O.N.U., coada vacii și ștampila primăriei

Doamne, ce generație! Doamne ce evenimente mi-ai dat să trăiesc într-o singură viață. E adevărat, nu am prins războaiele mondiale, dar am prins ce a urmat după ele: construirea socialismului la orașe și sate, cooperativizarea, electrificarea țării, șantierele naționale gen Bumbești-Livezeni, epoca de aur, lampa 5, tranzistorul, apariția casetofonului, magnetofonului, televiziunea, televiziunea color, aselenizarea, pagerul, casetele video, telefonul mobil, internetul, hologramele, inteligenta artificială, 5 G, rachete hipersonice, și nu am acoperit tot, am plecat de la fier de călcat cu jar, difuzoare pe perete, lumânări și opaițe, arat cu plugul cu boi, apă din fântână, gaz lampant, tuciul cu mămăligă, măcriș în loc de vitamina C, pus cenușă la răni, bătaie cu rațele pe dude, scoici și melci în loc de pui la grătar, și multe altele. Și asta nu e tot, Pământul continua să se învârtă.

Numai că acum câteva zile putea să se oprească în loc, nu de tot, măcar câteva momente, ca să se mire. Omul, această creație incredibilă venită nu se știe sigur de unde, continuă să îl uimească până și pe Dumnezeu. Parcă îi văd ochii larg deschiși și mâna pusă la gură într-o stare de șoc „anafilactic”, înțepat de micuța insectă numită „inteligență umană”.

Acum 3 zile, O.N.U., această creație supremă a democrației umane quintesența gândirii sociale,„forul suprem” al societăților civilizate a votat în aceeași zi două rezoluții care se bat cap în cap și culmea, amândouă au primit aviz pozitiv. Ca dracu’, cum, ar spune un român nedus la biserică? Uite așa! Ucraina, sprijinită, sau mai bine spus împinsă de conducerea U.E. a depus o propunere de condamnare a Rusiei, în care denumește Rusia stat agresor.

S.U.A. au depus și ele o propunere care elimină această acuză asupra Rusiei, propunere intitulată «Calea către pace» și care cere „pace cu orice preț”, dar în condițiile propuse de S.U.A..

Hai să zicem că propunerea a două documente care se contrazic nu ar fi o problemă, pot fi și mai multe propuneri însă ceea ce este cu adevărat o premieră, este faptul că ambele propuneri au fost adoptate de Adunarea Generală propunerea Ucrainei cu 93 pentru,18 abțineri și 65 împotrivă, iar a S.U.A. cu 93 pentru, 8 abțineti și 73 împotrivă. Toate propunerile de amendamente propuse de statele europene la propunerea SUA, prin care se cerea condamnarea Rusiei, au fost respinse de plenul Adunării. Dintre țările membre ale Consiliului de Securitate al ONU, au votat pentru propunerea SUA, Rusia, China, iar Franța Marea Britanie, Slovenia, Danemarca și Grecia, s-au abținut. Acest aspect trebuie avut în vedere pentru votul din Consiliul de Securitate, unde probabil va fi adoptată doar una, sau poate niciuna din propuneri, pentru că acolo oricare din țările membre permanente are drept de veto, deci dacă una se opune, rezoluția nu trece. Este de așteptat ca Marea Britanie să se opună la varianta SUA, iar China, SUA și/sau Rusia să se opună la varianta Ucraina. Franța și celelalte două țări se vor abține probabil, căci Macron nu vrea să supere pe nimeni, făcând din Franța o Românie mai mare.

La o numărătoare a totalului de voturi, rezultă că propunerea SUA a beneficiat de 2 voturi mai puțin, deci două state nu au mai fost prezente în sală la al doilea vot, sau și-a băgat nasul Roberta Anastase pe colo.

Încercând să găsim o logică acestor voturi, ne punem în situația celebrei anecdote cu „unul alb și unul negru”. Deci nu doar că declară două propuneri, una care vrea continuarea războiului până la înfrângerea Rusiei, iar cealaltă o încetare IMEDIATĂ cu despăgubiri, acordate SUA, ca valide amândouă, dar validează o situație imposibilă logic, dar reală politic. ONU a devenit o instituție dirijată de interese, nu de principii, Carta ONU este o simplă înșiruire de pretinse drepturi, iar țările mai mici votează după cum le dictează „partenerul strategic”, căci fiecare are câte unul, cel puțin, fără de care „nu se poate”.

România, ca aproape întotdeauna în istoria sa, cu foarte mici excepții, s-a umplut din nou de glorie. Din câte am înțeles, nevrând să supere pe nimeni, România a votat pozitiv ambele propuneri, așa că nu ne poate învinui nimeni că nu nu am fost de acord cu ce ni s-a cerut. Nu știu sigur dacă e așa nu știu dacă mai e cineva în situația asta, dar iarăși ne-am umplut de „respect”.

Și pentru că am ajuns la România hai să vedem ce vrăji mai fac guvernanții noștri.

De când s-a văzut la Cotroceni, Bolojan are un singur gând, să îi asigure pe „români” că vom avea alegeri corecte și transparente. Să fiu sincer eu am mari îndoieli, pentru că așa ni se spune de 36 de ani, dar de fiecare data rezultatul a demonstrat altceva. Nu ne spune însă domnul Bolojan cine a falsificat alegerile din decembrie 2024 și nici de ce PNL a plătit campania pentru Georgescu. Păi dacă nu ne poate spune ceea ce știe, cum poate să ne asigure de ceea ce nu știe cum va fi ? Asta numai dovleacul de pe umerii lui Bolojan ar putea lămuri. Se pare însă că mesajul respectiv nu e pentru români, de care îl doare în partea dorsală pe domnul interimar, ci pentru Vance și Trump, care de două săptămâni ne vorbesc numai despre falsificarea alegerilor în România și mânăriile făcute de diverși lideri de partid, judecători CCR și mai nou și trusturi media, ONG-uri și alte entități. România este din nou pusă la zid și arătată cu degetul pentru mânării făcute – culmea – unele chiar de cei care arată cu degetul, ca reprezentanți de stat, nu ca persoane fizice. Iar guvernanții noștri nici acuma nu învață nimic și nu înțeleg că indiferent cu cine stau la masă, până la urmă tot ei plătesc consumația.

