A murit scriitoarea Petronela Apopei. Avea doar 51 ani!

 

Ieri, 21 noiembrie ne-a parvenit o veste tristă! S-a stins din viață scriitoarea Petronela Apopei, după o scurtă suferință, fiind internată în spital cu o boală pe care a dus-o pe picioare. Dumnezeu s-o ierte și odihnească în pace!

                                                             *****

Născută pe 26 iunie 1974, în localitatea Buhalnița, jud. Neamț, domiciliată în mun. Gheorgheni, jud. Harghita.

Studii:  Facultatea de Litere (Limba și literatura română – Limba și literatura engleză) din cadrul Univ. „Transilvania”  din Brașov, absolventă a Liceului de Aviație, „Henry Coandă”, din Bacău.

Profesia: Profesor de Limba și Literatura Română – Limba și Literatura Engleză

Jurnalist și realizator – prezentator al emisiunii „Cu oameni despre oameni” la televiziunea Gyergyo Tv din Gheorgheni (în perioada 2004-2008).  

Organizator și prezentator a diferite evenimente culturale, textier, critic muzical.

Volume de poezii:

·         Iubită în albastru, ed. Ecreator, Baia Mare, iunie, 2018 (Colecția Debut)

·         Confesiunile iubitei în albastru, ed. Ecreator, Baia Mare, 2019 (Colecția Poesis)

·         Fiorii iubitei în albastru, ed. Ecreator, Baia Mare, 2021 (Colecția Poesis).

·         Poemele P(i)etrei, ed. Rafet, Râmnicu Sărat, 2023

·         Cântec dintr-o oază albastră (coautor, Daniel Luca), ed. Rafet, Râmnicu-Sărat, 2023 (Editat prin obținerea Premiului „Dumitru Pricop”, la Festivalul Internațional de Creație Literară „Titel Constantinescu” – Ediția a XVI-a, 2023)

Volume de critică literară:

       Călător în Țara Cuvântului, ed. eCreator, Baia Mare, 2021 (Colecția Critică)

       În căutarea infinitului eCreator, ed. eCreator, Baia Mare, 2023 (Colecția Critică)

       Contemporani cu veșnicia, ed. Rafet, Râmnicu Sărat, 2024

       Din sufletul cărților, ed. Casa Cărților, Baia Mare, 2024.

Am semnat cronici literare, editoriale, dar și prefața / postfața multor volume de poezii, proză, eseuri, cărți de critică literară.

Redactor în colectivul redacțional al revistei „Plumb”.

Colaborări cu revistele: „Plumb”, „Convorbiri literare”, „Ateneu”,  „Urmuz”, „Detectiv literar”, „Revista Nouă”, „Spații culturale”, „Dunărea de Jos”, „Cafeneaua literară”, „Expres cultural”, „Litera Nordului”, „Banchetul”, „Boema”, „Helis”, „Teleormanul cultural”, „Vâlcea literară”, „Thymes”, „Contrast cultural”, „Ecoul Hangului”, „Amprentele sufletului”, „Oltart”, „Sintagme literare”, „Freamăt”, „Glasul iubirii”, „Extemporal liric”, „Clepsidra”, „Literatură și artă” (din Chișinău).

Debut literar în revista „Țara Hangului”, jud. Neamț, în anul 1994.

Premii pentru activitatea literară depusă:

·         Premiul special pentru Poezie „Nicolae Vălăreanu Sîrbu”, primit din partea revistei „Teleormanul cultural”, Roșiori de Vede, Teleorman, 2021;

·         „Premiul pentru promovarea valorilor culturale”, oferit de revista „Teleormanul cultural”, Roșiori de Vede, 2022;

·         Mențiunea I la Concursul de Poezie „Romeo și Julieta la Mizil”, 2022;

·         Premiul pentru Critică literară pentru anul 2022, oferit de revista „Literatura și Arta”, din Chișinău, Republica Moldova;

·         Premiul „Dumitru Pricop” obținut la Festivalul Internațional de Creație Literară „Titel Constantinescu” – Ediția a XVI-a, Râmnicu-Sărat, 2023 – pentru vol. „Cântec dintr-o oază albastră” (coautor, Daniel Luca);

·         Premiul pentru Critică literară pentru anul 2023, oferit de revista „Literatura și Arta”, din Chișinău, Republica Moldova;

·         Premiul „Gheorghe Chivu” obținut la Ediția Jubileu a Festivalului de Poezie de la Sighetu Marmației, 2023 – pentru volumul „Cântec dintr-o oază albastră” (coautor, Daniel Luca).

