Cum răspunde Gabriel Oprea acuzațiilor că ar fi postat o fotografie trucată

Fostul vicepremier şi ministru de Interne Gabriel Oprea a declarat vineri, pentru PressOne, după ce a fost acuzat că a postat pe Facebook o fotografie trucată în care pare că dă mâna cu preşedintele SUA, Barack Obama, că fotografia a fost făcută în cadul unei vizite oficiale la Casa Albă, unde l-a însoţit pe preşedintele Traian Băsescu, şi că el a primit-o, insistând că se poate verifica faptul că a fost prezent la acea întâlnire şi că a dat mâna cu Barack Obama.

„Păi doamnă, am o întrebare: poza, în primul rând, momentul a fost oficial, am fost chiar acolo. Normal ca la Ministerul de Externe să fie dată poza când a dat mâna preşedintele Obama cu cel mai reprezentativ, cu şeful statului, nu să fi dat poza când dădea cu mine sau cu Aurescu. Vă daţi seama, când a venit omul, domnul Obama în sală, l-a salutat pe preşedintele Băsescu, i-am fost prezentat, ministrul Apărării, domnul Aurescu, a dat mâna cu fiecare, e un om normal. Mi s-a dat şi mie poza când m-a salutat pe mine. E normal să nu dea oficial”, a spus Gabriel Oprea, după ce i s-a spus că pe site-ul Ministerului de Externe există o fotografie identică, dar în care Traian Băsescu îşi strânge mâna cu Barack Obama.

De asemenea, întrebat de PressOne cine i-a dat fotografia, acesta a spus că a primit-o de la cei care au făcut poza, dar nu poate să spună cine.

“Doamnă... intrăm în penibil. Mi-au dat poza cei de acolo, care au făcut poza, mi-au dat şi mie mai multe poze. Chiar s-a semnat atunci, dacă vă aduceţi aminte, un parteneriat pentru secolul XXI, a fost foarte importantă vizita. Nu pot să vă spun cine mi-a dat poza. Cine a făcut-o acolo. Chiar am fost acolo şi chiar, când eşti în sală şi eşti prezentat, se dă mâna cu fiecare persoană. Nu este ceva extraordinar. Chiar ăsta a fost momentul. Am fost acolo.”, a mai spus Oprea.

El a insistat pe faptul că a fost prezent la acel eveniment.

„Păi pe sursa oficială e normal să fie prezentat când a fost şeful statului, nu? Nu cred că să dea poza cu Aurescu sau cu mine, dar am fost acolo şi chiar am dat mâna cu preşedintele. Nu e ceva formidabil, chiar aşa a fost”, a adăugat el.

Când a fost întrebat dacă poate spune cu exactitate sursa oficială a fotografiei postate de el pe Facebook, Gabriel Oprea a spus: „Nu ştiu, am primit poza, nu ştiu cine e persoana respectivă! Bănuiesc că cel care a făcut poza. Au fost mai multe poze, nu am reţinut numele. Dar am fost acolo, ia interesaţi-vă. Vedeţi, am fost sau n-am fost? Şi credeţi că într-o încăpere, când se merge acolo, se dă mâna? E ceva extraordinar”.

Acesta a scris vineri pe Facebook că în actombrie 2015, într-o vizită oficială la Washington, a semnat, alături de şeful Departamentului de Justiţie, Procurorul General al SUA, Acordul dintre România şi SUA pentru intensificarea cooperării în prevenirea şi combaterea infracţiunilor grave. Printre pozele care au însoţit postarea lui de Gabriel Oprea se poate vedea şi una în care că el dă mâna cu Barack Obama.

Sursa: news.ro

Începe primul proces al lui Oprea. Dosarul Limuzină și Jacuzzi pentru d-nul ministru

Camera preliminară a admis probațiunea în Dosarul Limuzina-Jacuzzi, în care fostul ministru de Interne și vice-premier Gabriel Oprea este acuzat de deturnare de fonduri. După respingerea definitivă a cererilor și excepțiilor ridicate de către Oprea și ceilalți inculpați, procesul de la Înalta Curte de Casație și Justiție poate începe.

