Aniversare poetul Ovidiu VASILE. La mulți ani binecuvântați!

 

Blestemul

Înainte de a parcurge aceste versuri, vă invit să pășiți într-un spațiu greu, dar profund adevărat, acolo unde cuvintele nu mai sunt simple rostiri, ci devin forțe. Ceea ce urmează nu este o poezie care mângâie, ci una care apasă, care scoate la suprafață ceea ce, de multe ori, preferăm să ignorăm.

Am scris aceste rânduri din apropierea unei limite, o limită a răbdării, a durerii, dar mai cu seamă a rostirii care nu mai poate fi întoarsă. Blestemul nu este așa, doar o vorbă aruncată în vânt, el este o manifestare a unei tensiuni adânci, a unei rupturi între om și echilibrul său interior .Dincolo de forța imaginilor, în această poezie se vorbește despre puterea cuvântului și despre prețul pe care îl plătim atunci când îl rostim fără măsură.

Eu, blestemul

temei vă sunt în vanul neputinței

când sunt rostit la limita-ndurării

și mă hrănesc din culmile răbdării

la limita extremă a nevoinței,

căci eu sunt glasul mut al disperării.

cu graiul viu, cu gândul sau cu șoapta

puterea mea dezleagă legământul,

când Voia e, să-și împlineasă fapta

din negura durerilor Cuvântul.

la împăcarea viselor cu soarta

în ceea ce numiți realitate,

nici spațiu și nici timp nu mă cuprinde,

prin taina mea plătiți pentru păcate,

eu vă voi urmări și vă voi prinde,

în trupuri vii sau în eternitate

mesajul meu e simplu și concret :

Ochi pentru ochi și dinte pentru dinte,

exist la voi în inimă și-n minte,

în cultul echilibrului perfect

și nimeni nu mă cumpără sau vinde.

V-am însoțit în omenescul umblet,

ca umbră a Luminii din Cuvânt,

opus al rugăciunii pe Pământ,

rostit prin calmul vorbelor sau urlet

și niciodată nu mă pierd în vânt.

...când își rostesc profanii supărarea

și când orbiți de ură, nu se tem

de forța entităților care le chem,

să le implinesc nebunilor lucrarea,

atuncea sunt și propriul meu blestem.

Ovidiu Vasile

Cluj-Napoca

volumul,,Eu"-2026

Tabăra literară „Sublim” prezentă la Londra

 

Faceți cunoștință cu Ovidiu Vasile, talentatul artist invitat @ expoziția “Amintiri” de Ionela Flood & Guests, open view 18 aprilie 2026, ora 11:00 @Community Hub ,22 Glenthorn Road ,W6-0PP, Londra. Faceți cunoștință cu Ovidiu Vasile (n. 1967, Clujul) este un poet și autor român contemporan a cărui operă cuprinde poezie, satiră, eseuri și proză.

Scrisul său îmbină profunzimea emoțională cu ironia și reflecția, explorând dragostea, dorul, fragilitatea umană și trecerea timpului - transformându-le adesea în imagini puternice, aproape cosmice.

Autor a numeroase volume de la debutul său în 2012, este și o voce activă în scena literară ca editor, organizator cultural și promotor al poeziei contemporane.

"Scrisul este felul meu de a surprinde momentul și de a-i da sens..." căutând mereu echilibrul între emoție și adevăr. ”

#OvidiuVasile #sublim #PoetContemporan #edițietransilvană #societateromancă

                                                       Foto: Ionela Flood

Tupeu intelectual

Un imbecil încurajat să scrie

de nu știu care învățat senil,

ajunse mare as în poezie

și cel mai snob infatuat umil.

În spiritul păunului gonflabil

își proferează versul chinuit,

ca un balaur furios amabil,

cu creier de bolnav închipuit.

Și datorită faimei editurii,

aplaudaci cu ochelari de cal,

recuperați din negura culturii,

transformă bâlciul într-un festival.

Alți imbecili se întrec în reverențe,

sofisticați la vorbă și la port,

răsar și se declină competențe,

girate de ministrul de resort.

Se premiază imbecilitatea,

repetitiv, multiplu și constant

și se afirmă anormalitatea

și nulul, ca deplin și incitant.

Dar...imbecilul, imbecil rămâne

și chiar mai imbecil decât a fost,

iar caracterul nației apune,

redesteptat ca să devină prost.

 

Ovidiu Vasile, Cluj-Napoca

 

Ai fost şi eşti

Din liniştea din jurul tău,

Din lumea cea nebună,

Te-am adunat la pieptul meu,

Ca să devii furtună.

Te-am adunat din absolut,

Din vid şi din decenţă

Şi-am stăruit în rugă mut

Ca să devii prezenţă.

Dacă n-ai fost te-am construit

Ca sfântă mănăstire,

Te-am căutat şi te-am găsit

Chiar dincolo de fire.

Dacă n-ai fost te-am inventat

Din soare şi din plajă,

Apoi cu drag te-am sărutat

Să te trezeşti din vrajă.

Ca soare te-am alcătuit

Din picuri de scânteie

Tu m-ai iertat şi m-ai iubit

Şi-ai devenit femeie.

Soaţă să-mi fi să mă-nsoţeşti

La bune şi la rele,

Iar eu să-ţi mulţumesc că eşti

Cu mine-n toate cele.

Te-aş descompune în culori

Din picături de stele

Şi te-aş compune uneori

În cântece de Iele.

Apoi ca lacrimă curgând

Eu te-am primit ca rouă

Pe frunze-n inimă şi-n gând

Cu buzele-amândouă.

Şi ţi-am cules şi lacrima

Din rugă şi din floare

Apoi mi te-am imaginat

În chip de sărbătoare.

Ovidiu Vasile, Cluj-Napoca

Verde crud

Dacă m-ai săruta uşor atâta cât se cade

Ca un robot neprogramat cu simţurile fade

Te-aş săruta şi eu cu dor, orbit de pasiune

Rugându-mă la Dumnezeu să facă o minune.

Dacă m-ai săruta pe ochi să văd realitatea,

Aş deveni păcat iertat, dar pedepsit cu moartea.

Cu pleoapele n-aş mai putea să mai clipesc vreodată

Şi-n ochii goi mi-ar asfinţi lumina-ntunecată.

Iară de m-ai atinge doar pe fiecare frunză

Aşa ca pana de poet pe fiecare muză,

Din floare m-aş preface-n brad cu frunzele de ace

Că-n mintea mea e noapte-acum, dar ziuă se va face.

Prea tulburat să-mi limpezesc dorinţele confuze,

Căci tot pe mine m-ar durea de te-ai răni la buze

Şi-n veci nemântuiţi vom fi de dorurile noastre,

Chiar de ne-om săruta vreodat’ înverigaţi în astre.

Doar ca un om iubesc, doresc şi cred în nemurire,

Învii şi-ngrop un sentiment de dincolo de fire,

Iar sufletului pustiit de doruri trecătoare

Orice i-aş face e în van căci nu ştie ce-l doare.

Iubeşte-mă aşa cum sunt şi lasă-mă uimit

Căci pentr-un simplu muritor sunt mult prea fericit,

Dar nu mă săruta acum aşteaptă-mă în stele,

În altă viaţă renăscut din dorurile mele.

Ovidiu Vasile - din vol. Damen Tango

Povești de adormit adulți - Ovidiu Vasile

 

Alegeri, prelegeri, discursuri și vomă,

De treizeci de ani așteptări de mai bine,

Într-o lume nebună, rapace, lacomă,

Pierdută-n decor și în fuga de sine.

 

Aceleași himere cu  bani de-mprumut

Și aceiași naivi activiști de partid,

Aceiași milogi și slugoi în debut,

Kamikaze în zbor spre un nou suicid.

 

Același avânt democratic în van,

Ce seamănă vânt să culeagă furtună,

Mulțimi derutate cu mintea-n ecran

Ce speră degeaba o viață mai bună.

 

Aceleași povești de belșug și dreptate

Cu ștreang la bogați și pomeni la săraci,

Gogoși furioase, minciuni gogonate

Din nou repetente la alți maniaci.

 

Nimic nu se schimbă, doar mor generații

Cu visele lor și deșarte speranțe,

Restante la zi cu absurde libații

Și cu timp amanet la celeste instanțe.