Și cu toate asigurările date de domnul interimar, uite că un alt lider de partid, membru al coaliției aflate la guvernare, ne spune că Bolojan nu poate garanta transparența și corectitudinea alegerilor.

În primul rând, văzând duplicitatea guvernului și conducerii de stat a României, care umblă cu fundul în două luntri, domnul Hunor se oferă să pună o vorbă bună lui Orban, care să pună o vorbă bună lui Trump care să îl primească pe Ciolacu așa, de o șapcă măcar. Nu îmi vine să cred că astfel de propuneri sunt făcute și mai ales așa pe față. Domnul  Hunor se face că nu vede unele aspecte:

Este limpede că Orban, mare iubitor de români nu va face acest „serviciu” lui Ciolacu, moca, deci este de așteptat ca România, prin Ciolacu, să ofere ceva la schimb, că doar nu o să dea Ciolacu din covrigii lui sau din lanțul farmaceutic pe care îl deține. Chiar așa de prost nu este., dar eu cred că de fapt propunerea vine de la Victoraș, nu de la Kelemen. Igen ? Practic Kele a transmis o propunere a lui Orban, că doar nu a vorbit așa pe uscat;

Orban, oricât de bine-văzut de Trump ar fi, nici el nu poate vorbi fără să aibă un aviz prealabil de la cineva din imediata apropiere a lui Trump, poate Vance, poate Musk, poate Rubio, care și ei ar fi dispuși să ofere ceva lui Ciolacu, fie și doar o „imagine” cu șapca pe cap, dar la fel, tot cu o promisiune din partea României, fie ea și secretă. Poate Trump se pregătește pentru un eventual refuz, indiferent din partea cui, la propunerea lui de „pace” și deci o întârziere a livrării de metale rare și a doua variantă pentru înlocuirea sursei chineze ar fi Munții Apuseni. Doamne ce bine ar sta unei colaborări maghiaro-americane prin Roșia Montana și nu numai, bogată nu doar în aur, ci și în alte metale necesare industriei aerospațiale americane.

Kelemen, chiar dacă a întins „mâna de ajutor” către Ciolacu, rămâne cu ea întinsă pentru oricine va lua puterea în PSD, PNL sau la Cotroceni, căci oricine vrea să conducă România, vre-un partid, sau Guvernul, are nevoie de o clanță la Washington. În aceste condiții este clar că oricine va dori o majoritate în guvern sau parlament, va trebui să strângă mâna întinsă de Hunor, dacă va dori sprijin de la Orban, care poate (ipotetic) interveni la tătucu.

Deci, indiferent cui îi e lansată propunerea, Hunor lasă de înțeles că este dispobibil să „ajute” dar bineînțeles că nimic nu e pe degeaba. Cu cât mai mulți intermediari ”binevoitori”, cu atât mai multe pretenții și bineînțeles plata nu se face din buzunarul ajutoratului, ci din avutul României. Köszönöm Hunor úr!

Dar asta nu e totul. Așa cum spuneam, domnul Hunor îl contrazice pe Bolojan, chiar dacă este de un neam cu el și declară că „România trebuie să ceară ajutor N.A.T.O. pentru corectitudinea alegerilor”. Ei nu, că numai asta nu mai auzisem. Ce treabă are coada vacii cu ștampila primăriei? Ce treabă are o organizație militară, cu o acțiune politică cum este organizarea alegerilor? De ce a spus domnul Hunor N.A.T.O. și nu a spus UE sau SUA? Auzi, cică România a fost supusă unui război hybrid care l-a propulsat pe Georgescu. Cine anume l-a propulsat pe Gerogescu, nu spune domnul Hunor, el doar îl vede ca un potential pericol și de aici concluzia că trebuie musai să cerem ajutor N.A.T.O., ca și când Georgescu ar fi venit călare pe tancuri. Nici domnul Hunor nu spune nimic despre ajutorul dat în campanie  de PNL, nu aduce nici el nicio dovadă în sprijinul afirmațiilor, el vede doar că are nevoie de trupe N.A.T.O. dacă se poate maghiare în România care să asigure corectitudinea alegerilor. Cu alte cuvinte asigurările date de Bolojan sunt simplă gargară, nu garantează nimic, e cazul să cerem ajutor partenerilor N.A.T.O., chiar dacă nu am fost atacați, militar căci, spune el „dacă noi vedem ce se întâmplă, și acum poți să soliciți ajutor. Nu de la Bruxelles, nu de la Uniunea Europeană, ci de la Alianța Nord-Atlantică”. Deci domnul Hunor, când se ceartă cu nevasta îl sună pe Tîlvăr și cere intervenția armatei.

Eu zic că nici de la N.A.T.O. nu trebuie să cerem ajutor, de ce nu mai bine tot de la prietenul Orban? Vin urmașii lui Attila și ne asigură ei transparența, karma, zenul și feng-shui-ul. Domnilor din U.E., din NATO, din Univers, dacă nu aveți un hunor în casă, luați-vă, că găsește el soluții la toate problemele voastre. Gratis, nu trebuie decât să cereți. Asta e soluția U.D.M.R.

