Viitor de AUR țara asta are prin străduința președintelui Nicușor!

 

O stafie circulă prin oraș. Eugen Tomac va fi prim-ministrul României. Așa vrea Nicușor Dan. Președintele în funcție a acționat ca un selecționer, nu ca un mediator. Desemnarea lui Tomac nu este rezultatul vreunei medieri cu partidele, este rezultatul unei decizii individuale, autocratice și unipersonale a celui care ocupă funcția de președinte al țării. El a selectat un premier după criteriul unic al slugărniciei.

Voința românilor exprimată prin votul de la parlamentare este aruncată la coș. Partidele au devenit  un decor pentru voința personală a selecționerului de la Cotroceni.

Nicușor Dan  s-a întâlnit în vreo două rânduri,  „informal”, cu liderii partidelor „pro-occidentale” doar ca să strângă alibiuri pentru ce avea oricum de gând să facă. Declarase de multe ori că „are în cap câteva variante” de premier. Respectivii lideri politici, veniți la „consultări” lustruiți la patru ace, au fost doar martorii figuranți ai unei șmecherii.

La consultările oficiale, purtate cu toate cele  opt partide în aceeași zi de 18 mai, a participat hodoronc-tronc și Eugen Tomac. În octombrie anul trecut fusese numit consilier onorific al președintelui pentru relația cu românii de pretutindeni. Nu era în fișa postului să participe la astfel de consultări. Dar cine i-a sesizat prezența și cum băga el capul în poză – figură pe care a practicat-o zeci de ani, cu o smerenie (foarte profitabilă pentru el și familia lui) –  a înțeles că  lucrurile erau decise mai demult.

Cu o șiretenie mai toxică decât se poate bănui, Nicușor Dan pregătise din timp o capcană. Cu o săptămână înainte de consultările cu toate partidele, lansase cu de la sine putere o condiție cu mult peste atribuțiile pe care i le dă Constituția: a anunțat partidele că va desemna premier pe cel care se va prezenta la consultări cu „o majoritate clară în Parlament”. Adică partidul cu pretenția de a da premierul să vină nu doar cu numele, ci și cu acordul scris al partidelor cu care va obține majoritatea!

„La toate delegațiile de partide cu care ne vom întâlni, pentru oricare dintre propunerile de guvern, întrebarea mea va fi dacă are sau nu are negociată o majoritate. Eu nu o să fac experimente, să propun premier și să vedem dacă există sau nu majoritate”, declara Nicușor Dan în 12 mai.

Constituția spune exact pe dos: președintele desemnează un candidat de premier care trebuie să negocieze el cu partidele și, în timp de 10 zile, să supună votării în parlament programul și echipa. Potrivit Constituției, testarea existenței unei  majorități o face exclusiv Parlamentul, nicidecum președintele.

Iar dacă se va găsi un partid care să afirme că da, are candidat care va obține majoritate, atunci intervine al doilea filtru: președintele numit îi va întreba „cu cine faceți majoritate?”. Pentru că, a declarat ritos locatarul de la Cotroceni, „nu există vreo șansă ca în viitoarea majoritate să existe forțe anti-occidentale”.

În doi timpi și trei mișcări, președintele numit Nicușor Dan a anihilat pluripartidismul: nu va fi desemnat candidat premier decât cel care, în primul rând, îi va demonstra  lui, nu parlamentului! – că are majoritate, și, în al doilea rând,  că este obligatoriu ca acea majoritate să nu includă cumva anumiți parlamentari aleși prin vot democratic la 1 decembrie 2024. Este vorba despre cei de la AUR, SOS, POT, PACE.

După alegerile care au fost anulate special spre a-i deschide lui calea spre Cotroceni, Nicușor Dan  adâncește și mai mult prăpastia în care împinge țara: aruncă la gunoi și voturile exprimate pentru parlament.

Aranjamentul viclean gândit de Nicușor Dan avea să fie pus în funcțiune cu ocazia consultărilor cu delegația PSD. Social-democrații, câștigători ai alegerilor parlamentare și având cel mai numeros grup parlamentar, i-au propus să-l desemneze pe Sorin Grindeanu.

Într-o declarație făcută ziariștilor vinerea trecută, în Muntenegru, Nicușor Dan descrie întreaga lucrătura prin care a reușit să trimită o dronă sinucigașă fix în burta democrației.

