Luna degeaba si lectia germana

de Ioana Ene Dogioiu

Eu cred ca Romania ar trebui sa fie recunoscătoare Germaniei ca face pentru cateva mii de cetateni romani ceea ce autoritatile romane nu sunt in stare. Si nu numai autoritatile de acum desigur, ci in mod cronic.
Ceea ce s-a intamplat in Romania cu oamenii plecati catre Germania a fost revoltator prin lipsa totala de organizare. In mod evident se stia de plecarea lor. Ar fi de-a dreptul teribil sa putem crede ca in stare de urgenta o asemenea miscare de oameni si autocare a trecut neobservata.

Faptul ca permiti acestor oameni sa plece la munca, atat timp cat tu nu le oferi nicio sansa, mi se pare corect, dar nu in conditii care contrazic absolut toate regulile pe care incerci sa le impui in aceasta perioada societatii.

Pe langa faptul ca in felul acesta îi pui in pericol, oferi si un exemplu frustrant pentru cei amendati ca n-au trecut ora pe declaratie sau pentru cei care te-au luat in serios si nu au mai iesit de saptamani intregi din casa. Si asa restrictiile devin tot mai greu de respectat si sunt tot mai putin respectate.

Termenul de comparatie a fost la sosirea in Germania, unde oamenii au fost primiti organizat, au fost verificati, cazati corespunzator si sunt tinuti intr-un fel de carantina activa. Statul german se da peste cap pentru ca economia sa functioneze. Si nu am multe indoieli ca va reusi.

Diferenta asta arata de ce noi, cu un numar destul de mic de cazuri grave si decese, ne pregatim sa intram in a doua luna de stare de urgenta, fara nicio perspectiva, in timp ce restul Europei isi redeschide treptat si prudent economiile inclusiv in folosul, iata, al unor români.

România nu se va deschide cand vrea Merkel, cum spun diversi "nationalistopati", ci atunci cand autoritatile române vor fi capabile sa puna cap la cap un plan articulat de redeschidere.

Este paradoxal pentru mine ca despre redeschiderea economiei si importanta ei vorbeste cel mai apasat nu vreun ministru, nu premierul sau presedintele, ci un medic, prof. Rafila, constient, spre deosebire de autoritati se pare, ca: "avem o foarte mare urgenta legata de economie. Trebuie sa facem pasi pentru a reveni incet la normal si sa ne intoarcem la lucru. Daca nu ne intoarcem la lucru, toate masurile pe care ni le imaginam in sistemul sanitar vor fi inoperabile".

Eu nu inteleg la ce a folosit luna aceasta de stare de urgenta. In opinia mea, menirea ei, cu toate restrictiile aferente, ar fi fost sa dea timp statului sa se pregateasca pentru noua situatie si sa puna la cale, asa cum au facut restul statelor, noua forma de functionare in conditiile date.

Dar noi dupa o luna nici macar masti in magazine nu avem inca. Au curs ordonantele militare, in general catre miezul noptii ca sa aiba un aer mai grav, cu o prezentare de stand-up comedy, si care, in general, nu au facut decat sa corecteze precedentele ordonante militare.

Sa o luam pe cea mai recenta. A iesit dl Vela sa ne anunte ca se interzice exportul de cereale, biscuiti si produse de patiserie. Ca sa descopere a doua zi ca nu pot sa opreasca exporturile intracomunitare, corectura facuta de Ludovic Orban cu penibila scuza ca nu am inteles noi bine ce spusese dl Vela cu o seara inainte (sigur exista ipoteza viabila ca insusi dl Vela sa nu fi inteles ce a spus, dar asta e alta poveste).

A mai trecut o zi si presedintele Rompan a dezvaluit ca interzicerea exportului de produse de panificatie procesate ar provoca pierderi mari: "Noi pierdem niste pieţe anuland contracte, piete pe care am muncit 10 ani sa le castigam, asa cum este Egipt".

Afland asta, de parca nu era obligatoriu sa stie, ministrul Agriculturii a promis corectia.

In privinta bugetarilor, noi avem trei categorii: cei care muncesc full time, cei care muncesc partial si cei care chiar nu fac nimic. In sectorul privat a intrat in somaj tehnic total doar ultima categorie, restul isi vad de treaba.

Nu inteleg de ce statul isi propune sa trimita in somaj tehnic si angajati utili, jumatate de luna, in timp ce plateste integral jumatate de luna bugetari care nu fac nimic.

Probabil ca rezultatul financiar ar fi acelasi daca ar intra in somaj tehnic integral bugetarii care nu pot munci si ar fi lasati cu plata integrala cei care pot munci. Asta daca vorbim despre somaj tehnic care presupune intrerupere de activitate.

Daca e vorba despre o reducere temporara de leafa la stat, ceea ce angajatorul are tot dreptul sa decida, ar trebui numita ca atare. De ce nu poate fi numita si aplicata corect? Din motive electorale, desigur. Aceleasi pentru care nici macar acum, cu deficitul la cer, PNL nu a renuntat cu totul la ideea cresterii pensiilor.

In loc sa scorneasca tot felul de ordonante militare neclare si incomplete, Guvernul ar trebui sa lucreze cu disperare la planul redeschiderii. Lipsa ei provoca un dezastru incomparabil mai mare decat COVID insusi.

Dupa ce deschidem tara? Intre ciuma si holera

de Ioana Ene Dogioiu, 

Masurile de suport economic decise de Guvernul Orban miercuri noaptea erau previzibile, in concordanta cu deciziile altor state. Intrebarea este cum si in ce conditii pot fi ele sustenabile si, totodata, daca nu cumva ne aflam la inceputul unui concurs de propuneri, toate intr-un fel justificate, dar imposibil de aplicat impreuna.

Deocamdata, Romania si-a bazat strategia antiCOVID pe inchidere, in fond cea mai simpla. Pentru noi asta e reactia standard si in caz de ninsoare. Primul gand nu e cum sa tinem deschise drumurile, ci cum sa le inchidem mai repede.

Dar una e sa tii inchis un drum o zi sau doua, alta sa tii inchisa o tara cine stie cat timp. Este clar ca ne aflam abia la inceputul crizei.

As vrea sa fiu bine inteleasa, nu contest necesitatea inchiderii in acest moment. Dar nu cred ca este decat o solutie pe termen scurt, timp in care ar trebui luate acele masuri care sa tina in viata economia. Altfel, cine nu moare de COVID va muri de foame.

Economia e oprita, practic. Nu se mai produce aproape nimic, banii nu mai circula, statul nu mai incaseaza, in schimb, ar urma sa acopere salarii si pierderi.

Guvernul Orban a anuntat deja un set de masuri destinat in principal sustinerii firmelor care s-au oprit si angajatilor in somaj tehnic. E clar ca acoperirea financiara a acestor masuri va veni din imprumuturi si ne consolam ca ele nu vor fi luate in calculul deficitului la Bruxelles. Dar, in deficit sau nu, banii acestia trebuie restituiti cu dobanzi cu tot.

Opozitia, daca tot a instalat Guvernul, acum pune presiune ridicand si mai mult nivelul propunerilor. Si PSD si Pro Romania au propriile proiecte, insa nimeni nu calculeaza cat sunt de sustenabile.

Cat timp se poate functiona asa?

Sa pui in balanta vieti omenesti, pe de-o parte, si economie, deci bani, pe de alta parte, ar fi cinic. Insa nu asta sta in balanta. De partea celalalta sunt tot vieti, cele care s-ar putea pierde din cauza blocajului economic total. Intr-o tara prabusita economic, sistemul sanitar nu poate fi decat prabusit la randul lui, ca sa nu mai vorbim de restul.

Momentul in care lumea se imbulzea la cumparaturi ar putea fi urmat, intr-o tara inchisa, de momentul in care lumea se va imbulzi la cantinele saracilor. Grecia, din alte motive, a trait asta acum cativa ani.

Daca tarile puternice economic isi permit sa sustina efortul ceva mai multa vreme, pe noi si aceasta criza ne-a prins cu deficitele la cer, fara proceduri, fara sisteme performante, cu bani europeni necheltuiti care acum ar putea fi pierduti.

O sansa ar fi, dupa cum spune Cristian Diaconescu, sa reusim o buna negociere la Bruxelles pentru a primi ajutor european. Dar asta ar insemna o minune pentru diplomatia noastra in mod traditional reactiva si lipsita de imaginatie.

Deocamdata, insa, nu l-am auzit pe premierul Orban vorbind despre banii europeni, nici cei pe care i-am putea pierde prin nefolosire (si care ar urma sa fie redirectionati impotriva coronavirusului), nici la cei care ar putea fi accesati din fondul de solidaritate.

Situatia este cu atat mai complicata cu cat o mare parte dintre romanii reveniti in tara nu vor mai avea unde sa se intoarca la munca. Cei care au joburi stabile, un rost, nu le-au parasit.

Au revenit cei cu slujbe temporare, mai ales in zona serviciilor, acum facuta praf si care va avea nevoie de mult timp pentru a-si reveni, pentru ca, dupa remarca prof. univ. dr. Mircea Cosea, neincrederea va trece cu mult mai greu decat epidemia.

Sigur ca inchiderea este cea mai sigura solutie intr-o tara in care, pe de-o parte nu cunoastem gradul real de infectare, pe de alta parte nivelul de indisciplina, favorizat de ineficienta autoritatilor, este atat de mare.

In ceea ce priveste nivelul real de infectare, eu nu cred ca cineva masluieste cifrele. Sunt ferm convinsa ca nu-si asuma nimeni asa ceva. Dar avem cat a prins radarul testelor. Chiar prof. univ. dr. Alexandru Rafila spunea la Europa FM ca numarul cazurilor de infectare este in mod real de 3-4 ori mai mare.

Si nu e de mirare cat timp in Romania au intrat pe cifrele Politiei de Frontiera 40.000 de romani veniti din Italia si Spania.

In mediul rural, mai ales, lucrurile nu stau bine. Am vorbit cu un primar dintr-o localitate, teoretic, fara niciun caz. Omul are liste cu cei sositi in ultima vreme de la munca din Italia si Spania si care nu respecta izolarea, a cerut ajutor la DSP, la prefectura, insa nu l-a bagat nimeni in seama. In satul cu pricina nu a fost facut niciun test, nu e niciun caz.

Cu cat testezi mai mult, cu atat depistezi mai mult, in faze asimptomatice mai ales. Dupa cum a anuntat prof. Rafila, se va trece la o extindere a testarii. Si cu cat ea va fi mai eficienta, e posibil sa iti permiti sa repornesti, macar partial, economia mai repede, pentru a nu ajunge la situatia dramatica a unei tari care nu se mai poate hrani.

Dar simplul fapt ca depistezi mai mult nu e suficient, daca populatia nu respecta si autoritatile nu reactioneaza dur daca e nevoie.

Din acest punct de vedere, sper ca modificarile legii penale sa fie aplicate draconic. Procurorul general, Gabriela Scutea, a avertizat la Europa FM ca pentru cei care mint nu prea va fi scapare pentru ca procurorii vor putea proba fapta si ii asteapta puscaria.

Tot vad postari patetice despre fratii romani care nu trebuie umiliti la revenirea in tara. Sigur ca nu trebuie umiliti, dar trebuie sa respecte regulile pentru a nu face rau comunitatii, daca de ei insisi si de apropiati nu le pasa.

Pana la urma, incercarea este cu mult mai larga decat combaterea epidemiei. La fel de importanta este salvarea economiei. Intre epidemie si prabusirea economiei suntem cumva ca intre ciuma si holera.

Bumerangul

                         de Ioana Ene DOGIOIU

CCR a decis sa admita sesizarile pe doua dintre angajarile de raspundere ale Guvernului cu unamitatea celor 9 judecatori. Cred ca aceasta unanimitate, care include judecatorii numiti la Curte de presedintele Iohannis, Livia Stanciu si Simina Tanasescu, este relevanta pentru fundamentarea deciziei luate.

In discutie au fost asumarea raspunderii pentru transportul scolar si cea privind concursul de admitere la INM. Niciuna dintre ele nu a avut probleme de constitutionalitate pe fond, intrinseca, deci nimeni nu a avut nimic impotriva reglementarilor in sine. Ci strict probleme de constitutionalitate extrinseca, adica nu indeplinesc conditiile stabilite in jurisprudenta CCR pentru angajarea raspunderii Guvernului.

Surse din cadrul CCR au explicat pentru Ziare.com ca ar fi vorba de neindeplinirea "conditiilor stabilite prin decizii ale Curtii Constitutionale pentru utilizarea asumarii raspunderii si s-a avut in vedere ca erau legi in Parlament, pe acest subiect, in faza de finalizare".

In cazul transportului scolar inteleg ca lipsea si avizul Consiliului Economic si Social, adica o neglijenta importanta.

Dl Orban a avut o reactie populista: "prin aceasta decizie, CCR nu este de acord cu ceea ce a vrut Guvernul - copiii sa se poata duce la scoala cu naveta subventionata. Asta a decizia Curtii de azi. Decizia Curtii adopta pozitia PSD - copiii sa nu mai ajunga la scoala si prelungirea licentelor pentru firme care pun in pericol siguranta copiilor pana la calendele grecesti".

CCR nu a avut nimic cu naveta copiilor, ci cu modul in care Guvernul a inteles sa intervina in privinta ei.

Eu cred ca decizia este corecta, iar discutia nu are nimic in comun cu subiectul in sine al actului normativ. Este vorba despre reguli.

Angajarea raspunderii Guvernului este o procedura constitutionala, desigur, dar exceptionala ca modalitate de adoptare a unei legi, pentru ca reprezinta o derogare de la procedura ordinara care include niste pasi procedurali si, desigur, dezbatere.

Tocmai de aceea, ea nu trebuie sa fie abuziva. Si sa ne amintim ca prima angajare a raspunderii pe motiv ca exista deja proiect de lege pe aceeasi tema pe rolul Parlamentului a fost pentru Legea Educatiei Nationale in timpul Guvernului Boc.

Si principial asa este corect. Veti spune ca astazi aceasta este singura cale a unui guvern minoritar sa isi treaca legile si poate parea legitim. Dar odata precedentul validat, el ar putea fi folosit maine si de un guvern majoritar, care nu se teme de motiune, dar nu are niciun chef sa mai astepte dupa Opozitie si procedura. Cum ar fi? Ar fi un fel de dictatura.

Astazi in discutie este un guvern PNL si sigur ca simpatizantii lui nu au nimic impotriva acestui tip de angajare a raspunderii. Dar daca maine in discutie ar fi un guvern PSD? Istoria recenta arata ca bumerangul odata lansat se intoarce, asa cum s-a intors in cazul alocatiilor.

In plus, cred ca PNL face rau ca repeta si repeta ca angajarile vor fi folosite pentru a provoca PSD sa depuna motiune de cenzura, sa rastoarne Guvernul si sa inceapa astfel procedura anticipatelor. Pentru ca asta pune angajarile de raspundere sub semnul unui abuz, ceea ce nu mi se pare deloc in regula, pentu ca incalca principiul colaborarii loiale intre institutii si al exercitarii atributiilor cu buna-credinta.

Faptul ca asa a facut si face PSD nu este din punctul meu de vedere un argument, ci doar continuarea unei spirale. Ultimul lucru pe care cred ca ar trebui sa-l faca PNL ar fi sa fie un continuator al practicilor PSD.

Ne tot plangeam ca se abuzeaza de OUG-uri. Acum incepe abuzul de angajari?

PSD a calcat totul in picioare si a lasat in urma o tara in haos. In aceste conditii, cred ca reinstaurarea regulii este esentiala, mai importanta chiar decat o reglementare sau alta. Si daca am avut incredere cand Livia Stanciu si Simina Tanasescu au aparat regula in fata PSD, nu pot decat sa ma inclin cand o apara si in fata PNL. Si nu mi-as dori ca la fel ca judecatorii pesedisti sa se dea dupa vremuri si interesul politic.

Iar scandalul tinde sa devina international. N-as trata cu superficialitate sesizarea de catre APCE a Comisiei de la Venetia pe modificarile legislatiei electorale, tot prin angajare de raspundere.

Si nu e vorba numai despre trecerea la doua tururi foarte aproape de scrutin, cat despre prevederea potrivit careia trebuie sa ai viza de flotant cu minimum 60 de zile inainte de scrutin pentru a vota in localitatea de resedinta. Pentru ca aceasta este o restrangere de drepturi fata de forma actuala, ceea ce Comisia de la Venetia interzice sa se intample cu mai putin de un an inainte de scrutin. Iar Comisia de la Venetia nu trebuie sa fie buna doar cand apara Legile Justitiei din Romania.

Da, este foarte adevarat ca in aceste conditii soarta Guvernului e imposibila: fara majoritate in Parlament, cu bombe in buget, cu limite pentru angajarea raspunderii si in an electoral. Dar nimic din toate acestea nu era imprevizibil. Dimpotriva, as spune, era perfect previzibil.

Si exact de aceea singura sansa era ca atunci sa inceapa procedura pentru anticipate cu pretul de a o mai lasa pe Dancila doua luni premier interimar. Pierdeam doua luni si castigam anul acesta. Dar daca tot nu s-a intamplat asa, ar fi totusi necesar ca macar bumerangul sa nu plece din mana acestui guvern pentru a reveni de la PSD mai tarziu.

Adevarata miză uriaşă a referendumului din mai. Ruleta lui Klaus Iohannis

La referendumul pe teme privind justitia, daca va fi organizat, consider ca trebuie participat pentru a nu da PSD sansa de a folosi nevalidarea ca o confirmare a politicii sale anti-justitie. Indiferent cum va/vor suna concret intrebarea/intrebarile, daca participarea va mica, PSD se va simtit indreptatit sa dea in continuare atacul la justitie.

Acesta este cel mai mare pericol care trebuie evitat: un referendum pe justitie invalidat devine un argument pentru PSD sa faca in continuare ticalosii sub acoperirea optiunii populare. Referendumul acesta nu poate fi meci cu suma nula, asa ca la vot trebuie mers.

Dincolo de acest imperativ negativ si, admit, disperat, din punctul meu de vedere, votul la referendum nu este unul de sustinere a presedintelui. Sub nicio forma. Pentru ca presedintele este coautor prin pasivitate al situatiei in care am ajuns si acum joaca electoral ceea ce nu ar trebui sub nicio forma pus in cheie electorala si riscat electoral.

Presedintele a ales pentru referendum un moment pe care il considera avantajos pentru sine, dar care nu mai poate ajuta decat in mica masura justitia, pentru ca pana la validarea lui s-a intamplat deja foarte mult rau, in parte ireparabil. Daca presedintele ar fi facut acest referendum cand raul putea prevenit, cel putin partial, ar fi pierdut cartusul electoral pentru al doilea mandat, adica singurul lucru care pare sa-l intereseze.

De spun asta?!

Un referendum consultativ validat are un singur efect cert: impiedica legiferarea in senns contrar rezultatului sau, deci daca ar fi fost convocat in 2017, cand societatea tremura de furie si infrunta gerul pentru justitie, poate ca modificarile toxice ale PSD ar fi fost zadarnicite, daca veneau in contradictie cu rezultatul referendumului. Dar la vremea aceea, presedintele nici macar Comisia de la Venetia nu se deranja s-o sesizeze, ca sa nu fie ca Basescu.

Presedintele a ales pentru referendum doua teme valoroase doar prin cuvintele cheie pe care le contin: amnsitie, gratiere, coruptie, ordonanta. Adica impulsuri venite din iarna fierbinte a inceputului de 2017 si care in amintirea acelui moment de autentica gratie nationala sa aduca lumea la vot.

Deci populism, cu efecte, ma tem, foarte putin evaluate profesionist.

1. Interzicerea amnistiei si gratierii pentru infractiuni de coruptie. Tema amnistiei si gratierii e consumata pentru simplul motiv ca amnistia s-a rezolvat deja prin decizii CCR si modificari legislative, iar gratierea prin recursul compensatoriu.

Am avut o amnistie pe bucati si nu cred ca se mai pune in mod real problema alteia. Dar sa zicem ca s-ar pune problema. Cand pui o intrebare la referendum pentru a putea folosi rezultatele macar ca piedica in calea legiferarii contrare trebuie ca terminologia sa fie precisa si corecta.

Care sunt infractiunile care intra sub umbrela termenului coruptie? Tehnic, este vorba despre infractiunile prevazute de art 288 - 294 Cod penal, adica luare - dare de mita, trafic - cumparare de influenta, abuzul de functie, fapte savarsite de catre membrii instantelor de arbitraj sau in legatura cu acestia. Astea-s.

Tehnic, abuzul in serviciu nu e fapta de coruptie. Nici spalarea de bani. Evaziunea nu e. Infractiunile care privesc fondurile europene nu sunt. Ele pot fi amnistiate si gratiate?

2. Interzicerea adoptarii de catre Guvern a ordonantelor de urgenta in domeniul infractiunilor, pedepselor si al organizarii judiciare, corelata cu dreptul altor autoritati constitutionale de a sesiza direct Curtea Constitutionala cu privire la ordonante.

Da, ar fi foarte bine sa fie largita sfera celor care pot ataca la CCR ordonantele, exclusivitatea in general nu e buna. Dar pentru asta e nevoie de modificarea art 146 lit d din Constitutie, adica e necesar ca Parlamentul sa faca ceva, nu doar sa se abtina de la ceva. E iluzoriu sa crezi ca o va face. Deci abordezi o tema care nu-ti poate aduce nici macar sigurul efect juridic cert al referendumului consultativ - blocarea reglementarii contrare. Asadar o tema inutila.

Cat priveste interdictia de a emite ordonante in cele trei domenii mentionate, iar ne lovim de termeni. Ce inseamna infractiuni? E de presupus ca elemente constitutive, cat timp pedepsele sunt separat mentionate. Unde intra prescriptia, de exemplu?

Norma de procedura nu genereaza lege penala mai favorabila, e drept. Dar poate produce efecte ireversibile si ea. De exemplu, daca avem o repunere in termen pentru o cale extraordinara de atac si in zilele cat OUG e in vigoare calea este exercitata, eliminarea OUG nu mai schimba nimic, procedura a inceput. Si atunci, de ce norma de procedura ar fi exceptata?

Dincolo de asta, eu cred ca problema cu OUG-urile nu este una de reglementare. Ea este buna. Problema este abuzul de drept prin incalcarea reglementarii constitutionale a OUG care prevede expres conditia imperativa a urgentei. Cu acest abuz trebuie luptat si nu numai in materie penala. Vi se pare ca in domeniul fiscal e mai bine cu OUG-uri peste OUG-uri?

Aceasta limitare a posibilitatii de a emite OUG poate provoca insa neajunsuri contrare spiritului acestui referendum. De exemplu: astazi CCR declara neconstitonala o parte dintr-o infractiune, 45 de zile norma e suspendata, dupa 45 de zile, daca nu e modificata, iese din vigoare. E necesara o OUG asa cum a facut guvernul Ciolos? Eu zic ca da, pentru ca Parlamentului ii este cu mult mai usor sa mermeleasca o modificare. O majoritate fragila si sa vrea sa o treaca poate fi oprita prin tot felul de smecherii procedurale de tip cvorum de sedinta.

Va aduceti aminte Decizia CCR care a declarat neconstitionala participarea SRI la supravegherea tehnica din dosarele penale. Daca intre pronuntarea si publicarea motivarii in MOF, adica in cateva zile, nu aparea o OUG sistemul se bloca cu totul.

Dupa ce Parlamentul a adoptat modificarea legilor justitiei, fara o OUG - ceruta in extremis de Comisia de la Venetia - intrau in vigoare normele privind pensionarea magistratilor si se goleau instantele.

Evident ca nu sunt de acord cu excesul de OUG, dar problema de aceasta data nu e lipsa reglementarii, ci neaplicarea reglementarii constitutionale, mai precis nerespectarea conditiei esentiale a urgentei.

In plus, in ultimii doi ani teribili, cate dintre modificarile toxice au venit prin OUG si cate prin legi trecute prin Parlament? Raul a venit prin proiecte de lege votate in Parlament. OUG au fost mai mult o amenintare permanenta pe care a tinut-o departe mai intai presiunea strazii, iar acum uriasa presiune externa, as zice fara precedent.

Deci simpla interdictie referitoare la OUG are o forma populista, dar nu elimina pericolul real si rateaza chiar fondul problemei, ratat inca de anul trecut ma tem, adica impiedicarea oricarei reglementari, fie ea OUG sau lege, care sa relaxeze legislatia penala in privinta infractiunilor care au legatura cu banul public si sa slabeasca independenta justitiei.

Tocmai de aceea PSD pare usurat. Referendumul nu-i creeaza probleme decat daca si le va face singur, adica daca va intra in dezbatere pe tema aceasta si de aceea declaratiile liderilor partidului indica un non combat total. Si fara combat nu e tensiune, iar fara tensiune nu e nici prezenta.

Si cum PSD controleaza o mare parte din media, nu ii va fi deloc greu sa scoata subiectul de pe agenda publica, inlocuindu-l, dupa cum deja a inceput cu pensii, argicultura, irigatii, majorarea confiscata a alocatiilor etc.

Cat despre cele doua OUG, ele depind de un singur lucru si acela nu e referendumul, ci daca Viorica Dancila va ceda presiunilor lui Liviu Dragnea. Deocmadata pare ca nu si de aceea furia lui Dragnea intr-acolo e canalizata, dupa cum s-a vazut la Calarasi.

In aceste conditii, miza lui s-a mutat pe 10 aprilie, cand asteapta ca CCR sa puna la pamant si completurile de trei ale ICCJ, pe motiv de nespecializare, ceea ce i-ar readuce la zero procesul "Bombonica" fara nicio sansa de finalizare pana la implinirea precriptiei. Si daca ii va iesi asta, din punctul de vedere al lui Dragnea ordonantele nici nu vor mai fi urgente. Poate reveni asupra lor dupa referendum, daca strategia de non combat si eliminare a tensiunii va da rezultate.

De aceea si spun ca trebuie mers la vot. Dar numai si numai de aceea. Cat despre presedintele Iohannis, din punctul meu de vedere, aruncarea Justitiei in aceasta ruleta este un argument pentru care sa nu-l mai votez vreodata nici macar pentru o functie de presedinte de scara de bloc.

Autor: Ioana Ene Dogioiu, Senior editor

Sursa: ZIARE.COM

Abramburica loveste din nou

             de Ioana Ene Dogioiu

Dupa "pamblica", "plancarta" si "genunche", revenirea Ecaterinei Andronescu la ministerul Educatiei a parut pentru multi o usurare (nu si pentru Liviu Dragnea, care si-ar fi dorit foarte mult, ba chiar a mizat pe faptul ca presedintele Iohannis o va respinge) . In locul unor semianalfabeti penibili venea o persoana educata, decenta si care macar nu siluieste limba romana.

 D-na Andronescu a si inceput prin a anunta, cu scuze chiar, renuntarea la dezastruoasele manuale unice pline de ineptii. Dar nu a vrut sa ne lase sa uitam prea mult timp de ce in precedentele mandate a capatat porecla de "Abramburica". Nu se dezminte nici de aceasta data. De cand a preluat portofoliul, dna Andronescu nu inceteaza sa emita idei "reformiste" care inspaimanta profesori si parinti deopotriva.

Sa luam cateva exemple, nu neaparat in odine cronologica.

D-na Andronescu considera ca pe viitor si elevii pana in clasa a III-a pot fi lasati repetenti.. Asta arata ca d-na ministru nu intelege nimic din psihologia unui copil din ciclul primar.

Daca nu reuseste sa perfomeze la un nivel acceptabil in ciclul primar, problema nu este atat la el (daca nu discutam despre un retrad diagnosticat si atunci ne aflam in alta paradigma) dupa cum spun expertii in educatie, ci la adultii din jurul lui, parinti sau invatator.

Incapacitatea unui copil de clasa I de a face fata are mai degraba resorturi emotionale si denota lipsa de atentie si sprijin. Repetentia nu este a lui, ci a invatatorului sau a parintilor.

D-na Andronescu ar vrea sa le interzica invatatorilor sa tina after-school cu elevii din clasa lor. Pare in linie cu interdictia justificata a profesorilor de face meditatii cu elevii de la clasa, dar nu e.

La varsta scolara mica, copilul are nevoi emotionale foarte mari. Pentru el invatatoarea (sau invatatorul) este sau ar trebui sa reprezinte un fel de substitut al parintilor. Copiii se ataseaza de "doamna", se simt protejati de ea. Am avut pentru copiii mei sansa (cautata, e drept) unor invatatoare minunate si am vazut la ele ce efort meticulos, tenace, indelungat este descoperirea misterului pe care il reprezinta fiecare copil in parte.

Continuitatea pe care o da prezenta invatatorului si la after school da incredere, face mai usor de trecut separarea de parinte si invidia pe cei care pleaca acasa cand se termina cursurile. Trecerea la mijlocul zilei la alt cadru didactic, care nu-i cunoaste, cu potentialul si sensibilitatile lor, nu aduce nimic bun, dimpotriva. Atunci cand se poate, de ce sa nu ii lasi copilului acest confort?!

Deja programul after school din scoli, atat de util parintilor, a primit atatea lovituri tampite incat probabil va disparea din cauza birocratiei, regulilor inepte, piedicilor puse de noi si noi reglementari care au transformat aceasta activitate vitala pentru multi parinti in ceva nu numai nerentabil, ci de-a dreptul pagubos pentru profesori.