Autor: Col. (r) Marin Neacsu

Sursa: art-emis.ro

Bibliografie web

– https://www.europafm.ro/cinsiliu-securitate-onu-rezolutie-razboi-ucraina-rusia-stat-agresor-sua-china-votat-pentru/

– https://www.juridice.ro/771499/ilie-bolojan-vom-avea-alegeri-corecte-si-transparente.html

– https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/politica/kelemen-hunor-anunta-ca-ar-putea-facilita-prin-viktor-orban-o-discutie-ciolacu-trump-il-ajut-pe-premier-daca-ma-roaga-oricand-3135225

– https://www.mediafax.ro/politic/kelemen-hunor-romania-trebuie-sa-ceara-ajutor-de-la-nato-pentru-corectitudinea-alegerilor-22712248

Col. (r) Marin Neacsu: România, țara tuturor loviturilor

Am trăit să o văd și pe asta, să prind patru lovituri de stat, una mai periculoasă decât cealaltă. Prima a fost în 89. Cine pe cine a lovit, nu se mai știe. Se spune că inițial a fost o revoluție, apoi o loviluție, primul lovit a fost Ceaușescu, apoi se spune că Mazilu și Roman au vrut să îl lovească pe Iliescu, dar Roman s-a suit pe transportor l-a salvat pe Iliescu, cum l-a salvat Elțîn pe Gorbaciov. Au venit apoi loviturile din ’90-’91, când țărăniștii au vrut să îl dea și  ei jos pe Iliescu, dar au venit minerii care l-au salvat, apoi salvatorii au vrut să îl dea și ei  jos pe Iliescu dar nu au reușit nici ei, apoi… apoi ne-am mai calmat un pic, toată lumea voia „stabilitate”, „integrare”, toți erau „oameni de bine”. Și uite așa am ajuns în N.A.T.O., în U.E., ba chiar și în Shengen, numai în România nu mai avem loc. Nu mai avem loc de cei care ne-au dat voie să muncim pentru alții și care câștigă alegerile cu ajutorul românilor din afara granițelor țării.

Primul a fost Băsescu, apoi tot Băsescu, apoi Iohannis apoi tot Iohannis, până când cei din afara granițelor țării și-au adus aminte cine i-a trimis afară. Și uite așa, a început să curgă iară cu lovituri. Îmi amintesc că P.S.D.-ul, dar și P.N.L.-ul și-au tot dat lovituri de stat și dărâmat guverne proprii de se crucea Burkina-Faso și nu știa ce nouă tehnică de dărâmare mai e și asta.

Eeeeeei și a venit și anul de grație 2024 cu lovitura de stat marcă înregistrată Enache, cu patent euro-atlantic când instanța supremă, „ză madăr iend ză fadăr of the constitușăn” a anulat voturile românilor pentru că nu ieșise în primul tur cine trebuia să iasă. Culmea este că pesediștii s-au faultat sprijinindu-l pe Simion, iar peneliștii s-au lovit sprijinindu-l pe Georgescu. Dar pentru prostime și prostiți, totul a fost pus la cale de Putin. Eu stau și mă țuțur pe cine dădeam noi vina dacă nu erau rușii pe aci ?

Ultima lovitură de stat însă a pus capac la tot ce se știa despre răsturnări de guverne. Cică prin anul 2023, niște militari, aflați în retragere încă de pe vremea când Ceaușescu era arestat, s-au gândit să răstoarne orânduirea, să formeze un guvern care să preia comanda și să „dărâme democrația”. În capul lucrării era un suspect  periculos, care de fapt voia și el să facă România mare againe dar nu a nimerit epoca. Acuma nu că aceștia s-ar fi ascuns pe undeva prin munți, prin cuiburi și ar fi desfășurat activități subversive, cum lasă să se înțeleagă din „documentele de la dosar”, căci aveau și  pagini de internet, de facebook, la vezeală, de fapt nu voiau și ei decât ce voiau și partidele politice, adică să treacă la butoane, să se schimbe șoferul,  numai că nu le-a dat prin cap să înființeze și ei o Uniune Democrată a Geților din România și să intre în Parlament așa cum au intrat frații maghiari sau cum au intrat unii avocați în C.C.R., adică neconstituțional, ei au rămas doar o simplă pagină de internet. Puțin, foarte puțin!

De doi ani, lovituriștii ăștia se chinuiau să strângă adepți cu care să sperie clasa politică, dar nu au reușit, nu i-a băgat nimeni în seamă. „Norocul” lor că a venit unul Georgescu cu vânt din pupa care i-a speriat pe reprezentanții democrației ioropene și cum nu aveau cum să scape de el s-au gândit să îi lege de picior o ghiulea care să îl bage la fundul apei și uite așa, a apărut și lovitura de stat exact când Georgescu trebuia să își depună candidatura. Așa a aflat lumea că există Vlad Țepeș și Geția.

Bineînțeles, s-au găsit niște semnături ilizibile pe listele de susținători ai Georgescului, care să justifice respingerea candidaturii, unii semnaseră cu cerneală bleu-ciel în loc de bleu-marin, și gata ilegalitatea. Ghiuleaua cu lovitura de stat nu era ca să îl dea pe el jos, ci să îi sperie pe cei care ar fi îndrăznit să îl mai susțină, că de, cine se mai apropie de el știind că se poate face complice la o „lovitură de stat”? Și ca lucrurile să fie clare, în seara în care s-a anunțat mazilirea mazilitului, printre „susținătorii acestuia„ au apărut și s-au manifestat violent și niște profesioniști ai scandalurilor cu jandarmii, cărora ca să nu vină cu pietrele de acasă să le rupă buzunarele, li s-au pus la dispoziție prin grija edililor și niște bucăți de piatră cubică, de la niște „lucrări” exact în zona protestelor. Și uite așa, scenariul e gata, actorii profesioniști și-au jucat rolul, au aruncat cu pietre în jandarmi, în geamuri, au dat foc la baracă, au răsturnat mașini, dar culmea, nu i-a văzut nimeni, nu i-a fotografiat nimeni, nu se știe cine cine sunt, sunt protestatarii, iar imaginea lui Georgescu uzurpatorul este completă.

