de Stefan Jurca
Ioan Groşan teoretizeaza omul de dincolo de cortina de fier,omul din est
carecterizat ca un Ianus bifrons,omul cu doua feţe,una erotica a obsedatului
sexual şi alta concreta,constructivă a unui om mînat de gînduri bune în a
realiza ceva pe durata unei vieti.Motto-ul din Eminescu asezat la începutul
cartii redă tocmai aceasta tristete a omului de a nu putea fi ceea ce este din
cauza unor condiţii care nu sînt firesti.Profesorul Gheorghe Glodeanu mergea
mai departe cu analiza alăturindu-l pe Grosan lui Anton Holban care descrie
sufletul personajelor aflate la limita realizarii în condiţiile unui timp
neprielnic.Starea materiala determinind şansele de realizare profesionala fapt
care marginalizeaza sufletele intelectualilor.
Nelu Sanepidu este omul care umblă din floare in floare,un Don Juan care
face o pasiune din erotism.Doi tineri cronicari îl atacă pe Ioan Groşan
acuzîndu-l că nu a scris un roman.Din cite ştim poeziei cît şi romanului nu i
s-a dat încă o definitie precisa nici macar de către tinerii cronicari de
vîrsta copiilor lui Ioan Groşan.Cît despre probitatea profesionala a unor
critici reamintesc ce spunea Mircea Cărtărescu cînd a fost declarat cel mai bun
scriitor de romane din ultimii zece ani,spunea dumnealui că aceeasi critici
l-ar putea situa pe locul întîi daca s-ar cere sa se clasifice cel mai prost
roman din ultimii zece ani.Ioan Grosan are fortă epică necesara scrierii de
romane,toată problema este ca timpul să aibă cu el o nemaipomenită răbdare.
Un om din Est se citeste cu interes desi lecturasem iniţial fragmente din roman în diverse
reviste-Verso,Archeus,Luceafarul…
Scena erotică din muzeul satului este construită minunat cît şi
peroratiile filosofice
ale iubitei cu rochii clopot,femeia pudică
in relatiile erotice din cauza unor malformatii ale părtii nodale.
Romanul Un om din Est,din pură coincidenţă are acelasi titlu ca si
cartea lui Daniel Cristea Enache a fost asteptat de multă lume.Miza cartii ar
fi după mine soarta tinerilor profesori repartizati la ţară.C.Noica le spunea
cîndva ca au o sansă extraordinara,să aibă la ei doar un gemantan cu carti si
vointă.Daca filosoful ar trăi nu stim daca ar mai spune la fel despre oamenii care
pina la 21 de ani nu au iesit din
norma.Vor trage cu arcul sau vor ascuti sageti pentru acei care trag cu arcul.
Eu cred că Ioan Groşan mizează prea mult pe ideea că omul din est nu se
poate realiza din cauza regimului coercitiv al epocii de aur.Sa ne remintim de
scriitorii care au trăit razboaie ori de autorii sovietici care s-au
impus,totuşi atentiei lumii din vest.Vezi doar afirmarea fetelor din Est,în
lumea din Vest,Herta Muler si Angela Merkel ori Gunter Gras si
Evtusenko,etc.Dar Camil Petrescu şi Gib Mihăescu.Se poate teoretiza pe marginea
acestui roman,el aducînd prospeţime si un aer curat lumii sufocate de azi.
Mă surprinde plăcut periplul filosofic al
Lilianei,femeia cu coadă căreia îi lipseau doua corniţe sub breton să fie
Necuratu.Oricum doxă de carte,de la Spinoza pînă la Heidegger care nu mai este
de actualitate,ori pînă la discipolii de
la Păltiniş.
Finalul romanului este de tot romantic.Doi
obsedati de a fi inselati urmărind dintr-un copac miscarile iubitelor si
canonada dinspre Universitate..A început Revolutia.
Ma
opresc aici si afirm ca Ioan Grosan a scris un roman si poate afirma Et in
Epica magna ego.
