Se afișează postările cu eticheta Nicolae Labis. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Nicolae Labis. Afișați toate postările
miercuri, 19 februarie 2025
joi, 28 noiembrie 2024
joi, 28 martie 2024
CERBUL CU STEA IN FRUNTE
de Nicolae LABIȘ
A fost odată, într-o pădure,
Un moş bătrân cu baba lui
În adâncimea codrului
Moşul n-aştepta nimica
Şi numai moartea o dorea,
Dar baba ar fi vrut să aibă
Un suflet tânăr lângă ea
"Să fie un copil cuminte,
Un căţeluş sau un pisoi,
Că vreau s-aud şi eu cum suflă
O altă viaţă lângă noi."
Aşa ofta săraca babă,
Dar moşul nu mai vrea nimic:
"Ce-mi trebuie o grijă nouă?
Sunt pre bătrân şi prea calic."
Dar domnul se-ndură de babă
Şi-un pui de cerb i-a dăruit.
Un pui de cerb, cu stea în frunte,
Gonit din codru şi rănit.
Săgeata-i străpunsese gâtul -
Din rană sângele-i curgea
Şi lacrimi mari picau din ochii
Frumoşi, rotuzi ca o mărgea.
L-a sărutat pe frunte moşul,
Miloasă baba l-a spălat,
L-au îngrijit cu grijă mare
Şi cerbul mi l-au vindecat.
Era frumos şi blând săracul,
Zburda mereu din loc în loc,
Venise ca o vrajă nouă
De tinereţe şi noroc.
Întinereau văzând cu ochii
Moşneagul şi cu baba lui -
Şi se făcuse luminoasă
Întunecimea codrului.
Dar într-o zi trecu pe-acolo
Feciorul unui împărat
Cu ceata de curteni, cu arcuri
Şi cu ogarii la vânat.
"Dă-mi mie cerbul tău, bătrâne,
Îţi dau pe el tot ce doreşti"
"Nu pot, și de mi-ai da pe dânsul
Comorile împărăteşti"
"Te duc la curtea mea, moşnege,
Cu baba ta, vă fac boieri.
Dă-mi cerbul tău cu stea în frunte
Şi-ţi dau şi cinste şi averi"
"Nu-mi trebuie averi şi cinste,
Sunt prea bătrân să le primesc;
Dar dacă vrea să vină cerbul,
Eu bucuros vi-l dăruiesc."
Atunci, minune fără seamăn,
Întreaga lume, ce văzu ?
Văzu cum cerbul dă din coarne
De parc-ar spune: "Nu vreau, nu!
Nu vreau să vin la curtea voastră
(Deodată cerbul a vorbit)
Tu mă doreşti ca o podoabă,
Ei, sufletul mi l-au dorit.
Tu m-ai rănit la vânătoare,
Ei rănile mi le-au legat.
În strălucirea curţii tale
Eu m-aş simţi încătuşat.
La curtea ta, aş fi o fiară,
O jucărie pentru proşti.
În viaţa lor sunt o lumină
Pe care tu n-ai s-o cunoşti."
Plecă, pe gânduri, voievodul
Şi se gândea că nu-i de-ajuns
Să fii bogat, temut şi veşnic
De măreţia ta pătruns.
Mai trebuie să ai un suflet,
Milos, şi bun, şi iubitor,
De vrei să fii iubit de oameni,
Şi de podoaba codrilor.
vineri, 22 decembrie 2023
Poetul și dormitorul reginei
de Gheorghe Pârja
Poetul Marin Sorescu numea luna decembrie, începând
cu ultima jumătate a veacului trecut, drept una tragică pentru literatura
română. Dacă ne gândim la Nicolae Labiș și Nichita Stănescu, care au plecat în
veșnicia poeziei românești în această lună de iarnă, ea își merită definiția
soresciană. Când formula această definiție, Marin Sorescu nu știa că va spori
tragedia lunii decembrie cu propria lui moarte, întâmplată în 8 decembrie 1996,
la patru decenii după accidentul fatal al lui Labiș. Dacă Nichita Stănescu și
Marin Sorescu, amândoi invitați de onoare ai Deseștiului, în ani diferiți, fac
parte din biografia mea, Labiș face parte, prin destinul frânt al legendei.
Din păcate, opera și numele poetului sunt ocolite de
noua generație de scriitori. Și totuși se mai află voci critice care se apleacă
asupra acestui fenomen poetic redutabil. Criticul literar Răzvan Voncu, cu o
viziune lucidă asupra timpului în care a creat Labiș, ni-l prezintă pe copilul
teribil al poeziei românești ca un spirit poetic abisal, însetat de absolut.
Labiș era ispitit în egală măsură de spiritul colectiv al revoluției, dar și de
cel metafizic al poeziei. Doar în câțiva ani, șase ar fi la număr, tânărul
răzvrătit a dat dovadă de un curaj estetic care anticipează o epocă de mare
poezie românească. Am numit generația lui Nichita Stănescu.