Din străinătățuri, unde a ajuns ca și frații Tate, fără nicio problemă, „legionarul” Potra aruncă și el flăcări pe nas îndemnând militarii să iasă la răzbel să îl sprijine pe Georgescu, că el de acolo va urmări cu interes soarta României. Acuma cine încă mai crede că Potra e omul lui Georgescu și nu al S.I.E., nu are decât, dar apelul lui Potra a venit exact atunci când era nevoie, ca lumea să vadă că „da domnule, așa e, ăștia de la C.C.R. au nimerit-o, Georgescu e un legionar, uite voia să ne scoată din Europa, din N.A.T.O., din România”. Păi cine mai are acuma curaj să spună că îl susține pe Georgescu?  Hai să îl văd, că mor cu el de gât.

Introducerea „armatei” aici, prin prezența comandamentului Țepeș, prin apelul lui Potra și scandalul cu corupția din armată, cu tablourile lui Zisu, nu sunt întâmplătoare, e nevoie de „mână militară” ca să dea „greutate” loviturii dar și ca să facă lumea să urască din nou armata de rezerviști pensionari  care în ultimul timp a cam protestat. Până și Tîlvăr a fost nevoit să își anuleze felicitările  trimise de ziua generalului centanar și să îl demită pe șeful Direcției Calitatea Vieții Personalului, ca nu cumva să zică lumea că susține „trădătorii”.

Cât de dobitoc să fii să „îți ceri scuze” că ai felicitat un om de ziua lui, la o dată la care omul nu era „cunoscut” ca având activități infracționale și care nici acuma măcar, nu este dovedit, ci doar bănuit, „suspectat” că ar fi desfășurat acțiuni subversive?

Pentru ministrul apărării nu există prezumția de nevinovăție, el a decis că generalul veteran este trădător, înaintea instanței. Și ce vină avea șeful Direcției calității vieții care avea evidența veteranilor? Nu cumva domnul Tîlvăr insinuează că domnul colonel Stoica, cunoștea de anul trecut „activitatea subversivă” a domnului general maior în chestiune și nu a spus nimic ? Deci se cunoștea din timp și nu s-a luat nicio măsură? De ce acuma? De ce s-a așteaptat timp de doi ani? Unde e munca de prevenție? Ce au păzit băieții cu ochi albaștri? Ei de ce l-au lăsat pe domnul ministru să „se facă de râs”?

Dacă totuși domnul colonel nu știa nimic, de ce a fost demis ? Dar de ce a fost nevoie de scuze? Pentru ce, pentru că a felicitat un om de ziua lui ? Au devenit actele de bun simț acte reprobabile, condamnabile? Domnule Tîlvăr, ce ființă v-a dat viață? Dar educație|? Conducerea armatei, cea militară, nu politică, cum vede acest aspect?

Se pare că armata a devenit mai politică decât clasa politică, pentru că nu am văzut ca președintele României sau guvernul României – cine l-a decorat și avansat pe generalul Radu Theodoru, să îi retragă distincțiile și gradele, dar Ministerul Apărării și-a retras felicitările. Urât, penibil, Inuman!

Ce mai e de spus? România e în disoluție. Macron, un alt papagal cu chip de om, ne spune că Europa ar trebui să se simtă bine că este sub acoperirea ciupercii nuclare franceze. Deci domnul Macron ne îndeamnă să lătrăm la ruși și poate și la americani, că simte el că s-ar putea ca S.U.A. să nu mai fie de partea U.E., că putem deci să îi lăsăm pe americani, că ne sprijină Franța, dacă suntem atacați putem conta pe umbrela nucleară a Franței. De fapt la nivel European asistăm la aceeași luptă surdă, ca și în România, între cei care vor să continue să controleze totul și nu vor să plece de la butoane și cei care vor să le ia locul. Și totul se rezumă la bani. Macron consideră că ar trebui ca țările Europei să nu mai apeleze la tehnica S.U.A. pentru înarmare ci la cea „europeană” adică franceză: „statele membre îşi vor putea creşte cheltuielile militare fără ca acest lucru să fie luat în considerare în deficitul lor. Se vor decide finanţări comune masive pentru achiziţionarea şi producerea pe teritoriul european de muniţii, tancuri, arme, echipamente dintre cele mai invovatoare”. Deci nu avem voie să mărim deficitul bugetar pentru a ajuta cercetarea, educatia, sanatatea, nivelul de trai al oamenilor, dar putem crește cheltuielile bugetare cumpărând tehnică militară produsă în Franța, că asta e O.K., nu vom fi sancționați. Asta e ajutorul pe care Franța ni-l promite „spre binele nostru”. Desigur, conducerea Românie va fi prima care va executa acest ordin.

De fapt totul se rezumă la o bătălie între marile puteri pentru influență, resurse, transformarea țărilor mici conduse de trădători în piețe de desfacere, sursă de materii prime și forță de muncă ieftină. Asta urmăresc toate marile puteri, fostele, prezentele și viitoarele imperii. Și pe plan extern, ca și pe plan intern, avem de ales între mai multe rele, niciodată ceva bun. Cine speră că va veni Musk, sau Trump sau mai știu eu cine să salveze România de Ursula, visează. Cine crede că Macron sau Ursula sau Tusk vor binele românilor, trăiesc pe altă lume. Suntem tablă de șah, piese de schimb, vite în plug pe ogoarele marilor puteri.