Gabriel Oprea este judecat în acest dosar pentru că ar fi aprobat cumpărarea unei mașini de lux (un Audi A8 a cărui preț minim de ofertă trece de 80.000 de euro) din banii destinați operațiunilor secrete ale DIPI (serviciul de informații al MAI), mașină pe care a folosit-o exclusiv.

Potrivit DNA, ”la data de 13 iulie 2015, Oprea Gabriel, în calitate de ministru de Interne și ordonator de credite, cu ajutorul suspecților Nicolae Gheorghe, secretar de stat în cadrul Departamentului de Informații și Protecție Internă și Pavel Gabriel-Nicolae, șef al serviciului juridic, a dispus suplimentarea cu suma de 410.000 lei a fondurilor pentru cheltuieli operative ale acestei structuri de poliție și a aprobat achiziția unui autoturism Audi A8 în scopul declarat al asigurării protecției demnitarilor. Acest lucru s-a realizat cu încălcarea prevederilor legale care limitează achiziționarea autovehiculelor din fondurile operative ale Ministerului Afacerilor Interne, strict la situații legate de folosirea lor în activități de urmărire penală a infracțiunilor de corupție. Ca urmare a încălcării atribuțiilor de serviciu, bugetul de stat a fost prejudiciat cu suma de 410.000 lei. În perioada 21 august – octombrie 2015, ministrul de Interne a beneficiat de folosința exclusivă a autoturismului Audi A8, achiziționat în modalitatea de mai sus”, se arată în comunicatul DNA.

Mai mult, procurorii DNA spun că în sediul Ministerului, şeful de la interne avea canapele noi, dar şi un jacuzzi, cumpărate tot din banii pe care ministerul ar fi trebuit să-i cheltuiască pentru combaterea corupţiei.

Despre tezele de doctorat cu drag în imagini...

Dacă aveți timp puteți face o teză de doctorat dacă exemplificați și dezvoltați ideile generalului Sun Tzu cu  realitățile și evenimentele ce au avut loc în ultimii 26 – 27 ani și, care sunt încă în plină desfășurare în țara noastră. Fiecare ideie poate fi un capitol al lucrării. Merita exercitiul. Succes ! Ideile generalului chinez Sun Tzu, părinte al ştiinţei militare (sec. IV î. Hr.),    regăsite în ,, politica Bruxelului ”, pentru Romania.           Arta supremă a războiului este înfrângerea inamicului, prinînşelătorie, fără luptă, astfel:   1. Discreditaţi tot ceea ce merge bine în ţara inamicului;   2. Implicaţi reprezentanţii claselor conducătoare ai ţării inamice în afaceri dubioase. Distrugeţi-le reputaţia şi, la momentul potrivit, supuneţi-i dispreţului propriilor concetăţeni;   3. Utilizaţi creaturile cele mai ticăloase şi mai abjecte;   4. Răspândiţi discordia şi conflictele între cetăţenii ţărilor ostile. Întărâtaţi-i pe tineri contra bătrânilor;   5. Ridiculizaţi tradiţiile adversarilor. Discreditaţi-le luminătorii de conştiinţă;   6. Induceţi în eroare inamicul, spre a-l conduce la temporizare şi neglijenţă, apoi avansaţi cu repeziciune;   7. Perturbaţi, prin orice mijloace, intendenţa, aprovizionarea şi funcţionarea armatei inamicului;   8. Slăbiţi voinţa luptătorilor inamici prin cântece şi melodii senzuale;   9. Daţi inamicului fete şi băieţi tineri pentru a-i lua minţile, dar şi jad şi mătase pentru a-i zgândări ambiţiile;   10. Fiţi generoşi în promisiuni şi recompense pentru informaţii;   11. Infiltraţi-vă peste tot spionii. Bazaţi-vă pe trădătorii care se găsesc în rândurile inamice;   12. Făceţi-l pe adversar să creadă că mai există o posibilitate de a se salva. Apoi, LOVIŢI !          Scopul vostru trebuie să fie preluarea intactă a tot ceea ce se află pe pământ. În acest fel trupele vă vor rămâne odihnite, iar victoria va fi totală.