A fost întrebat  de ce nu l-a nominalizat pe Sorin Grindeanu. Nicușor Dan a răspuns: „Pentru că era previzibilă majoritatea! Am pus întrebarea <și care să fie majoritatea din care dumneavoastră să faceți parte sau care să fie majoritatea din care să nu faceți parte>. Și raționamentul până la capăt nu l-a dus nimeni, despre cine să fie în acea majoritate”. Deci nu l-a desemnat pe Grindeanu pentru că bănuia (!) că PSD va face alianță cu AUR – ceea ce, în mintea lui, este o adevărată tragedie națională.

Ziarista a insistat, explicând că PSD i-a propus și un guvern minoritar. „Sprijinit de cine?”, a fost reacția locatarului de la Cotroceni. AUR nu numai că are interzis la guvernare, dar n-are voie nici să voteze pe cine dorește!

„Dar Eugen Tomac de cine este sprijinit?”, a continuat jurnalista. „Eu am speranța că toate forțele pro-occidentale vor sprijini acest guvern, pentru că nu există o altă posibilitate logică pro-occidentală și care să aibă și o majoritate în spate”, a fost răspunsul.

În declarația prin care anunța desemnarea lui Tomac, Nicușor Dan a mai lansat o diversiune: consideră că alegerea sa din mai 2025 a fost rezultatul unui vot negativ „al românilor” împotriva forțelor anti-occidentale etc etc. Iar acum  „s-a ajuns inclusiv în punctul în care pare normal ca forțele politice împotriva cărora românii s-au mobilizat în urmă cu un an să fie invitate să facă parte din actul de guvernare”. Cine a invitat aceste forțe?, l-a întrebat ziarista.

„Când un lider politic vine în fața dumneavoastră și spune <vrem PSD la guvernare>, cred că trebuie să întrebați <cu cine?>. Eu, în consultările și formale, și informale, i-am întrebat asta”.

„Vă referiți la USR, UDMR, PNL, care au spus „să-și asume PSD cu AUR o guvernare”?, a continuat ziarista. „V-am dat răspunsul”, a replicat președintele numit.

„Totuși, Eugen Tomac trebuie să negocieze și cu cei de la AUR?” , a mai insistat gazetărița. „Cu AUR nu, că nu se pune problema”, și-a dat Dan arama pe față.

Manevrele pe care le-a făcut Nicușor Dan cu ocazia acestei desemnări n-au nimc comun cu „direcția pro-europeană”, devenită „pro-occidentală”, spre care președintele numit pretinde că duce țara.

Condiția impusă partidelor, de a face propuneri de premier numai dacă prezintă majoritatea pe care se bazează, excluzând participarea sub orice formă – directă,  sau indirectă prin vot de susținere –  a partidului care este al doilea în parlament după numărul de mandate reprezintă, în termenii Art.95 din Constituție, o faptă gravă. Nicăieri în Europa democratică nu se petrece un astfel de abuz anti-democratic.

Regimul pe care-l instituie Nicușor Dan este opus pro-occidentalismului. Este  regimul unei „democrații administrate”, de sorginte putinistă. O democrație vegheată de un invizibil consiliu al gardienilor, conduși de întâistătătorul șăgalnic de la Cotroceni. Ciuvicii au avut dreptate: rușii au venit, dar sunt în alt loc decât trăncănesc ei.

Pas cu pas, metodele democrației putiniste prind viață. Președintele numit la București n-a găsit niciun român capabil să conducă un guvern. A dat o lovitură mortală pluripartidismului și, în mod simbolic, i-a pus și o bomboană pe colivă: l-a desemnat premier pe ucrainianul  Eugen Tomac. Născut în Ucraina sovietică, căsătorit prin R. Moldova, ajuns acum cu vilă și apartamente la Bruxelles și fără domiciliu declarat în țară. S-a descurcat, bine instruit, nimic de zis.

După congresul despre dezinformare organizat zilele trecute la Cotroceni se mai anunță o lovitură: înființarea unui fel de minister al adevărului, care să păzească poporul de dezinformarea pe care o fac extremiștii, suveraniștii, putiniștii, legionarii…Jucan, Toma și ceilalți corifei ai CNA  dețin adevărul absolut, al celor ce sunt și ce nu sunt. Un alt personaj sinistru, care scoate din debara sondaje pe bandă rulantă, cere 1 miliard de euro ca să stârpească nostalgicii. Cam puțin, va avea mult de lucru.

Prin toate aceste manevre și lucrături viclene menite să-i satisfacă o uriașă sete de putere,  Nicușor Dan nu face decât să potențeze și mai mult ascensiunea AUR. Probabil că, în final, singura soluție va fi să scoată acest partid în afara legii. Dacă se poate, chiar într-o zi de alegeri. La fel cum a procedat surata Maia de peste Prut; altfel, o europeană cât cuprinde…

Țara  a mai trecut prin astfel de perioade. Decenii în șir, Europa Liberă și Vocea Americii erau considerate instrumente de propagandă imperialistă care otrăveau poporul cu minciuni. Acum, suveraniștii sunt instrumente de propagandă putinistă care dezinformează poporul cu fel de fel de lucruri; care sunt invers.

Octavian Știreanu

Aviz celor care-i pregătesc interzicerea candidaturii lui Călin Georgescu! Poate înțeleg și ceilalți ceva...

 

Informațiile preluate de Curtea Constituțională din documentele desecretizate trebuie luate rând pe rând și despletite.Pentru fiecare trebuie cerute probe.

Mecanismul utilizării rețelei TikTok nu este foarte complicat, dar trebuie să ai bună credință și puțină logică pentru a-l înțelege. În loc ca acest mecanism să fie descifrat cu ajutorul celor care sunt profesioniști ai domeniului și să fie explicat calm și pe îndelete, pe înțelesul tuturor, propaganda a deturnat – da, ăsta e cuvântul – întreaga discuție spre ruși.

Rușii în sus și rușii în jos. Acuzarea rușilor de toate relele – și când e cazul și când nu e – a devenit o ieșire de avarie pentru proști și ticăloși. Rușii, dacă aveau un interes să se „interfereze”, bănuiesc că o făceau la alegerile pentru parlament, pentru că acolo și la guvern e bătaia peștelui, nu la președinte.

Candidatul mult hulit a avut un număr record de urmăritori nu în perioada campaniei electorale, ci a doua zi după încheierea alegerilor! În duminica în care trebuia să se desfășoare turul II al alegerilor, respectivul și-a făcut un cont nou pe TikTok. Și a doua zi, seara, după numai în 24 de ore, ce să vezi, acest cont înregistrase deja cifra uluitoare de 4,5 milioane de urmăritori. Tot rușii îi aduseseră și pe aceștia?

Spre cinstea ei, Curtea Constituțională a avut o limită de decență pe care n-a depășit-o: în motivarea hotărârii sale, CCR nu amintește nicăieri de ruși. Cei care așteaptă probe despre interferența rușilor, așteaptă degeaba. Mai întâi, pentru că astfel de probe nu există. Și apoi, pentru că interferența rușilor este amintită la modul general doar în Nota informativă de la SRI, dar nu este invocată absolut deloc în motivarea Curții.

Mecanismul funcționării rețelei TikTok ar trebui explicat pas cu pas, cum ne învăța Întâistătătorul de la Cotroceni. Nu e complicat. Ne putem lămuri de asta dacă inem seamă că până și Ciolacu a ajuns să folosească TikTok-ul pentru a părea cool sau trandy.

În niciun stat de drept informațiile nu sunt probe – asta spune foarte clar Comisia de la Veneția la pct.77 din Raport. Numai la noi, în vremea binomului, denunțurile făcute de cei băgați la zdup erau considerate probe.

Există doar informații despre tot felul de lucruri petrecute în campanie. Pentru aceste informații – nu pentru altele – este nevoie de probe. Aceste informații trebuia contestate în instanțe și, pe cale de consecință, cei acuzați de folosirea lor să fie obligați să le probeze.

De data asta, cel care acuză trebuie să probeze. Sper că, deocamdată, nu mai vorbesc șefii „câmpului tactic”, în care cel acuzat trebuia să-și dovedească nevinovăția.

Călin Georgescu nu a făcut nimic. El doar a ieșit din urne. Disperarea sistemului este că nu se găsesc fapte care să i se pună în cârcă.

Iar despre opiniile sale, Comisia de la Veneția mai are o precizare: „Declaratiile politice din contextul campaniei, indiferent de forma si de mediul de informare sunt, de obicei, judecăți de valoare care intră în sfera libertății de exprimare a candidatului, cu excepția cazului în care acestea depășesc limitele admise – de exemplu: sub forma de discurs instigator la ură împotriva adversarilor politici” (Pct.75). Aviz amatorilor și celor care îi susțin...

