Luminile dinspre Maria

 

                                                                                                  de Gheorghe Pârja

În această vară întoarsă pe dos, parcă și amintirile au mai secat. Ne risipim prin lumea nevoilor urgente și uităm sensul duratei. În care se adăpostesc valori, sentimente, prietenii. Printr-o fericită întâmplare, mi-am amintit că în urmă cu cinci ani s-a despărțit definitiv de penel pictorița Maria Mariș Dărăban. Cu ea alături, știam că viața are o culoare aparte, că visul prinde contur, iar prietenia omului cu omul poartă semnul împlinirii sufletești. Că Maria avea un har personal de a cultiva apropierea sufletelor. Și-a dorit, și a reușit, să picteze sufletul personajului, al peisajului, până și sufletul norilor. Numai așa a reușit să zugrăvească chipul omului, zămislit din lumina ocrotitoare, din bucuria lăuntrică.

Luminile dinspre Maria, prelinse în opera ei plastică, au miracol personal, identitate asumată și recunoscută, liniște, dar și frământare în același timp. Am scris despre culorile și portretele Mariei. Pornind de la gândul că orice artist are orgoliul motivat, firesc, necesar, de a nu semăna cu nimeni. Fiind un constructor de lumi, își alcătuiește cosmosul după chipul și asemănarea sufletului. Și cum sufletele nu prea seamănă între ele, iată un prilej unic de a lustrui frumuseți din propriul tău mister. Cum a făcut Maria Mariș Dărăban când a inventat ceruri și pământuri cu ajutorul culorilor. O să spuneți: dar toți pictorii folosesc culoarea pentru a se exprima!

Da, vă răspund, dar culorile Mariei au tăcere și zbucium, au zbor și vamă pentru spirit, au muzică și nu în ultimul rând au Logos. Și când îmi propune un calm în priviri, simt dincolo de oglinda ochiului neliniștea metafizică, venită, dacă vreți, din fondul principal de simțăminte, din alcătuirea sufletului Mariei. Care transformă energia creației într-o aură a înseninării. Culorile Mariei nu te lasă să rătăcești prin labirinturi, deși îți sugerează călătorii uneori sceptice. Dar nu pun umbră pe partea luminoasă din tine, privitorul, ci provoacă sărbători interioare. De aceea, din fața unui tablou al Mariei pleci mai renăscut în peisaj, încercând să-ți cauți sunetele, care te pot preface în cântec.

Așa, făptura noastră, împovărată de întrebările lumii, să fie aptă pentru candoare. Culorile Mariei nu sunt austere, au purpură și lumină ascunsă. În fața lor, privirile noastre se convertesc în înțelesuri profunde. O altă reușită a Mariei sunt portretele, în care a surprins într-o manieră particulară personalități din Maramureș, mai ales din sfera culturii. Portretul – acest gen plastic extrem de uzitat de pictori – a găsit în penelul Mariei o interpretă care a știut să fugă de modele celebre. Sunt o nesfârșită iubire de oameni. A învestit în ele sentimentul prieteniei, acest fruct rar în lumea noastră confuză. Privindu-le cu atenție, într-o neuitată expoziție, am avut parte de o revelație unică, deoarece artista a știut să surprindă momentul adecvat al personalității zugrăvite.

Portretele Mariei vin dintr-o lume de borangic, cu irizări stelare, fiind dominate de lumina lăuntrică. A descifrat sufletul celui pictat, acea stare care nu poate fi turnată în forme fixe. A ilustrat interiorul omului, mișcător ca argintul viu. Aventura ei a reușit de minune. La acel vernisaj, care a fost o manifestare cu lume multă, portretele parcă au început să vorbească singure. Mulți dintre cei de pe simeze erau în sală. Nu mai știam care este binele din lume, modelul sau tabloul de pe perete. Atunci, la vernisaj, harul ei s-a prelins ca aloea pe noaptea albă a lumii. Era ceva din sacrul cotidian. Ceva din frumusețea care ne înconjoară și trebuie luată în seamă.

S-au adunat în acele portrete lumina și frigul, încheietura mâinii și căldura sângelui, care dă fast acestei proiecții picturale. Acum, fără stăpâna lor, portretele o omagiază, în tăcere, prin culori majestuoase. Artista, care a cutreierat lumea cu arta ei, a imortalizat sentimentul prieteniei. A expus la Paris, Lyon, New York, Otawa, Atena, Viena și în multe alte orașe. Criticul literar M.N. Rusu, din New York, scria în presa americană: „Pictura Mariei este o călăuză pentru o călătorie într-o memorie ancestrală. Interiorul peisajelor sale emite o muzicalitate colorată, în care partea cromatică este așezată pe pânză cu o pană îngerească.”

Mi-am adus aminte de Maria firesc, că ne este dor de ea. Luminile dinspre ea continuă să vină. Tezaurul plastic pe care ni l-a lăsat o situează printre valorile picturii românești. Acum, în ajunul Sfintei Marii, îngân versurile cântate la prosăsii: „Nu lăsa Măicuță, să pierim pe cale/ Că noi suntem fiii lacrimilor tale.”