·         Premiul Special pentru Critică literară oferit în cadrul Festivalului Internațional de Creație „Vrancea Literară”, Focșani, sept. 2024 – pentru volumul „Contemporani cu veșnicia”:

·         Premiul special pentru Critică literară „Cristian Livescu” oferit de Filiala Bacău a Uniunii Scriitorilor din România, în cadrul Festivalului „Toamna bacoviană”, noiembrie 2024 – pentru volumul „Contemporani cu veșnicia”.

Apariții în peste 3o de antologii.

Referințe critice despre activitatea și opera literară au scris și publicat, atât în volume cât și în periodice literar-culturale, sau în emisiuni culturale, următorii oameni de cultură: Cristina Ștefan, Florin Dochia, Gelu Dragoș, Dumitru Brăneanu, Viorel Dinescu, Emilian Marcu, Daniel Luca, Nicolae Dina, Daniel Mariș, Gabriel Cristian Moraru, Theodor-George Calcan, Daniel Marian, Gabriel Gherbăluță, Dumitru Sîrghie.

Referințe critice:

„Petronela Apopei ne demonstrează cu lirism în volumul Fiorii iubitei în albastru cum se scrie despre iubire, cu iubire, într-o culoare albastră – recte, senină. Sub egida lui Eros, uneori elegiace, alteori cu deschideri primăvăratice, versurile sunt în stiluri diferite: cele cu rimă demonstrează structuri impecabil ritmate, cele în vers alb ne poartă în profunzimi sentimentale performant sugerate. Principiul feminin al iubirii – căci despre el vorbim – în manifestările sale – aici erotice – face parte din categoriile romantice majore – spunea Mircea Eliade în Eseul Insula lui Euthanasius. La doamna Apopei, filolog de formație, întâlnim un romantism scuturat de clișee, inovator, ieșit din banal, ca o trăire superioară: perla din mine cântă poeme albastre.” – Cristina Ștefan – revista PLUMB, ian. 2024

„Erotism, lumină, culoare, muzicalitate, dar mai ales suflet albastru oferă Petronela Apopei în acest volum (în care a cuprins și versuri din binecunoscutele-i poeme: confesiuni și fiori) uzitând multe simboluri (mâna dreaptă, mâna stângă, marea, fluturi etc.) și simboluri cromatice (albastru, galben, roșu), metafore inedite, creând o adevărată oază de originalitate și frumos de suflet, parcă venind să confirme spusele lui Franz Kafka: A fi poet înseamnă a fi puternic în metafore. (…) Câmpul și sfera metaforei fac pe cineva poet.

În peisajul postmodernist arid, steril și plicticos al poeziei care se vrea cu orice preț lirică (după vorba poetului: cuvinte goale ce din coadă au să sune) poezia Petronelei Apopei este o oază de bucurie sufletească, de curgere lirică, de muzicalitate, de înălțare îngerească și albastru divin, ce au darul să înlumine iadul din inimile noastre, atât de încercate de nepotrivirile pe care le trăim.” – Dumitru Brăneanu – Suflet de albastru divin, prefață a volumului de poezie Poemele P(i)etrei

„Se știe de mult că poeta Petronela Apopei beneficiază de o facilitate moștenită, probabil, genetic, dar și ca rezultat al unei educații solide: are ritmul muzical înlăuntrul minții ei, rimează lesne și atent, fără efort, ceea ce îi oferă un acces privilegiat către inima cetitorului, către butoanele secrete care pornesc în oricine emoții și le îmbogățesc generos cu sunete, culori și sensuri. Talentul poetic este aici un adaos sine qua non, precum și cultura lirică, menite să ne conducă pe noi la înalta profunzime a nivelelor secundare de semnificație, strecurate cu abilitate în spatele cuvintelor. Altfel, ar răspunde fără greutate întrebării barthesiene ce text sunt eu?, fiind ea însăși text al unui discurs iremediabil îndrăgostit, în care chiar forma literară poate trezi sentimentele închise în orice obiect. Așa că, dacă pornim de la ideea veche a poetului ca text, nu greșim cu nimic, cuvintele puse în pagină mai departe de către autoare fiind argumente de necombătut.” – Florin Dochia – Erotică și retorică, prefață a volumului de poezie Fiorii iubitei în albastru