(octavian știreanu)

Votul, nu strada...

„Viitorul este al patrioților”, spunea Donald Trump în fața Adunării Generale a ONU. Slugile care ling de ani buni clanța ambasadei SUA ar trebui să ia aminte la noua paradigmă ce vine de la apus și măcar ele să fie ponderate în a-l acuza pe patriotul Călin Georgescu.

În sinteză, morala celor scrise mai sus este ca toți cei care doresc să-și manifeste opinia trebuie să meargă la vot, nu în stradă. Nimeni nu-i împiedică să voteze cum vor.

Votul, nu strada, este singura procedură democratică prin care fiecare își poate exprima liber voința.

Societatea românească a cunoscut două decenii de dezbinare, în care ura a fost ridicată la rangul unei politici de stat. Rezultatul acelei politici duse de Băsescu-Petrov și Walter Iohannis se vede și în aceste zile, în stradă.

Băsescu-Petrov este din nou la butoane. Cei care l-au transformat pe Călin Georgescu din adversar politic în dușman al poporului să se relaxeze: nimeni nu va duce România sub dominația Rusiei și nimeni nu va abate România de la linia euroatlantică.

Nimeni nu va duce România nici măcar „3 mm mai spre est”, cum nădușește de frică un expert în diversiuni, ce-și petrece veacul prin televiziuni.

Dimpotrivă, având la cârmă pe Lasconi și Drulă, Clautilde și Ghinea, Seider și Tolomac, sub înțeleapta coordonare a batrânului matroz Băsescu-Petrov, corabia țării va merge neabătut spre noi orizonturi de prosperitate și progres. Vânt din pupa!

Autor: Octavian Știreanu

Un proiect de program prezidențial. Cine se încumetă să-l preia?

 

În perspectiva alegerilor din 2024, ziarul Cotidianul a elaborat un proiect de Program politic prezidențial. Este un demers în premieră în presa românească. În SUA, în preajma alegerilor prezidențiale, fiecare ziar din mainstrem anunță deschis candidatul pe care îl va susține. Numai că, acolo, opțiunile sunt anunțate după ce candidații sunt cunoscuți. Cotidianul procedează invers – anunță profilul de președinte pe care-l consideră potrivit situației actuale din țară înainte de a se cunoaște numele candidaților.

O PREMIERĂ ÎN PRESĂ. Programul propus de Cotidianul este născut din analiza atentă a realităților din țară, raportate la standardele de democrație cerute de Constituție. Jurnalismul și politica au multe lucruri în comun. Ambele se hrănesc din realitate și au în atenție așteptările cetățenilor, ambele se adresează oamenilor și le influențează opiniile.

Alegațiile nesfârșite despre „presa independentă” sunt o ipocrizie. Presa a fost dintotdeauna dependentă – și anume de valorile pe care le afirmă și le apără. Orientarea editorială, ideile, opiniile oricărei instituții de presă sunt totdeauna dependente de valorile pe care le are în vedere.

PROGRAMUL UNOR VALORI. Proiectul propus de Cotidianul nu se referă la un om, ci la o tablă de valori. Putem bănui că toți acei candidați în al căror program politic se vor regăsi elemente, obiective, idei dintre cele cuprinse în „Platforma Cotidianul” vor avea susținerea acestui ziar. S-ar putea spune „ei, și?”. Când numirile în funcții par că nu mai rezultă din urne, ci vin în plicuri din străinătate, o astfel de susținere ar fi insignifiantă.

Problema nu este pe cine va susține Cotidianul. Proiectul nu are un sens contractual – „faci așa, țin cu tine”. Problema de fond pe care o pune acest document este nevoia de reconstrucție a democrației în funcționarea statului român. Decisivă în acest sens este reabilitarea literei și a spiritului Constituției în acțiunile instituției prezidențiale.

Programul cuprinde niște căi posibile, care pot fi contestate sau nu. Dar ele reprezintă un refuz al resemnării, o invitație la reflecție și un model de atitudine civică necesară în pregătirea unui an electoral ce poate fi decisiv pentru viitorul democratic al țării.

UN PREȘEDINTE AL CONSTITUȚIEI. Programul are în vedere faptul că, în actuala arhitectură de putere a României, președintele este cel care dă orientarea de esență a funcționării statului. „Preşedintele României reprezintă statul român”, se arată în Constituție. Nimic din ceea ce trebuie îndreptat în țara noastră nu poate fi realizat dacă viitorul președinte nu va impune o nouă paradigmă de funcționare a statului. Și nimic nu trebuie în plus față de ce oferă actuala Constituție pentru ca un președinte să poată produce o profundă schimbare în România.

