„Tăcerea umbrei” de Nicolae Vălăreanu Sârbu este un volum de poezie sinceră

 Am promis de ceva timp, mai exact din 28 decembrie 2016, să scriu despre cartea de poeme „Tăcerea umbrei”, Editura „Blumenthal” Bucureşti a prietenului Nicolae Vălăreanu Sârbu. Mă conformez!

        Scriitorul şi criticul Silviu Guga constată că „în Tăcerea umbrei, în acest inefabil ademenitor, Nicolae Sârbu vrea să încerce să aşeze poezia. A făcut multe exerciţii poetice, deloc neglijabile, până să ajungă la această îndrăzneală, prin multe poeme din câteva volume publicate anterior, dar mai ales poeme din Frigul însingurării şi Abur de vis, cu care se desprinde de plutonul veleitarilor şi devine un autentic poet”.

 Temele sesizabile sunt: iubirea, trecerea timpului, natura. Natura apare în dublă ipostază: aceea de factor declanşator al trăirilor interioare dar şi de loc de refugiu sau leac tămăduitor.

        Poezia de început are un titlu metaforic: „Urcă”(pag. 5). Poeziile  „Vară toridă” (pag. 72) şi „Ploile cântă afară” (pag. 73) sugerează deplinătatea vârstei omului, cu iubirile sale mature. Anotimpurile sunt puse în volum aleatoriu: iarna, prin „Ninsoare pe gânduri” (pag. 60) sau „Ninge delirant peste moarte” (pag. 43); vara – „Miros de grâu” (pag. 39) sau „Fata şi lacul” (pag. 127).

        Poezia naturii este deopotrivă de sorginte eminesciană şi stănesciană: „Singură/ se bucură/ dând ocol lacului/ cu paşii un pic săltaţi.” (pag. 127). Poezia „Gânduri” (pag. 130) pare un buchet de „Haiku” stănescian: „Pescari tăcuţi, / doar stelele bârfesc / luna căzută în lac.”

      Exprimarea delicată, sinceră, senină, dă textelor o curgere naturală ce transmite cititorului o stare de bine, atunci când acesta îşi permite un moment de lectură învăluit de aroma unei cafele de după-amiază sau a unui pahar de vin, la lăsarea serii. Exemplific:

Numai tu

se îmbracă gândurile-n vorbe

ca nişte fete mari

aşteaptă

botezul la jocul de sunete

al cuvintelor

sub pana poeţilor

născuţi visători

numai tu vrei ceva palpabil

ca un cântec de nai

şuierat în surdină

sub umbrare de stele

şi dimineaţă pleci nălucă către soare

încărcată cu surplusul de sânge

în amforele pieptului

numai tu odihneşti poetul

pe umărul alb

şi-i strecori prin vise

împotriviri de moment

să-şi caute răbdător cuvintele

să le fluiere

unduindu-se pe hârtie

ca şarpele casei la soare

Aşadar, avem în faţa noastră un poet ajuns la maturitate, iar în volum întâlnim poezii lirice deosebite, gândite, ansamblate cu ironii, şarje, subtilităţi şi sonorităţi dintre cele mai reuşite, motiv pentru care îl felicit încă o dată pe autor!

                                                                                 Gelu Dragoş

Minutul de poezie - Nicolae Vălăreanu Sârbu

În sângele înmiresmat

M-am împământenit sub moștenirile timpului,
încerc să-mi echilibrez pofta de căutare
ce nu mă lasă să odihnesc.
Tu îmi aduci la masă necuvintele,
să mă irosesc în iubire ca pietrele-n ape
când vin furtunile turbate.

Poate-i ceva ascuns
în sângele înmiresmat
pe care cerul nu-l înțelege.

Întorc drumurile spre alt orizont
pe unde am intrat liber în lume,
păsările se miră și cântă-n același ritm
dinainte de a mă fi născut.

Nimeni nu mă oprește să cultiv
semințele care m-au adus pe lume.

Îndemn spre lectură

                                               

Cu ocazia decernării Premiilor naţionale eCreator, ediţia I, am primit câteva cărţi, cu autograf, de la mulţii scriitori prezenţi la manifestarea organizată de scriitorul Ioan Romeo Roşiianu la Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu” Baia Mare. Spre a vă îndemna la lectură, mai ales că avem timp berechet cu ocazia sărbătorilor de iarnă, am să fac un scurt comentariu la acestea.

