PNRR-ul României a fost un act de trădare națională, iar Ghinea și Cîțu trebuie anchetați pentru ceea ce au făcut!

Pe 21 noiembrie 2020, în plină campanie electorală pentru alegerile parlamentare, PNL a prezentat prima variantă a PNRR, în cadrul unui eveniment de partid la care au fost prezenți doar aproximativ 30 de membri ai PNL, premierul în funcție la acea dată, Ludovic Orban, și președintele Iohannis.

A fost un pur exercițiu electoral, PNL prezentând planul ca pe un proiect propriu, fără să spună că este, de fapt, vorba despre un Proiect European bine definit, care stabilește clar în ce se pot investi banii alocați fiecărei țări. PNL promitea 30 de miliarde pentru „modernizarea” României, iar Iohannis a mai plusat până la 80 de miliarde. Nimeni nu a spus, atunci, că, de fapt, cea mai mare parte din PNRR o reprezentau împrumuturile, nu granturile nerambursabile.

Fiind o porcărie electorală, PNRR-ul prezentat pe 21 noiembrie nu a ajuns niciodată la Comisia Europeană, pentru că nu fusese un plan alcătuit după cerințele UE, care, la acel moment, nici măcar nu erau foarte clar formulate.

După alegerile parlamentare din 6 decembrie 2020, Orban nu a mai fost premier, iar guvernul a fost alcătuit de partidele care s-au clasat pe locurile 2, 3 și 5 la alegeri, respectiv PNL, USR și UDMR. De PNRR a ajuns să se ocupe Cristian Ghinea, ministru al Investițiilor și Proiectelor Europene, care era și este membru al USR, partid care a avut doar 17% din mandatele parlamentare din mandatul 2020-2024.

Ghinea și premierul Cîțu și-au asumat, ei doi, PNRR-ul, nemailăsând pe nimeni altcineva să se implice în formularea acestui proiect.

România avea alocate de către CE pentru PNRR 29,2 miliarde de euro, dintre care 14,24 de miliarde erau granturi și aproape 15 miliarde erau împrumuturi. Prima variantă a PNRR depusă de Ghinea conținea proiecte în valoare de 40 de miliarde de euro. Comisia europeană i-a dat cu dosarul în cap și l-a trimis acasă, întrebându-l ce naiba nu a înțeles din alocare maximă posibilă de 29,2 de miliarde.

În mai 2021, Ghinea a trimis la Comisia Europeană a treia variantă a PNRR, care, de data asta, se încadra în bugetul stabilit de CE. Când a anunțat public această performanță, ne-a spus și că onor Comisia Europeană a recomandat României să nu acceseze și componenta de împrumuturi, ci să se mulțumească doar cu granturile nerambursabile. Ghinea s-a lăudat atunci că el a decis să meargă cu pedala la pământ, cerând toți banii pe care-i puteam accesa. El. Un singur om.

PNRR-ul României nu a fost trimis spre aprobare Parlamentului, nici înainte de a fi trimis la Comisia Europeană, nici după ce a fost negociat îndelung cu CE și aprobat de aceasta, în septembrie 2021.

Asta, deși, la final, PNRR-ul conținea angajamente de modificări legislative care nu erau decât de competența Parlamentului.

Căci, orice s-ar crede, în România Parlamentul este cel care legiferează. NU președintele, nu Guvernul, ci Parlamentul.

Așa s-a ajuns ca un singur individ, Cristian Ghinea, să negocieze modificări și reforme legislative pe care, din punct de vedere democratic, nu avea voie să le facă. Mai ales că, în 2021, Cristian Ghinea nu era nici măcar membru al Parlamentului României. El fusese ales, în 2019, pe listele USR-PLUS pentru Parlamentul European și a renunțat la calitatea de membru al PE atunci când a devenit ministru. La alegerile parlamentare din România nici măcar nu candidase în 2020.

Este o îngrozitoare și foarte gravă abatere de la Constituție. Un individ care nu a fost votat de nimeni în 2020 a stabilit, în 2021, cum vor fi schimbate legile în România, fără să aibă acest drept. În plus, nici partidul al cărui membru era și este Cristian Ghinea nu putea decide singur cum să se schimbe legile țării, dat fiind că nu avea decât 17% dintre mandatele parlamentare.

