O tânără, abia
intrată-n Viaţă, avu un vis: acela de a se găsi pe sine, de a se desăvârşi. De
a cunoaşte cât mai multe. De a şti. Mergând pe Drumul Vieţii, a avut şi
tristeţi, şi bucurii. Soarele, când îi râdea, când se ascundea de ea. Însă...
nu renunţa! Dorinţa şi încrederea că se va desăvârşi nu se desprindea de ea. Ca
orice tânăr, avea o familie, avea bunici, care ţineau sau nu la ea, care se
rugau sau nu pentru ea. Însă Buni, Buni de la Vâlcea... – o făcea! Era Buni a
ei, Buni pe care o iubea! O Buni bună, care avea o mare încredere în ea,
încredere ce i-a dat aripi să zboare, i-a dat scut şi speranţă, speranţă de
învingător. O Buni bună, care avea o extraordinar de mare încredere în ea şi o
dorinţă de a o aduce pe Calea Vieţii. Adevărata Cale a Vieţii. Dreapta Cale a
Vieţii. A reuşit? N-a reuşit? Vom afla-o
doar la final... Viaţa s-a scurs,
firesc, în drumul său, cu bunele şi relele ce o caracterizau. Tânăra noastră ce
făcea? Lupta. Lupta devenise dură pentru ea. O luptă în care a descoperit (sau
i s-a descoperit) sensul Vieţii omului pe Pământ: credinţa, nădejdea,
dragostea. Lucrul făcut cu gândul la Dumnezeu, mintea ridicată la Maica şi
Stăpâna de nebiruit a tuturor.
Lupta, cădea,
se ridica, lupta şi tot aşa, mereu aşa. Viaţa-i era o luptă. Crâncenă,
neîndurătoare, neiertătoare, fără suflet, fără... nimic... uman în ea. Lupta...
a devenit cumplit de grea pentru ea! O puteţi ajuta cumva? Tânăra de atunci,
înaintată în vârstă acum (cu doar 13 ani, aproape, nu mai mult!) se află
printre voi, chinuindu-se – uneori foarte-foarte mult! – să meargă drept pe
Calea strâmt-a Vieţii. Chinuindu-se, la propriu şi la modul figurat. De ce?
Pentru că, în urma unui accident, suferit în aprilie 1998, s-a lovit la
coloană, în căderea pe treptele unei scări, când pleca de la serviciu spre
casă. O banală căzătură (mai avea doar două trepte de coborât!), dar cu
consecinţe dintre cele mai... grele şi neplăcute. În urma internărilor în
spitalele bucureştene (Militar Central, Bagdasar-Arseni, Colentina, Municipal),
a fost diagnosticată cu:
- Pareză de S.P.E. şi S.P.I. – nerv sciatic, membrul
inferior stâng;
- Dicopatie lombară L4-L5 şi L5-S1, faza III / stadiul III;
- Discartroză cervicală C5-C6, cu sindrom iritativ;
- Sindrom coadă de cal.
Nu se ştie din
ce motiv (probabil... – grijile zilei de mâine, grijile pe care şi le făcea în
legătură cu cei apropiaţi, în legătură cu viitorul său etc.), în 2005, a fost
diagnosticată, la Institutul „Parhon” din Bucureşti (doamna dr. Adina
Ghemigian), şi cu MICRONODUL TUMORAL HIPOFIZAR LATERAL STÂNG, SECRETANT DE
PROLACTINĂ.
Din cauza
mersului dificil, stepat, toată greutatea preluând-o membrul inferior drept,
sănătos, în martie 2008 a suferit o intervenţie chirurgicală la genunchiul
acestuia, pentru CONDROMALACIE GRAD II CONDIL FEMUR INT. PLATOU TIBIAL
ARTICULAŢIA GENUNCHIULUI DREPT, PLICĂ SINOVIALĂ SUPRAPATELARĂ GENUNCHI DREPT.
Iar în ziua de 23 februarie 2010 a fost operată pentru Hernia de disc de la
nivelul L5-S1, prin NUCLEOPLASTIE PERCUTANĂ, DECOMPRESIE MECANICĂ A NUCLEULUI
PULPOS.
