Fotografia zilei - Trei dinamoviști...

 

Fotografia zilei - Rățuștele lui Gelu

 

La mulți ani, de ziua numelui!

 

Ziua Internațională a Nonviolenței în Școală marcată la Școlile din Mireșu Mare

Ziua de 30 ianuarie, Ziua Internațională a Nonviolenței în Școală, a fost marcată și la Școala Gimnazială Mireșu Mare prin activități specifice, derulate în cadrul proiectului „Învață să ierți!”. De această dată protagoniști au fost elevii clasei I, îndrumați de către înv. Dragoș Gelu. Elevii au vizionat două filmulețe educative despre cuvintele jignitoare, urâte, pe care le folosim uneori și care se transformă în adevărați monștri și rănesc sufletele celor cărora le sunt adresate. Antidotul e așa de simplu folosind alte cuvinte precum: „Iartă-mă, te rog scuză-mă, n-am să mai fac...”, iar o îmbrățișare sinceră este întotdeauna binevenită.  Al doilea filmuleț s-a referit la muncă și la ajutorul pe care putem să-l oferim celor care au un proiect de realizat, n-au înțeles prea bine lecția. Chiulul, lenea și scuzele nu-și au rostul când putem să-l ajutăm pe colegul de lângă noi, cu un sfat, cu propriul exemplu de hărnicie sau ajutându-l atunci când n-a înțeles bine unele noțiuni.

Activitatea a fost coordonată de profesor-consilier școlar Sima Amalia Ionela, au beneficiat de suportul logistic asigurat de către bibliotecara Mogoș Ruxandra Elizabeta.

Text și foto: GDL

Fotografia zilei - Brăduțul Clasei Pregătitoare a Școlii Gimnaziale Mireșu Mare

 

Secretul originii etnice a voievozilor Menumorut, Glad şi Gelu

Originea etnică a voievozilor sau căpeteniilor care au condus primele formaţiuni prestatale şi mai apoi statale medievale româneşti este învăluită în mister. Mai mult, există indicii că aceştia ar fi de origine turcică, fie cumani, bulgari sau chazari. În multe cazuri, în Europa medievală, întemeietorii statelor feudale nu au fost autohtoni, ci o pătură alogenă suprapusă. Este cazul Angliei medievale, condusă o bună perioadă de o nobilime şi o regalitate franco-normandă sosite în urma cuceririi din 1066.Acelaşi exemplu este oferit de principatele ruseşti întemeiate şi conduse de dinastii vikinge, dar şi de Ungaria medievală al cărui apogeu economic şi militar a fost sub dinaşti de origine franceză sau germană.Nici statele române, se pare, nu au făcut excepţie. Vechile cronici, dar şi unii istorici români prezintă o realitate care nu apare în manualele de istorie. Primii lideri atestaţi în cronici ai românilor au fost, se pare, de origine turcică.   

Menumorut şi Glad, un chazar şi un bulgar?!   Printre primele menţiuni clare şi cu lux de amănunte asupra organizării şi prezenţei românilor în Transilvania, este „Gesta Hungarorum“ a secretarului (anonim cel mai probabil al) regelui Bela al III-lea, în secolul al XII-lea. În cadrul acestei relatări, aşa cum apare şi în manualele şcolare, întâlnim prezenţa a trei lideri ai românilor din Transilvania. Este vorba de Menumorut, Gelu şi Glad. Dacă este clar peste ce populaţii păstoreau cele trei căpetenii numiţi „dux“ (duci), fiind precizat clar că era vorba de un amestec de valahi şi slavi, originea etnică a doi dintre aceştia este învăluită în mister. 
        Gelu, voievodul din zona Someşului, este clar român !

  O spune şi cronicarul Anonymus - „Gelu, un oarecare vlah“. Despre Menumorut în schimb, cronicarul anonim, în lucrarea sa, vorbeşte că ar avea de fapt obiceiuri turcice şi nicidecum valahe. Mai precis cronicarul anonim vorbeşte despre un Morout, care stăpânea peste cazari, un trib turcic, şi al cărui nepot era acest Menumorut, ce stăpânea peste Crişuri şi care avea un adevărat harem. „Ţara însă care este între Tisa şi pădurea Igfon, ce este situată înspre Ardeal, de la fluviul Mureş până la fluviul Someş a ocupat-o pentru sine ducele Morout, al cărui nepot a fost numit de unguri Menumorout pentru că avea mai multe soţii şi teritoriul său era teritoriul acesta îl locuiau nişte neamuri ce se numesc cozar“, preciza Anonymus.    

   Aceste relatări duc cu gândul la o origine cazară a lui Menumorut, dar misterul este adâncit tot de Anonymus, care spune că Menumorut îi răspunde lui Arpad, căpetenia ungurilor, cu ”„nimă bulgărească“. Mai mult decât atât, Anonymus, când vorbeşte de cucerirea Bihorului, peste care stăpânea Menumorut, uită de haremul ducelui şi îi atribuie o singură soţie şi face referire şi la faptul că Menumorut era închinat împăratului de la Constantinopol. Numele lui Menumorut se bănuieşte că este de origine turcică, la fel ca originea sa etnică. Cu toate acestea, nu există o concluzie clară.   Duce peste românii din Transilvania cu originea etnică incertă este Glad, un alt lider cu nume care nu este românesc. Despre el, cronicarul ungur din secolul al XII-lea spune clar că este de la Vidin şi că este şef peste o oaste formată din bulgari, cumani şi vlahi. Mai mult decât atât, el ocupă teritoriul transilvan din zona Mureşului, fără a exista referinţe clare despre originea sa. „Teritoriul care se întinde de la fluviul Mureş până la fortăreaţa Urscia l-a ocupat un oarecare duce cu numele Glad care a ieşit cu ajutorul cumanilor din fortăreaţa Vidin şi din a cărui urmaşi s-a născut Ohtum“, preciza Anonymus.   Însuşi numele urmaşului său, Ohtum, are rezonanţe turcice. De aceea se bănuieşte că Glad este bulgar la origine, după înfrângerea în faţa lui Arpad, el retrăgându-se în ţinuturi bulgăreşti.  

