de
Nicolae Goja
După opt ore de şedere în fotoliul de la birou, românul se
întoarce acasă şi se odihneşte pe canapea, în faţa televizorului, laptopului
sau a telefonului inteligent, după o cină copioasă. Efectul naţional este
dublarea numărului de oameni obezi (20%, faţă de 10% în urmă cu 30 de ani).
Haideţi să renunţăm la activităţile sedentare, în favoarea mişcării fizice şi a
sportului!
Elevii se întorc de la şcoală, unde au stat şase ore în
bancă, şi se apucă de jocuri sportive … electronice, fotbal într-o echipă cu
„Hagi”. Un sfert dintre ei sînt supraponderali, consumă mai multe calorii decît
ard. Soluţia găsită de omul modern este ca în timpul liber să practice un
sport, să facă exerciţii fizice o oră pe zi, dar nu mai puţin de o jumătate de
oră.
Jocurile au avantajul că stimulează nu doar corpul, ci şi
mintea practicantului. Jucătorul înţelege mai bine greşeala şi eşecul. Aşa
înţelege cum funcţionează lumea şi îşi să seama că nu poţi cîştiga dacă nu
joci, dacă nu-ţi perfecţionezi mişcările, tehnica, metodele, strategia, stilul.
Cine pierde învaţă ceva de la adversar.
Sportul practicat pentru întreţinerea stării de sănătate
este un obicei rar la români, puţini fac jogging, joacă fotbal, tenis de cîmp,
baschet, practică drumeţia pe munte sau schiul. Marea majoritate se mulţumesc
să economisească şi se consolează cu ideea că mersul la cumpărături este un
efort, după care merită o îngheţată hipercalorică!
Direcţia de Sport şi Tineret Maramureş, în raportul pe 2018,
arată că judeţul are 7.000 de sportivi legitimaţi, care participă la
competiţii, sînt instruiţi de 300 de antrenori şi sînt arbitraţi de 3.000 de
arbitri. Statul susţine sportul de performanţă, motivînd că se asociază cu valorile
pozitive. În plus, unele sporturi au o dimensiune economică, oamenii de la oraş
au bani mai mulţi şi plătesc bilet să asiste la meci. Dar sportul profesionist
este asociat cu aranjamentele, lipsa de fair-play, violenţa şi dopajul (în
Maramureş, există o staţie doping la sala polivalentă din Baia Mare, pusă la
dispoziţia ofiţerilor delegaţi de Agenţia Naţională Antidoping).
Statul în strategia sa susţine şi sportul pentru menţinerea
stării de sănătate şi de bine a oamenilor obişnuiţi, însă aici situaţia este
rea, de vreme ce numărul persoanelor supraponderale s-a dublat. Instituţiile de
stat organizează competiţii pentru elevi, sub sigla Sportul pentru Toţi, însă o
mică parte dintre copii sînt antrenaţi în aceste programe. Pentru cei mulţi,
care se îngraşă şi au un stil de viaţă sedentar, statul nu reuşeşte.
Ce ar trebui să facă? Terenuri şi săli de sport în fiecare
şcoală, ore de educaţie fizică mai multe (ideal, una pe zi), cluburi sportive
şcolare (cu antrenament după-amiaza, gratuit), consultaţii de medicină sportivă
de două ori pe an. Obiceiurile deprinse în copilărie rămîn pe viaţă, cu
condiţia să avem terenuri şi săli de sport în fiecare sat şi în fiecare
cartier, pentru tineri, adulţi şi bătrîni deopotrivă.
Uniunea Europeană are o politică specială pentru sport, ca
mijloc de a-i menţine pe oameni sănătoşi. Pentru a fi mai puternici şi mai
încrezători în forţele proprii. Jocurile sportive susţin incluziunea socială,
sportul îi face pe practicanţi mai activi în viaţa de zi cu zi, din copilărie
şi pînă la bătrîneţe. În fond, e vorba de cel mult o oră de mişcare fizică pe
zi, iar de la o vîrstă este suficientă o jumătate de oră.
Însă la noi de sport se bucură puţini, în sălile şi în
bazele private (au apărut cîteva terenuri de minifotbal cu gazon sintetic), sau
în sălile de sport ale şcolilor, contracost şi nu se taie bon fiscal! Aşa se
face că oamenii preferă să joace jocuri electronice. Sedentarismul aduce boli
fizice şi psihice, deci e actual sfatul că cel mai bun şi ieftin „medicament”
este mişcarea în aer liber.