Despre Labiș trebuie să vorbim ca despre un poet de
excepție. Din stirpea lui Arthur Rimbaud, cu care se aseamănă („Evocarea mea
frățească, încâlcit ștrengar Arthur”). Amândoi au părăsit literatura la 21 de
ani. Francezul pentru rosturi lumești și aventură, pruncul din Mălini plecând
în moarte. Despre Labiș mi se pare potrivit să discutăm la nivelul stilului
poetic, al ideilor răzvrătite și mai puțin despre aburul politic. Ce putea
discerne sufletul unui adolescent din vălmășagul acelei lumi în care a trăit
vulcanicul poet? În contextul reprimării revoluției maghiare și a bolșevismului
neterminat din România, Labiș a fost privit cu ochi răi de puterea de atunci.
De aici varianta accidentului cu tramvaiul, ca o tentativă de asasinat. Ca o
premoniție pentru albatrosul ucis.
Nu uit că în acel context, din anul 1956, și
sigheteanul Alexandru Ivasiuc a plătit atitudinea lui cu ani de temniță grea. Și
cu domiciliul forțat prin Balta Brăilei. Într-o împrejurare nordică, în casa
avocatului Gheorghe Buzatu, de față fiind și pictorul și poetul Gheorghe Chivu,
Ivasiuc ne-a spus că nu era străin de neliniștile poetului din Mălini. Încă din
tinerețea mea literară, pe Labiș l-am asociat cu spiritul libertății. Cu
spiritul adâncurilor. Cu râvna de a nu fi strivit de poverile dogmei. Pentru
mine, Labiș a rămas spiritul poeziei tinere, care a țâșnit din proletcultism,
cu mare folos pentru devenire valorică a poeziei românești. Nicolae era de o
maturitate surprinzătoare. Dovadă stă poezia lui, dar și scrisorile adresate
părinților.
Așa am aflat că făcea fân pe Plaiul Bătrân, dar i-a
fost dat să doarmă și în patul reginei. Dintr-o tabără literară de la Sinaia,
scrie părinților: „Locuiesc în castelul Foișor, unul dintre cele trei castele
ale dinastiei regale. Când regele Carol I a murit la Peleș, castelul a fost
părăsit de Ferdinand, care, din superstiție, și-a clădit un altul, Pelișor.
Când a murit și Ferdinand, Carol al II-lea și-a clădit Foișorul, castel în care
locuiesc eu acum. Am o cameră foarte bună – dormitorul reginei – cu baie, cu
patul regal, cu fotolii, cu monumentalul birou, cu aer distins, sobru,
magnific.”
Astăzi, 22 decembrie, se împlinesc 67 de ani de când
pasărea cu colț de rubin l-a dus pe tânărul genial pe alte tărâmuri. Dar
legenda lui a rămas. Labiș trebuie descoperit de cei care acum au vârsta lui.
Arderile sale lirice îl definesc ca deschizător de drumuri în poezie.
Autenticitatea căutărilor lui este suficientă pentru a-i rezerva un loc de gală
în istoria literaturii postbelice. În studenția mea bucureșteană, m-am bucurat
de prietenia poetului Gheorghe Tomozei, din generația lui Labiș. El îmi spunea
că poetul din Mălini este primul poet român dizident. Labiș a anunțat o pauză
între poezie și ideologia zilei.
Astăzi este 22 decembrie! Zău, nu-l uitați pe poetul
Nicolae Labiș!
joi, 22 decembrie 2022
Semnificațiile zilei de 22 decembrie 2022
Evenimente ale zilei 22 decembrie
1135:
Ștefan al Angliei a devenit rege al Angliei.
1603:
Mahomed al III-lea Sultan al Imperiului Otoman moare și este succedat de fiul său Ahmed I.
1808:
Ludwig van Beethoven dirijează concertul la Theater an der Wien, Viena, cu premiera Simfoniei a cincea, Simfoniei a șasea, a Concertul pentru pian nr. 4 (realizat de Beethoven însuși) și a Fanteziei corale (cu Beethoven la pian).
1849:
Execuția lui Fiodor Dostoievski este anulată în ultima clipă.
1864:
Orașul american Savannah, important centru al rezistenței sudiste este ocupat de yankeii comandați de generalul W.T.Sherman.
1885:
Samuraiul Itō Hirobumi a devenit primul prim-ministru al Japoniei.
1894:
În Franța începe „afacerea Dreyfus", când Alfred Dreyfus a fost acuzat de trădare.
1927:
S–a înființat Societatea de Difuziune Radiofonică din România (în prezent Societatea Română de Radiodifuziune)
1942:
Al Doilea Război Mondial: Adolf Hitler semnează ordinul de dezvoltare a rachetei V-2 ca armă.