 

Autor: Col. (r) Marin Neacsu

 

Bibliografie web:

– https://www.gds.ro/Actualitate/2025-03-06/ministrul-apararii-isi-cere-scuze-ca-a-felicitat-un-tradator-seful-structurii-pentru-veterani-demis/

– https://www.caleaeuropeana.ro/macron-anunta-o-noua-era-in-care-franta-este-dispusa-sa-extinda-umbrela-nucleara-catre-aliatii-europeni-vreau-sa-cred-ca-sua-vor-fi-de-partea-europei-dar-trebuie-sa-fim-pregatiti-sa-nu-fie-asa/

 

Col. (r) Marin Neacsu: Dacii, aurul si „țurcanii”

O veste neagră face prima pagină a ziarelor din România și ridică sprâncenele multor români,  dar mai ales televiziuni și politicieni  în care acuma, brusc  se aprinde „patriotismul” și încep să rostească cu oarece teamă, dar îngăduință cuvântul „Dacia,” dar nu legat de  fabrica de automobile, ci de acea Dacie despre care nu prea se înghesuia nimeni să vorbească, pentru a nu fi considerat „suveranist,” adept al lui Roxin, Georgescu, sau mai știu eu cărui „dacopat”. Acuma, pentru trei zile probabil, sau trei săptămâni, cât subiectul va ține „brekiniuzul” presei, e voie să vorbești despre Dacia în România. Pentru toți, vestea furtului coifului dacic  și brățărilor dacice dintr-un muzeu din Olanda, expuse cu „mărinimie” prin toate colțurile lumii  de mai marii culturii române, pentru „promovarea Daciei” și a bogăției bietei Românii, este o surpriză, o veste neașteptată, o tragedie.

Să fiu sincer, pentru mine această „întâmplare” nu este o surpriză, nu vreau să par cinic, dar am anticipat un astfel de eveniment. De ce? Pentru că acum 14 ani am atenționat asupra unui obicei eu i-aș spune iresponsabil al autorităților române, plecând de la prim miniștri, miniștri ai culturii, directori ai Muzeelor dar în special al Muzeului Național de Istorie a României, de a trimite sau a „se lăuda” cu piese unice de patrimoniu național, pe toate străduțele Europei. Nu știu dacă în ultimii 10-15 ani românii care au cu adevărat interes și dorința de a vedea istoria proprie în muzeele din țară au avut ocazia să vadă sutele de piese multe unicate, comori inestimabile ale culturii universale nu doar autohtone, la ei în țară, acestea fiind plimbate pe oriunde, pasămite pentru a „promova cultura dacilor”. Dar acești diriguitori ai culturii române nu au mișcat un deget pentru a cerceta și a scoate la lumină  de exemplu arhivele Vaticanului care conțin cărți și documente necunoscute publicului despre cultura, războaiele și importanța Daciei în cadrul civilizației antice sau pentru a aduce în România spre a fi expuse documente, artefacte, obiecte,  sau mărturii ale unor fapte istorice care vorbesc despre România. Poate sabia lui Ștefan Cel Mare adusă măcar spre vizionare la Muzeul Național de Istorie a României, ar suscita interesul a milioane de români și ar aduce mai mulți bani Ministerului Culturii decât banii de asigurare „negociați” cu muzeele unde au stat degeaba argintul și aurul României.

Apoi, să fim serioși, când lansezi o expoziție cu titlul „Dacia, un regat al Aurului și Argintului”, este mai mult decât  o invitație pentru multimiliardarii deținători de „colecții private” de a tocmi „profesioniști îndrăgostiți de cultură” pentru a intra în posesia unor unicate. Sunt convins că cine le-a furat nu a făcut-o pentru că a crescut prețul aurului, pentru că dacă ar fi fost așa, ar fi luat tot aurul expus, sau mult mai mult decât un coif și 3 brățări care nu cântăresc nici cât aurul expus într-o vitrină la un magazin de bijuterii. Este LMC că cel/cei care au acționat au făcut-o la comandă pentru valoarea istorică a acestor piese, nu pentru valoarea aurului. Sub acest aspect, putem spera că nu vor fi topite în lingouri.

Mai trebuie amintit că tot cu Olanda, România mai are o experiență similară, cu niște tablouri furate tot din Olanda  și găsite prin România, unele se spunea că au fost arse, dar apoi un tablou din cele presupus arse a fost găsit în urma unui pont tot în România. Autorii au primit ceva ani de închisoare dar sunt deja liberi de mai bine de 7 ani, toți,  iar tablourile aparținând lui Matisse, Picasso, Monet, nu au mai fost găsite, fiind considerate „pierdute”. Eu sunt convins că tablourile au ajuns în colecția cuiva care a plătit suficient pentru a convinge pe cineva să facă 6 ani, dacă nu chiar mai puțini, eventual 4, de închisoare. În cazul aurului, dacă se va da de urma hoților, că sigur nu a fost unul singur, acesta va prezenta un butoiaș  cu ceva  aur topit, cum s-a prezentat de exemplu lănțișorul din butoiul de la Caracal ca să dovedească că acolo a fost arsă Luiza. Făptuitorii, dacă vor fi prinși vor spune că au topit aurul și l-au vândut, sau aruncat, „statul român” va primi – probabil – banii de asigurare,  cam când vom primi și avioanele F16, sau sistemele „Patriot”, dacă firma respectivă va binevoi să accepte „concluzia organelor de anchetă” și cu asta basta.

Și acuma să spun de ce nu m-a surprins furtul.

Prin 21 mai 2011, atrăgeam atenția într-un articol  că, același Muzeu Național de Istorie, aflat sub cârmuirea aceluiași președinte de astăzi, trimisese prin decembrie 2010 aceleași brățări dacice și probabil în mare parte aceleași exponate în total 140 de piese,  prin Italia sub numele „Aurul antic din România. înainte şi după Traian”. Expoziția, plecată și anunțată cu surle și trâmbițe sub patronatul ”împăratului Traian Băsescu”, trebuia să se termine în aprilie, dar pe data de 21 mai încă nu se întorseseră în muzeele de origine. Am sesizat câțiva parlamentari, am inițiat o interpelare ministrului culturii de atunci, actualul lider U.D.M.R.  Kelemen Hunor, care a răspuns că toate piesele s-au întors în țară și urmează a face parte dintr-o nouă expoziție. Interesant este că domnul Hunor spunea atunci în răspunsul său că „Interesul deosebit al vizitatorilor a făcut ca această expoziţie să fie prelungită. Italienii sunt fascinaţi în special de brăţările dacice şi de „Cloşca cu pui de aur”. Iată că și olandezii au fost fascinați de brățările dacice, nu numai italienii.