D-na Andronescu ar vrea ca evaluarea nationala din clasa a VIII-a sa dispara, dar n-a explicat cum vede repartizarea elevilor in licee. Dupa media din gimnaziu?! Ar fi avatajati cei din scolile cele mai slabe, unde exigenta e scazuta. Vrea sa reintroduca examenul de admitere la liceu?! Ar fi un regres.

Actuala formula de examen pacatuieste grav prin conceptia subiectelor, dar ca sistem mi se pare buna, pentru ca repratizarea computerizata in ordinea mediilor si a optiunilor face ca niciun elev cu medie mai mare sa nu piarda in fata unuia cu medie mai mica, daca desigur optiunile sunt corect completate si aici probabil ca ar trebui lucrat mai mult cu parintii. Dar in imensa majoritate a cazurilor elevul intra la liceul pentru care are medie.

 In sistemul "treptei" alegeai un liceu, dadeai examen acolo si daca picai ajungeai prin redistribuire la un liceu foarte slab unde nu s-au completat locurile. De exemplu, la "Sf. Sava" se poate rata admiterea cu o medie de 9.75 si ajungi la vreun liceu unde s-a intrat si cu nota 5. In vreme ce un copil cu o medie cu mult mai mica ajunge la un liceu cu mult mai bun doar pentru ca de la inceput a avut ambitii mai scazute. Ceea ce nu e corect.

Decat sa strice un sistem care functioneaza, mai bine dna Andronescu s-ar ocupa ca subiectele de la examen sa fie cu adevarat relevante si mai ales corecte pentru ca din nou la simularea de anul acesta ministerul a tras o mare si penibila bata in balta. 

D-na Andronescu vrea sa fluidizeze traficul din marile orase prin decalarea programului scolilor care sa inceapa cursurile la ore diferite. Intai ca nu inteleg ce treaba are ministrul Educatiei cu traficul. In al doilea rand, d-na Andronescu ar trebui sa stie ca nu de distractie isi cara parintii copiii cu masina la scoli departe de casa in loc sa-i trimita la cea de cartier.

Este consecinta faptului ca diferentele de calitate intre scoli sunt uriase, scoala de cartier in general nu ofera nicio garantie pentru parinti care cauta cu disperare o solutie mai buna, pentru care fac inclusiv efortul transportului. Si aceasta chiar ar fi treaba ministrului.

Dar dincolo de asta, cum sa fie concret decalarea?! Exista doar doua variante: ori sa existe copii care sa inceapa mai devreme de ora 8, ceea ceea ce ar insemna chinul de a-i trezi si mai devreme. Ori unii dintre ei sa inceapa cursurile mai tarziu. Ceea ce pentru ei poate ca ar fi bine, in orice caz placut, dar ce faci cu serviciul parintilor? Lor cine le va schimba programul? De acea copiii ar fi adusi probabil tot la prima ora la scoala, urmand sa astepte in curte sau pe holuri, nesupravegheati, inceputul cursurilor cu toate problemele ce vor decurge de aici.

Eu nu cred ca d-na Andronescu chiar vrea sa faca rau invatamantului si elevilor. Dar ceea ce cred este ca habar nu are de invatamantul primar, la fel ca 90% dintre ministri, mai toti proveniti din invatamantul superior.

Singurii ministri la care am vazut o autentica viziune pentru invatamantul preuniversitar au fost Mircea Miclea si, nu in aceeasi masura, Daniel Funeriu. In rest, nici cei mai bine intentionati, precum Mircea Dumitru, nu intelegeau preuniversitarul, ramas mereu subiect de experimente haotice. Niciunul nu a fost insa la fel de prolific din acest punct de vedere ca d-na Andronescu.

Elevii nu mai inteleg nimic, parintii stau cu frica in san ca de maine iar explodeaza toate regulile, iar profesorii sunt sufocati de proceduri, raportari, hartii, interdictii, cat sa nu mai stea nimanui capul la invatat.

Eroii mei în 2018. Mă înclin!

      de Ioana Ene Dogioiu

   

Ne despartim de un an foarte greu, nu unul exploziv si spectaculos ca 2017, ci unul de uzura, anul unei lupte de gherila cu o dictatura tot mai agresiva, care a capturat institutiile esentiale folosite ca arme impotriva Romaniei. Si orice razboi are eroii lui. Cine sunt ei, in ierarhia mea, am sa va spun in aceasta ultima zi din 2018.

Pentru mine eroism nu inseamna neaparat gesturi extreme si zgomotoase, ci asumarea unei lupte constante cu riscuri si costuri mari, dusa tenace si eficient cu rezultate uneori chiar impotriva oricaror previuni considerate realiste.

Exista o avocata in tara aceasta, pe care nu cred ca ati vazut-o (cel mult ati auzit-o de 2-3 ori) la televizor, si care a reusit ceea ce pana acum parea imposibil, ceea ce i-a atras si dispretul suficient al unor asa-zisi mari experti in drept. Fara precedent, Elenina Nicut a ingenuncheat nu o data, ci de patru ori Curtea Constitutionala in fata instantelor de judecata.

Ilegalitatile CCR au fost dovedite! Gasita vinovata. De patru ori

In procesele intentate Curtii Constitutionale (unul in care am avut onoarea sa ma reprezinte, trei in care a fost ea inasi reclamanta), Elenina Nicut a dovedit pentru prima data in istorie ca CCR incalca legile si, chiar mai grav, Constitutia.

CCR nu e mai presus de lege: Hotarare definitiva fara precedent. Curtea Neconstitutionala a României

Cea mai grea lovitura incasata de CCR a fost in privinta Hotararii 1/2017, aceea prin care 8 judecatori ai curtii au decis sa ii dea lui Valer Dorneanu dreptul sa publice pe site-ul institutiei si in Monitorul Oficial doar acele opinii separate si concurente care ii convin. Doua asemenea opinii ale judecatoarei Stanciu au fost astfel blocate de la publicare.

Elenina Nicut a obtinut in instanta anularea Hotararii 1 cu o motivare care a lovit in plin atotputernicia unei Curti care pana acum se credea dincolo de orice control: "Se observa ca regulile instituite prin Hotararea Plenului Curtii Constitutionale nr. 1/22.06.2017 constituie un veritabil control asupra opiniei juridice exprimate de un judecator, fiind recunoscuta in favoarea presedintelui Curtii o veritabila putere discretionara. Astfel, se observa ca presedintele are dreptul, in lumina acestui act, sa solicite unui judecator sa refaca opinia respectiva, daca acesta considera, pe baza unei aprecieri pur subiective, ca aceasta opinie nu respecta regulile de redactare instituite tot prin acest act. Sanctiunea nerespectarii acestei obligatii consta in nepublicarea opiniei si neatasarea acesteia la decizie, contrar dispozitiilor art. 59 alin. 3 din Legea nr. 47/1992, aceasta practic neexistand. Prin acest act se instituie astfel o veritabila cenzura asupra opiniei unui judecator, modul de redactare a acestei hotarari instituind un control ierarhic de natura a aduce atingere independentei judecatorului."

CCR isi recunoaste infrangerea. In premiera, Curtea isi modifica o hotarare ca sa scape de condamnare

Si ce n-a facut CCR ca sa evite umilinta! A mers pana la a invoca repetat o exceptie de neconstitutionalitate care sa mute practic procesul la CCR, adica a incercat pana si o autojudecare. Tocmai ea, care in motivarea deciziei privind completurile de 5 spune ca ICCJ nu poate sa se judece pe sine insasi. Iata ca asta a vrut CCR in procesul cu Elenina Nicut.

Iar infrangerea lui Goliat de catre David a fost consfintita prin faptul ca CCR a modificat Hotararea 1/2017 renuntand la dreptul de cenzura al presedintelui si a publicat cele doua opinii blocate, dupa care a incasat si o palma si de la Comisia de la Venetia, care atrage atentia ca exemplul CCR este unul negativ care nu trebuie urmat.

Dar palmaresul Eleninei Nicut in lupta cu abuzurile este mult mai mare. A castigat procese cu MApN pentru accesul la informatiile de interes public si procesul intentat in numele lui Ovidiu Vanghele impotriva PSD pentru comunicarea surselor de finantare ale mitingului camasilor albe din vara lui 2018. Totul pro bono.

O mana de femeie cu o forta care muta muntii, pe banii ei, pe timpul ei, pe nervii ei, pe riscurile ei s-a ambitionat sa se opuna abuzului. O profesionista integra, pe care n-o s-o auziti victimizand slinos penali care sa-i fi platit onorariile din hotii, pentru care propria constiinta e un Cerber mai sever decat orice lege, nu a intors privirea de la ticalosii ca sa se ocupe de binele si confortul propriu.

Daca fiecare am face asta acolo unde suntem, nu neaparat in strada, dictatura nu ar fi posibila in veci, n-ar putea ei fura, abuza si vandaliza, cat ar putea oameni ca Elenina Nicut sa-i blocheze.

Si mai am un erou al lui 2018, un personaj colectiv de aceasta data - Asociatia Forumul judecatorilor din Romania, condusa de co-presedintii Anca Codreanu si Dragos Calin.

Forumul judecatorilor a reusit sa antreneze proteste masive ale magistratilor fata de cele mai toxice modificari ale legilor justitiei si ale legilor penale. Peste 4000 de magistrati s-au raliat, cu semnatura, luarilor de pozitie ale AFJR in favoarea justitiei din Romania.

Au participat la toate discutiile cu reprezentantii institutiilor internationale, reusind sa anihileze discursurile asociatiilor politizate, UNJR si AMR. Nu a existat chestiune importanta asupra careia AFJR sa nu prezinte un punct de vedere profesionist si fundamentat. In 2018, au fost zeci de asemenea luari de pozitie si probabil ca fara aceasta lupta continua, raul comis de acutala putere ar fi fost si mai mare.

Forumul Judecatorilor i-a cerut inca din martie presedintelui Iohannis sa sesizeze Comisia de la Venetia. Klaus Iohannis i-a refuzat, dupa care a ajuns la vorba lor, dar atunci cand raul nu a mai putut fi evitat decat in mica masura.