Singurul care a aprobat fanteziile legislative ale lui Ghinea a fost premierul de atunci, Florin Cîțu. Ei doi și-au asumat acest demers, cerându-ne zgomotos să le ridicăm statui pentru că schimbă România.

Cum, însă, am putea să ridicăm statui unor oameni care au acționat ilegal, neconstituțional, imoral și antinațional? Statuete ar trebui să cioplească ei în săpunul pus la dispoziție de închisoarea în care ar trebui deja să se afle.

Nu doar că cei doi au forțat, complet antidemocratic, schimbări legislative majore, deși nu conduceau vreo majoritate parlamentară, dar au produs și pagube majore bugetului țării.

Pentru că mare parte dintre proiectele prevăzute în PNRR nu au putut fi realizate în termenul prevăzut, ele au fost abandonate și s-a renunțat la atragerea sumelor aferente de la Comisia Europeană, fie granturi, fie împrumuturi.

În primul rând, alocarea totală de 29,2 miliarde de euro a fost redusă, în 2022, cu 1 miliard de euro din partea de granturi, ca urmare a recalculării performanțelor economice ale României în 2020 și 2021. Au rămas 28 de miliarde.

Din acestea, am pierdut încă 7 miliarde la renegocierea cu CE din 2025, din cauza proiectelor nerealizabile în termen (ceva autostrăzi, metroul din Cluj și multe altele). Apoi am mai pierdut 500 de milioane din Cererea 3 de plată. Am rămas, până la urmă, cu aproximativ 13,5 de miliarde de euro granturi și cam 7 miliarde de euro împrumuturi.

Deci din 29 de miliarde am pierdut aproape 9. Mai avem de primit cam 7 miliarde din cele 20-21 de miliarde de care putem beneficia în total. Mai sunt 27 de zile până când cade cortina și se încheie această aventură. Cele 7 miliarde pe care ar trebui să le mai primim înseamnă contracte semnate și parțiale sau total executate. Statul român trebuie să dea acești bani, chiar dacă ei nu mai vin de la CE.

Și este posibil să nu mai vină banii, pentru că pare imposibil să îndeplinim „jaloanele” impuse de Ghinea și Cîțu până la 31 august, data limită.

Este, așadar, foarte posibil să pierdem cam 7 miliarde de euro (5 miliarde granturi, restul împrumuturi la dobândă mică). Poate nu vom pierde decât o parte din acești bani. Nu știm încă. Dar deja am pierdut.

Toate investițiile începute în baza finanțărilor din PNRR și care nu vor mai fi finanțate prin PNRR trebuie, totuși, plătite. Pentru asta, Guvernul va trebui să împrumute bani din alte părți, la dobânzi de 7-7,5%. O catastrofă economică pentru o țară și așa înglodată în datorii făcute aiurea, pentru înarmare și alte fantezii belicoase.

Arareori putem indica un vinovat sau doi pentru un asemenea dezastru. De obicei, responsabilitatea se împarte la mult mai mulți oameni. În cazul acesta, însă, lucrurile sunt destul de clare.

Principalul vinovat este Cristian Ghinea, care s-a și fălit o perioadă, până s-a împuțit situația, că este părintele PNRR. Complicele lui este, desigur, fostul premier Florin Cîțu, cel care a girat această aventură financiară comisă în disprețul democrației.

Dincolo de orice altceva, este cel mai clar caz din istoria recentă a României în care un individ care nu a fost nici ales și nici mandatat de nimeni a reușit să bage toată țara într-o criză profundă.

Dacă nici de data asta nu se întâmplă nimic și nu schițează nimeni niciun gest pentru a face dreptate românilor, atunci, cu siguranță, ne merităm soarta.

 

Autor: Patrick Andre de Hillerin

Sursa:  Gandul.ro

Țoii, fritzii și miruții, buzoienii și mulți alții / Dumitriii, drăgoeștii sunt stăpânii ăstei nații

A fost nevoie ca ministrul Apărării să dispară din țară într-un resort all-inclusive din Turcia pentru ca armata română să doboare, în sfârșit, trei drone care s-au avântat prea mult în spațiul aerian românesc. Deși USR încearcă să-i ridice statuie lui Dinel Miruță, adevărul este că singurul lui merit în toată povestea asta a fost că nu era pe-aici, să-i fugărească pe piloții de F-16 cu cameramani și lavaliere, ca să-și mai gonfleze imaginea de mare om de stat. E greu să intervii, ca profesionist, când îi ai pe atârnătorii ăștia prin preajmă, de-abia așteptând să-și însușească meritele oricui.