Nu știu dacă de atunci și până acuma piesele plecate au mai avut timp să fie văzute și prin muzeele noastre, dar era o chestiune de timp până să se întâmple ce s-a întâmplat, căci știți cum se spune pe la noi prin popor, „cine sare multe garduri…”.

Deci autoritățile române, domnul director al Muzeului Național de Istorie a României era la curent cu faptul că anumite obiecte de patrimonoiu fac interesul special al „publicului larg”, era sigur la curent cu furturile din Țara Lalelelor, căci  chiar doamna Țurcan ministru al culturii la momentul inițierii expoziției,  spunea că „au existat furturi și la alte muzee internaționale, nu este o situație fără precedent și nu ar trebui să blocheze o inițiativă corectă și sănătoasă a României de a realiza expoziții…” Și dacă e așa, ce măsuri de securitate suplimentare a luat? Așadar  în concepția doamne Țurcan, faptul că au mai avut loc furturi din expoziții nu trebuie să ne îngrijoreze, nu suntem singurii păgubiți  dimpotrivă, să facem expozițiile cât mai ”atractive” cu piese cât mai rare și cât mai valoroase, de care noi ne putem dispensa. Și nu e așa că oricum vom primi banii pe asigurări care, uite în actualul climat de criză financiară,  ne prind foarte bine, guvernul are nevoie de ei. Tot doamna Țurcan justifică expoziția ca fiind necesară pentru „românii din «diaspora»”. Câtă grijă față de bieții români de peste hotare, dar și față de „autorități și oameni de cultură internaționali”. Păi dacă erau așa de interesați oamenii de cultură și marile personalități din Țările de Jos,  nu puteau să vină să le vadă la noi, mai câștigam și noi un ban din turism nu ? Am auzit că și votul din turul doi la prezidențiale  a fost oprit ca să poată vizita românii din  diaspora expoziția. Doamna Țurcan se arată mirată că românii sunt așa de supărați și că „au apărut tot felul de experți în calitatea și valoarea muzeelor” care pun întrebări legate de oportunitatea organizării acestor expoziții. Pentru ea asta e problema, faptul că oamenii pun întrebări.

 Îmi amintesc că și eu, acum 14 ani îl întrebam pe domnul Kelemen Hunor ca ministru al culturii următoarele:

– data şi locul intrării pieselor în ţară;

– cine a asigurat paza transportului şi cum a fost asigurată securitatea pieselor pe timpul expoziţiei şi pe timpul întoarcerii:

– documentele de vamă întocmite cu ocazia sosirii în ţară;

– procesul verbal de predare – primire a pieselor către Muzeul Naţional de Istorie:

– dacă s-a făcut expertiza de autentificare a pieselor reîntoarse şi care este rezultatul.

– dacă nu s-a făcut, de ce nu s-a făcut , având în vedere cazurile cu sculpurile lui Brâncuşi şi cu timbrele.

Întrebările erau legitime atunci pentru că mai trecusem prin evenimente similare.

Cunoscând alte cazuri de furturi, eu ca stat român aș fi acordat o mai mare grijă față de obiectele de patrimoniu care nu pot fi măcar evaluate ca valoare istorică, fie că nu le-aș fi înstrăinat, fie că aș fi solicitat măsuri complete și complexe de securitate, inclusiv cu pază militarizată și securizată precum „vila de la Cotroceni” cînd e „mobilierul” prin zonă, nu le-aș fi lăsat într-o clădire fără pază. Aud că poliția ar fi fost anunțată că „a avut loc o explozie pe o stradă”. Dar stați liniștiți tovarăși, „Muzeul Național de Istorie a României se află în permanent contact cu Muzeul Drents, precum și cu autoritățile olandeze și române și depune toate eforturile pentru a sprijini ancheta aflată în desfășurare, pentru recuperarea urgentă a artefactelor!” Ce poate să facă Muzeul Național de Istorie pentru recuperarea urgentă  a artefactelor nu o să pricep nici picat cu ceară dar înțeleg că noi trebuie să stăm liniștiți să nu punem întrebări.

Cu asemenea oameni la conducerea țării la ce ne putem aștepta? Ce ar mai fi de spus? Aș mai putea spune că din România dispar,  fără ca autoritățile ”competente”să se sesizeze, cam multe. A dispărut o flotă,  au dispărut focoase dintr-un transport militar în Giurgiu,  au dispărut timbre cap de bour în valoare de milioane de euro de la Muzeul Filatelic al Poștei Române, cu ocazia unui inventar de rutină conducerea Regiei Autome pentru Activităţi Nucleare – Sucursala Cercetări Nucleare Piteşti a constatat lipsa a 75 de documente cuprinzând informaţii clasificate din domeniul cercetării nucleare,  și câte și mai câte știute sau nu, declarate sau nu.  Vinovații „nu au fost găsiți” deși în multe cazuri se știu, dar avem multe batiste și din ce în ce mai puține țambaluri. Iar doamna Țurcanu ne spune că nu trebuie să ne îngrijorăm, pe „câmpie la Mohacs au fost pierderi și mai grele”.

Eu nu cred în coincidențe, la atâtea pierderi, parcă văd că o să ne trezim că nu mai avem nici țară și se va trezi cineva să spună: nu-i nimic, nici palestinienii nu mai au.