Gabriel Oprea şi Armata română...

Pe pagina de FACEBOOK, ziaristul băimărean Cornel SABOU, proprietarul blogului "Viaţa Maramureşului" scrie:

"Doamne, mare ţi-e grădina! Gabriel Oprea, pe când era mare şef peste Armată a avansat ILEGAL în grad peste 700 de "ofiţeri"! Pe Hagi l-a făcut din soldat direct colonel! La fel au păţit şi Belodedici, Boloni sau Duckadam. Piţurcă şi Balint au ajuns comandori! Până şi şefa DNA, Koveşi, a primit cadou de la Oprea gradul de locotenent-colonel, deşi sărăcuţa n-avea nici o treabă cu armata. N-au "scăpat" de promovare nici persoane urmărite general de Poliţie. Alin Trăşculescu (fost deputat PDL, în prezent în închisoare), Cristian Poteraş (fost primar, acum tot la zdup) sau Elan Schwartzenberg... Te cruceşti când vezi ce "Armată Română" aveam pe vremea lui Oprea! Cu aşa conducători militari puteau liniştiţi să ne declare război şi cei din Bangladesh pentru că precis... le dădea Piţurcă gol!

http://adevarul.ro/…/armata-moarta-generalului-…/index.html…

Moda doctoratelor la plesneală

            După sufocanta modă bolșevică a unirii de-a valma, cu mic și cu mare, în jurul partidului-stat și după nătânga modă a penibilului lozincard („Nu ne vindem țara”, „Noi muncim, nu gândim”, „N-ați mâncat ca noi salam cu soia” etc.) din zorii postdecembrismului, iată că pe aceste meleaguri binecuvântate de Dumnezeu și pângărite de neoameni a fost îmbrățișată moda falsei culturi și a patalamalelor rostuite. Dar nicidecum o modă trecătoare și nepăgubitoare pentru ceilalți, bunăoară așa ca moda vestimentară, ci una statornică și mafioto-sistemică, adică generalizată în rândul băieților deștepți și pusă sfidător de aceștia în slujba procesului de ciocoizare.

            Da, căci dacă-i de râsul curcilor să vorbim de un sistem sanitar postdecembrist, brambureală unde se moare pe capete (nu înainte ca unii bolnavi să fie la propriu mâncați de viermi) în mod dirijat și cu sprijinul venit dinspre megacăpușele de felul Hexi Pharma, în schimb ne-am pricopsit cu un foarte viguros sistem al necinstei, prin care fărădelegea a ajuns atotputernică într-un stat ticăloșit până în măduva oaselor – zeci de mii de licențe și doctorate frauduloase, despre care cândva s-a făcut nițel tărăboi, pentru ca îndată și parcă la comandă să se termine în coadă de pește! Și cine știe câte din astea or mai fi, că doar doritori („licențiați” care au mari probleme cu scrisul și „doctori” care dau cu tifla ghilimelelor) sunt cu duiumul, iar „fabricile” de diplome lucrează la turația maximă, potrivit principiului că pentru bani până și ursul joacă.