Atât de mândri sunt membrii USR de reușita Armatei Române, de zici că fie erau ei în carlinga avionului F-16, fie erau sub aripa acestuia și au aprins cu propriul amnar fitilul rachetelor învingătoare. E victoria lor, mai întâi pe persoană fizică, apoi pe partid. Deși, să ne amintim, și când o dronă a intrat într-un bloc din Galați sau când alta era să arunce în aer tot portul Constanța, ministru al apărării era tot Dinel Miruță. Faptul că în trei zile consecutive au fost doborâte trei drone ne spune că acestea putea fi doborâte și până acum, nu lăsate să zburde pe deasupra României.

În ultimul an, de când Ministerul Apărării este condus de oameni de la USR, s-au înregistrat 27 de incidente care au presupus intrarea unor drone rusești sau ucrainene (4 din 27 au fost ucrainene) în spațiul aerian românesc. Doar în 2026, între 1 ianuarie și 27 iulie, am avut 18 astfel de incidente. În doar 3 dronele au fost doborâte. Din totalul de 33 de intrări ale unor drone aeriene în spațiul aerian românesc de la începutul războiului din Ucraina, 27 au fost gestionate de miniștri ai apărării din USR: Moșteanu și Miruță. Dacă tot își arogă meritele pentru cele trei drone doborâte, ar trebui să-și aroge și eșecul în celelalte 24 de cazuri, dintre care unul s-a lăsat cu răniți și pagube materiale.

Dar n-o vor face, pentru că 3 din 27 este un scor extrem de prost. O rată de succes de doar 11% este absolut jalnică, iar a-l trece pe Dinel Măruță în rândul sfinților și al mărilor strategi militari după asemenea performanțe jenante e ca și cum ai spune că Ilie Bolojan a salvat economia românească, nu că a prăbușit-o.

Este fascinant cum acești oameni, puși în mișcare de orgolii exacerbate și de realizări inexistente, încearcă (și în ochii sectanților lor chiar reușesc) să mistifice realitatea. Diana Buzoianu vede conducte pline cu fecale acolo unde nu există, Dinel Miruță decupează un interviu întreg dat unei televiziuni și declară că n-a spus ceea ce spusese, convins că în secta lor, dacă elimini la montaj o declarație înseamnă că nici n-au făcut-o, Fritz mai are puțin și ne spune că lui nu i se aplică prevederile legale legate de conflictul de interese, pentru că la data comiterii faptelor nu era cetățean român. Și tot așa.

Nu sunt cazuri izolate, nu sunt întâmplări. Pare a fi un modus operandi, un comportament specific acestui partid de gargaragii lipsiți total de rușine.

Ăștia nu sunt politicieni, nu sunt oameni de stat, nu sunt demnitari ai statului român. Sunt niște bullies nefericiți, care terorizează pe toată lumea, scuipă, înjură, mint și apoi te amenință cu tribunalul. În fața acestor agresori neosteniți, românii au devenit inerți. În loc să-i pună la punct și să-i trimită la părinții lor, ca să încerce să repete cei 7 ani de-acasă, căci, în mod evident, nu au luat notă de trecere la prima prezentare, românii îi lasă pe ăștia să zburde liberi în spațiul public. Ba chiar sunt unii care îi și susțin.

Nu este nicio diferență între bucureștenii care-i aplaudau pe mineri și le pupau mâinile în semn de mulțumire în 14-15 iunie 1990 și postacii care sar să-i sprijine în online pe toții țoii, fritzii, miruții, buzoienii, drăgoeștii, dumitriii și ceilalți reprezentanți de frunte ai acestei specii de urlători și de dealeri de mizerie umană.

Unii ar spune că nu trebuie să ne îngrijorăm, că nu sunt mulți, nu-s decât 8-9% din numărul celor care au votat sau doar 4-5% din totalul populației țării. N-or fi mulți, dar iată că ei conduc țara, sunt miniștri, vicepremieri, persoane importante, care refuză să plece de la putere și la aproape trei luni de când au fost dați afară fără drept de apel.