„Starea de solaritate, de înmugurire și de rodire îmbracă, ritualic, aproape fiecare poem al său făcând în așa fel ca poezia ei să fie un altceva față de ce scriu poetele zilelor noastre. Lipsită de inhibiții, poezia ei se rostește cu un deget pe buze/ coborând în infern. (…) Cărțile Petronelei Apopei trebuiesc citite cu maximă atenție și în viitor pentru că te îndeamnă la subtile cunoașteri ale lumii gândurilor și trăirilor sale.” – Emilian Marcu – revista Convorbiri literare, ianuarie 2022

„În loc de concluzii… poemele din volumul Poemele P(i)etrei alcătuiesc un tot liric aflat sub semnul magic al Erosului, al Luminii. Poezia este o contorsionare de spirit/ o îmbinare de căi ale binelui,/ o sferă de apă și foc/ este expresia sufletului meu (Poezia)” – Gabriel Gherbăluță – Blues in blue sau Poezia, izvor de purificare – postfață a volumului Poemele P(i)etrei

„Cronicile Petronelei Apopei o conduc spre ceea ce Roland Barthes numea un discours amoureux, asta înseamnă că nu se lasă deloc atrasă de vreo derivă a inactualului, a popasului în preajma gregarului cotidian, ci ocupă cu remarcabilă forță locul afirmării valorii, cu argumentele unei solide viziuni estetice. Ea caută cu acribie și găsește în fiecare operă supusă analizei mijloacele prin care autorii ajung la obținerea emoției inerente mesajului conținut de textul, intertextul și subtextul aflat în dezbatere. Desigur, această abordare presupune și o asceză, o expunere interogativă către Celălalt (Cititorul) a propriei ființe: ce spui despre mine în această imagine pe care judecata mea ți-o oferă? Asta înseamnă că se angajează cu totul în slujba lecturii, încercând a divulga direcții din care să ne apropiem de o operă literară. Este un lucru pentru care merită din plin admirația noastră!” – Florin Dochia – Referințe critice – volumul de critică literară Contemporani cu veșnicia.

GDL

 

Poeta Petronela Apopei ne propune un volum de dragoste sau altfel spus „Fiorii iubitei în albastru”

 

„Poezia e o cusătură fină”, spune Petronela Apopei în volumul „Fiorii iubitei în albastru”, editura eCreator, colecţia Poesis, Baia Mare, 2021, aserţiune corectă, dar care presupune talent, cultură şi dexteritate prozodică.

În poemul care precede această „ars poetică” intitulat „Lumină”, poeta începe abrupt şi grandilocvent „păşeau în dezmăţul luminii/cu praf de stele în privire” şi continuă cu nişte versuri a căror logică nu o înţeleg (dar ce caută logica în poezie): „striveai între dinţi strugurii copţi/plini de lapte/ce îmbată simţirea/învelindu-ne imediat/cu patimi fără saţ” (pag. 14).

O îmbinare fericită şi interesantă între bucătărie şi iubire: „mârâiai ustensilele din bucătărie/prinzându-mi sufletul în palme” şi, în acelaşi poem „Am fost cu tine” (pag. 17), „zâmbind complice îngenuncheri fireşti/a florii în faţa grădinarului”, poem care se încheie fericit „clipele toate au fost a tine, au gust cu tine”.

Poemul „De ziua ta...” are iz de romanţă: „De ziua ta-ţi voi răsădi un munte/şi-o insulă albastră dintr-un cer/şi-un dor nebun ţi-oi aşeza pe frunte/şi patima din mine îţi ofer...” (pag. 18) şi cuprinde versuri în care autoarea nu este deloc „modestă”: „Şi tot ce înseamnă a fi femeie/şi înger, muză, eu...răvăşitoare” şi în poemul următor „Alint de trandafiri” întâlnim versuri de aceeaşi factură „Tristeţii tale să îi schimb macazul/cu trupul meu, izvor de vis ce cântă” (pag. 19).

Întâmplări interesante, personificări, activităţi greu de imaginat se întâmplă şi în poemul „Cămaşa sufletului”: „în cămaşa sufletului meu/sufletul tău se înveleşte-n tine şi cuvânt/bea vin demisec şi mănâncă rodii/dansează şi cântă/şi râde năstruşnic...”

Un catren din „Destin de iubire” merită citat: „Poate căuşul verii m-a adăpat mai darnic/Cu vinul roşu-al vieţii, din care să mă-mbăt/Şi clipele senine, ceasornicul cel harnic/m-a dăruit iubirii fără-a privi-ndărăt” (pag. 22).

Încercând o definire a iubirii („Iubirea”, pag. 23) poeta face o înşiruire de atribute ale acesteia, dar care, după părerea mea nu se „aprind”, nu devin poezie: „Iubirea este răbdare,/comuniune, comunicare, cuminicare/empatie, telepatie/încrâncenare, înverşunare...”.

La pagina imediat următoare poemul „Fiori de maci” se încheie cu un vers frumos, „Eu, femeie frumoasă, am uitat să mai curg...”, vers în care lipsa de modestie nu pare supărătoare.

O poezie carnală, dacă mi se permite să mă exprim aşa, este „Sete de Dragobete”. Legenda spune că Dragobetele, fiul Dochiei, era zeul dragostei şi al bunei dispoziţii. Mai era numit Cap de Primăvară sau Cap de Vară şi era identificat cu Cupidon, zeul iubirii în mitologia romană, şi cu Eros, corespondentul acestuia în mitologia greacă.Un alt nume al său era Năvalnicul, fiind perceput ca un fecior frumos şi iubăreţ nevoie mare, care le face pe tinerele fete să-şi piardă minţile: „în cupe cu lapte se scaldă nebune/priviri care-nalţă şi cresc înspre astre/o lume intensă, nebună de lume/tresaltă nurlie ca visele noastre//pe coapse s-ar prinde în horă fierbinte/doar mâinile-ţi tandre, vibrând carnea tare/din noi, doar o sferă, profund necuminte,/ivită din apa-mi sorbită de soare//fiorii se-ntrec, cavalcadă albastră,/vulcanii tăcuţi s-au aprins, se preling,/trăirea-i mirarea sublimă, măiastră,/vreau setea de tine cu tine s-o sting...”.

În poemul „Doi” (pag. 90) o rugăminte interesantă: „Te rog trimite-mi patimi, să ţi le ţes în taine/Şi muguri de lumină să-ţi pun drept floare-n piept/Iar din săruturi ample să-ţi fac atâtea haine/Pentru ocazii tandre...Trimite, doar! Aştept!”.

Despre poezia Petronelei Apopei se pot spune multe, important este că scrie cu o dexteritate uluitoare, aşa cum spunea Florin Dochia în prefaţa cărţii intuitulată „Erotică şi retorică”: „... are ritmul muzical înlăuntrul minţii ei, rimează lesne şi atent, fără efort, ceea ce îi oferă un acces privilegiat către inima cetitorului, către butoanele secrete care pornesc în oricine emoţii şi le îmbogăţesc generos cu sunete, culori şi sensuri”.

Felicitări Petronela Apopei!

                                                                             Gelu Dragoş

Scenariști ai vieții literare

 

Ioan Romeo Roșiianu, în articolul „Lumea ca un teatru”, deschide poarta unei provocări sufletești, citându-l pe Părintele Nicolae Steinhardt („dăruind, vei dobândi!”). Pornită din inimă, dorința de dăruire este pregnantă la acest neobosit om care se uită pe sine (de foarte multe ori), dar care nu uită să lege prietenii și să apropie oamenii unii de alții. Dăruind iubire, primești iubire, dăruind frumusețe, primești frumusețe, dăruind suflet, primești suflete.

Acțiunile pe care le întreprinde criticul, scriitorul și omul Ioan Romeo Roșiianu sunt menite să scurteze distanțele sufletești, să creeze punți de legătură între slujitorii literaturii, devenind promotorul unor drumuri dinspre suflet înspre suflete.

De data aceasta, antologatorul vine cu un alt tip de tematică, în revista „eCreator”, (ajunsă la numărul 23, în al șaselea an de ființare) și anume teatrul văzut ca lume, lumea văzută ca teatru. Purtând titlul „Teatrul cetății”, acest număr a adunat în cele peste 300 de pagini o lume nouă, puțin accesibilă tuturor oamenilor.