Spitalizările,
medicamentele, tratamentele, ghetele ortopedice speciale cu arc şi plăcuţe pe
laterale, pentru a-i susţine gleznele, asupra cărora nu are control din cauza
parezei, costau şi costă o avere. Nici mai mult, nici mai puţin. Pentru unii,
suma ar fi mică, totuşi, însă pentru ea – enormă. În condiţiile în care se
ridică cu mult peste 1000 RON lunar. Nepunând la socoteală „darurile” (sau
„micile atenţii”) pe care trebuia şi trebuie să le facă unei armate întregi de
cadre medicale. Pentru că altfel – a trăit-o, din plin, pe propria-i piele! –
niciunul nu se uită la tine. Sau te tratează cu ironie, indiferenţă, bătaie de
joc, amânare. Dulce-amăruie amânare…
Pentru a putea
contribui la cheltuielile casei, pentru a nu stagna în acel proces al devenirii
de sine, pentru a culege, din nou, din Nectarul Vieţii, s-a hotărât să nu mai
fie o povară pentru cei dragi ai săi. Pentru că sufereau şi ei, alături de ea,
pentru că... se certau. Da! Se certau! Şi ea tânjea după linişte, după pacea
aducătoare de senin, frumos şi bucurii. Nu-şi dorea să ajungă, în veci, a cerşi
pe la colţ de stradă, ori prin curţile bisericilor, ale mănăstirilor, o bucată
de pâine ori un leuţ. Nu! Nu suporta gândul acesta!
Încurajată şi plină de speranţă (datorită OUG 102/1999,
modificată în 2002 şi 2005, datorită Legii 448 din 6 decembrie 2006), a
susţinut şi susţine (dacă nu an de an, cel mult la 3 ani odată) examene, pentru
a fi, numită, prin repartiţie, la muncă. Munca la catedră. La şcoală. În
învăţământul preuniversitar de stat. Activitate la care tânjea încă de când era
elevă, la Şcoala 169, şi se uita lung, foarte lung la scara profesorilor, pe
care se imagina urcând veselă, purtând, sub braţ, faimosul catalog aducător de
lacrimi şi de bucurie.
A obţinut, în urma unor astfel de concursuri, de examene, şi
note de 8, 57 (Concursul Național de
Titularizare din 30 iulie 2013) 7,60 (în 2008), de 7,70 (în 2005), de 6,00 (în
2004), de 9,12 (în 2009), fiind încadrată ca profesor. Profesor calificat, dar
suplinitor, Încadrată pe perioade determinate.
S-a bucurat,
tânăra noastră, de bucuria celor din preajma sa, s-a bucurat de reuşite, a
plâns când atingea pământul, însă se ridica, mergea mai departe, tot mai
departe. Înainta.
Poate, cu bucurie, ar fi trebuit să se termine povestea ei,
a tinerei. Dar... prezentul dur, urât, negru trage de poveste înainte,
înăbuşind-o în mantia-i neagră: Casa de Pensii pe raza căreia domiciliază a
somat-o să-i returneze suma primită, ca „pensie necuvenită”, pe 3 ani în urmă.
Hm! „Pensie
necuvenită”?!???
Până în martie
2010, avea gradul II de invaliditate (cu pierderea, „în cea mai mare parte, a
capacităţii de muncă”, cum atestă unele Certificate medicale de încadrare în
grad de invaliditate, fără nicio indicaţie expresă, la rubrica „Recomandări
profesionale”, cum că nu ar avea voie să muncească – cum se făcea odinioară, în
primii ei ani de după accident – ) şi gradul accentuat de handicap locomotor.
Grade stabilite în urma atâtor şi atâtor investigaţii medicale, în servicii de
specialitate, aflate în spitale de renume.
Prezentul? E
negru şi de nesuportat pentru ea! Casa de Pensii îşi vrea, în continuare, banii
(care sunt cât 3-4 averi, ori mai mult: 123.770.000 lei vechi, plus încă
54.000.000 lei vechi, întrucât, pentru anul școlar
2011-2012, a fost înregistrată, în Registrul REVISAL, cu normă întreagă, deși ea avea doar 9,19 ore, adică exact acea
jumătate de normă legală, la care avea dreptul
prin lege. Nimic mai mult), trimiţându-i somaţie după somaţie,
Tribunalul Municipiului Bucureşti şi Curtea de Apel catalogând ca „nefondate”
cererile sale de ştergere a debitului instituit în sarcina sa. Sau, cel puţin,
a diminuării acestuia, funcţie de context, de costuri.