Forumul Judecatorilor ii cere lui Iohannis sa trimita inapoi in Parlament legile Justitiei si sa sesizeze CCR si Comisia de la Venetia

In spatele acestui efort stau ore de munca neplatita ale judecatorilor, dupa ce termina sedintele de judecata, documentarea si inscrisurile pe care trebuie sa le elaboreze legat de acestea. Traducerile autorizate pe care le trimit institutiilor internationale le fac pe banii lor. Zeci, poate sute de pagini, platite din propriul buzunar.

Riscurile intr-o justitie care revine la metodele Stanoiu sunt pe masura. AFJR este anchetata de Inspectia Judiciara pentru delict de opinie, mai precis pentru ca a cerut argumentat revocarea sefului IJ, Lucian Netejoru. Ramane de vazut daca sunt pe lista neagra a sectiei de executie a magistratilor creata la Parchetul General.

Si totusi AFJR nu a depus armele. Sunt judecatori in general tineri, trecuti prin sita fina a Institutului National al Magistraturii, deci cu multi ani de scoala grea in spate, care-si respecta profesia, respecta adevarul si au deja in fibra conditia si menirea de judecatori intr-un stat de drept european. Prin ei, justitia afirma explicit ca nu se preda, in pofida faptului ca sectia de judecatori a CSM, la fel ca UNJR si AMR, au devenit anexe ale PSD si ALDE.

Ma inclin in fata membrilor AFJR, ma inclin in fata magistratilor curajosi, profesionisti si onesti si sper ca anul viitor sa ramana pe aceleasi pozitii si sa fie sustinuti de societate in fata represiunilor foarte probabile ale puterii politice si ale instrumentelor acesteia.

                                                                 avocat Elenina Nicut 

Cele 10 porunci ale infractorilor. Ce a inteles Juncker din esecul umilitor al lui Iohannis?

                  de Ioana Ene Dogioiu, Senior editor

   In termeni politici rationali, pe datele oficiale, nu inteleg ce a vrut presedintele cu consultarile de la Cotroceni.

De mediat nu intre partide avea de mediat, ci intre institutii, adica intre Parlament, CSM, eventual societatea civila, daca tot voia. Si in niciun caz asa, cu fiecare separat, ci punandu-i la o masa ca sa discute.

Pact n-a vrut, dar a vrut, spune, intelegere politica intre partide. Si care e diferenta intre pact si intelegere politica? N-a vrut rol activ, spune. Deci vrea sa fie notar, inteleg.

Pe fond, conceptual mi se pare aberant sa discuti soarta Justitiei cu infractorii. Adica ce speri ca poti discuta serios cu Liviu Dragnea, condamnat definitiv si inca o data in prima instanta, care de doi ani trece tara prin foc si sabie ca sa-si scape pielea, si cu exact cei care au hacuit Legile Justitiei si Codurile Penale in modul reclamat de Comisia de la Venetia? Ce asteptari realiste poti sa ai?

Scenariul care se arata oarecum mai logic este ca presedintele a promis la Strasbourg ca rezolva el tensiunea din Romania inainte de intrarea la presedintia Consiliului UE cu ajutorul unui pact de tipul celui de coabitare dintre Traian Basescu si Victor Ponta.

Ca ideea pactului, intelegerii politice dupa cum prefera sa ii spuna presedintele, a existat tine si de o minimala logica politica. Fara el, intalnirea cu partidele nu avea niciun sens. Si, odata obtinut, in baza unor compromisuri considerate acceptabile, presedintele putea spune ca a salvat Romania de rezolutie si a salvat presedintia romaneasca a Consiliului UE, spre usurarea UE.

Numai ca un asemenea pact, o asemenea intelegere, nu se negociaza in direct, ci dinainte, in tatonari si negocieri informale, astfel incat intalnirea oficiala nu face decat sa consfinteasca ceea ce era deja stabilit.

In mod evident, insa, presedintele nu a avut nimic pregatit, dupa cum relateaza chiar participanti la discutiile de la Cotroceni, convins ca PSD o sa-i manance din palma dupa prestatia din Parlamentul European, cand nu a atacat Puterea, a vorbit despre democratie consolidata si vie, iar in conferinta de presa s-a si opus rezolutiei in privinta statului de drept. O prestatie pentru care a fost elogiat de Gadea, Ciuvica si Sputnik.

In paranteza fie zis, cat de vie e democratia s-a vazut in Parlament, unde, in spirit democratic pur, PSD a repetat votul pana i-a iesit cum a vrut.

Cum avea sa manance PSD din palma presedintelui a fost clar din momentul anuntarii componentei delegatiei PSD. Cine a crezut ca Dragnea va refuza invitatia, indiferent cate volte a facut, e naiv. Ba cred ca a se duce la Cotroceni, el condamnat, insotit de tartorii Justitiei, ca sa negocieze cu emolientul presedinte Iohannis cred ca i-a facut o placere nebuna.

Si, vazand delegatia, cred ca presedintele a vazut, in sfarsit, icebergul de care s-a izbit. Finalul a fost dezastruos pentru Klaus Iohannis. Liviu Dragnea i-a servit nu una, ci doua "to do" list. Una secreta, cu intrebari, si una publica, cu principii. Infractorul a stabilit cele 10 porunci pentru justitie.

Si in spatele acestor 10 porunci ale infractorilor, formulate foarte generos terminologic de altfel, stau, de fapt, exact intentiile bine cunoscute: anularea tuturor efectelor anticoruptiei.

Pozitia lui Dragnea a fost una de forta: ceea ce se putea accepta din recomandarile Comisiei de la Venetia am pus deja in OUG 92, nu mai e nimic de adaugat decat ce am pus noi in lista. Punct.

Este adevarat ca dl Tariceanu, flancat de Steluta Cataniciu si Daniel Chitoiu, a fost mai nuantat. Dar asta nu inseamna ca pozitia lui e fundamental diferita. Accentele trebuiau sa fie diferite, in linia emanciparii ALDE fata de PSD, adica in jocul de putere din coalitie.

In plus, ALDE este sub presiunea imensa a ALDE Europa, de unde este la un singur pas de excludere, asa ca trebuie sa fie ceva mai abil decat un PSD care deja pare sa-si asume riscul excluderii din PES ca sa se mute intr-o zona de eurocontestatari, alaturi de polonezi si unguri.

De aceea, dl C.P. Tariceanu a vorbit despre consens, dar in conditiile definirii statului de drept, de parca aceasta ar fi vreo necunoscuta. De fapt, conditiile redefinirii dupa pofta infractorilor. Tot lista lui Dragnea, dar cu papion.

Si, pentru ca mesajul sa fie clar, peste numai cateva ore, ministrul Toader a anuntat revocarea procurorului general Augustin Lazar, fix in baza prevederilor a caror modificare o cere Comisia de la Venetia, combatute cu principiile Adunarii Constituantei din 1990-1991.

Si, ca un cadou pentru mediatorul Iohannis, ministrul Toader a lasat sa se inteleaga ca presedintele l-a numit pe procurorul general in 2016 in schimbul unei solutii de clasare semnata de dl Lazar.

Un anunt care desigur ca a acoperit cu totul consultarile, atat de glorioase pentru presedinte incat nici macar nu a iesit sa le mai anunte concluziile.

Klaus Werner Iohannis a inregistrat unul dintre cele mai umilitoare esecuri ale sale, un esec care da dimensiunea nepriceperii sale politice si in care a compromis insasi institutia consultarilor.

Pactul de coabitare a fost obtinut de Traian Basescu folosind un tradator de marca, pe Liviu Dragnea, cu care l-a santajat pe Victor Ponta: "daca nu semnezi, il pun pe Dragnea premier", a fost replica lui Basescu in fata careia Dragnea a tacut, iar Ponta a semnat. In plus, niciunul dintre semnatari nu era cu cutitul la os si nu era pus in situatia sa semneze un document care reteza osul cu totul.

Oricum era greu de obtinut o intelegere, dar daca nici nu o pregatesti inseamna sa te duci cu ochii deschisi spre dezastru.

Si ce putea sa insemne o intelegere? Era de asteptat ca PSD sa renunte la tot? Si, daca nu erau asteptate decat unele concesii, la ce ar fi fost pregatit presedintele sa renunte in privinta Justitiei? Accepta revizuiri, aministie, gratiere, lustratia procurorilor?

Din ziua aceasta n-au ramas decat lista lui Dragnea si revocarea lui Lazar. Adica noi lovituri foate grave pentru statul de drept.

Nu ma intreb ce a inteles dl Iohannis din aceasta zi. Cred ca nimic. Ma intreb insa ce au inteles CE si dl Juncker din aceste evolutii.

Ce au inteles din revocarea unui procuror general in contradictie flagranta cu recomandarile de-abia formulate de Comisia de la Venetia? Ce au inteles din faptul ca un procuror general este revocat pentru ca a criticat Legile Justitiei dupa avizul favorabil al CCR? Adica pentru ca a spus despre Legile Justitiei fix ce a spus Comisia de la Venetia.

Ce au inteles CE si dl Juncker din faptul ca un procuror general a fost revocat pentru ca i-a spus unui infractor ca e infractor si astfel i-a lezat demnitatea de infractor, pentru ca nu a inchis gura procurorilor care au invocat raportul GRECO?

Ce au inteles din faptul ca Romania s-a intors la principiile din 1990-1991?

Este cred cat se poate de clar ce se poate obtine de la Dragnea. Poate CE sa inchida ochii la noile lovituri in conditiile in care ce se intampla in Romania e mai grav decat in Ungaria si Polonia? Acolo sunt, pana la urma, chestiuni de viziune. Aici e vorba despre niste infractori care vor sa-si scape pielea.

Cum mai poate fi justificata in aceste conditii eventuala renuntare la rezolutia impotriva acestei Puteri care calca in picioare Romania si sfideaza pe fata Europa? Ar insemna ca UE sa-si nege propriile institutii si propriile principii, adica pe sine insasi.