Camil Petrescu spunea că „arta teatrului are nevoie de firi de structură excepțională”, iar realitatea este că și viața adevărată are nevoie de așa ceva. Pot crea doar oamenii cu o structură excepțională, iar în paginile acestei reviste (realizată în condiții grafice deosebite, sub forma unui manual școlar) semnează nume mari ale literaturii și culturii românești contemporane.

Directorul revistei, Ioan Romeo Roșiianu a adunat în jurul său un colectiv redacțional deosebit, nume cu ecou (Marian Ilea – redactor șef, Ștefan Mariș – secretar general de redacție, Vasile Muste, Ioan Pavel Azap, Nicolae Toma, Petronela Apopei, Cristian Gabriel Moraru, Radu Macrinici, Mioara Bahna, Nicolae Scheianu, Corina Isabella Csiszar, Mirela Maria Poduț), aruncând provocarea de a vorbi despre lumea teatrului la 39 de autori (majoritatea din mediul academic).

Proiectul a fost realizat cu sprijinul Municipiului Baia Mare, beneficiind de susținerea morală a publicului cititor.

Revista „eCreator” este singura din țară care are un contract de parteneriat cu Universitatea de Arte din Târgu-Mureș, paginile fiindu-i îmbogățite de semnăturile unor cadre didactice din cadrul acesteia (Prof. Univ. Dr. Virgil Pană, Prof. Doina Pană, Conf. Univ. Dr. Cristinela Pădure-Olăreanu, Conf. Univ. Dr. Radu-Silviu Olăreanu, Conf. Univ. Dr. Magdalena Florea, Conf. Univ. Dr. Janosi Maria Magdalena, Conf. Univ. Dr. Daniela Lemnaru, Conf. Univ. Dr. Eva – Monica Szekely, Prof. Dr. Mihai Suciu), ale unor foști studenți ai universității.

După cuvântul de deschidere făcut de către antologator, la loc de cinste se află cuvântul („Timp și creație în artă și literatură”) domnului Academician Alexandru Boboc (pioasă fie-i amintirea!), nemuritor prin urmele lăsate în suflet și cugete. De efect și cu ecou deosebit sunt și articolele semnate de profesori de la alte universități sau doctori în Filologie, scriitori sau critici literari prezenți cu o varietate de cuvnte pertinente la adresa teatrului.

O lume diversă adunată în jurul aceleiași idei mărețe, văzute prin sita sufletească a fiecărui participant care a scris din proprie experiență, din studii elaborate despre ceea ce înseamnă teatru, viață, deci trăire.

Robert Wilson spunea „Rațiunea pentru care noi, artiștii, lucrăm, este ca să punem întrebări. Dacă știi de ce faci un lucru, nu mai ai niciun motiv să-l faci. Rațiunea pentru care lucrăm e aceea de a ne întreba: Ce e asta?; Ce sunt pe cale să fac?; Ce sunt pe cale să spun?” Quot erat demonstrandum și continuăm să adresăm aceleași întrebări, lucrând pe altarul artei, filtrată prin sitele sufletești de care dispunem.

Determinat de frumosul din sine, Ioan Romeo Roșiianu a reușit și va reuși să adune în paginile revistelor sale, provocări ce vor rămâne posterității.

 

Petronela APOPEI

Preluare https://www.stirilemm.ro/cultura/48314-scenaristi-ai-vietii-literare.html

 

Poetul Ioan Romeo Roşiianu are o cronică în nr. 12 a revistei Teleormanul cultural

 Citind cel mai recent număr din revista de cultură și atitudine ♦ Anul IV, Nr. 3 (12) ♦ 15 Iunie 2020 „Teleormanul cultural” m-am gândit cu bucurie şi nostalgie la proverbul "Sângele apă nu se face" fiindcă poetul, jurnalistul şi editorul Ioan Romeo Roşiianu (apare cu o cronică literară generoasă semnată de Petronela Apopei) are rădăcini teleormănene.

Aşadar prestigioasa revistă de pe malul Dunării „Teleormanul cultural” are ca redactor şef pe neobositul Cristian Gabriel Moraru; redactor şef adjunct pe Iulian Bitoleanu iar secretar de redacţie tocmai despre cel care vom face vorbire: Ioan Romeo Roşiianu. Printre redactori îi întâlnim pe: Nicolae Dina, Romulus Toma, Domniţa Neagu, Victor Gabriel Osăceanu şi Nicolae Sin. Sigur caseta tehnică este mult mai cuprinzătoare, având şi redactori asociaţi, colaboratori de pe întreg cuprinsul ţării şi din diaspora.