Acest Program arată că resetarea funcționării statului trebuie să înceapă de la resetarea modului de exercitare a funcției de președinte.

 Băsescu-Petrov considera statul pe care-l prezida ca fiind un stat mafiot. Klaus Weekend Iohannis consideră România ca fiind un stat eșuat. O continuare a unui asemenea „stil prezidențial” și o perpetuare a practicilor anti-democratice din acest regimuri ar agrava substanțial tensiunile existente în societate.

Care să fie noua paradigmă a statului român, după aceste două decenii ratate din istoria țării?

NU STAT DE DREPT, CI STAT DE DREPT DEMOCRATIC. Prin Constituție, România s-a declarat stat de drept democratic. Nu doar stat de drept, ci stat de drept democratic. Se cunosc destule cazuri de state autoritare care au fost state de drept, în sensul că s-au constituit în urma unor alegeri.

Statul român trebuie deparazitat de tot ceea nu este democratic. Acesta este noul proiect de țară pe care poate să și-l asume viitorul președinte. Avem nevoie de o democrație curată și neschilodită de oameni și instituții care n-au trecut pe la examenul urnelor. Constituția actuală este suficientă pentru a transforma mult prea tocitul „stat de drept” în stat de drept democratic.

Din acest punct de vedere, Programul propus de Cotidianul este un turnesol care testează capacitatea politicienilor aspiranți la președinție de a-și asuma obiective care schimbă din temelii paradigma de funcționare a statului; care lovesc ca un picamer în zidurile statului paralel; care deschid larg ferestrele democrației, lăsând țara să respire. Și care, pe cale de consecință, s-ar putea să-i frigă la degete. Unii ar putea cere să se consemneze că nici n-au citit textul sau că nici n-au fost la lansare!

INSTRUMENTUL SCHIMBĂRII ESTE CONSTITUȚIA ACTUALĂ. Programul propus de Cotidianul este simplu. Nu cere extravaganțe, nu este condiționat de schimbarea Constituției, nu răstoarnă lumea cu susul în jos. Nu cere viitorului președinte să scadă TVA, să plafoneze facturile și să mărească pensiile. Și nici să promită schimbarea Constituției, pretinzând că textul actual nu-i lasă suficientă libertate de decizie. Dificultatea reală a modificării Constituției a fost pretextul folosit de mulți pentru a menține băltirea în care ne aflăm, ca și paravanul sub care au proliferat abuzurile de putere și practicile nedemocratice.

S-a instalat prejudecata că președintele ba „nu poate face nimic”, ba „este parte a Executivului”. Din acest balans al interpretărilor s-a născut o ambiguitate care a scuzat totul și a justificat nimicul. Nimic mai fals. Președintele poate foarte multe. „Poate face pe cont propriu un lucru esențial: să strângă poporul în jurul său – prin idei, prin empatie, prin sensibilitate, prin viziune, prin dragoste de oameni și de țară! Precum în întreaga istorie, românii vor urma necondiționat o astfel de căpetenie!”, se arată în Programul din Cotidianul.

Constituția actuală permite revenirea României la un stat de drept democratic. Pentru aceasta, ea trebuie înțeleasă și aplicată de președinte în sensurile sale fondatoare, cu devoțiune și bună credință. Este ceea ce demonstrează acest Program.

                                                                                ***

 Se apropie un an electoral care poate fi decisiv pentru îndreptarea multor stări de lucruri din țara noastră. Totul depinde de președinte, garantul respectării Constituției și reprezentantul statului român.

Nu știm cum va fi după alegerile din 2024.

În toate cazurile, însă, instituția prezidențială trebuie să ofere exemplul cel mai înalt de înțelegere și respectare a Constituției.

Siluirea Constituției trebuie să înceteze. Reconstruirea democrației în România ar trebui să înceapă din prima zi a noului mandat prezidențial.

Să nu ne facem iluzii că va fi ușor. Amestecul serviciilor secrete în alcătuirea listelor de candidați nu poate fi stopat în timpul rămas până la alegeri; procesul de votare și stabilirea rezultatelor din urne vor fi și la anul sub control militarizat; propaganda care și-a transformat trompetele în tonomate va deveni tot mai înfloritoare.