Autor: Patrick Andre de Hillerin

Sursa: Gandul.ro

Democrația luată la mișto

Ultima mare aberație în materie de propuneri pentru funcția de prim-ministru a apărut vinerea trecută, când USR le-a prezentat partenerilor din PNL și UDMR variantele lor: fie Diana Buzoianu, fie Radu Dinel Miruță prim-ministru.

Aberația nu stă în numele celor doi, ci în proveniența lor politică: sunt membri ai partidului Uniunea Salvați România, partid care, la alegerile parlamentare din 1 decembrie 2024 a obținut 12,26% din voturile valabil exprimate pentru Senat și 12,4% din voturile valabil exprimate pentru Camera Deputaților.

Cu acest rezultat, USR s-a clasat de-abia pe locul 4 la respectivele alegeri, obținând cu 10 procente mai puțin decât PSD, cu 6 procente mai puțin decât AUR și 2 procente mai puțin decât PNL. Este prea puțin pentru a putea visa să ai măcar o garnitură serioasă de secretari de stat.

Dar USR nu se împiedică de astfel de amănunte. În Guvernul Bolojan acest partid a avut patru miniștri, ocupând ministere strategice: Economia, Externele, Mediul și Armata. Nu doar strategice, ci, unele dintre ele, cocoțate pe bugete importante.

Soarta relațiilor externe ale României a încăput pe mâna acestor personaje care sunt mult mai preocupate să reprezinte în lume interesele Ucrainei și ale Republicii Moldova decât pe cele ale țării ai cărei cetățeni sunt (cei mai mulți dintre ei).

Soarta companiilor de stat românești, inclusiv a celor foarte profitabile, a încăput pe mâna acestor personaje, mult mai preocupate să ofere avantaje competitive și ajutoare de stat companiilor private străine, să nu cumva să ne plece „investitorii” de lângă măcelărie.

Soarta apelor, pădurilor și mediului în general a încăput pe mâna acestora, care cred că o cascadă se formează atunci când le toarnă chelnerul Evian în pahar și care au aplaudat adâncirea canalelor Bîstroe și Chilia, deși s-a făcut cu încălcarea convențiilor internaționale i în dauna Deltei Dunării.

În fine, banii împrumutați în numele întregului popor pentru înarmare au încăput pe mâna acestor oameni conduși de un cetățean german, așa că nu trebuie să ne mirăm că fabuloasa îndatorare a românilor cu 17 miliarde de euro contribuie la scoaterea din foame a industriei nemțești.

USR nu-și dorește, în acest moment, decât să rămână în guvern, să-și păstreze ministerele și, eventual să mai obțină câteva în plus. Iată, delirul a fost împins atât de departe încât și-au imaginat că ar putea furniza chiar un prim-ministru.

Este un tupeu cum rar s-a mai văzut. Cel puțin printre oameni, mai ales printre cei trecuți de adolescență și cu responsabilități serioase în lumea reală. Este genul de tupeu pe care-l au câinii de talie mică și foarte mică, acele animăluțe care-și arogă dimensiuni urieșești și latră la toată lumea, rupând lesa ca să sară la bătaie. Câini mai mari, cai, tauri, lei, elefanți, nimic nu le stă în cale, deși dacă sufli mai serios înspre ei îi dai peste cap fără probleme.

Și nu este doar tupeu, este de-a dreptul sfidare.

Când reprezinți doar 6,36% din cetățenii cu drept de vot ai României, nu ai cum, normal la cap fiind, să pretinzi funcția de prim-ministru. Nu ai cum! Sau ai?

Atunci, dacă se poate, dacă așa ceva pare firesc, permis, ba chiar mai este și aplaudat, de ce se mai organizează alegeri în această țară? Ce rost mai are?

„Fiecare vot contează”, „votul tău contează” și altele asemenea au ajuns niște

În ultimii ani românii și-au făcut datoria cetățenească și s-au dus la vot. Uneori pe caniculă, alteori pe ger, ploaie, stând, în unele cazuri, la cozi de câteva ore. Totul pentru a face democrația să funcționeze, pentru a-și hotărî reprezentanții pentru perioade de 4 sau 5 ani. Nu este un efort prea mare să votezi. Dar asta nu înseamnă că cineva are dreptul să-i ia la mișto pe cetățenii României, că cineva, oricine ar fi el, este îndreptățit să le spună și să le demonstreze românilor că votul lor este egal cu zero.

