Revista LIMBA ROMÂNĂ apare, din 1991, la Chișinău.
Acum sub egida Academiei Române. Din păcate, este prea puțin cunoscută în
România, deși în paginile ei, număr de număr, semnează personalități de prim
rang ale științei și culturii din dreapta Prutului. Scria un confrate că
revista LIMBA ROMÂNĂ este manualul purtat mereu în ghiozdanul conștiinței
naționale, este o publicație care vorbește cu voce tare, deoarece în limba
maternă se vorbește încet, națiunea suferă sau chiar dispare. Cel mai bine știu
asta basarabenii. De aceea revista este uneori un strigăt. Iată, la vârsta
christică, revista depune mărturie, în fiecare număr, că între Prut și Nistru
se gândește românește. Cunosc suficient de bine unele dificultăți prin care a
trecut viața revistei, dar, după cum se vede, este învingătoare. O, ce victorie
este fiecare număr!
Numai Alexandru și Ana Bantoș, intelectualii
făuritori ai publicației, știu ce preț are gustul reușitei. Și actualul
președinte al Academiei Române. Mai zilele trecute, grație scriitorului
Gheorghe Mihai Bârlea, membru în colegiul de redacție al revistei, am primit
darul revuistic de peste Prut. Este vorba despre primul număr din acest an (nr.
1-2 – 291 – 292 -2024). Spre o mai bună cunoaștere a profilului publicației,
să-i derulăm sumarul. Editorialul este semnat de istoricul Ioan-Aurel Pop,
președintele Academiei Române, care scrie despre rădăcinile culturii române
moderne, ce nu se pot desluși fără Eminescu. El a avut o capacitate de
asimilare ieșită din comun și o putere de judecată de profunzimi neatinse de
alții, apreciază academicianul. Doctorul în filologie, Oxana Gherman, din
Chișinău, se ocupă de receptarea textelor poetice eminesciene din manuscrise.
Forme ale principiului holografic în creația eminesciană sunt relevate de
profesoara Silvia-Ofelia Chelaru, din Brașov.
Apoi, un relevant interviu cu părintele Constantin
Necula, unul dintre cei mai cunoscuți și respectați preoți ortodocși din
România, care crede în înaintași, nu știm noi cum au frământat lacrimile lor în
duhul devenirii noastre, în lutul învierii noastre. Iar lutul este LIMBA
ROMÂNĂ. Eugenia Mincu, lingvist terminolog, publică un incitant eseu-dialog
despre ființa cuvântului românesc. Universitarul ieșean Ion I. Ionescu, un
sociolog de prestigiu, ne dăruiește un text despre înțelegerea comunicării
publice. Victor Ravini, un neobosit cercetător al fenomenului românesc în
arhive din țară și străinătate, ne atrage atenția că etimologiile elucidează
istoria sau o falsifică. Cunoscutul critic literar Iulian Boldea, cercetător
științific la Târgu Mureș, ne aduce o nouă viziune asupra poeticii trăirii la
Nichita Stănescu.
Despre valențele metaforice în predicile lui Valeriu
Anania scrie profesoara din Oradea, Diana Popa. Doctorul în filologie, redactor
al revistei Nord Literar din Baia Mare, profesoara Delia Muntean, autoarea unor
volume de critică și istorie literară, face portretul trepidant al unui destin
interior, care a trecut prin războaie, foamete, epidemii, ani de temniță. Este
vorba despre cartea scrisă de Taisa Panfilov, Fata lui Iosif. Criticul și
istoricul literar, Ana Bantoș, ne povestește în stil personal cum poetul Lucian
Vasiliu sparge tăcerea de dincolo de cuvinte. Revista consemnează premiul
revistei Limba Română, acordat poetei Marilena Apostu, la Festivalul
Internațional de Poezie de la Sighetul Marmației, pe anul 2023. Apoi Alexandru
Bantoș, unul dintre întemeietorii revistei, alături de Ion Dumeniuk și Nicolae
Mătcaș, scrie despre familia de deportați în Extremul Orient a scriitorului
Dumitru Țâra.
Academicianul Gheorghe Păun face o radiografie a
operei și vieții lui Urmuz. Într-un dialog cu naistul Vasile Iovu aflăm cum
cântecul trezește dorurile și ne aduce aproape oamenii dragi. Nu lipsesc nici
comentariile pe marginea unor evenimente politice din viața Republicii Moldova.
Așa este analizată alegerea noului bașcan al Găgăuziei, care a tensionat
relațiile dintre Chișinău și Comrat, text scris de istoricul Dorin Cimpoeșu. În
dialogul cu fotograful din Oradea, Ovid Pop, aflăm că omul din spatele
aparatului de fotografiat vede lumea cum nu o vede oricine. Istoricul Anatol
Petrencu ne demonstrează cu argumente de ce Federația Rusă este stat
revizionist agresor. Publicistul Valeriu Saharneanu situează Republica Moldova
cu fața spre Uniunea Europeană, pacifică și cu Rusia războinică în spate. Este
în căutarea destinului. Mihai Caba consemnează momentul aniversar de har ieșean
al lui Grigore Ilisei.
Nu uit nici de mine, care am scris la timpul
potrivit că Limba română este limbă de stat în Republica Moldova. După lectura
revistei, mi-am dat seama că pe cele două maluri ale Prutului se vorbește și se
scrie într-o elegantă și profundă LIMBĂ ROMÂNĂ. Repet ce scriam anul trecut!
Mulțumim, Ana, mulțumim, Alexandru și tuturor celor care țin pe umeri acest
edificiu național!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu