VATRA ROMÂNEASCĂ

Nori de ploaie se adună Dinspre Cluj spre Odorhei. Uni vor să ne impună Să jucăm cum cântă ei. Minţile au luat-o razna; Umblă zvonul deşănţat Că-n Harghita şi Covasna Vor să facă „stat” în Stat ! S-a udat de lacrimi pragul; În Cristuru e prăpăd! Imnul românesc şi steagul Nu se-aud şi nu se văd ! Crişul, Mureşul, Târnava Poartă jalea în aval. Nesfârşită e gâlceava; Nu e linişte-n Ardeal. Munţii stau să răbufnească; Fiebe galbenul podiş! Vatra sfântă strămoşească E tăiată-n curmeziş. Se anunţă o furtună Cu efect devastator: Impostorii vor să pună Pe cultură sigla lor. Atmosfera prevesteşte Un pericol iminent! Tot ce sună româneşte Capătă un alt accent. Graiul nostru plâns pe vetre, Legănat de cărărui, E lovit mereu cu pietre Ca un pom al nimănui... Nu lăsaţi ca vorbitorii Altor limbi pe-acest pământ, Să ne umble prin istorii Şi să muşte din cuvânt! Neamul Românesc nu piere; Dacii încă mai trăiesc! Scoateţi steagul la vedere Şi-n Ţinutul Secuiesc! De pe stâncile străbune Decebal ne dă curaj! Faceţi imnul să răsune Peste Mureş, pân-la Blaj! Nu permitem celor care Se pretind aici stăpâni, Să ne calce în picioare Demnitatea de români! Căci în Ţara Românească Nici un ins minoritar N-are dreptul să clintească Borna pusă la hotar!                        ELENA ANGHEL

POEM MANIFEST

VATRA ROMÂNEASCĂ

                           de  Elena  Anghel

Nori de ploaie se adună

Dinspre Cluj spre Odorhei.

Unii vor să ne impună

Să jucăm cum cântă ei.

Minţile au luat-o razna;

Umblă zvonul deşănţat

Că-n Harghita şi Covasna

Vor să facă “stat” în Stat !

S-a udat de lacrimi pragul;

În Cristuru e prapad !

Imnul românesc şi steagul

Nu se-aud şi nu se văd !

Crişul, Mureşul, Târnava

Poartă jalea în aval.

Nesfârşită e gâlceava;

Nu e linişte-n Ardeal.

Munţii stau să răbufnească;

Fierbe galbenul podiş !

Vatra sfântă strămoşească

E tăiată-n curmeziş.

Se anunţă o furtună

Cu efect devastator:

Impostorii vor să pună

Pe cultură sigla lor.

Atmosfera prevesteşte

Un pericol iminent !

Tot ce sună româneşte

Capătă un alt accent.

Graiul nostru plâns pe vetre,

Legănat de cărărui,

E lovit mereu cu pietre

Ca un pom al nimănui...

Nu lăsaţi ca vorbitorii

Altor limbi pe-acest pământ,

Să ne umble prin istorii

Şi să muşte din cuvânt !

Neamul Românesc nu piere;

Dacii încă mai trăiesc !

Scoateţi steagul la vedere

Şi-n Ţinutul Secuiesc !

De pe stâncile străbune

Decebal ne dă curaj !

Faceţi imnul să răsune

Peste Mureş, pân-la Blaj !

Nu permitem celor care

Se pretind aici stăpâni,

Să ne calce în picioare

Demnitatea de români !

Căci în Ţara Românească

Nici un ins minoritar

N-are dreptul să clintească

Borna pusă la hotar !