 

Dormim îmbuibați cu distincții și premii

Știindu-ne slabi și nedemni de acestea,

Lăsându-ne duși de restriștile vremii,

Tâmpiți așteptăm să ne-adoarmă povestea,

să ne-adoarmă povestea, să ne adoarmă, adoarmă, adoarmă.

Revelion la Predeal 2025

Concluzie de Sublim

Muntele ne-a primit cu zăpadă și cerul cu îngăduință, dar adevărul nu încape în aceste formule cuminți.Adevărul e că Predealul a devenit, pentru câteva zile, mai mult decât geografic, un loc.A devenit o stare de SUBLIM , pentru că voi organizatorii, ați pus la punct programul, mesele, muzica și întâlnirile, dar adevărul este că ați pus laolaltă oameni, iar asta e o artă rară. Ați împletit pași diferiți în același drum și ați făcut ca timpul să nu mai fie o succesiune de ore, ci o trăire comună de sublim.Ne-am bucurat, am râs, am cântat, am dansat și am intrat în noul an cu speranță și fiecare a adus cu el, ce a avut mai bun și a plecat cu ceva ce nici măcar nu știa că îi lipsește.Atunci când oamenii se adună cu sens, se întâmplă mai mult decât se vede.

Cum a fost, de fapt ?Imaginile spun în fiecare cadru o mie de cuvinte.A fost despre dăruire, despre grijă, despre acel efort nevăzut care face ca toate lucrurile să pară sublime. La început se vede organizarea la rece, apoi totul se simte cu inima și devine sublim.

Vă mulțumim pentru că ați creat cadrul în care emoțiile au avut loc să se așeze, să crească și să rămână.Vă mulțumim pentru că ne-ați oferit nu doar un eveniment, ci o amintire care va continua să lumineze dincolo de calendar...și, musai trebuie spus, că dacă toate acestea de mai sus ar trebui să poarte un nume, acesta este, din punctul meu de vedere acela al lui Adrian Goia. Binecuvântate să-i fie efortul și implicarea și să-i întoarcă viața, înmiit, tot ceea ce a reușit să ne dăruiască.

Ovidiu Vasile Cluj-Napoca

04.01.2026

Ediția a III-a a Sublimului

Dragii mei prieteni, scriitori, poeți, colegi, artiști și iubitori de frumos,

Privindu-vă acum, la finalul acestei ediții, simt o emoție profundă și o bucurie sinceră. Sunt tare mândru de voi și de tot ceea ce ați arătat că puteți. De la primele momente ale acestei aventuri culturale și până astăzi, ați dovedit că pasiunea, talentul și perseverența pot transforma o idee într-o tradiție, iar o tradiție într-un reper.

Știindu-vă alături de mine, pot spune cu toată convingerea că ați transformat Sublimul — care, pentru unii, părea la început doar o denumire frumoasă, poate chiar un pic „pompoasă” — într-un renume, într-un simbol al creativității și al excelenței.

Privind în urmă, la Cluj-Napoca, acolo unde am scris primele pagini ale acestei povești, îmi amintesc entuziasmul începutului — acea energie pură care ne-a împins să visăm mai departe. A urmat a doua ediție, în același oraș, care a confirmat că Sublimul nu este o întâmplare, ci o mișcare care crește, se rafinează și capătă profunzime.

Iar acum, aici, la Chișinău, am trăit o nouă dovadă a maturității și a evoluției noastre. Ediția a treia nu doar că a adus un suflu proaspăt, ci a ridicat ștacheta calității și a expresiei artistice. Fiecare creație, fiecare interpretare, fiecare moment prezentat a fost o surpriză — un inedit care ne-a amintit că arta trăiește prin curajul de a fi diferit, prin dorința de a spune ceva nou, autentic și viu.

De la ediție la ediție, am văzut cum evenimentul nostru a crescut: în valoare, în impact, în recunoaștere. Am devenit mai exigenți cu noi înșine, mai atenți la detaliu, mai profunzi în mesaj. Și tocmai acest proces de evoluție face ca Sublimul să fie nu doar un nume, ci o promisiune — o promisiune a frumosului care se reinventează la fiecare întâlnire.

Vă mulțumesc, așadar, tuturor : artiștilor care au dat formă visului, celor ce s-au implicat în organizare și care au făcut posibilă fiecare clipă, publicului care ne-a încurajat prin prezență și emoție, nu în ultimul rând partenerilor care au crezut în noi.