            Toată această extrem de profitabilă nelegiuire pentru cele două părți (răufăcătorii cu ștaif și beneficiarii cu pretențiile broaștei din fabulă), dar dezastruoase pentru neam și țară (când trăia, mama mea adesea se mira cu bunul simț al poporeanului simplu și onest: „Atâția oameni cu diplome și nu-s în stare să facă ceea ce a făcut un om puțin școlit!”), toată această halimă, vasăzică, se alimentează din seva stoarsă în urma tescuirii până la ridicol a două realități postdecembriste:

            1)Cărțile sunt zămislite din cărți (totuși, primele cărți cum au apărut?), dovadă că acuma se scrie pe rupte. Scriu nu doar cei cu har și care au ceva de comunicat semenilor, ci până și agramații din pușcării. Ce să mai vorbim de agramații liberi, care nu numai că nu pot fi sancționați juridic pentru continua siluire a limbii și gramaticii, dar – potrivit normelor à rebours în vigoare – odată ajunși la răcoare, ei s-ar răzbuna crunt pe semeni prin nehodina mâzgălitului îmboldit de furie. Se scrie atât de mult și într-o atare notă de isterie a noului și originalității (Petre Țuțea opina că originali cu adevărat sunt doar bunul Dumnezeu și...idioții!), încât suficientul om al zilelor noastre nu se mai ostenește ca pe vremuri cu buchisitul, ci ia totul de-a gata fie de pe internet, fie (cel mai des) din scrierile altora. Și dacă ar copia cu propria mânuță, ipochimenul în cauză încă s-ar alege la final cu niște firimituri. Dar cum asta înseamnă timp și corvoadă și cum în zilele noastre de pomină se fură cu sacii și la vedere, iată de ce respectivul hoț intelectual nu se mai încurcă cu cititul, citatele și celelalte marafeturi de felul contribuției personale, ci pur și simplu xeroxează o bună parte din lucrarea sursă...

            2)În România postdecembristă s-a ajuns ca prin plecarea din țară a mii și mii de valoroase cadre medicale, să existe în momentul de față mult mai mulți doctori decât medici bine pregătiți și umani. Firește, doctori contrafăcuți de teapa lui Victor Ponta, Gabriel Oprea sau Robert Negoiță, care – în pas cu moda doctoratelor la plesneală (fără ghilimele) – acuma, după retragerea titlurilor dobândite prin fraudă răsdovedită, au redevenit ei înșiși, adică niște oameni în ghilimele.

                                                                        George PETROVAI

                                                                            4 august 2016

Gabriel Oprea: manual de impostură în societatea românească. Cum a ajuns aghiotantul lui Miron Cozma la masa Puterii !!!

                                  de Adrian Popescu

Biografia omului momentului, Gabriel Oprea,  lasă să se întrevadă ce e mai urât în politica şi societatea românească. S-a născut într-o comună din Ilfov, dar nimeni nu îşi ameinteşte de el. A făcut şcoala de ofiţeri la Sibiu, dar niciun coleg nu l-a remarcat. A ajuns general cu patru stele, fără să fi făcut ceva memorabil pentru Armată. A ajuns doctor în Drept (cu plagiat?), fără vreo contribuţie în plan academic. Şi-a creat un partid plin de “refugiaţi” de pe la alte partide, dar cu ţinta de 1 milion de membri. A ajuns până în poziţia de vicepremier, fără să facă nimic concret pentru ţară. Aceasta este pe scurt biografia unui om, care a ajuns să facă jocurile pe piaţa politică dâmboviţeană, cu un partid care nu a avut niciodată curajul să meargă singur în alegeri.

Începuturile

O anchetă jurnalistică a reporterilor de la România liberă scotea la iveală faptul că Gabriel Oprea s-a născut pe 1 ianuarie 1961, în comuna Fundulea – Ilfov, însă nici primarul şi nici localnicii nu îşi aminteau mai nimic de viitorul general.

Misterul continuă şi 20 de ani mai târziu, când Oprea se înscrie la Şcoala de Ofiţeri din Sibiu, pe care o termină în 1983, însă la cea mai neinteresantă dintre arme – Intendenţa (aprovizionare). Şi aici informaţiile despre el sunt la fel de vagi, iar pentru colegii săi este un necunoscut.