Timpul nu mai are răbdare. Alunecarea pe tobogan este tot mai puternică. Nu demult s-a votat o lege prin care Curtea Constituțională a fost dezbrăcată de orice autoritate, iar judecătorii au căpătat libertatea de a emite inclusiv hotărâri neconstituționale.

S-a legalizat intruziunea serviciilor secrete în justiție. Câmpul tactic a fost oficializat. S-au legiferat turnătoria și delațiunea – ca „valori europene”, desigur. Camerele video Big Brother de identificare facială s-au instalat pe străzile Capitalei, ne înregistrează toate mișcările și ne transmit mutrele spre servere bine ascunse prin păduri. În procesele penale, avocaților care nu au certificat ORNISS, adică „neomologați” de SRI, li s-a interzis dreptul de a apăra anumiți inculpați, atent selectați.

Asistăm pasivi la renașterea practicilor de inspirație bolșevică care au dominat justiția anilor ^50.

Tăcerea în fața acestor lovituri date constituționalității statului și libertăților cetățenești este asurzitoare. Dezinteresul de politică și greața de politicieni sunt copleșitoare. Resemnarea din societate este dezarmantă.

Lipsa de speranță este depășită doar de lipsa de încredere că s-ar mai putea schimba ceva.

Și, totuși, ce se poate face acum?!

Programul prezidențial propus de Cotidianul este o poartă deschisă spre un răspuns. Oferă un steag de luptă. Cine se încumetă să-l preia?

 

Autor: Octavian Ştireanu

Sursa: cotidianul.ro

După Dezbinatorul și Instigatorul, căutăm Unificatorul

 

Soluția de guvern prezentată de Ciucă avându-l în coaste pe Cîțu este de-a dreptul paranoidă. Vasilică Cîțu visează că va rămâne la butoane, deși i se pregătește plăcuța suedeză Cuie Mîțu. Cele două partide de la care puteau veni voturile i-au tot spus că nu vor vota un guvern minoritar și, totuși, Cîțu se încăpățânează să le bage degetele în ochi.

Spectacolul caracterelor este pe culmea penibilului. „Urmașii Brătienilor”, perdanți în alegeri, cer acum „ciumei roșii” să-i mențină la putere.

Cîțu a fost de-a dreptul nesimțit atunci când i-a dat generalului Ciucă un mandat suprarestrictiv, trimițându-l prin oraș să obțină susținere pentru guvern minoritar, dar nu cumva să negocieze cu PSD și USR! Directiva pe care căprarul politic Cîțu i-a dat-o generalului cu 4 stele a fost clară: „PNL nu va negocia cu cel mai mare dușman al poporului român. A negocia cu PSD înseamnă a negocia împotriva poporului român”.

Cîțu nu-i suportă nici pe useriști pentru că au votat moțiunea de cenzură. Iar apelativul de „zombi politic” cu care l-a gratulat Drulă îi mai bubuie și acum în urechi. Nici Iohannis nu-i are la suflet pe useriști, considerându-i niște „crizatori”, mai ales după ce deputații USR au propus o comisie parlamentară de verificare a averii ghinionistului profesor cu 6 case obținute din meditații.

Criza alcăturii guvernului, blocarea negocierilor, dialogul surzilor, opintelile pe copitele din spate ale tuturor combatanților sunt, în esență, fațete ale urii generalizate din care se hrănesc Iohannis, Cîțu, Rareș Bogdan și ceilalți din gașca lor. Politica urii li se întoarce în cap precum un bumerang.

Ura promovată de Iohannis în societate e generalizată, ruptura este adâncă, rănile sunt sângerânde. Tensiunile nu sunt doar în politică. Nu doar partidele nu se mai înțeleg între ele, dar nici oameni cu oameni, vecini cu vecini, copii cu părinți, bașca „clujenii” cu „teleormănenii”…Sau, mai recent, vaccinații cu nevaccinații…Dihonia este totală. Într-o asemenea atmosferă, blocajul politic era inevitabil.

Răspunderea pentru starea de lucruri din societate revine mai întâi lui Băsescu-Petrov. El este cel care și-a bazat puterea pe dezbinare, prin crearea unui sinistru sistem juridico-securist pentru a-i servi răfuielilor politice. După aceea, Werner Iohannis a ridicat ura la rangul unei politici de stat și a readus terminologia nazistă în discursul public, în tăcerea vinovată a luptătorilor împotriva antisemitismului. Moștenirea sa politică este una a instigării la huliganism politic și la dictatura străzii, crezul său de președinte fiind că adversarii politici nu trebuie înviși, ci distruși.

