Adrian Onciu: Capcana

Probabil vă întrebați, în mod legitim, de ce a ”înnebunit” lumea în ultimii ani. De ce liderii noștri par a fi psihopați. De ce alimentează până în pânzele albe propaganda LGBT. De ce atacă Biserica, tradițiile, granițele și elementele fundamentale pe care se sprijină națiunile. Pe scurt, de ce provoacă în mod conștient o ruptură ireparabilă în societate. O atmosferă irespirabilă.

Globalizarea de inspirație Davos este doar unul dintre răspunsuri. Ceea ce vedem la suprafață. Globaliști versus Patrioți.

În profunzime, polarizarea societății în categorii binare de ”buni” (globaliști) și ”răi” (patrioți) este o tactică folosită frecvent de guvernele care doresc să implementeze măsuri nepopulare. A patra revoluție industrială, cu inteligența artificială, moneda digitală și transumanismul drept capete de afiș, poate fi pusă în practică doar cu măsuri totalitare, antidemocratice, ce implică restricționări majore ale libertăților fundamentale.

Scenariul este unul strălucit, trebuie să recunoaștem. Am picat cu toții în capcană: Biden e ”bun”, Putin e ”rău”. Sau viceversa. Nu vedem pădurea din pricina copacilor. Ne consumăm în dezbateri sterile despre mersul războiului, despre cine câștigă și cine pierde, când în realitate vom pierde cu toții. Mă refer, bineînțeles, la simplii cetățeni.

În condițiile actuale, fundamentaliștii pro-Biden sau pro-Putin, indiferent de justețea argumentelor, sunt la fel de nocivi. Ei lărgesc prăpastia din cadrul societății. Fac aerul și mai irespirabil. Pregătesc temeinic terenul pentru o intervenție guvernamentală în forță, care la momentul respectiv va părea pe deplin justificată.

Măsurile excepționale luate de liderii noștri necesită stări excepționale. Polarizareaa societății prin intermediul vectorilor de opinie globaliști, respectiv patrioți, simplifică dezbaterile complexe și mobilizează susținerea publicului într-o manieră care poate fi manipulativă.

Elitele de la Davos pretind că populimea este incapabilă să aibă o viziune pe termen lung. Ele recurg la polarizare prin orice mijloace. O provoacă în mod conștient, cu scopul de a impune măsuri nepopulare pe termen scurt. Armata de propagandiști plătită regește de tandemul guverne-corporații clasifică opoziția față de aceste măsuri ca fiind ”rău-intenționată” sau ”iresponsabilă”. Termenii de ”teroriști domestici”, ”indisciplinați”, ”trădători”, ”trumpiști” sau ”putiniști” nu au apărut tocmai din senin. Erau acolo, în scenariu, special pregătiți pentru a adânci conflictul.

Trebuie să conștientizăm un lucru fundamental: jocul nu este despre cine are dreptate. Sau despre ”adevăr” și ”minciună”. Asta se vede de pe Lună. Jocul este despre polarizarea societății până la un grad atât de înalt încât să le permită guvernanților (patrioți sau globaliști, nu contează!) să ia măsurile pe care și le doresc.

Polarizarea consolidează puterea politică. Într-un climat în care societatea este divizată ferm în două tabere, guvernele au control mai mare asupra narativului și asupra răspândirii informației dezirabile. Acest control reduce eficacitatea opoziției, limitându-i capacitatea de a mobiliza suportul popular.

Polarizarea devine foarte puternică în situații de criză, în pandemie sau război. Declararea unei stări de urgență limitează drepturile civile, astfel că opoziția față de guvern este adesea portretizată ca o amenințare la adresa siguranței sau stabilității naționale. Cetățenii sunt astfel constrânși să aleagă între a fi ”cu noi” sau ”împotriva noastră”.

Deși poate servi obiectivele politice pe termen scurt, polarizarea are efecte pe termen lung adesea dăunătoare pentru democrație. Societățile profund divizate se confruntă cu dificultăți în ceea ce privește coeziunea socială și dialogul constructiv între grupuri cu opinii diferite. Însă asta ar fi cea mai mică problemă pentru elitele de la Davos.

Așadar, să nu cădem în capcana guvernanților, apropo de hate-speech-ul de pe rețelele sociale. Ei asta urmăresc, să ne divizeze și mai tare, pentru ca în final să ne controleze viețile.

Autor: Adrian Onciu

 

Capcana lui Ponta pentru Iohannis

                                                        de Iulian Leca

In calitatea sa de premier inculpat, Victor Ponta a reusit sa-l atraga pe Klaus Iohannis intr-un razboi de uzura care, in opinia mea, il va eroda pana la final si pe presedinte.

Greu de spus deocamdata in ce masura, dar sigur pagube vor fi si pe partea Cotroceniului, daca si cand Victor Ponta va fi facut plecat din Palatul Victoria.

Problema este cat de mari vor fi avariile in tabara presedintelui, care va fi pretul politic pe care Iohannis il va plati pentru angrenarea intr-un razboi cu un politician care, teoretic si practic, a fost invins si ar fi trebuit sa se retraga de mult din varful puterii in care a ajuns gratie unei intelegeri politice din care nu a mai ramas de mult nimic.

Dupa parerea mea, tocmai caracterul fantomatic al politicianului Victor Ponta, ramas inca din inertie in functia de premier, face din razboiul lui Klaus Iohannis cu Ponta inculpat unul de uzura din care de pierdut are si presedintele, adica jucatorul cu cele mai multe puncte la inceputului meciului.

Culmea, nefiind deloc un politician consacrat in lupte politice, Iohannis ii ofera in acest mod munitie lui Victor Ponta, care este astfel tinut in joc si obligat sa reactioneze.

Prima dauna serioasa pe care a suferit-o deja Iohannis in lupta cu Ponta este partidul care l-a sustinut sa ajunga la Cotroceni - PNL.

Prin retrimiterea Codului Fiscal spre reanalizare catre Parlament, dupa ce PNL a votat in unanimitate si l-a amendat chiar in comisii cu TVA scazut la 19%, in loc de 20% cat era in varianta PSD, presedintele a pus partidul sau cu spatele la zid, gata sa fie mitraliat politic tocmai de prea uzatii si sifonatii pesedisti din jurul premierului Ponta.

Se vor strange si langa Iohannis toti apostolii austeritatii, ai preventiei si moderatiei, toti adoratorii Troicai si ai viziunii germane de dezvoltare in cadrul Uniunii Europene, dar pana acolo Klaus Iohannis s-a plasat singur in afara intregului spectru politic romanesc, dezgolind un bun loc de atacuri pentru nationalistii lui Ponta.

Se reiau deja teme din campania prezidentiala din 2014, Ponta s-a grabit sa-l si acuze pe Iohannis de colaborare in numele unor interese straine de cele ale Romaniei.

Din nou, primul efect este ca razboiul il tine in viata pe politicianul Ponta, tocmai pentru ca este implicat de presedinte intr-o dezbatere unde primul cuvant ar trebui sa-l aiba Guvernul in calitatea sa de Executiv.

Presedintele a ripostat trimitandu-si consilierul pe probleme economice si mediul de afaceri, Cosmin Marinescu, sa-l puna la punct si sa-i explice tehnic ministrului Finantelor, Eugen Teodorovici, intr-o conferinta de presa televizata in premiera de la Cotroceni, de ce nu a promulgat presedintele noul Cod Fiscal.

In curand, cred ca va fi invocat ca argument de disputa exemplul Greciei de ambele parti, dintr-un unghi se va striga apocalipsa, moderatie si cumpatare - din celalalt se va raspunde: avem nevoie de initiativa si curaj pentru a ne relansa economic la nivelul Uniunii Europene.

Victor Ponta a fost fortat sa intre in razboi cu presedintele Klaus Iohannis din moment ce a ales sa nu isi dea demisia si sa incerce sa supraviatuiasca atat cat va reusi la guvernare alaturi de PSD.

In opinia mea, din perspectiva acestei strategii, lui Ponta ii prieste orice samanta de scandal pe care o poate fructifica in duelul pe care si l-a asumat cu Iohannis, in urma si in functie de rezultatul caruia se va decide cand si daca PSD intra in opozitie si, la fel, cand si daca PNL vine sa preia puterea inainte de alegeri.