Potrivit CV-ului oficial, după absolvirea Şcolii de ofiţeri, Oprea se angajează direct la Ministerul Apărării Naţionale, pe postul de economist (1983-1990), perioadă în care se înscrie la Facultatea de Drept din Bucureşti (1985-1990), la cursuri fără frecvență (înainte de 90, pentru a face Dreptul la FF aveai nevoie de recomandări de cadre solide – n.r.), după care activează ca ofiţer de justiţie militară.

Amnezie de 8 ani în CV. Aghiotantul lui Cozma?!

Prima controversă: în CV-ul lui Oprea postat pe site-ul MAI nu se face nicio menţiune pentru perioada 1993-2001.

Recent, Miron Cozma dezvăluia faptul că în acea vreme Oprea era subalternul lui şi “îi căra gemantanul”, după ce îl pusese vicepreşedinte la formaţia Jiul Petroşani, echipă de fotbal finanţată generos de sindicatele din Valea Jiului. O fotografie din 1996 confirmă prezenţa lui Oprea în preajma lui Cozma.

Tot acum, Gabriel Oprea se implică şi în tranzacţii imobiliare cu terenuri în unul dintre cele mai râvnite locuri din România – judeţul Ilfov. Din 1993, datează primele achiziţii de terenuri făcute de Oprea, ajutându-l să strângă o avere frumoasă. În prezent, el are 9 case şi 7 terenuri în Bucureşti, Pipera, Mangalia, Venus şi Predeal, două maşini, bijuterii de 10.000 de euro, tablouri şi alte bunuri de valoare de 50.000 euro. Numai din chirii, familia Oprea câştigă peste o jumătate de milion de lei anual.

În presă au circulat informaţii, că Oprea ar fi făcut afaceri printre alţii cu Dorin Cocoş şi Elena Udrea.

Ascensiunea

Brusc, în anul 2001, Gabriel Oprea apare cu gradul de general, după ce în anul anterior susţinuse teza de doctorat la Facultatea de Drept din Bucureşti, iar în 1997 a absolvit Colegiul Naţional de Apărare. Nu este foarte clar cum a primit Oprea gradul de general maior de Justiţie militară.

De acum, treptele carierei sunt din ce în ce mai uşor de urcat. Citim din acelaşi CV: general activ de justiţie militară (2001-2003), secretar de stat, director la Rezervele Statului (2001-2002), prefect de Bucureşti (2002-2003), se înscrie apoi în PSD şi este numit ministru delegat pentru administraţie publică în MAI (2003-2004), deputat (2004-2008), ministru de Interne (2008-2009).

Se retrage din PSD în 2009, iar în anul următor înfiinţează UNPR şi devine ministru al Apărării (2009-2012) şi apoi vicepremier din 2012 până în prezent.

În paralel, în 2000 este decorat de Emil Constantinescu şi apoi de Ion Iliescu în 2002, pentru ca în 2003 să primească a doua stea de general. A treia stea vine în 2008, în urma unui decret al lui Băsescu, care apoi îi acordă şi a patra stea de general.

De la înfiinţare, UNPR se transformă într-un partid refugiu pentru tot felul de politicieni, cum ar fi resturile de la PP-DD, sau cu probleme penale: Şerban Mihăilescu (Miky Şpagă), Monica Ridzi, primarul din Baia Mare, Cătălin Cherecheş, senatorul Lucian Iliescu, deputatul Marin Anton, senatorul Marius Isăilă, deputatul Titi Holban, Valerian Vreme (deputat, fost ministru) etc.

Ascensiunea lui Oprea se bazează şi pe relaţii de rudenie, el fiind nasul unui dintre copiii lui Victor Ponta. Momentul de ”maxim” al carierei politice de până acum a lui Gabriel Oprea a scurta perioadă în care a asigurat funcția de premier interimar, în această vară, când Ponta se trata în Turcia. A fost perioada în care s-a ”remarcat” prin promovarea pensiilor speciale și a altor privilegii pentru militari și demnitari.