Revista promovează aproape toate genurile literare, abordează problemele actuale ale culturii române, publică scriitori valoroşi din toate colţurile ţării. Mi-a atras atenţia editorialul „Marin Preda- 40 de ani de posteritate critică” semnat de Cristian Gabriel Moraru; pagini de istorie, mai exact diplomaţie „Ion Gh. Duca, o personalitate de seamă în fruntea diplomaţiei româneşti” material semnat de Victor Gabriel Osăceanu; „Femeia, sinonim pentru iubire”, un semnal editorial la volumul de versuri „Nu-s o fată ca oricare”, autor Camelia Florescu scris de Daniel Luca; poezia este bine reprezentată prin poeţii: Mihail Tănase, Mihai Merticaru, Marian Raicu, Liviu Nanu, Eugenia Dumitriu, Romulus Toma; literatura diasporei este prezentă prin semnătura lui George Roca din Australia; Ion Scarlat vorbeşte despre „Mihai Eminescu şi ştiinţele exacte”; rubrica îngrijită de Nelu Vasile se ocupă de epigramiştii locului; alte rubrici interesante care merită lecturate sunt „cronica de film”, „lecturi critice”, „cronica lingvistică”, note de călătorie”, „bucurii duhovniceşti”, „aniversară” (Lucian Blaga – 125 ani) şi cronica literară unde Petronela Apopei face o „Invitaţie la...viaţă şi trăire” recenzând cartea de poeme „Prizonierii cuvântului”, Editura eCreator Baia Mare, autori Ioan Romeo Roşiianu şi Justinian George Paiuc.

Am să mă folosesc, în totalitate, de spusele poetei şi profesoarei de limba şi literatura română Petronela Apopei despre „Prizonierii cuvântului”: „După cum poetul Ioan Romeo Roșiianu afirmă într-o lume improprie visului și poeziei se desfășoară trecerea noastră prin lume, pe cărări știute numai de Dumnezeu, iar cuvintele sunt cărările faptelor, după cum spunea Sfântul Ioan Gură de Aur. Slujitori ai cuvântului, cei doi poeți creează, oferind cititorilor o încrâncenare de frumos, făurind poeme – bijuterii de așezat în suflet. Nihil sine Deo!, nimic întâmplător în această viață, deloc întâmplătoare alăturarea poemelor acestor doi creatori de poezie în volumul „Prizonierii cuvântului”, apărut la Editura „eCreator”, din Baia Mare. Titlul nu este ales întâmplător, ei se simt prizonieri în lumea cuvântului, Cuvântul fiind Dumnezeu, Lumina, deci Viața. Menirea lor e să-l propovăduiască, să-l împrăștie lumii. Ei sunt prizonieri și nu se pot salva din prizonierat, sunt condamnați pe viață, și, de ce nu, la nemurire. Și, cum lumea e un teatru de război, ți-i imaginezi pe cei doi stând la taifas despre aceleași frământări: naștere, iubire, revoltă, pierderea celor dragi, rătăciri, dorințe, moarte, întocmai ca în poemul lui Iustinian George Paiuc, Vis cu Roșiianu.