Prin deschiderea unui nou flanc in razboiul cu Ponta, respectiv pe Codul Fiscal, Iohannis intra intr-o lupta la finalul careia s-ar putea sa iasa cel mai sifonat.

Macar si pentru faptul ca se desprinde tot mai mult de mecanismele clasice ale politicii, cu aceleasi instincte de a transforma Parlamentul si Guvernul in simple anexe executorii puse in slujba exclusiva a viziunii care emana in mod misterios de la Cotroceni.

Klaus Iohannis se expune intr-un mod surprinzator, dupa parerea mea, in contradictie cu tot ce a promis si a lasat sa se inteleaga ca ar reprezenta. La numai opt luni de la instalarea in functie la Cotroceni. Cam repede s-a dus si calmul neamtului.

FACEBOOK este o CAPCANĂ !

Acest sistem nu a fost creat doar pentru plăcerea dumneavoastră şi numai cei naivi pot crede asta ! Este bine de ştiut că în spatele FACEBOOK se află o imensă afacere, pentru care materia primă o constituie chiar viaţa şi securitatea dumneavoastră !FACEBOOK este cea mai mare reţea de "socializare" din lume, având peste 300 de milioane (în anul 2011 peste 700 de milioane!!!) de utilizatori înregistraţi. Peste tot se tinde ca FACEBOOK să fie utilizat conform legilor locale ale fiecărei ţări, ori în realitate FACEBOOK este o societate californiană care funcţionează după legislaţia Californiei (diferită chiar şi de cea americană!). Aceasta înseamnă că tot ceea ce dvs. plasaţi pe FACEBOOK va fi arhivat în mod LEGAL într-o bază de date enormă (fotografii, clipuri, conversaţii, discuţii, documente, texte etc.) şi păstrat acolo chiar dacă dvs le ştergeţi !

Şi, încă o dată, procedând astfel FACEBOOK este în perfectă legalitate !

De altfel, toţi utilizatorii FACEBOOK şi-au dat acordul pentru ca datele lor personale să fie înregistrate, conservate şi utilizate în orice scop. Vă surprinde?! Şi dvs., înainte de a utiliza FACEBOOK vi se cere un clic pe "accept condiţiile", şi ca de obicei nu le citiţi cu atenţie...exact ca şi contractele cu băncile româneşti!

Este ştiut că FACEBOOK este un site gratuit. Mă veţi întreba: de unde ia FACEBOOK banii pe care îi consumă pentru remunerarea celor angajaţi sau a colaboratorilor, pentru plata brevetelor pe care le înregistrează etc. Răspunsul este simplu: actualmente un număr foarte mare de firme cumpără dreptul de a consulta arhivele FACEBOOK, de unde pot obţine date care îi interesează. Chiar şi serviciile de apărare sau poliţia (F.B.I. şi C.I.A.) apelează la această arhivă în cursul anchetelor pe care le întreprind.

Fiţi atenţi ! Greşelile dvs de tinereţe nu trebuie să devină imposibil de şters, aşa că

evitaţi orice fel de poze compromiţătoare (cu droguri, alcool, ţigarete, fotografii tendenţioase, intime, vulgare etc.), insulte (căci acestea pot servi ca probe în justiţie !), informaţii şi date personale sau private, chiar în relaţiile cu prieteni apropiaţi...

Şi toate acestea sunt valabile şi pentru documente ale prietenilor: mulţi adolescenţi pun pe FACEBOOK poze de-ale prietenilor în ideea că aceştia nu vor fi deranjaţi, chiar dacă unii sunt minori şi ar avea nevoie şi de acordul părinţilor...

Cereţi totdeauna consimţământul persoanei a cărei poză o postaţi pe FACEBOOK !!!

Nimeni nu poate invoca necunoaşterea legii, nu puteţi spune în instanţă "nu am ştiut" !

În concluzie, folosiţi cum doriţi aceste informaţii, dar cel puţin sunteţi prevenit(a) !

Cristi SOMEŞAN