Plagiat de renume dâmboviţean

La fel de prolifică este şi ascensiunea “didactică”. În anul 2000, Oprea obţine titlul de doctor la Facultatea de Drept în domeniul Procedurii Penale. În perioada 2000 – 2002, Oprea apare ca director adjunct al Colegiului Naţional de Apărare, unde de altfel este şi profesor, precum şi vicepreşedinte al Fundaţiei Colegiului Naţional de Apărare.

Din 2002, este conducător de doctorat la Academia de Poliţie “Alexandru Ioan Cuza”, iar în anii 2003 – 2005, a fost membru în Comisiile de Specialitate ale Consiliului Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare – Comisia de Ştiinţe Militare, Ordine Publică şi Siguranţa Naţională.

Toată cariera de “doctor” se năruie în 2015, când mass-media dezvăluie faptul că Oprea a plagiat în lucrarea sa de doctorat (cu titlul Procedura plângerii prealabile) susţinută în 2000 la Facultatea de Drept a Universităţii Bucureşti.

Oprea va fi însă “albit” de Consiliul Naţional de Etică din subordinea Ministerului Educaţiei, care a concluzionat că nu e vorba de plagiat în lucrarea vicepremierului.

Acuzaţii de plagiat sunt aduse şi în cazul unor doctorate coordonate de Oprea, printre care cele semnate de Bogdan Licu (adjunctul procurorului general), primarul de la sectorul 2, Neculai Onţanu, sau Loredana Radu (avocata lui Victor Ponta).

Culmea plagiatului a fost atinsă când Oprea a coordonat lucrarea de doctorat susţinută de fosta lui secretară Adela Loredana Popescu. Întâmplător sau nu, Adela Popescu a primit şi ea două decoraţii de la Traian Băsescu, iar Iohannis i-a acordat în 2015 cea mai înaltă distincţie în stat – “Steaua Romaniei”.

Începutul sfârşitului

Moartea poliţistului Bogdan Gigină, căzut într-o groapă cu motocicleta în timp ce se grăbea să facă loc maşinii în care se afla Gabriel Oprea a produs o adevărată revoltă în rândul societăţii civile. Nu şi al televiziunilor, unde majoritatea a încercat să banalizeze gravitatea evenimentului. Chiar şi marile sindicate ale poliţiştilor îl susţin, unii lider închinându-i adevărate ode. Numai presiunea publică pare să-l fi determinat în sfârşit pe Iohannis să-i ceară demisia. Sute de oameni au ieșit în stradă indignați de prezența acestui individ în fruntea guvernului și a ministerului de Interne. București, octombrie 2015 – Oprea rezistă. Sursa ROMÂNIA CURATĂ

DOVADA PLAGIATULUI din teza de doctorat a vicepremierului Gabriel Oprea

La câteva zile după ce a declarat pentru gândul că teza de doctorat a lui Gabriel Oprea este copiată, şeful Comisiei de Etică de la Universitatea din Bucureşti, Marian Popescu, a transmis, printr-o scrisoare deschisă, Consiliului Naţional de Etică(CNE), organism al Ministerului Educaţiei, care „l-a spălat” pe Gabriel Oprea, dovada plagiatului din teza de doctorat a vicepremierului. Decizia vine în condiţiile în care Consiliul, singurul care se poate pronunţa pe lucrările academice ale demnitarilor, a decis suspiciunile în cazul Oprea nu se confirmă, fără a aştepta măcar analiza Comisiei de Etică a Universităţii care se autosesizase în acest caz.

În scrisoarea deschisă adresată CNE, profesorul Marian Popescu precizează că a studiat pe cont propriu, teza de doctorat a lui Gabriel Oprea, iar verdictul este unul fără echivoc: „Punctul meu de vedere este clar: este vorba de un plagiat clasic, dar şi de alte forme de malpraxis academic privind acurateţea, veridicitatea, corectitudinea citării şi atribuirii surselor”.

