncredere larg răspândită.

În anii 2020, același multilateralism liniștește în loc să îngrijoreze. Trump a dispărut și toți occidentalii se felicită că s-au unit, dându-și mâna peste granițe împotriva oricărui lucru care ar mai arăta ca o marjă cât de mica de libertate față de marele aparat de stat.

Pentru a realiza această inversare formidabilă, a fost suficient să răspândim frica. Putem repeta la nesfârșit „COVID ucide foarte puțin”, simpla probabilitate cât de mică de risc este suficientă pentru a depăși orice formă de raționalitate în rândul oamenilor care pretind că sunt inteligenți și legitimi pentru a conduce planeta.

Cine sunt acești creduli? Istoria va sfârși fără îndoială prin a o spune. Dar multe dintre răspunsuri sunt deja în Marea Resetare.

MAREA TRĂDARE A INTELECTUALILOR

Putem cel puțin, în Franța, să observăm cine manevrează să desfășoare această agendă. Ironia poveștii este că figuri foarte simbolice se află în centrul acestui mare balansoar autoritar.

Voi lua exemplul lui Nicolas Revel, șeful de cabinet al lui Jean Castex, care a fost și șef de cabinet pentru Bertrand Delanoë și director al asigurărilor de sănătate. Acest om de stânga, acest „mare slujitor al statului” (și nu al poporului…) este fiul celebrului eseist liberal Jean-François Revel.

Îmi amintesc, când aveam cincisprezece ani, că i-am citit eseul „Cum se termină democrațiile”. Jean-François Revel a explicat apoi cum stânga europeană s-a săturat de democrație și cum, din confort, a preferat totalitarismul comunist.

Nimeni nu și-a imaginat atunci că fiul său va încarna acest program preluând logici apropiate comunismului chinez, precum creditul social. Abonamentul sanitar este o aplicare directă a acestuia.

Cei care poartă responsabilitatea grea pentru schimbarea autoritară, pentru sfârșitul democrației anunțat de Jean-François Revel la vremea lui sunt acolo.

Aceștia sunt copiii născuți cu o linguriță de argint în gură, purtători ai cugetării de stânga-dreapta, deținători ai pârghiilor Statului, cu care și-au făcut treaba, adică un instrument care le apără interesele împotriva votului universal, care a devenit inamicul public numărul unu.

Este suficient să observăm campania electorală din Franța pentru a înțelege cât de mult îi este frică burgheziei globalizate de votul universal. Posibilitatea ca o Marine Le Pen sau un Eric Zemmour să fie aleși stârnește aceeași angoasă, aceeași groază, ca și alegerea lui Trump sau victoria „Leave-ului” la referendumul privind Brexit.

Lăsarea „idioților” să voteze (iar casta include în această categorie conspiratorii, fasciștii, bătrânii albi care nu se pocăiesc și alți indezirabili) a devenit chiar obiect de glume în cercurile elitiste.

Primesc o mulțime de mesaje de la oameni de bună-credință care se întreabă ce să facă pentru a împiedica „dictatura” să se instaureze.

Acesta este cuvântul care apare cel mai des în mesaje. Nu sunt sigur că cineva are un răspuns simplu la această întrebare.

În Great Reset, Klaus Schwab vorbește mult despre activiști ca actori eficienți în lumea contemporană. Sunt profund convins că trebuie să adoptăm metodele lor de activism pentru a ne apăra interesele fundamentale. (Eric Verhaege, analist la lecourrieredesstratages.fr)

Sursa: David Angelo