Autor: Col. (r) Marin Neacsu

Sursa: art-emis.ro

Bibliografie web:

– https://www.ziuaveche.ro/cultura-religie/cultura/inainte-si-dupa-traian-34980.html/

– https://neacsum.blogspot.com/2012/01/expozitii-cu-vanzare.html

– https://ibani.stirileprotv.ro/credite-si-economii/patru-lazi-cu-focoase-pentru-rachete-au-disparut-dintr-un-tren-ce-transporta-armament.html

https://ziare.com/stiri/furt/timbre-de-milioane-de-euro-au-disparut-de-la-muzeul-filatelic-1014044

– https://www.dcnews.ro/75-de-documente-din-domeniul-cercetarii-nucleare-clasificate-au-disparut_85121.html

 

Pohta ce pohtește el

Aș vrea să clarific de la bun început un lucru: nu abordez acest subiect pentru că este la modă, pentru că toate televiziunile îl rostogolesc, pentru că toată lumea îl comentează sau pentru… audiență. Persoana în cauză este atât de grețoasă încât nu merită nici măcar să te gândești la ea, dar nu am încotro. Nu am încotro pentru că văd că toate televiziunile discută acuma despre casele lui, despre nesimțirea lui, despre îngâmfarea lui, despre pretențiile lui, despre furturile, despre casa de milioane de euro care i se pregătește, despre dosarele lui ținute până acuma la secret și nepomenite decât de câte o voce răzleață și nebăgată în seamă dar nimeni nu vorbește despre pericolul pe care acest individ, pe nume K.W. Iohannis încă îl reprezintă pentru români.

Am mai spus-o, acest specimen, căci este reprezentantul unei specii, o specie pe cale de multiplicare perpetuă o specie de indivizi, grupuri sau state care consideră că li se cuvine totul, că își pot permite orice, că interesul lor primează, că au lumea la picioare și pot călca peste cadavre fără să fie trași la răspundere,  el nu ține cont de nicio lege, este de un orgoliu nemăsurat, privirea lui niciodată nu a exprimat empatie, compasiune, un licăr de umanitate măcar, este cruzimea și nesimțirea personificate  și tot ce s-a întâmplat și se întâmplă dovedește faptul că am avut și am dreptate.

Dar tot ce am trăit, îndurat și acceptat în toți acești ani de când serviciile și magistrații l-au cocoțat pe scaunul de președinte cu colaborarea tuturor partidelor politice și în  tăcerea complice a tuturor românilor care au știut că au fost furați, dar au tăcut, paltoanele aruncate pe mașină, croazierele prin țări cu care România abia dacă schimbase câteva acorduri în toată istoria ei dar acceptaseră să îl primească, zborurile cu avioane de lux în vizite fără obiectiv, orele de ski și apoi golf în momente în care românii așteptau o reacție la un eveniment de interes public,  perioada de pandemie când eram proști dacă nu purtam măști, sau dușmani ai patriei dacă nu ne vaccinam, discursurile pline de tăcere când abia îngăima două cuvinte și alea primite prin cască, toate umilințele, dar și împăunările cu „partidul meu”, „România luată înapoi”, „Șeful armatei mele”, toate aceste dovezi ale nesimțirii Iohanesciene pălesc pe lângă ceea ce ne pregătește și dorește satrapul ultimilor zece ani din istoria românilor.

Îmi amintesc cât de uimită a fost lumea când Iohannis, întors de la Washington a anunțat imediat într-un gest de „transparență” nemaivăzut timp de 10 ani, acordul și prevederile acordului semnat cu Zelensky, fratele geamăn în ceea ce privește politica față de compatrioți, singurul care îl depășește în ceea ce privește egocentrismul și lipsa de compasiune, că nu mai poți spune empatie față de propriul popor. Ziarele titrau că Iohannis și-a revenit, a dat dovadă de transparență instituțională. Aiurea, de fapt se grăbea să bage bâțul prin gard, să îl întărâte pe Putin să facă declarații prin care să amenințe România pentru a justifica „tratatele sale”. Ce urmărește de fapt Iohannis? Nimic altceva decât ce a urmărit în ultimii zece ani și vrea în continuare.

Toate eforturile sale, plecând de la auto-propunerea la șefia N.A.T.O., apoi la șefia Comisiei Europene, cu care s-a făcut de râs nu doar în fața românilor ci și a lumii politice europene și europenilor de rând care cred că se întreabă dacă toți românii sunt atât de proști, toate încercările sale prin slugile politice de a candida pe listele PNL la Senat pentru a prinde apoi nu doar șefia partidului ci și a Senatului pentru a fi al doilea om în stat și a-și continua vizitele și plimbările ca al doilea om în stat, tot ce va face el de acum încolo se subordonează dorinței sale de a rămâne pe o poziție care să-i ofere nu doar posibilitatea de a-și face de cap ci și imunitate în fața legii, pentru că uite, riscă să piardă ce a acumulat în 20 de ani de furturi și fapte penale, cele peste 20 de dosare riscă să se reactiveze și pierde tot, poate chiar și libertatea.

Singura șansă a sa de a rămâne în picioare de acuma, este războiul. Dacă România este atacată, dacă România intră în război, lucru dorit și de americani și de conducerea UE, nu doar de Iohannis, deci dacă se decreteaza starea de război urgență sau asediu,  mandatele parlamentarilor și președintelui pot fi prelungite.

Art 83 din Constituție spune: „(3) Mandatul Presedintelui Romaniei poate fi prelungit, prin lege organica, in caz de război sau de catastrofă”. Același lucru se întâmplă și cu mandatele parlamentarilor, conform articolului 63 din Constituție: „(1) Camera Deputaţilor şi Senatul sunt alese pentru un mandat de 4 ani, care se prelungeşte de drept în stare de mobilizare, de război, de asediu sau de urgenţă, până la încetarea acestora”.

Așadar, atât Parlamentul, cât și președintele își pot prelungi mandatele. Cine decretează și stabilește aceste stări? Conform art 93 din Constituție: „(1) Preşedintele României instituie, potrivit legii, starea de asediu sau starea de urgenţă în întreaga ţară ori în unele unităţi administrativ-teritoriale şi solicită Parlamentului încuviinţarea măsurii adoptate, în cel mult 5 zile de la luarea acesteia”.

Cât timp se pot prelungi mandatele? Cît timp ține starea respectivă? Cum starea de urgență este limitată rămâne starea de război care se poate lungi până când se semnează pacea.