Şeful Comisiei de Etică de la Universitate prezintă, în scrisoarea deschisă, publicată pe blogul personal  dovezile care l-au dus la concluzia că părţi ample din lucrare sunt copiate.

„Dacă aţi constatat că „În cadrul tezei au fost referite prin 251 note de subsol lucrări semnificative din domeniul dreptului, al dreptului penal şi procesual penal menţionate la bibligrafie (sic! ).” şi că „în procesul de documentare au fost selectate şi citate din lucrările folosite, idei şi informaţii semnificative asupra problematicii analizate”, cum explicaţi prezenţa în teza de doctorat a 5 pagini identice (79-85) cu paginile 45-49 din lucrarea lui Constantin Ţurai, Plângerea prealabilă, Curentul, Bucureşti, 1938, autor care NU APARE LA BIBLIOGRAFIE? E vorba de 119 rânduri din care 100 reprezintă un bloc de text mare, reprodus identic în teză şi în succesiunea paginilor ca la Ţurai. Poate experţii dumneavoastră nu l-au văzut. Dumneavoastră aţi văzut: „citarea corespunzătoare a surselor bibliografice. Cum explicaţi copierea unui enorm bloc de text în teză, de 322 rânduri, între pag. 225 şi 239, din opera lui Ţurai, între pag. 45 şi 58. 14 pagini! Dar poate experţii dumneavoastră nu l-au văzut. Dumneavoastră aţi văzut că „autorul (Gabriel Oprea-.n.n.) a respectat reglementările legale şi normele deontologice care guvernează domeniul studiilor doctorale în materia ştiinţelor juridice”, arată Marian Popescu.

Profesorul îi întreabă retoric, în continuare, pe membrii Consiliului Naţional de Etică cum explică faptul că, deşi au decis că indicarea în notele de subsol a lucrărilor consultate şi a autorilor se înscrie în cerinţele academice, în teza lui Oprea apare referire la autorul Faustin Helie, al cărui nume „apare în blocul de text copiat în teză din Ţurai”, dar „care nu apare nici la bibliografie şi nici în nota de subsol unde  e pomenit, la pag. 81”

„El apare în nota 225 din teză, ca op.cit. Numai că „opera citată” nu mai fusese citată deloc. Dar, poate, experţii dumneavoastră nu au mai avut timp să expertizeze acurateţea citării.Bibliografie teză”., notează Marian Popescu.

Şeful Comisiei de Etică de la Universitatea din Bucureşti atrage atenţia că în raportul experţilor CNE se face referire  la faptul că, la vremea susţinerii tezei, în 2000, nu exista legea referitoare la etica în cercetare şi cu privire la plagiat, însă regulile în acest sens sunt anterioare.

„Desigur, aveţi dreptate căci 2000 e înainte de 2004. Nu vreau să invoc, din nou, faptul că, în materie de cercetare, de elaborare de lucrări ştiinţifice, regula citării corecte se învaţă din facultate, deci şi la Drept. Nu vreau să invoc bunul simţ care spune că nu-i frumos să copiezi fără să scrii de unde. Vreau să spun că regula citării corecte există în România demult, de pildă din 1956, aşa cum documentează şi autorul singurei lucrări cuprinzătoare despre plagiat, domnul Dorin Isoc (pag. 16-17), şi ea se regăseşte intactă şi în Legea 8/ 1996 (Legea dreptului de autor). Legea 8  Cred că 1956 sau 1996 sunt înainte de 2000”, comentează Marian Popescu.

Profesorul reclamă în final faptul că universităţile care au acordat titlurile de doctor sunt în imposibilitatea legală de a se pronunţa în cazul suspiciunilor de plagiat din tezele demnitarilor şi-i întreabă pe membrii CNE ce-i împiedică să spună adevărul în faţa unor dovezi incontestabile. De asemenea, Marian Popescu cere o poziţie comună a universităţilor astfel încât ele să decidă asupra suspiciunilor de plagiat în cazul lucrărilor pe baza cărora au acordat titlurile de doctor.