Iată că întâlnirea lor se petrece mai întâi într-un vis, ce nu este o plăsmuire a minții, ci un mesaj transmis de subconștient. Despre ce credeți că vorbesc ei? Despre viață și moarte, care îmbrăcată în roșu/ venise cu friptura-ntro mână/ Iar în cealaltă/ Cu o sticlă de vin de Bordeaux”, iar ei „înjurau ca la ușa cortului/ Viața nedreaptă a mortului/.../ Și tu îi spuneai: Hai, nebuno!/ Hai la mine-n celule!/ Să dansăm... în roșu și al.../ un penultim tango! Temele pe care le abordează sunt firești, omenești, nu e nimic ieșit din comun și cotidian. Fiecare o face, însă, în felul său. Poemele lui Ioan Romeo Roșiianu sunt scrise aproape de linia Scrisorilor, poezii unice, al căror creator este, un gen de poezie ce îl definește și cu care se contopește. În ele e trăire, suflet, încărcătură filosofică care devoalează subtil realitatea. Poezia lui Ioan Romeo Roșiianu e imagine, o imagine a teatrului vremelnic numit viață. Volumul are două părți: prima, „Poeme din adânc”, aflată sub semnătura lui Ioan Romeo Roșiianu, partea a doua, „Poeme însângerate”, aparținând lui Iustinian George Paiuc. Poemele din prima parte sunt pornite dintr-un adânc de suflet sensibil, mult prea uman, sunt călătorii atemporale și aspațiale dinspre acel suflet către suflete similare, iubitoare de frumos. Ele descoperă cu finețe trecerea fugară a omului prin lume. Aceeași idee e prezentă și în partea a doua unde „glasul sângelui” e când de revoltă, când de durere, o durere surdă a pierderii oamenilor dragi. Nostalgia copilăriei e prezentă la ambii poeți, mai accentuată în poezia lui Iustianian George Paiuc. La Ioan Romeo Roșiianu e mai mult un soi de neputință de a schimba ceva din copilărie... Figura mamei este emblematică pentru amândoi, mama rămâne icoana vie, fiind unică și inseparabilă de copii, deoarece Dumnezeu și mama sunt unici și de neînlocuit. Figura feminină ia diferite forme: mamă, țară (la Paiuc), până la prietene și iubite.Scriiturile celor doi sunt profunde, reflexive, te îndeamnă spre introspecție și înzestrează lectorul cu o bogăție spirituală rar întâlnită. Chiar îi vezi discutând despre viață și moarte, despre bucurii și tristeți, povești cu închinare, într-o viață care se scurgea repede și în care Moartea parodiază veșnicia și e imposibilă reîntoarcerea în trecut: Urăsc prea mult zmeul ce mi-a rănit copilăria. Se observă și prezentarea a câte unui eveniment petrecut în anumite zile ale săptămânii, poate acea Săptămână a Patimilor (Eclipsa de lună de miercuri seara, În fiecare joi cerul e mai înalt, E miercuri seara și mâine Hristos va fi prins, Jertfa de marți a mamei). Meșteșugari ai cuvântului, „prizonieri” înlănțuiți în poeme peremptorii, cei doi poeți se zvârcolesc în lumea atavică, încercând să strige spaimele acesteia și frământările lor. Durerea despărțirii de cei dragi, pierderea sinelui, moartea simțurilor transformă omul, ducându-l pe căi nebănuite. Rolul poetului e covârșitor, mântuirea lui vine din poezie. Zbuciumul creator, arderea intensă sunt atribute ale marilor artiști – poeți, ale celor care se jertfesc până la sânge pe altarul cuvântului. Dumnezeu nu a creat omul întâmplător. Lutul rece l-a însuflețit cu har divin. Dându-i din al Său suflu, l-a ridicat aproape de tâmplele Sale, îmbogățindu-l cu roade dumnezeiești. Într-o lume falsă există totuși și adevărați creatori de frumos, frumusețe la care vibrează cititorul ce vrea să se îmbogățească în Cuvânt. Nu poți fi scriitor fără lectori, nu poți fi artist fără talent. Incontestabil, poetul Ioan Romeo Roșiianu are un partener de discuție, pe măsură, în acest volum, două forțe poetice ce și-au unit trăirile, coexistând într-un volum în care cuvântul are greutate, iar povara acestuia e purtată sisific de cei doi. Nimic nou pentru Ioan Romeo Roșiianu, mereu nou pentru cititori. Povara dulce a textului poetic face dovada existenței necontestate a creației lor. Deloc întâmplător, intarsia tronează victorioasă în poeme, străbătând vremea și vremurile. Ne aflăm în fața unui volum cât un munte, un munte de trăiri și emoții, de la poalele căruia ne zâmbește nu un Sisif, ci doi, condamnați la scriitură pe viață. Ei urcă mereu, neluându-și răgaz pentru propriile vieți”.

În final, să apreciem această revistă din Teleorman prin conţinutul bogat, tematica diversă şi valoarea intrinsecă a articolelor şi-l aşteptăm pe prietenul Cristian Gabriel Moraru să (ne) invite şi alţi maramureşeni să publice în ea!

                                                                                              Gelu DRAGOŞ

Preluare https://www.ecreator.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=9680:poetul-ioan-romeo-rosiianu-are-o-cronica-in-nr-12-al-revistei-teleormanul-cultural&catid=12:critica-literara&Itemid=115