Daca dupa proba de maiestrie politica a lui Klaus Iohannis si CE va abandona Romania, sa nu se mire ca increderea in constructia europeana se prabuseste. Nimeni nu o va mai lua in serios si precedentul Romania se va tot repeta. Sursa: ZIARE.COM

Eşec şi victorie de proporţii epice. Marii învinşi şi marii învingători ai referendumului

                   de Ioana Ene Dogioiu,

Referendumul acesta este in primul rand o uriasa victorie a Romaniei europene, aceea care refuza manipularea, ura, temele false si care s-a dovedit majoritara. O victorie demna de un Centenar.

Este foarte adevarat ca nu toti cei care au refuzat votul au facut-o ca pe un protest fata de capcana anti-europeana intinsa de Liviu Dragnea, unii n-au inteles tema, altii au fost derutati de intrebare, insa sunt convinsa ca majoritatea absentilor a inteles exact despre ce este vorba si a reactionat in cel mai potrivit mod cu putinta.

Da, votul este principalul instrument al democratiei atunci cand este cerut cu buna credinta si dat cu rost. Dar, atunci cand se urmareste confiscarea lui in cu totul alt sens decat a fost dat, singura aparare e refuzul.

Si atat PSD, cat si mijloacele sale de propaganda nici macar nu au facut un secret din faptul ca acest referendum urma sa fie considerat unul anti#Rezist, anti-UE, anti-Timmermans, unul de validare a rupturii dintre PSD si UE.

Daca acum Codrin Stefanescu pretinde ca voturile exprimate sunt ale PSD, va dati seama ce s-ar fi intamplat daca referendumul era un succes? Ce facea Dragnea cu acest referendum pe care se pregatea sa-l confiste?

Dincolo de aceasta exceptionala mostra de maturitate si declaratie pro-europeana a poporului cred ca se impun cateva concluzii:

1. Liviu Dragnea a fost tradat de propriul partid, care nu s-a mobilizat, si de electorat care i-a intors spatele. Boicotul acesta urias a fost ca o placuta suedeza gigantica.

Iar faptul ca Liviu Dragnea nu s-a aratat dupa inchiderea urnelor arata ca a primit lovitura in plin.

Acesta ar fi trebuit sa fie referendumul care sa-i valideze pozitia, organizat in momentul in care avea nevoie ca prin el sa recastige terenul pierdut in ultima vreme si inainte de inceperea apelului sau.

Avea nevoie de o prezenta mare si ca sa le explice socialistilor de ce sustine tema si cum va ajuta ea pentru a le aduce o zestre mare de parlamentari in viitorul PE. Si, totusi, masa cea mai mare a votantilor a fost cea mobilizata de Biserica, nu de PSD.

Dar Liviu Dragnea a fost lasat singur. Cea mai mare infrangere electorala din istoria PSD este a lui, este consecinta crizei interne in care a impins partidul. "Pucistii" au oprit motoarele, iar apropiatii lui Dragnea nu au considerat referendumul o investitie buna, asa ca nu au depus niciun efort, indiferent ce le-a cerut Liviu Dragnea.

Nimeni nu mai poate ascunde cum va arata viitorul politic al PSD cu Dragnea in frunte. Ca acest referendum umilitor.

2. PNL a facut o greseala strategica uriasa prin asocierea cu referendumul pe care insusi Ludovic Orban il numeste al lui Liviu Dragnea.

Liberalii au incercat sa se infrupte populist din ceea ce credeau ca va fi o pleasca electorala, au indemnat la vot prin voci importante, in frunte cu a presedintelui Orban, dand dovada ca nu au inteles nimic din asteptarile electoratului.

PNL este defazat, complet rupt de realitatea Romaniei, neinspirat, fara directie clara, intr-o criza de identitate prelungita si majora. Iar referendumul acesta a devenit esecul PNL in rand cu PSD. Ceea ce face pe deplin justificata revolta interna.

3. Inaltii prelati ai BOR, in frunte cu patriarhul Daniel, ar trebui la randul lor sa mediteze la ruptura de "turma". Daca ar fi avut ochi sa vada si urechi sa auda, ar fi inteles ca pierderea masiva de credinciosi in favoarea unor alte culte era un simptom mai tacut al bolii manifestata dur la acest referendum.

Clerul BOR s-a indepartat de oameni, a pierdut dragostea si respectul lor afisand tot felul de metehne lumesti, dar mai ales prin evidenta afiliere politica.

Colaborationismul BOR cu PSD a fost decontat acum, cand oamenii nu au raspuns la chemarea preotilor.

Si daca ceva nu se va schimba, daca va ramane o anexa a PSD, BOR va pierde tot mai mult teren.

4. Este o mare infrangere si pentru mijloacele de propaganda ale PSD, in frunte cu Antena 3. Cum zbiera Mircea Badea ca se duce la referendum ca sa ii trosneasca pe cei de la #Rezist, cum e referendumul acesta anti-Timmermans!

Cum ne explica Dc News cum cei care n-au iesit la proteste vor conta la urne pentru ca ei sunt majoritatea tacuta.

5. Klaus Iohannis a oferit o noua mostra de indecizie si neasumare. S-a dus la vot tarziu si neinsotit de dna Iohannis care, intelegem, a boicotat, sugerand ca votul sau este unul impus de functie, nu de convingere. Gresit, din punctul meu de vedere.

Atunci cand esti presedinte, nu faci gesturi formale, ci iti asumi pozitii transante. Fie consideri ca referendumul a fost confiscat de Dragnea si participi explicit si asumat la boicot, fie consideri ca tema e valida si boicotul e gresit, dar afirmi explict acest lucru.

Un presedinte nu are dreptul sa o scalde, asa cum a facut-o Klaus Iohannis, incercand sa bage in traista sustinerea celor care au votat si a celor care au boicotat.

6. Marele castigator politic al referendumului este USR, care si-a asumat o pozitie transanta prin care a dovedit ca intelege ce doreste majoritatea, dupa cum s-a vazut. S-a suit USR pe un val? Da! Dar asta inseamna inteligenta politica si instincte corecte.

In plus, USR a reusit prin cei 12 mii de observatori sa dovedeasca o capacitate organizatorica remarcabila si de a atrage spre politica persoane pana acum neangajate. Ceea ce este cu siguranta foarte promitator.

7. O necunoscuta ramane Coalitia pentru Familie. In conditiile demobilizarii partidelor, ea poate revendica cele 3,7 milioane de voturi, prea putine pentru validarea referendumului, dar suficiente pentru un start politic in numele continuarii luptei pentru traditie.

Cum s-ar zice, Moscova nu crede in lacrimi, iar razboiul hybrid impotriva Romaniei nu s-a sfarsit, cu siguranta.

Cine va intelege ceva din rezultatul acestui referendum trebuie sa se apuce de munca, cine nu a inteles ma tem ca are zilele politice numarate.

Fără cale de întoarcere

Faptul ca Viorica Dancila nu stia diferenta dintre protestanti si protestatarinici macar nu mai e stire. Mostrele de incultura crasa ale dnei Dancila nu mi se mai par demult amuzante.

Ar fi fost o stire de autentic breaking news daca dna Dancila ar fi rostit un discurs impecabil, ca forma si fond. Cu ea ne vom face de ras sistematic din ianuarie in Europa de cate ori va deschide gura. Si vor fi zeci de asemenea ocazii oficiale.

Dar chiar mai problematica este capacitatea dnei Dancila de a minti fara rezerva. Pentru ca este o uriasa minciuna sa spui ca PSD nu se implica in campania pentru referendum, asa cum a dat dna Dancia asigurari la Bruxelles.

Evident ca se implica. Zilele trecute, dl Drangea insusi spunea cum PSD, nu Guvernul, va organiza o campanie de informare pentru referendum, decizie luata in Biroul National al partidului.

Este o minciuna spusa la disperare, in mod evident, pentru ca tema acestui referendum este inacceptabila pentru socialistii europeni. Daca ai un dram, macar un dram de intelegere a ideologiilor, iti este clar ca tema familiei traditionale este cu totul si cu totul contrara principiilor stangii. Asa cum este straina si liberalilor.

Daca ar accepta ca un partid afiliat lui sa organizeze un referendum anti LGBT, pentru ca asta este de fapt, socialistii s-ar impusca singuri in fata propriului electorat european.

Si asa PSD este pentru ei o piatra de moara care ameninta sa le elimine marele avantaj obtinut prin punerea la colt a guvernarilor de drepta din Polonia si Ungaria. Dar sa mai vina si cu enormitatea aceasta este, in mod evident, prea mult.

De altfel, se vede cu ochiul liber ca PSD este un ciumat pentru socialistii europeni. Cand s-a pus problema audierii dnei Dancila, adica primul pas spre o rezolutie si foarte posibila activare a articolului 7, socialistii au votat in rand cu popularii impotriva PSD.

Minciuna dnei premier arata, dincolo de disponiblitatea catre necinstea deja consacrata a PSD, ca Dragnea si Dancila ii cred pe europeni foarte foarte prosti. Asta daca nu cumva sunt, intr-adevar, dispusi sa renunte la orice implicare si sa sacrifice acest demers pe care l-au gandit populist electoral.

Asa cum ii cred prosti atunci cand isi imagineaza ca Viorica Dancila si Calin Popescu Tariceanu vor convinge la Bruxelles pe cineva ca oficialii MCV, ca expertii Comisiei de la Venetia, ca Frank Timmermans si toate ambasadele habar nu au despre ce vorbesc in privinta Justitiei din Romania.

Cu atat mai mult vazandu-se mintiti cu atata nerusinare in chestiunea referendumului, europenii au toate motivele sa se indoiasca de buna credinta a PSD si ALDE in chestiunea Justitiei.

Si daca, totusi, ar fi tentati sa treaca si peste asta, Liviu Drangea le furnizeaza dovada ultima si certa ca totul este pentru scaparea politicienilor penali.

