Informațiile preluate de Curtea Constituțională din documentele desecretizate trebuie luate rând pe rând și despletite.Pentru fiecare trebuie cerute probe.
Mecanismul utilizării rețelei TikTok nu este foarte complicat, dar trebuie să ai bună credință și puțină logică pentru a-l înțelege. În loc ca acest mecanism să fie descifrat cu ajutorul celor care sunt profesioniști ai domeniului și să fie explicat calm și pe îndelete, pe înțelesul tuturor, propaganda a deturnat – da, ăsta e cuvântul – întreaga discuție spre ruși.
Rușii în sus și rușii în jos. Acuzarea rușilor de toate relele – și când e cazul și când nu e – a devenit o ieșire de avarie pentru proști și ticăloși. Rușii, dacă aveau un interes să se „interfereze”, bănuiesc că o făceau la alegerile pentru parlament, pentru că acolo și la guvern e bătaia peștelui, nu la președinte.
Candidatul mult hulit a avut un număr record de urmăritori nu în perioada campaniei electorale, ci a doua zi după încheierea alegerilor! În duminica în care trebuia să se desfășoare turul II al alegerilor, respectivul și-a făcut un cont nou pe TikTok. Și a doua zi, seara, după numai în 24 de ore, ce să vezi, acest cont înregistrase deja cifra uluitoare de 4,5 milioane de urmăritori. Tot rușii îi aduseseră și pe aceștia?
Spre cinstea ei, Curtea Constituțională a avut o limită de decență pe care n-a depășit-o: în motivarea hotărârii sale, CCR nu amintește nicăieri de ruși. Cei care așteaptă probe despre interferența rușilor, așteaptă degeaba. Mai întâi, pentru că astfel de probe nu există. Și apoi, pentru că interferența rușilor este amintită la modul general doar în Nota informativă de la SRI, dar nu este invocată absolut deloc în motivarea Curții.
Mecanismul funcționării rețelei TikTok ar trebui explicat pas cu pas, cum ne învăța Întâistătătorul de la Cotroceni. Nu e complicat. Ne putem lămuri de asta dacă inem seamă că până și Ciolacu a ajuns să folosească TikTok-ul pentru a părea cool sau trandy.
În niciun stat de drept informațiile nu sunt probe – asta spune foarte clar Comisia de la Veneția la pct.77 din Raport. Numai la noi, în vremea binomului, denunțurile făcute de cei băgați la zdup erau considerate probe.
Există doar informații despre tot felul de lucruri petrecute în campanie. Pentru aceste informații – nu pentru altele – este nevoie de probe. Aceste informații trebuia contestate în instanțe și, pe cale de consecință, cei acuzați de folosirea lor să fie obligați să le probeze.
De data asta, cel care acuză trebuie să probeze. Sper că, deocamdată, nu mai vorbesc șefii „câmpului tactic”, în care cel acuzat trebuia să-și dovedească nevinovăția.
Călin Georgescu nu a făcut nimic. El doar a ieșit din urne. Disperarea sistemului este că nu se găsesc fapte care să i se pună în cârcă.
Iar despre opiniile sale, Comisia de la Veneția mai are o precizare: „Declaratiile politice din contextul campaniei, indiferent de forma si de mediul de informare sunt, de obicei, judecăți de valoare care intră în sfera libertății de exprimare a candidatului, cu excepția cazului în care acestea depășesc limitele admise – de exemplu: sub forma de discurs instigator la ură împotriva adversarilor politici” (Pct.75). Aviz amatorilor și celor care îi susțin...
(octavian știreanu)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu