La Desești, de nașterea lui Nichita. În primul plan:
Gheorghe Pârja, Teodor Lazăr, Ștefan Pop, Ștefan Gönczi cu doamna, Pamfil
Berceanu cu doamna, V. R. Ghenceanu, Vasile Dragoș și Gheorghe Mihai Bârlea de Gheorghe Pârja
După schimbările din această parte de Europă, și
Maramureșul a căutat să intre în noua cadență. Să-și deschidă porțile, iar
oamenii sufletul. A fost o explozie de curiozitate din partea străinilor de a
cunoaște, la fața locului, ceea ce noi numim argumentul unei civilizații
străvechi. Așa scriitorul Augustin Buzura, născut în Berința, a avut o idee
unică în felul ei. În calitate de președinte al Fundației Culturale Române a
organizat Cursurile de limbă, cultură și civilizație românească în Maramureș,
cu reședința în Baia Mare. Timp de zece ani s-au perindat la acele cursuri
invitați din multe colțuri ale lumii, pentru a învăța limba română și a ne
cunoaște locurile. De la prima ediție am fost implicat în desfășurarea lor. Se
știe că asemenea întâmplări sunt sporite în reușită dacă gazdele oferă o casă
primitoare și o masă ademenitoare. Am colindat cu Augustin Buzura și cu Nadia
Moșanu, responsabila cursurilor, mai multe localuri băimărene. Când am intrat
în restaurantul „Select,” din Baia Mare, marele scriitor a zis: aici îmi place!
După ce l-a cunoscut pe domnul Teodor Lazăr, șeful
unității, admirația pentru local a sporit și reușita i s-a părut asigurată. Și
nu s-a înșelat. Domnul Lazăr, cu personalul dumisale, a oferit acea atmosferă
care nu se uită niciodată. După plecarea cursanților în țările lor, am primit
mai multe mesaje, scrise de la unii dintre ei, în care lăudau ospitalitatea de
la „Select” și eleganța comunicării a domnului Teodor Lazăr. Așa l-am cunoscut
mai bine și eu. Am descoperit în el un profesionist al domeniului, un inventiv
al meseriei, dar mai ales un conviv de neuitat. Este de neînchipuit un local
fără un om cu asemenea însușiri. De fapt, ei sunt nucleul în jurul căruia se
țese legenda. Care se cere descoperită. Acesta a fost secretul „Selectului,”
locul care a rămas în memoria multora dintre noi. Precum marile hanuri de odinioară.
Localul a primit, în vorbirea curentă, numele omului
care-l păstorea: La domnul Lazăr! Da, aici am purtat discuții de o seară cu
cosmonautul Dumitru Prunariu. Am dezbătut probleme cotidiene cu istoricul
Adrian Cioroianu. Ori cu menestrelul Tudor Gheorghe. Mulți scriitori au deschis
ușa restaurantului, fiind întâmpinați de domnul Lazăr. Poetul Ion Mureșan a
asemănat localul cu celebra „Arizona” din Cluj-Napoca, unde s-au plămădit multe
destine literare. Era locul de întâlnire pentru prieteni. Deoarece însuși
domnul Lazăr dispunea de acest nobil sentiment. Pe vremea când aveam rosturi în
conducerea cotidianului „Graiul Maramureșului”, chiar dacă lumea era nouă, era
mai relaxată, mai curioasă de a face altceva. Așa am organizat, anual,
întâlnirile redacției cu oameni de afaceri din județ, colaboratori și cititori
ai ziarului. Unde să le facem?
După experiența cu cursanții străini, am urmat spusa
domnului Buzura, dar au contat mult și relațiile mele deschise cu domnul Lazăr.
Nu ne-am înșelat, deoarece, de fiecare dată, ospitalitatea, cu tot ce presupune
ea, a fost la înălțime. Îmi aduc aminte că într-un an am fost onorați de
ambasadorul Suediei la București. Cuvinte măgulitoare și adevărate despre locul
care ne devenise prietenos. Fotografiile acelor evenimente, care ne-au dat
curaj și solidaritate, stau mărturie. Un alt episod, cu domnul Lazăr, a fost
marcat de sensibilitatea aprecierii oaspeților literari la Desești. Când a
venit în Maramureș poetul sârb, din Valea Timocului, Adam Puslojic, domnul
Lazăr și-a convocat câțiva colegi de breaslă și au venit în satul de pe Valea
Marei. De față a fost și actorul Anton Tauf, cu un splendid recital din Nichita
Stănescu. Așa am devenit oameni senini și înțelegători, cu fața curată și
ochiul milostiv, în preajma Cuvântului roditor și bogat înflorit din prinosul
inimii.
Că așa este Maramureșul, o veșnică ieșire spre lume,
un loc veșnic treaz pentru călătorie. În acest peisaj, domnul Lazăr ne-a
învățat rânduiala și prețuirea bucatelor. Starea de bine și de respect pentru
arta culinară. Care este vedeta oricărei ospeții. Era oricând un amfitrion
bucuros de cei care-i treceau pragul, o gazdă înlesnită. Adică ajuta, ocrotea
și susținea faptele bune. Eu am evocat această parte biografică a domnului
Lazăr, la care mă pricep și am fost implicat prin ani. Sunt convins că se
reflectă și în alte oglinzi. Pentru mine, el rămâne un generos apărător al
ospitalității românești. Care este un adaos de viață. Astăzi, 12 august, dacă-l
întâlniți pe domnul Lazăr, să-i rostiți cuvintele de lumină: La mulți ani! Eu
m-am încumetat să-i dăruiesc aceste cuvinte evocatoare. În semn de prețuire și
prietenie.
La mulți ani!
De astăzi, Tulghieș are un nou spațiu de joacă pentru copii, un loc sinonim cu voia bună, cu prietenii legate și cu amintiri de neuitat.