  Alţi lideri ai românilor amintiţi de cronicile medievale timpurii sunt căpeteniile din Dobrogea pomenite de Ana Comnena, fiica erudită a împăratului bizantin Alexios Comnenul. Aceasta a descris faptele tatălui său în lucrarea „Alexiada“ şi aminteşte prezenţa lu Tatos, Seslav şi Sacea, căpetenii peste vlahii din Dobrogea. Despre originea etnică a lui Tatos, cronicarul medieval bizantin Zonaras spune clar că este peceneg. Ana Comnena, cea care a scris despre Tatos, Seslav si Sacea.

Istoricul Constantin Giurescu spune că Seslav este clar un nume de origine slavă, doar în cazul lui Sacea existând bănuieli că ar fi de origine română. „Este sigur însă caracterul românesc al acestor formaţiuni? Cercetarea pe care am întreprins-o nu ne îngăduie din nefericire să o afirmăm“, scria Constantin C. Giurescu în „Istoria românilor“. Dacă pentru originea română a locuitorilor din Dobrogea conduşi de cei trei lideri sunt aduse numeroase argumente sustenabile, nu acelaşi lucru se poate spune despre originea etnică a lui Tatos, Seslav şi Sacea.   Primii voievozi ai Ţării Româneşti, cumani?   O dispută în mediul academic şi nu numai a fost generată de originea primilor voievozi ai Ţării Româneşti, cei care au întemeiat de fapt statul medieval românesc la sud de Carpaţi. Este vorba de Basarab I şi Tihomir, tatăl său. Istoricul Neagu Djuvara, aducând numerose dovezi, printre care şi izvoare scrise în lucrările sale, susţine în cartea „Thocomerius - Negru Vodă, un voivod de origine cumană la începuturile Ţării Româneşti“ că Tihomir este la origine cuman, adică din neamurile călăreţilor războinici de neam turcic care au deţinut controlul o bună perioadă în zona exterioară a arcului carpatic.   

  Neagu Djuvara îl asimilează pe legendarul Negru Vodă, căpetenia care a „descălecat“ din Făgăraş şi a întemeiat Ţara Românească cu Tihomir, numit mai precis Thocomerius. Acest Thocomerius numit legendar şi Negru Vodă ar fi avut origine cumană şi a fost tatăl lui Basarab I cum arată şi un document de la curtea maghiară. „Pornind oastea noastră strânsă prin porunca regală, am ajuns în nişte ţinuturi de margine ale regatului nostru, ce erau ţinute pe nedrept în Ţara Românească de către Basarab, schismaticul, fiul lui Thocomerius“, se arată într-un document al cancelariei maghiare din timpul lui Carol Robert de Anjou întocmit în anul 1332, adică la doi ani după dezastrul de la Posada. Totodată istoricul român arată că numele lui Thocomerius ar însemna în limba cumană „Toq-tamir“ adică „fier călit“.    Basarab I, fiul lui Tihomir bănuit a fi de origine cumană.

Se bănuieşte totodată că descendenţa sa este mai complexă fiind cumano-tătară, Tihomir, tatăl lui Basarab, fiind un fiu al lui Monke Temur, hanul Hoardei de Aur, urmaş al lui Ghenghis Han. Aşa s-ar explica apropierea de regele ungur cu sânge cuman Ladislau Cumanul şi trecerea facilă prin ţinuturile tătărăşti şi cumane, apoi prin Făgăraş în Ţara Românească.    Ipoteza aceasta a fost combătută de o altă serie de istorici, fiind făcute chiar şi teste ADN de către un colectiv patronat de Academia Română şi Centrul de Studii Transilvane. Mai precis au fost prelevate şi analizate probe ADN de la defunctul din mormântul 10 de la Sfântul Nicolae din Curtea de Argeş bănuit a fi Vlaicu Vodă, un nepot al lui Basarab I. Testele ADN ar fi demonstrat că nu ar avea origine cumană. Cu toate acestea, misterul originii etnice al lui Tihomir rămâne neelucidat.   De ce lideri cumani sau bulgari?   Majoritatea speciliştilor arată că teritoriul Principatelor Române a fost ocupat în timpul Evului Mediu timpuriu de o sumedenie de popoare migratoare. A fost sub stăpânirea, nu efectivă bineînţeles, mai mult în sfera de influeţă a cumanilor, pecenegilor şi bulgarilor. Aşa cum arată şi Constantin C. Giurescu, stăpânirea cumanilor şi pecenegilor în zonă a durat în jur de 300 de ani.    Este posibil ca pături conducătoare, din cadrul acestor populaţii cu putere militară superioară, să fi fost acceptate de autohtonii români pentru a fi protejaţi de alte tendinţe expansioniste. Mai mult decât atât, pătura conducătoare turcică era deja sedentarizată şi în majoritatea cazurilor creştinată. 

                                                                    de Cosmin Zamfirache