Nu boții ruși, nu agenții lui Putin, nu forțele răului distrug încrederea oamenilor în democrație și în instituțiile ei, ci tocmai cei care se autointitulează apostoli ai civilizației vestice, filo-europeni, reprezentanții binelui, trimișii interesului superior în amărâta asta de țărișoară.

Asta nu mai este democrație, nu mai este politică, nu mai este nimic altceva decât o batjocură de dimensiuni epocale.

Astfel de inițiative ar trebui să aibă dedicat un capitol special în Codul Penal. Dar când îți permiți să iei la mișto Constituția și, mai ales, instituția supremă a democrației, votul, nu te mai sperie un prăpădit de cod penal.

 

Autor: Patrick Andre de Hillerin

Sursa: Gandul.ro

Drobul de sare s-a prăbușit pe un bloc din Galați

La început, dronele cel mai probabil rusești doar au survolat teritoriul României. Apoi au început să mai și cadă pe aici, pe lângă satele izolate și aproape pustii din Delta Dunării. Apoi s-au apropiat de orașe și de sate mai populate.

Pe 25 aprilie, o dronă cu încărcătură explozibilă a căzut pe anexa unei locuințe din Galați, alta s-a prăbușit lângă o fermă din Văcăreni, județul Tulcea. Oare cât mai urma să treacă până când o dronă să lovească și să și explodeze, eventual într-o zonă foarte populată? Răspunsul l-am primit în această noapte: o lună și patru zile.

Atât timp s-a scurs de la anterioara dronă picată în Galați la cea de azi noapte, care, iată, a și explodat pe acoperișul unui bloc.

Pentru că se potrivește perfect, am să redau în continuare istoria drobului de sare, cea pe care o folosește Ion Creangă în începutul povestirii sale „Prostia omenească”:

„Cică era odată un om însurat, și omul acela trăia la un loc cu soacră-sa. Nevasta lui, care avea copil de țâță, era cam proastă; dar și soacră-sa nu era tocmai hâtră.

Întru una din zile, omul nostru iese de-acasă după trebi, ca fiecare om. Nevasta lui, după ce-și scăldă copilul, îl înfășă și-i dete țâță, îl puse în albie lângă sobă, căci era iarnă; apoi îl legănă și-l dezmerdă, până ce-l adormi. După ce-l adormi, stătu ea puțin pe gânduri ș-apoi începu a se boci cât îi lua gura: «Aulio! copilașul meu, copilașul meu!»

Mama ei, care torcea după horn, cuprinsă de spaimă, zvârli fusul din mână și furca din brâu cât colo și, sărind fără sine, o întrebă cu spaimă:

— Ce ai, draga mamei, ce-ți este?!

— Mamă, mamă! Copilul meu are să moară!

— Când și cum?

— Iată cum. Vezi drobul cel de sare pe horn?

— Îl văd. Și?

— De s-a sui mâța, are să-l trântească drept în capul copilului și să mi-l omoare!

— Vai de mine și de mine, că bine zici, fata mea; se vede că i s-au sfârșit mititelului zilele!

Și, cu ochii pironiți în drobul de sare de pe horn și cu mânile încleștate, de parcă le legase cineva, începură a-l boci amândouă, ca niște smintite, de clocotea casa. Pe când se sluțeau ele, cum vă spun, numai iaca și tatăl copilului intră pe ușă, flămând și năcăjit ca vai de el.

— Ce este? Ce v-au găsit, nebunelor?

Atunci ele, viindu-și puțin în sine, începură a-și șterge lacrămile și a-i povesti cu mare jale despre întâmplarea neîntâmplată. Omul, după ce le ascultă, zise cu mirare:

— Bre! mulți proști am văzut eu în viața mea, dar ca voi n-am mai văzut. Mă… duc în lumea toată! Și de-oiu găsi mai proști decât voi, m-oiu mai întoarce acasă, iar de nu, ba.” – Ion Creangă, Prostia omenească, 1874

Am văzut că este privit drept un act de mare eroism faptul că un copil de 11 ani poate citi 27 de cărți într-un an, recunoscând deschis că n-a înțeles absolut nimic din niciuna dintre ele. Sper, totuși, că a  înțeles tâlcul acestei scurte povești este clar chiar și pentru astfel de mici eroi.