Astăzi, Sublimul nu mai e doar o idee. Este o familie artistică, un spațiu de întâlnire între lumi, între sensibilități, între oameni care cred în puterea artei de a uni și de a transforma.

Să privim înainte, cu aceeași credință și cu aceeași bucurie, știind că fiecare ediție viitoare va adăuga o nouă filă acestei povești.

Fiți mândri de ceea ce ați construit — pentru că eu, unul, sunt nespus de mândru de voi.

Vă mulțumesc...și adâncă reverență tuturor !

 Tabăra literară Sublim la Cluj

 

concluzie de sublim 3

 

Într-un concret născut din evidență, s-au adunat la Chișinău sublimi, cu fruntea sus, modest și cu decență, contemporani celebrii anonimi.

...au venit doar cu sufletele pline, de patimi, de iubire și de dor, cu poezie bună și folclor, modești, fără ca funcții să-și decline, lăsând să-i reprezinte arta lor.

A fost lumină, cânt și încântare, a fost o picătură de sublim, din slova noastră-n veci nemuritoare, iar plata-i nemurirea ce-o primim.

Ovidiu Vasile

Cu respect și adâncă prețuire pentru toți participanții la Tabăra Sublim, Chișinău ediția 2025.

Ediția a III-a a Sublimului

 

Dragii mei prieteni, scriitori, poeți, colegi, artiști și iubitori de frumos,

Privindu-vă acum, la finalul acestei ediții, simt o emoție profundă și o bucurie sinceră. Sunt tare mândru de voi și de tot ceea ce ați arătat că puteți. De la primele momente ale acestei aventuri culturale și până astăzi, ați dovedit că pasiunea, talentul și perseverența pot transforma o idee într-o tradiție, iar o tradiție într-un reper.

Știindu-vă alături de mine, pot spune cu toată convingerea că ați transformat Sublimul — care, pentru unii, părea la început doar o denumire frumoasă, poate chiar un pic „pompoasă” — într-un renume, într-un simbol al creativității și al excelenței.

Privind în urmă, la Cluj-Napoca, acolo unde am scris primele pagini ale acestei povești, îmi amintesc entuziasmul începutului — acea energie pură care ne-a împins să visăm mai departe. A urmat a doua ediție, în același oraș, care a confirmat că Sublimul nu este o întâmplare, ci o mișcare care crește, se rafinează și capătă profunzime.

Iar acum, aici, la Chișinău, am trăit o nouă dovadă a maturității și a evoluției noastre. Ediția a treia nu doar că a adus un suflu proaspăt, ci a ridicat ștacheta calității și a expresiei artistice. Fiecare creație, fiecare interpretare, fiecare moment prezentat a fost o surpriză — un inedit care ne-a amintit că arta trăiește prin curajul de a fi diferit, prin dorința de a spune ceva nou, autentic și viu.

De la ediție la ediție, am văzut cum evenimentul nostru a crescut: în valoare, în impact, în recunoaștere. Am devenit mai exigenți cu noi înșine, mai atenți la detaliu, mai profunzi în mesaj. Și tocmai acest proces de evoluție face ca Sublimul să fie nu doar un nume, ci o promisiune — o promisiune a frumosului care se reinventează la fiecare întâlnire.

Vă mulțumesc, așadar, tuturor : artiștilor care au dat formă visului, celor ce s-au implicat în organizare și care au făcut posibilă fiecare clipă, publicului care ne-a încurajat prin prezență și emoție, nu în ultimul rând partenerilor care au crezut în noi.

Astăzi, Sublimul nu mai e doar o idee. Este o familie artistică, un spațiu de întâlnire între lumi, între sensibilități, între oameni care cred în puterea artei de a uni și de a transforma.

Să privim înainte, cu aceeași credință și cu aceeași bucurie, știind că fiecare ediție viitoare va adăuga o nouă filă acestei povești.

Fiți mândri de ceea ce ați construit — pentru că eu, unul, sunt nespus de mândru de voi.

Vă mulțumesc...și adâncă reverență tuturor !