Liviu Dragnea ar putea fi la cateva luni de usa puscariei. Pe 8 octombrie incepe apelul sau in fata unui complet de 5 al ICCJ care pare sa-l terifieze. Asa ca i-a trasat public ordin lui Tudorel Toader sa-l scape de el printr-o ordonanta de urgenta care sa modifice de-abia adoptata Lege 303. Adica sa introduca o norma tranzitorie care sa mute acum aplicarea prevederilor privind completurile de 5, care in mod normal se aplica de la inceputul anului viitor.

Si pentru ca dl Toader nu vrea (pentru ca nu vrea Tariceanu, care are acum tot interesul sa-l termine pe Dragnea) il ameninta cu remanierea.

Nici macar nu e vorba despre refuzul amnistiei si gratierii de care ar beneficia mai multi. Este vorba despre o problema strict personala a lui Dragnea, pentru care ar putea zbura un ministru, altfel extrem de folositor pana acum stapanului sau politic.

Cine sa creada atunci ca e vorba despre un demers legitim si normal?

Fiecare zi pe care Dragnea o mai petrece la putere este o zi care costa enorm Romania. Si cred ca numai un orb nu-si da seama ca acelasi efect devastator este si pentru PSD.

Partidul ai carui reprezentanti mint asa cum mint la Bruxelles, care este perceput ca un gropar al statului de drept si al Justitiei, este tot mai izolat, la un pas de excluderea din grupul socialistilor.

Cine crede ca Dancila si Tariceanu au convins pe cineva la Bruxelles se amageste amarnic. Dimpotriva. Spectacolul oferit a fost, spun surse politice, lamentabil. Discursurile au fost in tuse cu mult prea groase, despre drogati veniti din alte tari pe 10 august ca sa dea o lovitura de stat si alte enormitati.

Nu exista cale de intoarcere. Singurul lucru care mai poate fi schimbat este pretul, unul care creste in fiecare zi.

de Ioana Ene Dogioiu, Senior editor

ZIARE.COM

Autodenunţul Elenei Udrea

de Ioana Ene Dogioiu, Senior editor

Doamna Udrea incepe anul extrem de nervoasa. Poate pentru ca e la cateva termene de o sentinta finala care nu prea are cum sa fie de achitare dupa cei sase ani incasati pe fond. Poate o fi emotia dinaintea unei plecari spre o destinatie fara acord de extradare cu Romania.

Fapt este ca in prima zi lucratoare a anului a emis o postare extrem de agresiva si amenintatoare, pe alocuri, in zona raspunsurilor la comentarii, de o vulgaritate stranie pentru o, nu-i asa?, masteranda la Teologie.

"Mai, lichelelor, ati uitat cand lingeati clanta sa va sprijin sa luati functii in partid, ca de prosti si corupti ce erati v-a dat partidul la o parte, de la ANAF spre exemplu, sa va sustin candidaturile, pe la primariile de sectoare spre exemplu, sa va finanteze Cocos, pe unii in politica, pe altii in presa... Voi, niste nulitati ipocrite, vorbiti de mine astazi???

Eu am dosare penale si sunt 'corupta' pentru ca v-am platit voua prestatia politica de rahat prin campanii sau salariile de jurnalisti 'deontologi', #rezistacum. Acestea sunt acuzatiile care mi se aduc, banii acestia sunt 'banii furati de Udrea'!!! Vreti sa va dau numele fiecaruia dintre voi, cati bani ati luat fiecare de la partid, cum ati fost numiti pe functii, ce ati facut acolo???", scrie Elena Udrea.

Eu chiar as dori foarte tare ca d-na Udrea sa dea lista completa a lichelelor la care se refera, lista care pentru a fi credibila trebuie desigur insotita cu dovezi ale "prestatiilor". Daca va reusi sa depaseasca nivelul de calomnie, care ii este specific, dna Udrea ar putea contribui cu aceasta lista la un inceput de igienizare macar in zona presei din Romania pe care eu chiar l-as saluta.

Nu cred insa ca o va face vreodata, pentru ca pe d-na Udrea nu igiena o intereseaza, ci santajul, iar o lichea dovedita nu mai foloseste la nimic.

Asadar, ceea ce pare a face dna Udrea prin mesajul sau furibund este sa-si ameninte public fostii "colaboratori" cu dezvaluiri daca vor lucra impotiva ei cu "sistemul". Ca sa se poate retrage in liniste spre destinatii indepartate fara mandat de extradare?

Dar ce mi se pare mie cu adevarat interesant este ca scrierea d-nei Udrea reprezinta un autentic autodenunt. Pentru ca, pana sa ne spuna ce faceau sau nu faceau lichelele, dna Udrea ne spune in clar ce facea domnia sa.

Elena Udrea, potrivit propriilor afirmatii, era miezul puterii in mandatul lui Traian Basescu. Clanta usii ei o lingeau toti cei care doreau ceva: functii, finantare, salarii, de la ANAF si partid, pana in presa. Elena Udrea impartea puterea lui Basescu si banii lui Cocos, pe la "clanta" ei trecea totul.

Elena Udrea recunoaste ca platea campanii, recunoaste ca platea ziaristi, asa cum cu ceva vreme in urma recunostea ca la ea veneau cei care doreau o intrare in Ambasada SUA. Recunoaste ca promova corupti si prosti pe care partidul nu-i mai voia. Iar ei reprezentau apoi, in dependenta lor, pioni ai puterii ei.

De fapt, d-na Udrea in criza ei profunda de furie isi recunoste, isi exhiba chiar propria coruptie, pentru ca acest trafic de putere si bani pe care il descrie este cea mai grava forma de coruptie, sursa tuturor relelor.

Si citind aceste randuri intelegi nu numai dimensiunea monstruoasa a personajului, ci si explicatia derapajului sau grav. Intelegi, din chiar vorbele d-nei Udrea, de ce este urmarita in atat de multe dosare, de ce toate firele coruptiei duc pana la urma la ea. De ce e vinovata dna Udrea, dupa cum suna vedictul in prima instanta, explica mai precis decat orice procuror chiar domnia sa.

Si mai intelegi de unde s-a prabusit si de ce ii este atat de greu sa digere aceasta prabusire. A fost cea care impartea banii si puterea, acum e la un pas de Targsor.

Dar, in egala masura, autodenuntul de pe Facebook al Elenei Udrea este si un denunt pe numele lui Traian Basescu. Pentru ca puterea aceasta de a avea mai linsa clanta nu i-a venit din cer, nu a cucerit-o in alegeri sau prin mai stiu eu ce fapte de arme, ci i-a fost oferita de un barbat, presedintele Romaniei.

Vina ultima nu e a Elenei Udrea, asa cum pentru explozia silozului nuclear vina nu e a maimutei care a intrat acolo cu grenada. Vina e a celui care i-a pus grenada in mana.

Istoric, cel putin, aceasta postare a Elenei Udrea este un rechizitoriu al lui Traian Basescu, omul care a pus o tara si un mandat in mana acestei femei.

Liviu Dragnea cel util

Pentru a intelege cam ce ne asteapta ar trebui sa intelegem mai bine cine e Liviu Dragnea, cu adevarat.

Pentru ca actualul lider PSD este o "specie" mai aparte. Nu are nici incontestabilul rafinament intelectual al lui Adrian Nastase, nici agilitatea lui Victor Ponta, nici conexiunile externe ale lui Mircea Geoana, nu este nici un luptator ca Traian Basescu. El este - si nu dau absolut nicio conotatie peiorativa termenului - ca un taran smecher pus pe capatuiala cu orice pret.

Inceputul lui in PSD il stim de la Cosmin Gusa: "eram in biroul lui Nastase cand Mitrea cu Oprisan l-au racolat pe traseistul Dragnea, pe care-l adusesera sa ni-l prezinte. Nu-l stiam. Am facut cunostinta atunci cu un om modest, simplu, venit dintre tractoare, de la Teleorman. Avea in picioare ciorapi si sandale, era imbracat cu camasa alba si geaca din imitatie de piele. Asa a intrat Dragnea in PSD".

Si, totusi, nu chiar dintre tractoare. Intre 1996-2000, ca membru PD, a fost prefect de Teleorman. Ce l-a facut sa schimbe barca?

In primul rand, desigur, s-a dus dupa putere, care in 2000 a fost preluata de PSD, dar nu e de ignorat nici faptul ca atunci a inceput sa urce steaua lui Traian Basescu, un lider la care strategia lui Liviu Dragnea nu prea avea cum sa tina si despre care un bun observator putea banui ca nu va permite niciodata o concurenta la propria putere in partid.

Care era strategia lui Dragnea mi-a explicat un vechi pesedist, candva de rang inalt, martor al multor intamplari din PDSR si apoi PSD. Liviu Dragnea se straduia mereu sa se faca util. Era gata sa execute cele mai urate misiuni, cele mai neplacute sarcini, pentru a deveni din util indispensabil.

In epoca Nastase, epoca greilor, n-a avut loc la masa. Dar victoria lui Mircea Geoana a fost mana cereasca. Noul presedinte PSD, baiat fin, diplomat, nu prea avea nici stiinta si nici dorinta de a intra in namolul politicii locale, printre sefii de organizatii cu greieri prin calcaie si problemele lor cel mai adesea dezolant de marunte de la nivelul de fost amabasador si ministru de Externe.

Asa ca oferta lui Liviu Dragnea de a prelua el munca de jos a fost primita ca o usurare. Dragnea era, deci, cat se poate de util.

Doar ca pas cu pas si mai degraba fara ca acesta sa realizeze ce i se intampla, Liviu Dragnea l-a rupt pe Mircea Geoana de partid, creand in jurul presedintelui zidul sau, greu de trecut din ambele parti. Partidul era controlat de Dragnea.

In schimb, Mircea Geoana deconta deciziile lui Dragnea cand treaba nu mergea bine, iar cand s-a revoltat a primit o replica aspra: nu tu ai vrut, nu tu m-ai pus sa rezolv?, povesteste vechiul pesedist.

A devenit puternic, atat de puternic incat odata ajuns presedinte in locul lui Mircea Geoana, Victor Ponta nu l-a mai putut dizloca, desi sunt convinsa ca intre cei doi a fost o uriasa adversitate de la inceput.