Personajul lui Creangă nu-și ia câmpii pentru că este un misogin abuzator, ci pentru că cele două personaje feminine se comportă realmente prostește. Evident, puteau să mute copilul de lângă horn sau puteau să ia drobul de sare de acolo, ca să nu-l dărâme pisica peste copilaș. Ele, însă, privesc totul ca pe o fatalitate, ca pe un lucru ce nu mai poate în niciun chip să fie evitat.

Exact așa se comportă și decidenții români din zonele de apărare și securitate.

În cazul de față copilul, respectiv ditamai Galațiul, nu putea fi mutat.

Dar se puteau face nenumărate lucruri pentru ca drobul de sare să nu ajungă în scăfârlia blocului din Galați.

Bun, nu putem să tragem cu rachetele Patriot (în valoare de 2-3 milioane de euro bucata) după drone de 50.000 de euro. Nu-i vorba doar de costuri, ci și de ineficiență. Nu putem să tragem cu rachetele de pe F-16 în aceleași drone ieftine și mici. Este destul de ineficient, de asemeni, și potențial periculos pentru populație. Dar există sisteme care pot anihila aceste drone, sisteme pe care armata noastră le are în dotare, doar că nu le-a și desfășurat acolo unde trebuie. Stau prin poligoane, ruginesc prin magazii sau sunt scoase doar la expoziții. Aceste sisteme puteau doborî drona rusească mult înainte ca aceasta să ajungă deasupra Galațiului.

Dar…

România deține 36 de sisteme antiaeriene Gepard. Mai vechi, ele, dar foarte potrivite pentru astfel de ținte.

Ei, bine, în noiembrie 2025, când un vas încărcat cu GPL a luat foc, în urma unui atac cu drone, în portul ucrainean Ismail, la 500 de metri de localitatea românească Plauru, a început evacuarea oamenilor din mai multe localități aflate pe imensă suprafață deltaică dintre brațele Sulina și Chilia ale Dunării.

Printre primii care se înghesuiau la bacul din Tudor Vladimirescu, pentru a traversa Dunărea înspre Tulcea, se afla și un Gepard al armatei române. O imagine a prostiei pure: pe lângă femei, bătrâni și copii, unul dintre singurele echipamente militare capabile să doboare facil dronele rusești la mică altitudine fugea de pe linia frontului.

Eu nu știu dacă decidenții români sunt proști sau sunt doar ticăloși.

Cert este că sunt complet ineficienți.

De când a început războiul din Ucraina și de când rușii au început să folosească pe scară mare dronele Geran/Shahed în atacurile lor, România putea să-și blindeze granițele cu sisteme antiaeriene eficiente împotriva acestui tip de armă. N-a făcut-o. Dar stați liniștiți, tocmai în zilele astea, când o dronă în sfârșit a explodat pe un bloc din Galați se semnează cheltuirea a 17 miliarde de euro din care nu vom fi cumpărat nici acum lucrurile de care avem nevoie pentru a ne apăra de drone.

De data asta n-a murit nimeni. Copilul lăsat sub horn a supraviețuit.

Dar câtă vreme o va mai face, dacă noi continuăm să-l lovim cu drobul de sare în cap, în speranța că-l vom lăsa fără suflare?

 

Autor: Patrick Andre de Hillerin

Sursa: Gandul.ro

Dacă nu înțelegeți, rugați pe cineva să vă deseneze...

Jurnalistul Patrick Andre Hillerin a tranșat gafa de PR pe care președintele Nicușor Dan refuză sau nu o poate înțelege. Hillerin arată cum, în urma unei noi solicitări, purtătorul de cuvânt al Armatei Elvețiene a confirmat că escortarea președintelui a fost o banală misiune de rutină, nu un gest oficial de recunoștință din partea Armatei Elvețiene, așa cum analistul a demonstrat inițial.

Hillerin a explicat punctual că, noua informare primită din partea reprezentanților Armatei Elvețiene confirmă, de fapt, argumentele sale: Elveția a ridicat avioanele de la sol într-o misiune banală „live – mission”, nu în semn de recunoștință pentru Nicușor Dan.

„Stimate domnule Președinte Nicușor Dan, Excelența voastră,

După cum vedeți, nu a existat nicio „decizia de escortare a aeronavei românești” ca „semn de recunoștință pentru sprijinul acordat de statul român în transportul internațional al victimelor incendiului din Crans-Montana”.