Comunicat de presă Cenaclul Scriitorilor Maramureş

Dragi colegi, 

Dumnezeu sa o odihneasca pe Maria MARIŞ DĂRĂBAN in pace! Inmormantarea Mariei va fi miercuri, 19 iulie,  ora 13, la Apa. Se va pleca organizat de la OJT in jurul orei 11 cu un microbuz. 
Activitatea noastra va fi joi, 20 iulie, la ora 12,oo in Sala de Conferinte a Bibliotecii Judetene "Petre Dulfu" Baia Mare. Vor citi poetii Vasile Morar si Pr. George Nicoara. Isi va lansa cartea Ioan Georgescu Muscel, venit din Canada.
 O zi plăcută. 

Cu drag, Florica Bud

ARTISTUL PLASTIC MARIA MARIȘ DĂRĂBAN A TRECUT ÎN VEȘNICIA CULORILOR

O veste ca un trăznet mi-a parvenit de câteva minute, minunata pictoriţă MARIA MARIŞ DĂRĂBAN a trecut în VEŞNICIA CULORILOR, să picteze acolo, natura şi oamenii din cele două judeţe care i-au fost atât de dragi: Maramureş şi Satu Mare. Prietenii ştiu că valoroasa artistă plastică avea în localitatea Apa un domeniu de vis, unde Maria se încărca cu energie şi culoare pentru noi şi noi expoziţii, pentru noi şi provocatoare proiecte.
Când ne-am întâlnit ultima dată la Domnia Sa în atelierul din Baia Mare era îngrijorată de starea de sănătate a soţului Ghiţă şi nu se întrevedea un sfârşit aşa de brusc a pictoriţei noastre, la doar 61 de ani. Cu atât mai mult am fost surprins de decesul ei neaşteptat fiindcă în 12 iulie, cu o zi înainte de aniversarea celor 63 de ani a lui Valeriu Sabău, aceasta a venit în centru, la OJT, să-l sărbătorească în avans pe bunul prieten şi să-i ureze cele bune!
Rămas bun Maria dar rămâne opera ta. Doamna Maria Mariş Dărăban vei rămâne în inimile noastre ca un prieten-artist de o modestie şi bunătate cum rar mi-a fost dat să văd. 
Dumnezeu să te odihnească în pace! Condoleanţe familiei îndurerate!

CARTE DE VIZITĂ MARIA MARIŞ DĂRĂBAN

1. Fişa de artist:
Maria Mariş Dărăban: s-a născut în 19.decembrie1956, în comuna Apa. Judeţul Satu Mare. Absolventă a Institutului de Arte Plastice „Ion Andreescu” Cluj-Napoca (1979), membră a UAP (1992), membră a Asociaţiei Internaţionale a Artiştilor Plastici (1992), membră în Association Culturelle Terre des Arts, Franţa (1994).
Ateliere de lucru: Baia Mare-Maramureş, Apa – Satu Mare.

2. Expoziţii:
Baia Mare, Satu Mare – 1980, 1983, 1986, 1988, 1989, 1990, 1996, 2001, 2006, 2014, 2015; Bucureşti – 1984, 1986, 1988, 1994, 1999; Cluj-Napoca – 1987, 1996; Turnu Severin – 1992;  Sibiu, Muzeul Brukentahl – 2015; Bucureşti: Muzeul Naţional Cotroceni – 2016;
În străinătate: Ungaria – Gyula, Szolnok, Nyiregyháza, din 1979; Franţa: Paris: 1992, Donzerre – 1992, Lyon -1993, Romans – 1993, Bollene – 1996, Montelimar-1995, Vals les Bain-2003, Ffannce-Allain – 2005; Belgia: Fleron Retienne,1994, Liège -1994; Germania: Freiburg – 1996; Austria: Viena – 2009; SUA şi Canada: New York, 1997, 1998 (Institutul de Teologie şi Spiritualitate Română, Centrul Cultural Român, Ambasada României), Washington-1998, Tangible Brights Gallery, 1999  Canada: Centrul Cultural Românesc-Ottawa – 1998, Centrul Cultural Ucrainean, Hamilton, 1998; Grecia: Atena-2001;
O bună parte dintre lucrările artistei se regăsesc în colecţii publice şi private din: România, Franţa, Italia, Germania, SUA, Marea Britanie, Olanda, Israel, Belgia, Canada, Ungaria, Filipine, Elveţia, Mexic, Tunisia, Spania.

3. Referinţe:
Lionel Scantéyé notase cu prilejul unui vernisaj pe teren francez: ”Dezbrăcând peisajul de amănuntele ce îi par derizorii, artista îl îmbogăţeşte în acelaşi timp cu secretele sufletului ei, cu nevoia ei avidă şi pasionantă de a iubi” (Enciclopedia artiştilor români contemporani, 2000)
M. N. Rusu, în revista ”Lumină lină”, New York: ”Imaginile plastice sunt călăuze pentru o călătorie într-o memorie ancestrală şi mai puţin într-una temporală./…/interiorul peisajelor sale emite o muzicalitate colorată, iveşte o aripă cosmică de înger, în care până şi pasta cromatică este aşezată pe pânză cu o pană îngerească”.