1989:
Revoluția Română din 1989: După o săptămână de demonstrații populare și reprimari sângeroase, Nicolae Ceaușescu este înlăturat de la conducerea României.
1990:
Lech Wałęsa depune jurământul ca președinte al Poloniei.
2008:
Emil Boc devine prim-ministrul României.
Celebrări 22 decembrie
1944:
A fost născut Dan Mutascu.
1972:
A fost născută Vanessa Paradis.
Comemorări 22 decembrie
miercuri, 22 decembrie 2021
Evenimentele zilei de 22 decembrie 2021
Evenimente ale zilei 22 decembrie
1135:
Ștefan al Angliei a devenit rege al Angliei.
1603:
Mahomed al III-lea Sultan al Imperiului Otoman moare și este succedat de fiul său Ahmed I.
1808:
Ludwig van Beethoven dirijează concertul la Theater an der Wien, Viena, cu premiera Simfoniei a cincea, Simfoniei a șasea, a Concertul pentru pian nr. 4 (realizat de Beethoven însuși) și a Fanteziei corale (cu Beethoven la pian).
1849:
Execuția lui Fiodor Dostoievski este anulată în ultima clipă.
1864:
Orașul american Savannah, important centru al rezistenței sudiste este ocupat de yankeii comandați de generalul W.T.Sherman.
1885:
Samuraiul Itō Hirobumi a devenit primul prim-ministru al Japoniei.
1894:
În Franța începe „afacerea Dreyfus", când Alfred Dreyfus a fost acuzat de trădare.
1927:
S–a înființat Societatea de Difuziune Radiofonică din România (în prezent Societatea Română de Radiodifuziune)
1942:
Al Doilea Război Mondial: Adolf Hitler semnează ordinul de dezvoltare a rachetei V-2 ca armă.
1989:
Revoluția Română din 1989: După o săptămână de demonstrații populare și reprimari sângeroase, Nicolae Ceaușescu este înlăturat de la conducerea României.
1990:
Lech Wałęsa depune jurământul ca președinte al Poloniei.
2008:
Emil Boc devine prim-ministrul României.
Celebrări 22 decembrie
1944:
A fost născut Dan Mutascu.
1972:
A fost născut Vanessa Paradis.
Comemorări 22 decembrie
duminică, 1 decembrie 2013
Semnificaţii istorice pentru 2 decembrie
1935 - S-a născut
Nicolae Labiş, poet-simbol al anilor '50, numit de criticul Eugen Simion
"buzduganul unei generaţii" (volumele "Primele iubiri",
"Moartea căprioarei", "Sunt spiritul adâncurilor") (m. 22
decembrie 1956)
1815 - A încetat din viaţă scriitorul Jan Potocki, autorul
romanului "Manuscrisul găsit la Saragosa" (n. 8 martie 1761)
1857 - S-a născut Nicolae Popovici, compozitor şi dirijor de
cor (m. 7 septembrie 1897)
1859 - S-a născut pictorul francez Georges Seurat (m. 25
martie 1891)
1861 - Poarta otomană a admis unirea administrativă şi
politică a Principatelor române, printr-un firman însoţit de o notă
restrictivă, ca aceasta să înceteze la sfîrşitul domniei lui Alexandru Ioan
Cuza
1885 - S-a născut scriitorul Nikos Kazantzakis, autorul
romanului "Alexis Zorbas", ecranizat în 1964 (în rolul principal
Anthony Quinn, regizor Michael Cacoyannis) (m. 26 octombrie 1957)
1899 - S-a născut, la Londra, Sir John Barbirolli (Giovanni
Battista), compozitor şi dirijor (m. 28 iulie 1970)
1923 - S-a născut Maria Callas, soprană americană de origine
greacă. A fost denumită "La Divina" sau "Regina della
lirica". (m. 16 septembrie 1977)
1940 - S-a născut compozitorul Cornel Fugaru. Printre cele
mai cunoscute piese compuse de el se numără "Dau viaţa mea pentru o
iubire", "Nu sunt sclavul tău", "Eu nu mai sunt cel de
ieri" (d. 13 iulie 2011).
1946 - S-a născut Gianni Versace, unul dintre cei mai
apreciaţi creatori de modă (asasinat la 14 iulie 1997)
1950 - A încetat din viaţă Dinu Lipatti, pianist şi
compozitor de reputaţie internaţională; a compus muzică simfonică, muzică de
cameră şi vocală, fiind distins cu numeroase premii internaţionale (n. 19
martie 1917)
1970 - A încetat din viaţă soprana Elena
Drăgulinescu-Stinghe (n. 8 decembrie 1881)
2009 - A murit pictorul japonez Ikuo Hirayama, cunoscut
pentru diverse acţiuni de protejare a obiectivelor culturale mondiale
Abonați-vă la:
Postări (Atom)