Repet, să se audă din Tulcea până la Barcelona: afirmația dumneavoastră „aeronava noastră a fost escortată de două avioane F-18, un gest de apreciere pentru sprijinul acordat în transportul internațional al victimelor incendiului din Crans-Montana”, făcută în prima postare și întărită în cea de a doua, este o dezinformare în scop de PR politic și nu corespunde realității din aer.

Elvețienii au spus-o foarte clar, deja, de două ori: „Forțele Aeriene Elvețiene au escortat aeronava președintelui român pentru o scurtă perioadă în spațiul aerian elvețian, în cadrul unei „live mission” cu două avioane de vânătoare F/A-18″. Atât”, menționează Patrick Andre de Hillerin.

„Cineva a încercat să vă gonfleze folosind informații false. Dacă doriți mai clar, rugați pe cineva să vă deseneze.

Domnule Președinte, Excelență,

V-ați grăbit.

Dintr-o eroare, umană, cineva a încercat să vă gonfleze folosind informații false, informații care mai au și legătură cu un eveniment tragic. Încercarea, din păcate pentru „credibilitatea dumnevoastră”, a eșuat.

În acest proces, ați atacat, sub semnătura dumneavoastră un ziarist independent. Opțiunea dumneavoastră.

Dacă nu vă simpatizez și nu vă ridic osanale, nici dumneavoastră și nici domnului prim-ministru, asta nu înseamnă că nu îmi fac bine și onest meseria. Iată, am dublă confirmare din Elveția, o țară neutră.” mai notează jurnalistul.

„Domnule Președinte, Excelență,

Regret să vă văd prizonier al unui grup de oameni care vă țin departe de onestitate și de bun simț. Meritați mai mult.

Alegeți-vă mai bine sfătuitorii și războaiele, pentru că, începând de azi dimineață, de la ora 1:00, s-a ridicat o întreagă armată să lupte, în cele din urmă, cu un singur om.

Și armata aceea a pierdut lamentabil. Acest lucru ar trebui să vă dea de gândit asupra calității celor ce vă înconjoară”, este sfatul jurnalistului Patrick Andre de Hillerin.

„Domnule Președinte, Excelență,

Îmi pare rău că ați cheltuit atâta timp și energie cu această poveste. Dar dumneavoastră ați început, asumându-vă lucruri inexistente.

Domnule Președinte, Excelență,

Aveți lucruri importante de făcut. Pentru mulți ați însemnat o speranță. poate ultima, după atâtea dezamăgiri.

Lăsați cascadoriile de PR și ocupați-vă, dacă puteți, de ceea ce ați fost ales să faceți.

Vă mulțumesc”, încheie Hillerin.

Felicitări USR!

Acest partid mic, dar inimos, chiar face ceva pentru a pune capăt crizei demografice cu care se confruntă țara noastră. Datorită USR, România are sau va avea în foarte scurt timp un cetățean în plus!

Dominic Fritz este un exemplu de succes și de integrare.

Plecat din țara lui natală din cauza sărăciei și a condițiilor grele de viață, Dominic s-a stabilit în România, și-a întemeiat o familie aici, și-a găsit rapid un loc de muncă bine plătit și a devenit atât de iubit în țara lui de adopție, încât astăzi conduce o afacere prosperă, care în 2024 a încasat subvenții guvernamentale de 65 de milioane de lei, iar în primele 9 luni ale lui 2025 a încasat, tot de la stat, alte 24,8 milioane de lei.

Felicitări, Dominic. Ești tare, frățioare!

PS: Bine că s-a găsit incompatibilitate la Oana Gheorghiu, care, totuși, are 30 de zile la dispoziție de la preluare funcției pentru a alege între Guvern și Asociație, dar nu a fost nicio problemă că un cetățean german a participat, din partea României, la discuțiile și negocierile cu companiile germane din industria de apărare.

Autor: Patrick Andre de Hillerin

(Imagine generată cu Gemini)

PAH retractează articolul din revista Caţavencii: domnii Sârbu, Șucu și Anastasiu nu sunt ofițeri acoperiți ai SIE și nici agenți de influență ai acestui serviciu

Revista Cațavencii a scos de pe site articolul „Nară, nară vrem ostași”, în care trei oameni de afaceri din România, Dragoș Anastasiu, Adrian Sârbu și Dan Șucu, erau acuzați că ar face parte dintr-o rețea care se ocupă cu tranzitul de droguri prin România.