OVIDIU VASILE

Piaţa de idei şi de iluzii

 

Dintr-o nechibzuită năzuinţă

Am dat câte-un regat pentr-o poveste

S-o mai purtăm o vreme spre fiinţă

Prin astă lume-atâta cât mai este

Pe la răscrucile din drumul crucii

Am răstignit cuvinte-n amintiri

Şi-am devenit ai slovelor martiri

Ce vând iluzii pe piaţa muncii

Am înflorit în cânturi şi poeme

O seamă de idei şi deziluzii

Eterne hirotonisiri şi anateme

Şi ample constatări fără concluzii

Cu sufletele arse de lumină

Ne-am dăruit lăsându-ne jertfiţi

Ascunşi în ochii minţii pe retină

Şi vom rămâne-n veci netălmăciţi

Ovidiu Vasile – Cluj-Napoca

Toate reacţiile

12

"Europa 2025: Salonul de coafură pentru idei tunse scurt la zero"

Oare de ce am impresia că majoritatea liderilor europeni din ziua de azi – împreună cu suita lor fidelă de susținători cu profil LinkedIn impecabil și vocabular compus exclusiv din "sustenabilitate", "inclusivitate" și "reziliență" – par că au fost bătuți în cap de un părinte nr. 2 cu ,,iubirea părintească" din dotare pe când erau nenăscuți ?

Nu o spun în sens vulgar, ci profund metaforic: e vorba de acea stare de confuzie cerebrală persistentă, ca și cum cineva le-a resetat sistemul de operare mintal folosind un băţ de selfie în loc de o gândire critică. Europa, continentul care a dat lumii Voltaire, Kant și Mozart, a ajuns să fie condusă de oameni care par să creadă sincer că realitatea e o sugestie și biologia o opțiune de meniu.

Să luăm, de exemplu, eterna obsesie a liderilor europeni cu tranziția verde. Nu că planeta n-ar avea nevoie de protecție, dar când ești gata să închizi centralele electrice și să te rogi la soare și vânt în timp ce importi cărbune din alte continente, nu ești un vizionar – ești un hipster geopolitic cu diplomă în delir. De fiecare dată când vezi un politician european care promite "neutralitate climatică până în 2040", ai impresia că tocmai s-a întors de la un festival de muzică unde a îmbrățișat un copac și a decis că economia trebuie să funcționeze pe baza vibrațiilor pozitive.

În paralel, Europa se închină la zeița "diversitate", dar o face cu o sfințenie demnă de Evul Mediu. S-a ajuns în punctul în care simplul fapt de a observa o realitate evidentă – cum ar fi că niște valuri migratorii necontrolate pot crea tensiuni sociale – e echivalent cu a arde o Biblie pe scările unei catedrale woke. Dacă ai îndrăzneala să pui întrebări, ești imediat diagnosticat cu "intoleranță cronică" și trimis la reeducare în vreun seminar de "sensibilitate culturală" sponsorizat de Comisia Europeană.

Cât despre ideile economice, ce să mai vorbim? Europa pare să creadă că prosperitatea se imprimă ca pliantele de supermarket. Băncile centrale pompează bani, iar guvernele oferă ajutoare ca niște Moși Crăciuni în iulie, fără să se întrebe de unde vin sau unde se duc. Și când inflația mușcă din salariile oamenilor, liderii răspund cu aceeași expresie goală de sens cu care un influencer vegan îți explică beneficiile postului intermitent.

Dar să nu fim răi. Poate că, într-adevăr, suntem în era iluminării supreme. Poate că acești lideri nu sunt inconștienți, ci pur și simplu... avansați. Atât de avansați încât nu-i mai putem înțelege cu mințile noastre învechite, conservatoare și pline de bun-simț. Poate că, în viitor, vom trăi într-o Europă unde trenurile merg cu aplauze, energia se produce din lacrimi de activiști, iar istoria se rescrie zilnic în funcție de trending pe Twitter sau Facebook.

Până atunci însă, îmi rezerv dreptul, (cât încă se mai poate), de a mă întreba – ironic, amar și cu un zâmbet obosit: oare chiar ăștia sunt cei mai buni dintre noi ? Sau doar cei mai buni în a mima o formă de leadership fără fond, ca niște păpuși de showroom care cred că viața reală se trăiește în PowerPoint ?

Autor: Ovidiu Vasile ;

Cluj-Napoca 2025