Băsescu a fost Dezbinatorul.

Iohannis a fost și este Instigatorul.

Aceste două personaje sinistre ale politicii românești de vârf au furat istoriei contemporane a României două decenii de liniște și de concordie de care, în plin efort de modernizare, țara avea nevoie ca de aer. Din punctul de vedere al traumelor suferite de societatea românească, în ansamblu, perioada 2005-2025 este comparabilă cu perioada 1945-1965 – în relativitatea condițiilor istorice respective, desigur.

Actuala criză politică va trece cumva. Vor mai trece și altele. Va fi aruncat în debaraua istoriei și acest Iohannis. Problema este ce urmează. Va fi mult de reparat în societatea românească.

Cornel Nistorescu a scris deunăzi un editorial despre nevoia de unire a românilor. Acesta poate fi principalul proiect de țară al următorului deceniu – reclădirea unității, refacerea punților rupte din societate, recăpătarea încrederii în celălalt și a tuturor în fiecare, ieșirea din clandestinitate a suveranismului, abolirea prostocrației și cât și mai câte…

Ziarul Cotidianul reprezintă deja o platformă a nevoii de resetare morală a societății și politicii românești, denunțând prostocrația, impostura, lipsa de patriotism, abandonarea demnității naționale și toate celelalte tare adânci care amenință fibra de identitate națională și prestigiul țării în lume.

Lansarea unui volum mult așteptat: „Trecerea la prostocrație”

La Cotidianul a apărut „Trecerea la prostoctrație”, acel volum de antologie publicistică, redactat într-o stare de alarmă a conștiințelor.

În continuitate, proiectul descris de Cornel Nistorescu ar presupune că trebuie lucrat la un alt volum, „Ieșirea din prostocrație”. Eseurile lui Andrei Marga sunt un început. Profesorul clujean scrie frecvent despre liniile de urmat într-o perspectivă iminentă. De văzut, de pildă, tabloul nuanțat pe care-l realizează situației de azi a României și căile care pot duce spre o necesară reconstrucție a țării.

„Trecerea la prostocrație“, livrabil la domiciliul doritorilor

Unirea românilor sună frumos, dar proiectul trebuie descris în liniile sale concrete, practice, efective. „Vina ne-unirii noastre este, dincolo de toate, a tuturor”, scrie Cornel Nistorescu. Atunci tot nouă, tuturor, ne revine și datoria – responsabilitatea, că tot e la modă acest cuvânt! – re-unirii noastre. Să ne reunim, stabilind mai întâi valorile care ne pot reuni. Să ne reunim gândind la profilul unui om care să știe de unde pornește ne-unirea și cum se construiește re-unirea.

În istoria României a existat, din fericire, un rege, Ferdinad, sub sceptrul căruia s-a împlinit Marea Unire. În semn de recunoștință, contemporaneitatea l-a numit Întregitorul.

La peste un secol, România are nevoie de un președinte care să „recupleze românii la energiile pozitive care i-au purtat prin istorie”, cum scrie directorul Cotidianului. România caută un președinte, bărbat de stat, căruia să-i dea renumele de Unificatorul.

 „Re-unirea“ noastră poate începe prin a căuta punctele de sudură, numitorul comun al opiniilor, atitudinile care ne pot reapropia și, mai ales, profilul celui care ar putea să ne motiveze și să ne însufleșțească în acest efort.

Să nu lăsăm ca doar „Pădurea” să facă listele.

Cotidianul are deja primele deschideri. Există „Declarația de la București”, care poate reprezenta o platformă de dezbatere și nucleul unei mișcări de opoziție extraparlamentară. O mișcare nu de stradă, ci de idei și de atitudini, un efort de construcție care să explice în ce ar putea consta proiectul unirii românilor și, de ce nu, tipul de personalitate care ar putea fi acel Președinte Unificatorul.

Ca președinți, am avut Dezbinatorul. Mai avem încă Instigatorul.

Dar trebuie să ne preocupe de pe acum Unificatorul!

Cum să arate ? Unde îl putem găsi?

Vorba titlului unei emisiuni de la Cotidianul TV, tu ce zici?

 

Autor: Octavian Stireanu

Sursa: cotidianul.ro