De ce nu a incercat Liviu Dragnea sa-i ia el locul lui Mircea Geoana?

Explicatiile pot fi multe, unele poate trebuie cautate chiar in afara PSD. Dar cu siguranta ca un rol l-a jucat si un alt ingredient al strategiei lui Dragnea: prudenta. "Daca lui Ponta ii dadeai posibilitatea sa faca trei pasi inainte, facea cinci. Daca lui Dragnea ii dadeai posibilitatea sa faca trei pasi inainte, facea doi".

Teleormaneanul nu face decat miscari sigure si calculate, isi lasa spatiu de manevra si niciodata nu se avanta.

Nu iese la bataie frontal, barbateste. El stie sa astepte, tradeaza dupa cum bine cred ca stiu si Geoana si Ponta, este oricand gata de o intelegere pe la spate. Nu baga cutitul in inima printre coaste, ci numai printre omoplati.

Un episod de acum de notorietate spune multe despre capacitatea lui de a juca la toate capetele. La "ceremonia" semnarii pactului de coabitare, pe langa presedintii de partid Ponta si Antonescu, Traian Basescu l-a chemat si pe Liviu Dragnea. Iar cand Victor Ponta a dat un mic semn de codeala, presedintele i-a spus: "daca nu semnezi, il desemnez pe Dragnea premier, nu pe tine". Iar Dragnea a tacut. O tacere apasatoare, care l-a facut pe Ponta sa puna mana pe stilou si sa semneze tot. Din nou, Dragnea a fost util.

Si pentru ca este ceea ce este, pentru Liviu Dragnea puterea este o arma mai periculoasa decat pentru toti predecesorii sai.

Niciunul, ca s-a numit Nastase sau Ponta, cu toate defectele lor, cu toate erorile si chiar ororile lor, nu au dat foc tarii asa cum a facut-o Dragnea de doua ori intr-un an, strict pentru propriul interes.

In stilul sau tiranic, la fel ca in grandoarea palatului din Alexandria, stau ascunse toate frustrarile omului plecat cu sosetele in sandale ca sa cucereasca Bucurestiul, care a trebuit sa fie atat de mult util.

"Acest partid a fost candva condus de stapani, acum e pe mana slugilor", mi-a spus vechiul pesedist.

Ce va face, asadar, Liviu Dragnea ca sa-si scape pielea? Incoltit, probabil va reveni la ce stie cel mai bine, la zona de confort: va incerca sa-i fie util presedintelui Iohannis, promitandu-i orice, poate chiar inca un mandat.

Si fiecare promisiune acceptata va fi un cadou otravit cu care Klaus Iohannis nu ar face decat sa intre in galeria victimelor lui Dragnea.

Cand taranul vrea sa te insele in piata, iti pune rosiile cele mai frumoase deasupra si putreziciunile pe fundul laditei, ca sa le descoperi abia cand ajungi acasa fericit ca ai facut o afacere buna.

Autor: Ioana Ene Dogioiu

Sursa: Ziare.com

Efectul Ponta si panica lui Dragnea

de Ioana Ene Dogioiu, Senior editor, Ziare.Com

Istoria ar putea consemna "momentul Busuioc" drept moment cheie al acestei crize politice, care devine tot mai mult si o confruntare pe viata si pe moarte intre Liviu Dragnea si Victor Ponta.
Refuzul fostului secretar general al Guvernului, Mihai Busuioc, de a trimite la Monitorul Oficial decizia de demitere a domniei sale si de numire in loc a lui Victor Ponta parea chestiunea care il va bloca pe Sorin Grindeanu. Au existat informatii ca dl Busuioc ar fi primit amenintari foarte dure si explicite din partea lui Liviu Dragnea ca nu cumva sa contrasemneze si sa trimita la Monitorul Oficial vreun act emis de premier.

Dar acest blocaj cred ca ar trebui sa ne ridice o ingrijorare cu mult mai mare decat chestiunea punctuala a acestei crize.

In mod evident, dl Busuioc comitea un abuz cu toate elementele constitutive indeplinite. Orice secretar general, in orice guvern, care facea asa ceva comitea un abuz in serviciu. Si pana anul trecut, in termen de o ora, putea fi ridicat de mascati.

Dar, ce sa vezi?, de cand cu Decizia 405/2016 a deosebit de iluminatei CCR, abuzul in serviciu nu mai poate fi comis prin incalcare de legislatie secundara, iar atributiile de serviciu pe care le incalca SGG prin refuzul sau sunt cuprinse in hotarea de guvern, adica exact legislatie secundara, dupa cum arata art. 23 al 4 din Legea 90/2001.

Deci un sef al SGG care nu mai vrea sa trimita niciun document la MOf sau face selectia celor pe care le trimite, dupa cum ii tuna, nu suporta niciun fel de consecinta penala, nici cat un om care fura trei oua.

De aceasta data s-a gasit o portita, pentru ca dl Busuioc nici macar nu a venit la serviciu si a fost posibila delegarea competentelor domniei sale, dar daca un altul nu face aceasta greseala devine practic stat in stat, intangibil.

Cam asta ne-a facut cadou iluminata CCR, cand a emis decizia sa scape de puscarie multi infractori, dupa cum deja se vede cu ochiul liber.

Din momentul in care dl Ponta a pasit in Palatul Victoria, jocul practic s-a intors. Pe de-o parte, pentru ca Liviu Dragnea a pierdut si ceea ce se profila ca prima sa victorie, dupa ce a decis sa declanseze criza, pe de alta a parte, pentru ca de acum cel care face jocurile este Victor Ponta si, nu in ultimul rand, pentru mesajul pe care aceasta descalecare o transmite activului PSD.

Pana acum Grindeanu era o necunoscuta, in schimb Victor Ponta chiar poate genera o masa critica in PSD, cu atat mai mult cu simbolistica Palatului Victoria in spate, pe care a avut grija sa o relanseze prin conferinta de presa de la pupitrul pe care il folosea ca premier.

De la acest pupitru, Victor Ponta avut niste mesaje foarte seci si apasate pentru partid: suntem echipa, vom fi tot mai multi si va dura, iar Sorin Grindeanu se intelege cu presedintele Iohannis.

Cel putin din punctul de vedere al timpului, cu siguranta are dreptate.

Motiunea ar putea fi suspusa la vot in timp record, dupa ce va fi citita, intelegem duminica, dar, si sa treaca, va urma interimatul pana cand va fi format un nou guvern, ceea ce depinde de cat de repede ar ajunge la un acord Liviu Dragnea cu partidul propriu, ceea ce dupa criza aceasta ar putea deveni mai complicat decat inainte, si apoi Liviu Dragnea cu presedintele Iohannis care nu vad de ce i-ar face vreo concesie liderului PSD, mai ales in privinta premierului.

Dl Ponta este cu mult mai periculos pentru Liviu Dragnea decat Sorin Grindeanu, pentru ca stie jocul cu mult mai bine decat Sorin Grindeanu, si pe cel politic, si pe cel din PSD, si pe cel din Guvern, pentru ca are inca o mare popularitate in PSD si pentru ca il uraste pe Liviu Dragnea suficient de mult incat sa-si puna la treaba la maximum experienta si abilitatea.

Deja primele masuri s-au vazut - ocuparea Dezvoltarii, unde sunt banii, si a Internelor, unde e inclusiv DIPI.

Pana la urma, indiferent daca vor rezista la guvernare, initial ca guvern minoritar, ceea ce eu nu exclud deloc, sau vor pleca in urma motiunii de cenzura, echipa Grindeanu - Ponta isi face acum platforma pentru a trage dupa ea o parte din PSD pe care s-o mute, cel mai probabil, la Pro Romania, adica noul UNPR.

Reactia lui Liviu Dragnea la miscarile zilei a fost proasta. Sa excluzi si al doilea premier al partidului in interval de 24 de ore inseamna o dovada clara de slabiciune si frica. Cu atat mai mult cu cat recurgi la excluderi nestatutare.

Sa te napustesti cu motiunea de cenzura duminica reflecta deja panica. Il panicheaza faptul ca Victor Ponta destructureaza PSD. Si, atentie!, noi vedem ce se intampla la centru, dar nu ma indoiesc ca in Kiseleff vin mesaje din teritoriu si nu stiu daca ele sunt incurajatoare.

Apoi, sa trimiti doua comunicatoare cu figuri/voci de prohod sa acuze lovitura de state mai mult decat o inabilitate estetica, e o ineptie.

Singura ilegalitate de la inceperea crizei a fost aceea comisa de dl Busuioc, dar una doar disciplinara, gratie CCR. In rest, eu nu vad ce a facut ilegal, violent, cu atat mai putin cu ajutorul fortei armate dl Grindeanu.

Se pare ca aceea care va inclina balanta intr-o directie sau alta va fi UDMR. Daca maghiarii voteaza motiunea, e greu ca ea sa nu treaca. Daca nu o voteaza, sansele ca ea sa treaca devin extrem de problematice.

Iar daca nu trece, nu am nicio indoiala ca Guvernul Grindeanu va deveni rapid unul cu majoritate.

Ce ii poate convinge pe maghiari? Pretul cel mai mare si, in principiu, el vine de la cel care are placinta de impartit la mai putine guri, deci nu PSD- ALDE.

Maghiarii sunt foarte pragmatici si, tocmai de aceea, cred ca se vor gandi si la tabara care va avea nevoie mai mare de ei in perspectiva, deci ofera sanse mai mari de a se tine de cuvant.

Desigur ca un cuvant il poate avea si presedintele, dar si preferinta PPE. Si nu as trece peste faptul ca Victor Ponta are o istorie de guvernare cu UDMR foarte armonioasa.

Un lucru mi se pare clar, dovedit de chiar ultimele zile, daca nu va fi scos de la butoane, Liviu Dragnea este dispus sa faca absolut orice pentru a scapa de condamnarea care ar putea veni chiar la sfarsitul acestei luni. Nu are nicio limita, ceea ce il face un pericol letal pentru Romania. Cel mai mare pericol in acest moment.