Democrația luată la mișto

Ultima mare aberație în materie de propuneri pentru funcția de prim-ministru a apărut vinerea trecută, când USR le-a prezentat partenerilor din PNL și UDMR variantele lor: fie Diana Buzoianu, fie Radu Dinel Miruță prim-ministru.

Aberația nu stă în numele celor doi, ci în proveniența lor politică: sunt membri ai partidului Uniunea Salvați România, partid care, la alegerile parlamentare din 1 decembrie 2024 a obținut 12,26% din voturile valabil exprimate pentru Senat și 12,4% din voturile valabil exprimate pentru Camera Deputaților.

Cu acest rezultat, USR s-a clasat de-abia pe locul 4 la respectivele alegeri, obținând cu 10 procente mai puțin decât PSD, cu 6 procente mai puțin decât AUR și 2 procente mai puțin decât PNL. Este prea puțin pentru a putea visa să ai măcar o garnitură serioasă de secretari de stat.

Dar USR nu se împiedică de astfel de amănunte. În Guvernul Bolojan acest partid a avut patru miniștri, ocupând ministere strategice: Economia, Externele, Mediul și Armata. Nu doar strategice, ci, unele dintre ele, cocoțate pe bugete importante.

Soarta relațiilor externe ale României a încăput pe mâna acestor personaje care sunt mult mai preocupate să reprezinte în lume interesele Ucrainei și ale Republicii Moldova decât pe cele ale țării ai cărei cetățeni sunt (cei mai mulți dintre ei).

Soarta companiilor de stat românești, inclusiv a celor foarte profitabile, a încăput pe mâna acestor personaje, mult mai preocupate să ofere avantaje competitive și ajutoare de stat companiilor private străine, să nu cumva să ne plece „investitorii” de lângă măcelărie.

Soarta apelor, pădurilor și mediului în general a încăput pe mâna acestora, care cred că o cascadă se formează atunci când le toarnă chelnerul Evian în pahar și care au aplaudat adâncirea canalelor Bîstroe și Chilia, deși s-a făcut cu încălcarea convențiilor internaționale i în dauna Deltei Dunării.

În fine, banii împrumutați în numele întregului popor pentru înarmare au încăput pe mâna acestor oameni conduși de un cetățean german, așa că nu trebuie să ne mirăm că fabuloasa îndatorare a românilor cu 17 miliarde de euro contribuie la scoaterea din foame a industriei nemțești.

USR nu-și dorește, în acest moment, decât să rămână în guvern, să-și păstreze ministerele și, eventual să mai obțină câteva în plus. Iată, delirul a fost împins atât de departe încât și-au imaginat că ar putea furniza chiar un prim-ministru.

Este un tupeu cum rar s-a mai văzut. Cel puțin printre oameni, mai ales printre cei trecuți de adolescență și cu responsabilități serioase în lumea reală. Este genul de tupeu pe care-l au câinii de talie mică și foarte mică, acele animăluțe care-și arogă dimensiuni urieșești și latră la toată lumea, rupând lesa ca să sară la bătaie. Câini mai mari, cai, tauri, lei, elefanți, nimic nu le stă în cale, deși dacă sufli mai serios înspre ei îi dai peste cap fără probleme.

Și nu este doar tupeu, este de-a dreptul sfidare.

Când reprezinți doar 6,36% din cetățenii cu drept de vot ai României, nu ai cum, normal la cap fiind, să pretinzi funcția de prim-ministru. Nu ai cum! Sau ai?

Atunci, dacă se poate, dacă așa ceva pare firesc, permis, ba chiar mai este și aplaudat, de ce se mai organizează alegeri în această țară? Ce rost mai are?

„Fiecare vot contează”, „votul tău contează” și altele asemenea au ajuns niște

În ultimii ani românii și-au făcut datoria cetățenească și s-au dus la vot. Uneori pe caniculă, alteori pe ger, ploaie, stând, în unele cazuri, la cozi de câteva ore. Totul pentru a face democrația să funcționeze, pentru a-și hotărî reprezentanții pentru perioade de 4 sau 5 ani. Nu este un efort prea mare să votezi. Dar asta nu înseamnă că cineva are dreptul să-i ia la mișto pe cetățenii României, că cineva, oricine ar fi el, este îndreptățit să le spună și să le demonstreze românilor că votul lor este egal cu zero.

Nu boții ruși, nu agenții lui Putin, nu forțele răului distrug încrederea oamenilor în democrație și în instituțiile ei, ci tocmai cei care se autointitulează apostoli ai civilizației vestice, filo-europeni, reprezentanții binelui, trimișii interesului superior în amărâta asta de țărișoară.

Asta nu mai este democrație, nu mai este politică, nu mai este nimic altceva decât o batjocură de dimensiuni epocale.

Astfel de inițiative ar trebui să aibă dedicat un capitol special în Codul Penal. Dar când îți permiți să iei la mișto Constituția și, mai ales, instituția supremă a democrației, votul, nu te mai sperie un prăpădit de cod penal.

 

Autor: Patrick Andre de Hillerin

Sursa: Gandul.ro