„Ca profesor de universitate văd cum acoperirea, cu binecuvântarea unei legi proaste, a plagiatelor universitare produce decredibilizarea universităţii. El este în linia mai multora care, în ultimii ani, au fost aduse la cunoştinţa opiniei publice. Faptul că există legi care protejează demnitarii  şi îi exceptează de la analiza suspiciunii de plagiat de către universităţile care le-au acordat titlul de doctor,  este nefiresc. Faptul că dumneavoastră refuzaţi să acceptaţi evidenţa adevărului îngrijorează. (...)  Se presupune că aţi fost numiţi în acest Consiliu pentru că sunteţi integri, că ştiţi ce înseamnă norme elementare de etică, deontologie în mediul universitar. Aşa mi s-a părut. Ce vă împiedică să spuneţi adevărul? Ce ne împiedică să nu mai acceptăm aceste situaţii?”, se arată, în finalul scrisorii deschise a profesorului Popescu.

Comisia s-a autosesizat, Consiliul „l-a iertat” pe Oprea !

 Pe 4 septembrie, şeful Comisiei de Etică din Universitatea din Bucureşti a declarat pentru gândul că teza de doctorat a lui Gabriel Oprea este „în mod sigur, un plagiat”, zeci de pagini fiind copiate integral.

Hotnews a relatat anterior că lucrarea de doctorat a lui Gabriel Oprea, „Procedura plângerii prealabile”, coordonată de profesorul universitar doctor Ion Neagu, conţine pasaje copiate din alte cărţi şi, potrivit sursei citate, nu are introducere şi concluzii proprii. Într-un alt articol dedicat acestui subiect. Hotnews scria că Oprea a copiat pagini întregi din „Plângerea Prealabilă. Teoria generala a plângerii prealabile. Aplicaţiunea la legislaţiunea română” a lui Constantin Turai, publicată in 1938.

În luna iulie,  Comisia pe care Marian Popescu o conduce a decis să se autosesizeze şi să examineze teza cu titlul „Procedura plângerii prealabile”, susţinută de Oprea în anul 2000, la Facultatea de Drept a Universităţii din Bucureşti, după ce în presă au apărut informaţii privind un posibil plagiat.

„Legea ne-a obligat, cum se întâmplă în cazul demnitarilor, să transmitem autosesizarea la Consiliul Naţional de Etică. Consiliul Naţional de Etică a dat verdictul atât de rapid, încât nici măcar nu am apucat să le transmitem ce începuserăm noi să analizăm”. Potrivit lui Marian Popescu, la Consiliul Naţional de Etică au ajuns atât autosesizarea Comisiei, cât şi o sesizare, făcută de o altă persoană, dar având acelaşi obiect. Iar Consiliului Etică, aflat în subordinea Ministerului Educaţiei, a dat, în timp, record verdictul: „nu se confirmă”. „Bibliografia consultată a fost bine valorificată de autor în cuprinsul tezei de doctorat, iar în procesul de documentare au fost selectate şi citate din lucrările folosite, idei şi informaţii semnificative asupra problematicii analizate; (...)  indicarea prin notele de subsol a lucrărilor consultate şi a autorilor acestora se înscrie în cerinţele care trebuie respectate în procesul de elaborare a unei lucrări ştiintifice, cerinţe impuse de dispoziţiile legale în vigoare la data elaborării tezei”, se arăta în verdictul Consiliului.

În acel moment, în lipsa unui temei legal care să îi permită să dea un verdict pe lucrarea unui demnitar, Comisia a renunţat oficial să mai dezbată subiectul tezei de doctorat a lui Gabriel Oprea, spune Marian Popescu.  Acesta a continuat însă să examineze, pe cont propriu, lucrarea de doctorat a vicepremierului, ajungând la concluzia că este vorba de un plagiat.

                                                                      Clarice DINU