Ştefan Aurel Drăgan, din Bârsăul de Jos, licenţiat în drept, ne propune proza „Haita”, apărută la Editura din Şiria, „Azbest Publishing”, 2016. Despre scriitorul ardelean, Nicolae Goja afirmă: „Proza lui Ştefan Aurel Drăgan conţine lungi monologuri interioare şi relatări indirecte, în stilul lui Augustin Buzura, cu o anumită preţiozitate (...) Digresiunile prozaice sunt acoperite de originalitatea temei.” iar Horia Muntenuş concluzionează că autorul este: „Un prozator bun a cărei tehnică literară şi al cărui spirit de investigaţie psihologică revendică o evoluţie romanescă”.

Mioara Bahna, proaspăt laureată de revista literară eCreator, ne propune două cărţi: „Aventura lecturii – Proză românească contemporană”, Editura Junimea Iaşi şi „Aventura lecturii – Domenii conexe literaturii artistice”, Editura RAFET, Râmnicu Sărat. Motivul pentru care Mioara Bahna abordează această temă se datorează faptului că : „Fenomenul literar româneasc actual este cât se poate de eterogen, pentru că, pe de o parte, perpetuează unele tradiţii şi, pe de alta, asimilează – mai bine sau mai rău – multe dintre tendinţele în materie, iar această configuraţie este vizibilă în cazul tuturor genurilor.” Florin Dochia consideră că: „Mioara Bahna este acel judecător acribios care vânează textele semnificative şi le recomandă cititorilor potenţiali. Rigoarea actului critic practicat în celelalte cărţi ale sale se confirmă cu asupra de măsură şi aici, cu atât mai mult cu cât este vorba de o ofertă diferită.”

Poetul şi omul de cultură Viorel Mirea ne propune cartea de poeme „Inversul vieţii noastre”, Editura Ştef, Drobeta Turnu-Severin, 2016. Poemele sunt structurate în trei secţiuni: „Cenuşă de trandafiri”; „O, Atlantida, cea iubitoare de mine!” şi „Spre Ţara Făgăduinţei”. Mihaela Dobre scrie pe ultima copertă a cărţii că: „Poetul scrie respirând în zodia trandafirului în care, dacă nu putem să ne presărăm viaţa cu petalele trandafirului roşu Marsala, nădăjduim să-i simţim cenuşa în cădere sublimă cu încărcătura ei diafană peste iubirile noastre şi să ne oblojim rănile cele mai adânci ale sufletului cu puterea ei celestă...!”

Prietenul Nicolae Vălăreanu Sârbu ne propune cartea de poeme „Tăcerea umbrei”, Editura Blumenthal, Bucureşti, o carte de poeme valoroase despre care Silviu Guga afirmă: „În „Tăcerea umbrei”, în acest inefabil ademenitor, Nicolae Sârbu vrea să încerce să aşeze poezia. A făcut multe exerciţii poetice, deloc neglijabile, până să ajungă la această îndrăzneală, prin multe poeme din câteva volume publicate anterior, dar mai ales poeme din „Frigul însingurării” şi „Abur de vis”, cu care se desprinde de plutonul veleitarilor şi devine un autentic poet. Prezentul volum certifică această autenticitate şi evidenţiază virtuţile poetice ale unui autor tot mai cunoscut.”

Un număr de 64 de poeme ne propune Vali Orţan în volumul „Glonţul predestinat”, Editura Grinta, Cluj Napoca. Marian Drăghici „l-a citit” cel mai bine pe autor: „Vali Orţan, băiat fundamental trist, şi-a făcut mai întâi nume de epigramist. De la epigramă la poemul liric, saltul este inter-regn, de la nume la renume, de la nimfă la fluture, sau, ca să ne întoarcem un pic la sat, ca de la piatra din praştia lui David, pentru Goliat, la glonţul predestinat.”

Antologia de cultură, literatură şi artă „În bătaia peniţei”, Galaţi, apărută sub oblăduirea Anei Cristina Popescu, Adrian Popescu, Simona Petronela Mîţu şi Ion Turnea ne propune materiale publicate în cele patru numere ale Revistei on-line de cultură, literatură şi artă În bătaia peniţei şi cele două suplimente ale acesteia. Printre redactori se află Alexa Gavril Bâle, iar redactor asociat Ioan Romeo Roşiianu. Dintre semnatarii din această primă antologie îi găsim şi pe maramureşenii: Mircea Botiş şi Radu Botiş („Cultura şi spiritualitatea la Ulmeni, Maramureş”), pr. stavr. Radu Botiş („Moartea şi Învierea Domnului”), Carmena Băinţan (Poezie şi „Scrisoare către...necunoscut”), Ştefan Doru Dăncuş („Manual de gesturi inutile”, fragment din volumul cu acelaşi titlu), Ioan Romeo Roşiianu (Postfaţă la volumul „Gustul pâinii”, autor Ana Cristina Popescu) şi Gelu Dragoş („eCreator în vizorul revistei În bătaia peniţei”).

                                                                      Gelu Dragoş