Tânăra noastră,
în ianuarie și în luna iunie 2012, a
fost operată pentru triplă artrodeză (supraastragaliană și subastragaliană) și
fractură de astragal, glezna stângă fiindu-i îndreptată și fixată la 25 de grade cu ajutorul a 4 șuruburi și 2 scoabe,
precum și cu o substanță Eurocer, în prezent neputându-se deplasa
decât cu ajutorul cârjelor.
În luna
ianuarie a anului 2012 – mai exact la 26 ianuarie, după fix două săptămâni de
la prima operație -, tatăl său, Vasile,
a murit.
Nu poate lucra,
nu poate să aibă, deocamdată, serviciu, întrucât, la ora actuală, are gradul II
de invaliditate, fără drept de muncă. Pensia? Pensia este de doar 300 de lei…
Pentru aceasta, ca să poată supraviețui,
ca să-și poată cumpăra medicamentele de
care are nevoie, plus pe cele ale mamei sale (care costă, la fel, peste 1000
lei noi), s-a gândit să dea meditații.
Iată și anunțul
pe care și l-a redactat:
LICENȚIATĂ
ÎN TEOLOGIE ORTODOXĂ ȘI FILOLOGIE, SPECIALIZAREA ROMÂNĂ-FRANCEZĂ,
CU STUDII APROFUNDATE DE ETNOLOGIE ȘI FOLCLOR, profesor de limba și
literatura română, cu 9 ani de predare în învățământul preuniversitar de stat
și
particular, gimnazial și liceal, cu media 8,57 la Concursul de
Titularizare din 30 iulie 2013, cu rezultate deosebite obținute
împreună cu elevii la concursuri, olimpiade și evaluări, dar în prezent cu
gradul II de invaliditate locomotorie, fără drept de muncă, OFER MEDITAȚII
LA LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ pentru elevii claselor a II-a - a XII-a și
pentru cei ce vor să se pregătească în vederea susținerii evaluării naționale
și
a examenului de bacalaureat (din București).
Contact:
enculescunicoleta@yahoo.com, telefon 0746.398.753.
Casa de Pensii
şi domnii judecători nu ştiu nici acest din urmă (sau nu!) lucru: a mers
(chinuindu-se) drept, înainte, suferind umilinţe, insulte din partea
concetăţenilor săi, dar şi a celor mai mici decât ea, pe care îi iubea şi îi
iubeşte necondiţionat, cărora dorea şi doreşte să le lase, în suflete, Lumină
din Lumina sufletului său, cărora dorea şi doreşte să le împărtăşească sau să
le dăruiască din prea plinul sufletului său: cunoştinţe diverse, bunătate,
credinţă, smerenie. Poate şi puţină înţelepciune. Pentru aceasta, are nevoie de
pace, de siguranţa zilei de mâine, de ajutor. Da! Are nevoie de ajutor. De
ajutorul fiecăruia dintre cei ce se află în jurul său, cunoscuţi sau mai puţin
cunoscuţi.
Aş vrea ca
povestea sa să aibă, totuşi, un final. Un final cu lacrimi de bucurie, nu cu
lacrimi de tristeţe. O puteţi ajuta? O veţi ajuta?!
Vă rog: daţi-i
o mână de ajutor, are nevoie de ea!
Povestea sa... e... povestea mea...:
NICOLETA ENCULESCU, strada Călugăreni, nr.3, sector 3, cod
poştal 031528, oficiul poştal 77, telefon număr 0746.398.753.