„Decizia noastră, în acest moment, este să dăm curs notificărilor. Așadar vom retrage de pe site articolele cu pricina. Pe toate patru. Datoria mea, în principal, este să-mi protejez familia, prietenii, redacția. Nu ne permitem să eșuăm în aceste demersuri, nici unul dintre noi. De protecția țării se ocupă, deja, alții, cu neasemuit succes.

Așadar, nu doar că retragem de pe site textele cu pricina, dar eu, personal, retractez: domnii Sârbu, Șucu și Anastasiu nu sunt ofițeri acoperiți ai SIE și nici agenți de influență ai acestui serviciu. De asemeni, domniile-lor nu se ocupă cu traficul de droguri și nu au nici o legătură cu această activitate ilegală. Acestea sunt afirmații pe care eu nu le pot dovedi, dar mă bazez pe declarațiile persoanelor în cauză”, a scris Patrick Andre de Hillerin pe siteul Cațavencii.

Reamintim că și NapocaNews a primit o notificare de a scoate de pe site preluarea parţială a articolului din Cațavencii, fapt ce redacţia a făcut-o la două zile de la preluarea pusă de la început sub semnul întrebării.

NapocaNews

Oamenii nu sunt paltoane

Oricât de ciudat ar părea pentru unii, oamenii chiar nu sunt paltoane, nu sunt rochii deasupra genunchilor, nu sunt costume impecabile agățate pe un umeraș robotic.

Oamenii sunt oameni și merită mai multă considerație. Nu că hainele n-ar avea sufletul lor și că nu merită tratate egal, dar, totuși, cu toată deferența, oamenii nu sunt paltoane, iar paltoanele nu sunt oameni.

Mandatul președintelui nostru, Excelența Sa domnul Klaus Werner Iohannis, s-a făcut remarcat, încă de la început, prin modul imperial în care Măria Sa și-a azvârlit, nervos, paltonul regal pe mașină, pentru că aghiotantul de la SPP nu a fost îndeajuns de ager încât să i-l ia de pe umeri la timp. Iar asta se întâmpla pe un aeroport din Franța, țara în care astfel de fițe s-au sfârșit, în cele din urmă, la ghilotină. Ghinion.

După #Colectiv, Klaus Iohannis a părut, o vreme, uman. A anulat recepția de 1 Decembrie de la Cotroceni, a impus, cumva, o decență îndoliată. Până când s-a dus să bată pas de gâscă, pe covor roșu și cu fanfară, la instalarea unui ministru din, în sfârșit, „guvernul lui“. Nu e o problemă majoră. Omului îi plac ceremoniile, fireturile, fanfarele, bățoșeniile. Nu-i plac oamenii, însă. Îi plac mai mult imobilele. “Noi nu avem copii, deci alţii au investit în copii, în educaţia copiilor, noi am investit în imobile“.

Asta spunea președintele nostru în 2014, în campania electorală. Multora li s-a părut irelevant. Aia e, ne-am zis. Ăsta e meșterul Manole, neînduplecat, ferm, dar dur, capabil să ne zidească pe toți numai să vadă construcția gata. Din păcate pentru noi, mănăstirile simbolice nu se construiesc în vacanțe prelungite, în absențe îndelungate și în total dispreț față de oameni.

Cumva, după 30 de ani, nu mă prea mai interesează cum îl cheamă și cine este președintele țării. Aș vrea, totuși, ca el, oricine ar fi și oricum l-ar chema, să dea semne de umanitate. Să pară, măcar, viu. Fie și din rațiuni electorale. Când, de Ziua Marinei, la Constanța, actualul președinte a manifestat o superioară nepăsare în posterior față de leșinul unui soldat, la doi metri de el, lucrurile au devenit destul de clare.

Omul e incapabil de empatie. Măreția funcției îl copleșește. Îl transformă într-un mecanism lipsit de sentimente. Leșinul ăla i-a furat câte ceva din discursul sacadat, rostit într-o limbă de lemn demnă de o cauză mai bună. Trebuia să fie momentul lui de glorie, anterior băii forțate de mulțime. Și un soldat american i-a suflat caimacul. Dacă ar fi putut, sunt sigur, ar fi luat soldatul și ar fi dat cu el de capota mașinii, în dușmănie.

Dar oamenii nu sunt paltoane, Măria Ta. Pur și simplu nu sunt…

Autor: Patrick Andre de Hillerin

Sursa: Libertatea.ro