Securitatea, exodul și Ortodoxia

Când Securitatea împreună cu agenturile străine sovietice, maghiare, franceze, germane si iugoslave, dădeau lovitura de stat din decembrie 1989, în România erau 23 de milioane de romani. La ultimul recensamant din decembrie 2022, mai eram doar 19 milioane. Iar pana azi cu siguranta au „luat-o la pas” si altii in cautarea „fericirii”. Dupa unele surse „neoficiale”, ar mai fi in prezent, undeva intre 16 si 17 milioane de romani. Fain-osag!

Pai cum vine asta? Simplu ca buna ziua…prin tradare – furt si vanzare de tara – înstrainare – falimentare – saracie – exod – probleme demografice – colonizare cu tot felul de colorati de rase, religii si mentalități diferite – si la final un 4 martie 2024 cu Klaus Iohannis sau Mutul nostru cel de toate zilele, primind Premiul European „Coudenhove-Kalergi” pentru anul 2020! Simplu – sigur – eficient…precum vaccinul împotriva Covid!

Pentru a înțelege mai bine, in politica ca si in medicina, trebuie sa identificam prima data cauzele. Cauze care au generat efectele pe care le traim de 30 si ceva de ani. Conform domnului profesor Corvin Lupu, „cârmaciul” Nicolae si-a semnat sentinta in anul 1982, cand la ordinul lui, are loc penetrarea deplina a Securitatii în Comertul Exterior. Atunci se infiinteaza ICE Dunarea – de fapt o unitate a Securității, care dirija si controla absolut toate exporturile Romaniei. Totii directorii si sefii de intreprinderi de comert exterior, erau ofiteri acoperiti ai Securitatii. Banii proveniti din export, adica valuta forte, nu intrau in contul intreprinderilor de Stat, ci in alte conturi paralele ale Securitatii. Tot dl profesor Corvin Lupu in cartea sa „Tradarea Securitatii”, explica pe larg fenomenul. Din informatiile domniei sale, in conturile secrete ale Securitatii, controlate de ofiteri acoperiti din comertul exterior, in decembrie 1989 se aflau in jur de 30 si ceva de miliarde de dolari! Iar in Portul Constanta, in acelasi decembrie sângeros, se afla marfa facturata de aproximativ 8 miliarde de dolari. Mare parte din acești bani, bani pentru care munciseră si trăisera privatiuni 23 de milioane de romani, au ajuns in conturile oligarhilor, transformati dupa asa zisa Revolutie, in politicieni si oameni de afaceri. Acesta este punctul zero al coruptiei si falimentarii România, din care nu ne revenim nici azi, la 34 de ani de la schimbarea de regim politic. Fostii securiști si cei din esalonul doi din PCR, si-au impartit rezervele valutare ale tarii si conduc pana azi Romania alaturi de urmasii lor. Bineinteles ca trebuia ca cineva sa plateasca factura tuturor acestor nelegiuiri. Primul a platit-o chiar „carmaciul” Nicolae, care a fost „recompensat” de fostii sai colaboratori si subordonati, cu un incarcator complet marca Kalashnikov. Pe urma am urmat noi si copii noștri.

Îmbogatirea si imbuibarea unora, exodul altora! Poveștile sau miturile cu conturile din străinatate ale lui Ceaușescu, s-au evaporat rapid. Noua realitate insă, a devenit una extrem de dura. Tranzitia, reformele, privatizarile, inflatia accelerata, devalorizarea, șomajul tot mai mare, scaderea – nicidecum cresterea mult asteptata a nivelului de trai, a generat un proces masiv de emigrare a românilor cu catel si purcel in Occident. In noua era, nu mai exportam bunuri, valori sau produse de larg consum. Exportam oameni, adica viitori consumatori. Muncitori si consumatori ! Ghinionul unora, norocul altora. Romania a devenit brusc o piață de desfacere si consum, in special pentru tarile occidentale, dar si un exportator de mana de lucru calificata…insa extrem de ieftina. Adica buni si ieftini ! Nu mai exportam mașini, tractoare sau camioane. Exportam creiere – inteligenta ! Inteligenta de tot felul – de la meseriasi, tehnicieni, la ingineri, medici, informaticieni, specialiști, profesori. De 34 de ani, Romania traieste o tranzitie si un exod continuu…de ce sau spre ce, doar Bunul Dumnezeu stie. Amintesc aici pe marele nostru poet, Mărturisitor si Mucenic al închisorilor bolșevice, Radu Gyr, care intr-o poezie frumos ne spune…

” Ne vom întoarce într-o zi

Ne vom întoarce neaparat

Vor fi apusuri aurii

Cum au mai fost cand am plecat.”

Mentorul meu, dl profesor Raul Volcinschi, ne invata urmatoarele…bradul falnic de la munte, cu radacini adanc infipte in stanca si pamant, nu va prinde niciodata radacini in nisipul de la malul marii! Buruiana in schimb, prinde radacini usor si o intalnim peste tot. Din exodul meu personal in Occident, am inteles ca românul autentic se identifica tot mai mult cu bradul de care îmi vorbea domn profesor. Nu întâmplător „moșul” Ion Gavrila Ogoranu, si-a intitulat volumele de carti – „Brazii se frang, dar nu se indoiesc” !

Asa cum nici noi nu ne îndoim de Adevarul Credintei noastre Ortodoxe. O Credinta Ortodoxa despre care duhovnicul meu din tara, Parintele Gheorghe Braica, imi spunea ca este ultima reduta, ultimul bastion aflat in calea neomarxismului ateu si cotropitor din Occidentul colectiv. O Europa occidentala lasata prada globalismului nivelator, invaziei afro – arabo – musulmane, sodomiei lgbt-iste, desacralizata intr-o foarte mare ratacire si intuneric. Slabirea si degradarea treptata a Catolicismului, a dus la pierderea identitatii Crestine in Europa occidentala. Astazi doar Italia, Spania si Portugalia se mai pot numi in Apus, ca fiind tari crestine. Restul tarilor din Apusul Europei sunt orice, numai crestine nu mai sunt. Si poate tocmai din aceasta cauza a ingaduit Dumnezeu, ca exodul romanilor in aceasta parte a Europei, sa aiba o importanta dimensiune si semnificatie spirituala. De innoire si salvare a spiritului si Credintei Crestine occidentale. Milioanele de romani din Diaspora, reprezintă transfuzia de Ortodoxie, de Credinta Crestină nealterata, de apostolat intr-o lume care l-a pierdut momentan pe Dumnezeu.

Poate este puțin cam mult spus, dar eu personal cred ca prin noi romanii, Dumnezeu nu vrea moartea, ci salvarea si mântuirea păcătoșilor! Amin !

 

Cristian Ardeleanu

Foștii președinți care au colaborat cu Securitatea nu vor mai beneficia de indemnizație și casă

 

Camera Deputaţilor a decis, marţi, 7 septembrie, ca drepturile acordate persoanelor care au avut calitatea de şef al statului român să fie retrase în cazul în care se dovedeşte că aceştia au avut calitatea de lucrător sau colaborator al Securităţii.

S-au înregistrat 264 voturi pentru, 3 contra şi 11 abţineri.

Deputaţii au adoptat, în acest sens, proiectul de lege de modificare a alin.b (3) al art.1 din Legea nr.406/2001 privind acordarea unor drepturi persoanelor care au avut calitatea de şef al statului român, în sensul includerii, între cauzele care determină retragerea drepturilor foştilor preşedinţi ai României, a celei vizând existenţa dovezii privind calitatea de lucrător sau colaborator al Securităţii.

„Nu beneficiază de prevederile prezentei legi persoana căreia i-a încetat calitatea de şef al statului român ca urmare a săvârşirii unei infracţiuni pentru care a fost condamnată definitiv sau ca urmare a demiterii din funcţie prin referendum şi nici persoana despre care s-a constatat definitiv că a avut calitatea de lucrător al Securităţii sau de colaborator al acesteia”, prevede textul adoptat.

Conform legii 406/2001, persoanele care au avut calitatea de şef al statului român beneficiază pe durata vieţii de următoarele drepturi: a) folosinţă gratuită a unei locuinţe de protocol, cu destinaţia de reşedinţă, care cuprinde şi un spaţiu cu destinaţia de cabinet de lucru, încadrat cu un post de consilier şi un post de secretar; b) o indemnizaţie lunară în cuantum egal cu 75% din indemnizaţia acordată Preşedintelui României în exerciţiu; c) pază şi protecţie, precum şi folosinţă gratuită a unui autoturism, asigurate permanent de Serviciul de Protecţie şi Pază, potrivit reglementărilor în vigoare, potrivit Agerpres.

Camera Deputaţilor este for decizional.

Secţia de contencios administrativ de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit la începutul anului pentru data de 5 noiembrie 2021 începerea judecării recursului formulat de Traian Băsescu în dosarul în care fostul preşedinte a fost declarat în primă instanţă colaborator al Securităţii, transmite Agerpres, citată de G4Media.

Nu din patriotism şi nu din raţionamente sophisticate Numai şi numai de frică!

Acum după 28 de ani securiştii  care au păstrat  averi şi poziţii sociale bune şi foarte bune, după ce averea naţionala este  în mâinile lor iată că vin şi cu pretenţii.

Au inventat legenda că  V:I. seful lor din 89 practic a dat ordin să trădeze  pe "nea Nicu", şeful lui şi al lor de o viaţă, care le asigura trai  şi putere . Ei activiştii partidului comunist , ei cei de care se temea întreaga populaţie a ţării, ei care verificau tot ce mişca în ţară ,ei care mergeau şi veneau peste hotare, ei care aveau drept de viaţă şi moarte asupra  "tutulor".Ei deţineau armament sofisticat, muniţie şi tehnici de luptă moderne, ei care aveau efective  militare bine instruite şi dotate nu  ca restul armatei, brusc şi dintr-odată au devenit  iubitori de popor şi valorile lui, popor pe care-l bătea, subjuga, minţea infometa îl băga în puşcării pentru orice încercare de eliberare din spaţiul lagărului  socialist. Mii de  români au sfârşit  împuşcaţi pe fâşie, înnecati in Dunăre, sfârtecaţi de câmpuri minate deoarece încercau să treacă frontiera, spre o altă viaţă. Alte mii erau condamnaţi la ani grei de puşcărie pentru  acelaşi ideal. Mai mult împreună cu miliţia verificau mamele, surorile dacă erau gravide sau nu . Avorturile provocate  erau pedepsite ca şi crime, iar nedenunţarea moaşei sau asistentei care provoca avorturi  le costa viaţă, fiindcă nu li se permitea medicilor să utilizeze instrumentarul specific decât cu aprobarea oamenilor securităţii şi multe mame mureau de septicemia pe mesele de operaţie.  Ei care deţineau controlul asupra economiei deoarece în numele contraspionajului  aveau birouri  în toate unităţile economice şi deţineau  toate secretele au fost puşi pe tapet şi în pericol de a fi înlăturaţi în forţă de către marile puteri. Laţul se străngea în jurul parului pe plan European  iar ei ştiau că dacă se ajunge la  răsturnarea puterii pe o cale paşnică cum se întâmpla în estul Europei atunci ei cei din aparatul de securitate şi nunumai vor da de seamă  dur şi letal pentru faptele lor de vitejie şi a înaintaşilor lor . De la modul de a fi selectaţi şi până la misiunile criminale, toate deveneau capete de acuzare  irefutabile. Planul "B " era trădarea cuplului ceauşist  a camarilei şi sacrificarea răzvrătriţilor  numiţi revoluţionari care nu mai puteau îndura umilinţa şi nedreptăţile sociale în tot mai multe oraşe, începând cu Timişoara. Fireşte că populaţia razvratită  cu ura sa de  zeci de ani îi căuta  pe securişti şi unde îî prindeau îi pedepseau exemplar şi în consecinţă înţelegerii dintre Stefan Guşă şi Iulian Vlad aceştia au fost arestaţi şi duşi în garnizoane militare unde de fapt au fost apăraţi de furia populaţiei. Apoi a fost desfiinţată prin decret Securitatea dar lucrătorii ei au fost asimilaţi de Armata care tocmai fusese acuzata de complicitate în masacrele de după executarea cuplui ceauşist. Iată cum Securitatea prin I. V.  s-a salvat pe sine neavând nici o treabă cu  păstrarea integrităţii teritoriale şi a fiinţei naţionale. Şi au scăpat pielea şi au cucerit poziţii sociale în diverse structuri care în altă vreme le ostracizau. Martorii lui Iehova, Masoni, Legionari, Partide Istorice, Casa Regala a Romaniei.  Apoi în vâltoarea politică  au ocupat locuri cheie în partide şi nu numai, au penetrat  cu agenţii rechemaţi de afara ca investitori străini  economia prin aşa zisă privatizare care de fapt era  distrugerea  unităţilor de producţie a căror piaţă externă deranja interesel marilor concerne mondiale. Aşa au apărut milionarii şi miliardarii în valută forte care deveneau capitaliştii postrevoluţionari. Au fost vândute sau desfiinţate  principalele susrse economice naâionale care dădeau independenţă economic fiind înlocuite cu pieţe de consum. Pe locul fabricilor de lapte  şi mobilă apăreau mall-uri. Produsele oferite populatie flamânzite  erau de calitate îndoielnică dar altfel ambulate. 

                                                       
                      
                                                Vasile Tivadar

Vedeta PRO TV – Declaraţii stupefiante despre fosta Securitate

Una dintre cele mai vechi și mai cunoscute vedete ale postului PRO TV, cel mai occidental post din țara noastră, cum e cunoscut, lansează în spațiul public opinii șocante despre fosta Securitate, afirmînd că aceasta a fost un serviciu grație căruia românii dormeau liniștiți. Și care și-a făcut datoria de a apăra țara de spolierile externe, care ar fi susținut economic multe țări occidentale. Între cei care au ”apărat” țara în acel mod s-a numărat și propriul său tată, dar starul PRO TV ar fi fost, totuși, el însuși, sever oprimat de Securitate.

E vorba de prezentatorul Mihai Dedu, unul dintre decanii de vîrstă ai televiziunii româno-americane, care a acordat un interviu cotidianului ”Adevărul”.
În el, vorbind despre părinții săi, Dedu relatează că tatăl său a fost securist, dar unul patriot, iar mama sa a lucrat în guvernul comunist, într-un minister tutelat de prim-vicepremierul Elena Ceaușescu, cel al industriei chimice.

”Tatăl meu a lucrat într-un sistem care la un moment dat l-a pus la colţ. Un sistem de siguranţă, pe care nu toţi l-au perceput aşa, dar românii dormeau liniştiţi datorită lui. Ar fi un aparat numit la vremea res- pectivă Securitate, dar Securitate Naţională, un contraspionaj care trebuia dejucat de Serviciile Secret e Române. Aparatul ăsta a fost unul dintre cele mai bune din istoria ţării pe vremea aceea. În această ţărişoară care a fost stoarsă de mulţi, acest aparat al Securităţii şi-a făcut datoria de fiecare dată. Mama a lucrat tot felul de chestii prin Ministerul Chimiei”.

Problemele tatălui au început, zice Dedu, cînd sora-sa a cerut azil politic în Occident:

”Când eram destul de mare, el lipsea foarte mult de acasă, era foarte mult timp plecat, era mereu pe urmele potenţialilor infractori care intrau în România, infractori diplomaţi, pentru că spionajul economic a fost foarte dezvoltat în acea epocă, iar România avea un potenţial economic uriaş, noi am fost grânarul Europei, noi am ţinut alte ţări occidentale cu preţul sacrificiilor făcute de acele generaţii(…) În momentul în care o mătuşă a plecat şi a cerut azil politic, apele s-au tulburat foarte mult”.

”El a fost obligat să se pensioneze pe caz de boală foarte devreme. A fost extrem de afectat de faptul că uşile au început să i se închidă. Aşa a fost sistemul, erai cu ei, trebuia să faci ca ei, îi dezaprobai, erai pus la colţ şi marginalizat. Noi nu am fost împotriva lor, alţii din familia noastră au fost şi au îndrăznit să ceară azil politic în alte ţări occidentale şi atunci totul s-a răsfrânt asupra noastră”.

Mai spune Dedu ”tata şi-a riscat viaţa suficient de mult, a pierdut suficient de multe nopţi ca să aibă altă recunoştinţă din partea sistemului respectiv, dar nu a avut, în momentul acela i-au dat cu piciorul”.

Eliminarea tatălui din – cel mai probabil – Direcția a II-a, care se ocupa de contraspionajul economic, e plauzibilă, pentru că, între atribuțiile acesteia figura tocmai împiedicarea cetățenilor să ceară azil politic în Occident ori să ia contact cu ambasadele străine. Că a fost complet marginalizat după fuga surorii, rămîne discutabil.

Cu adevărat interesant e că Securitatea ar fi declanșat prigoana și contra adolescentului Dedu, pe care l-a împiedicat în repetate să intre la orice formă de învățămînt superior. Abia după Revoluție a putut intra la facultate, dar la Educație Fizică și Sport.

”Am fost urmăriţi, nu am avut niciodată siguranţa că o să fie bine a doua zi sau mai târziu, am avut probleme cu şcoala la un moment dat, indiferent ce aş fi făcut nu aş fi putut pe vremea comuniştilor să intru la facultate. Eram din plecare azvârlit peste linie, am depus şi contestaţii, nimeni nu m-a băgat în seamă(…)Deşi am învăţat, nici măcar nu am fost lăsat să intru la o şcoală superioară. De fiecare dată am fost tăvălit, „ăsta nu!“(…)Am avut multe discuţii, dar lucrurile s-au aşezat foarte repede odată cu momentul realizării că nu am nicio şansă să intru la facultate din cauza problemelor cu Sistemul. Am fost primul picat sub linie, nu mi s-a arătat lucrarea, deşi ştiam că scrisesem”.

Foarte interesant, cu tatăl ”echivalat” de Securitate cu trădător și tras pe linie moartă, fiul oprimat la examene se plimbă, totuși, pînă la revoluție, prin toată Europa, ca sportiv. Cum? Păcălind vigilența Securității:

”Eu plecam în străinătate la concursuri, dar minţeam întotdeauna în hârtiile pe care le completam. La tata treceam mereu pensionar sau casnic, pentru a nu se face legătura, aşa i-am păcălit. Eu am fost plecat în Grecia, în Germania, nu mai spun că am fost plecat în toate ţările din Est, la toate concursurile, i-am păcălit flagrant. Au aflat o dată, dar era prea târziu, m-au întors de la pod din Bulgaria. Aşa am trăit până în ’89, nu a fost deloc uşor”.

Doar o întrebare ne vine în cap: de ce n-o fi mințit și în hîrtiile de înscriere la facultate? În rest, no comment. (B.T.I.)

Sursa: inpolitics.ro

Dr. Nicolae Iuga a prezentat publicului băimărean cea de-a 12-a carte

 Marţi 12 iunie 2012, de la ora 13,00, în Sala de conferinţe a Bibliotecii Judeţene „Petre Dulfu” Baia Mare, prof. univ. dr. Nicolae Iuga şi-a prezentat cea mai recentă carte a Domniei-Sale, „Securitatea, Cezarul şi sfoara de câlţi a lui Elie Wiesel”.

          Răsfoind cartea ne dăm seama că eseul memoralistic al autorului face referire la un episod din trecutul lui de student în Bucureşti, când a intrat în relaţii de prietenie cu Paul Goma, cunoscut militant anticomunist al postului de radio „Europa liberă”.

        În cartea , „Securitatea, Cezarul şi sfoara de câlţi a lui Elie Wiesel”autorul sighetean şi profesor la Universitatea de Vest „Vasile Goldiş” Arad, filiala Baia Mare, relatează despre o perioadă grea a istoriei României, perioada anilor 1986-1990, când acesta coresponda cu Elie Wiesel, câştigător al Premiului Nobel, originar tot din Sighetu Marmaţiei.

         Au fost prezenţi la eveniment oameni de litere, jurnalişti şi viitori jurnalişti, studenţi ai domnului profesor. Felicitările noastre sincere pentru cea de-a 12-a carte purtând semnătura dr. Nicolae Iuga.

                                                                            Gelu Dragoş