CURRICULUM VITAE
- LICENŢIATĂ ÎN FILOLOGIE, SPECIALIZAREA ROMĂNĂ – FRANCEZĂ,
promoţia 1999 (media examenului de Licenţă: 8,25);
- STUDII APROFUNDATE ÎN ETNOLOGIE ŞI FOLCLOR – Facultatea de
Litere a Universității de stat București, cu diplomă obţinută în iunie 2002 (media
examenului de disertaţie: 10,00)
- PREMII I şi MENŢIUNI obţinute în urma participării la
diferite concursuri literare naţionale şi internaţionale (Franţa), în perioada
2000 – 2004
- POEZII şi ESEURI, REPORTAJE – apăute în diferite ziare,
reviste, săptămânale, în perioada 1992 – 2000, 2009, 2010 („La Datorie”,
„Observatorul Militar”, „Opinia Naţională”, „Metrobus”, „Cruce şi Înviere”,
„Buletinul parohiei Buna-Vestire” din sectorul 4 al Bucureştiului; revista
„ASTO”), precum şi în volumul antologic „Lmpadeforii” (Editura MOREL,
Bucureşti, 2001);
- VOLUM PROPRIU DE POEZII FLACĂRĂ ARZÂND (Editura
UNIVERSITARĂ, Bucureşti, 2009), apărut în urma decernării Premiului Special pentru
încurajarea debutului editorial, acordat de Fundaţia „Vâlcea 1”, prin
preşedintele său, domnul Emilian Frâncu. (cu notificarea: premiul era acordat
pentru publicarea unei alte lucrări, finalizate, dar care necesită o sumă
uriaşă – 37.000.000 lei vechi -, de care nu are de unde să facă rost. Este
vorba despre lucrarea intitulată SPIRITUALITATE ŞI ARTĂ ORTODOXĂ ÎN COMUNA
COSTEŞTI, JUDEŢUL VÂLCEA)
- LICENȚIATĂ ÎN
TEOLOGIE ORTODOXĂ, SPECIALIZAREA DIDACTICĂ, Facultatea de Teologie Ortodoxă
„Justinian Patriarhul” – Bucureşti, promoția
iunie 2012 (media examenului de licență:
8,62).
Lumea ei, a
tinerei? E lumea celor mici, pe care doreşte să-i ajute să progreseze
spiritual, intelectual. Au obţinut, împreună, lauri, bucurii:
- eleva Udrea Laura – Alexandra (Liceul Particular nr.1
„Octav Onicescu – Mihoc”, an şcolar 2002/2003) a fost admisă la Academia de
Studii Economice – Facultatea de Relaţii Internaţionale (studii în limba
franceză), în primii 20 (sesiunea iulie 2003);
- elevii Marincovici Maria și
Duminicescu Mihai (Liceul Particular nr.1 „Octav Onicescu – Mihoc”, clasele a
XI-a A si a XI-a B – an şcolar 2002/2003) au obţinut menţiuni pentru creaţii
literare proprii în limba franceză, la Concursul Internaţional de Creaţie
Literară „L’Ile des Poètes – Rencontres”, desfăşurat în Franţa (Ste Geneviève
des Bois);
- eleva Marinescu Cristina-Maria (clasa a X-a C, Liceul de
stat „Octav Onicescu”, sector 4, Bucureşti) a obţinut MENŢIUNE (nota 8,00) la
Olimpiada de Limba şi Literatura Română – faza pe sector (anul şcolar
2004-2005);
- eleva Bercuci Livia (clasa a X-a C, Liceul de stat „Octav
Onicescu”, sector 4, Bucureşti, an şcolar 2004-2005) a obţinut, la Concursul
Naţional de Creaţie Literară organizat de Centrul Cultural „Mihai Eminescu” şi
Primăria sectorului 2, MENŢIUNE;
- în anul şcolar 2008-2009, la Şcoala cu clasele I – VIII
nr.81, Bucureşti, la Concursul Naţional de Limba şi Literatura Română „Ionel
Teodoreanu”, elevii mei au obţinut următoarele rezultate:
Faza pe sector
Clasa a V-a
Floarea Ioana-Cristina = 108,5 p. din 120;
Cheşcheş Ioana = 107 p. din 120;
Hosu Ana = 102 p. din 120
Clasa a VI-a
Durdeu Diana = 111 p. din 120;
Dobrin Ana = 100 p. din 120
Faza pe municipiu
Cheşcheş Ioana = 100,5 p. din 120;
Hosu Ana = 100 p. din 120
Tot în anul şcolar 2008-2009, eleva Cheşcheş Ioana (clasa a
V-a) s-a clasificat pentru etapa naţională a Concursului „+ / - Poezie”,
desfăşurat în municipiul Timişoara.
În anul şcolar
2009 / 2010: elevul Andrei-Alexandru Oprea a obtinut Premiul I pentru poezie.
Laurii elevilor
săi nu se opresc aici: au mai obținut
premii și mențiuni în urma participării la diferite concursuri din țară: ”Cărticica mea de suflet” (în 2011),
”Sfânta Taină a Botezului și familia”
(în 2011).
NICOLETA ENCULESCU