Poate așa înțelegem de ce ambele alegeri au fost ”comasate” în aceeași perioadă și de ce așa târziu. Probabil s-a tot sperat ca până la sfârșitul anului Rusia să atace România sau cel puțin un stat membru N.A.T.O. Poate așa înțelegem de ce Zelensky și alți oficiali ucraineeni ne tot solicită să doborâm de pe teritoriul nostru dronele rusești de pe teritoriul urcainean. Poate așa înțelegem de ce se semnează astfel de acorduri și tot înființăm comandamente și centre de instruire a soldaților ucraineeni și N.A.T.O. în România. E adevărat nu putem risca să declarăm noi război Rusiei și nici să o atacăm, dar facem tot ce ține de noi, sau mai corect și mai clar, conducerea României face tot posibilul să provoace o reacție militară a Rusiei împotriva noastră, prin declarații și măsuri provocatoare, care să ducă la acest rezultat și să justifice declararea stării de necesitate/asediu/mobilizare/război care vor conduce apoi, „firesc” la anularea/amânarea alegerilor și astfel, nu doar Iohannis ci și partidele parlamentare să își păstreze locurile și mai ales procentele.

Veți spune că nu e posibil, că e o aberație, așa ceva nu se poate întâmpla. Vă amintiți de câte ori ați spus în ultimii zece ani în gândul dumneavoastră că „așa ceva nu se poate!”, începând cu recuperarea celor 10 procente dintre Ponta și Iohannis  de la alegerile  din 2014? Poate se va întâmpla, poate nu, dar cine garantează că nu există în mintea cuiva un asemenea plan, o minte bolnavă plină de ură împotriva românilor, o minte răsucită, care s-a declarat continuatoarea Forumului Democrat al Germanilor din România (F.D.R.G.) numai pentru a pune mâna pe clădirile acestei organizații naziste care la rîndul ei le luase cu japca de la români?

Și să fim realiști, o asemenea variantă ar conveni și parlamentarilor actuali care și-ar vedea prelungit mandatul ”până la încetarea stării de război” în viziunea lui Zelensky conform planului său de pace în cinci puncte. Și pentru că veni vorba de acest plan, numit „Victoria” probabil după numele doamnei Nulland cu al său „fuck the U.E.”,  hai să vedem ce conține, ca să mai spunem odată ”așa ceva nu e posibil” și să mergem mai departe. Acesta conține de fapt dorința lui Zelensky de a primi arme mai multe și mai sofisticate, de a primi mai mulți bani, de a continua acțiunile, căci de ofensivă nu mai poate fi vorba, în Kursk, de a primi acceptul de a lovi adânc în interiorul Rusiei cu rachete cu bătaie lungă, de a-și elibera teritoriile aflate sub ocupație rusă. Acesta plan „de pace” al „victoriei„ nu este practic un plan este doar o nouă milogire și o nouă încercare de a atrage statele europene în conflict. În plus, Zelensky se joacă cu fundul gol pe lângă bariera ridicată cerând Europei să nu se sperie de „amenințările”, de fapt avertismentele, lui Putin privind folosirea forței împotriva oricărui stat care se va implica fățiș în conflict, deși tot el a fost primul care striga încă de la începutul conflictului, că Rusia intenționează să atace alte state, nu doar Ucraina. Acuma interesul cere să minimalizeze intențiile și posibilitățile Rusiei pentru a „încuraja” lărgirea conflictului și implicarea altor state. Și nu e culmea să vii cu un așa zis plan de „pace” care de fapt să amplifice războiul? Se pare că vechiul dicton latin „si vis pacem, para bellum” s-a transformat în „dacă vrei război, vorbește despre pace”. Astfel de minți conduc țări și ridică pretenții.

Cam acesta este direcția în care mergem târâți de niște minți bolnave, dar noi continuăm să credem că este imposibil. Ferească Dumnezeu să rămână Klaus la putere, sau să își realizeze planul.

 

Autor: Col. (r) Marin Neacsu

Sursa: https://www.art-emis.ro/jurnalistica/pohta-ce-pohteste-el

Notă:

– Nu numai la noi, în mai multe țări europene și nu numai, au loc alegeri acest an.

– Nu numai la noi, în mai multe țări europene și nu numai, actualele conduceri si-au pierdut susținătorii.

– Nu numai la noi, în mai multe țări europene și nu numai, au loc „inundații, cicloane, catastrofe”.

– Nu numai la noi, în mai multe țări europene și nu numai, există sisteme HAARP.

Ghinion!

Bibliografie

– https://financiarul.ro/actuale/sumele-cheltuite-cotroceni/

– https://flux24.ro/video-iohannis-afirmatie-controversata-e-seful-armatei-mele/

– https://www.digi24.ro/stiri/externe/presedintii-romaniei-si-ucrainei-semneaza-azi-un-acord-de-securitate-2857275

– https://romania.europalibera.org/a/presedintele-klaus-iohannis-cere-parlamentului-sa-aprobe-infiitarea-unor-centre-pentru-pregatirea-si-sprijinirea-fortelor-armate-ucrainene/33126371.html

– https://www.profit.ro/stiri/politic/sprijinul-militar-al-romaniei-pentru-ucraina-se-intensifica-baza-de-pregatire-maritima-pentru-ucraineni-si-trupe-speciale-navale-ale-sua-pe-teritoriul-national-tranzit-pentru-donatiile-suediei-21737115

Col. (r) Marin Neacsu: Pentru cine bat clopotele, române?

 

Au trecut și alegerile. Este adevărat, la noi alegerile s-au desfășurat  în vechiul stil românesc, cu hegemonia  S.T.S. în ceea ce privește numărarea/stabilirea voturilor,  și existența statelor paralele,  pentru că noi nu avem doar un stat paralel, avem mai multe, conduse și dirijate din mai multe puncte ale lumii, în funcție de „secțiile” din serviciile secrete. Eu nu știu ce ne mai tot dăm după cireș, hai domnule să recunoaștem că statul român tradițional, ăla despre care vorbesc cărțile de istorie care au mai rămas cu adevărata istorie și nu o propăvăduiesc pe a popoarelor „alese” la butoane, nu mai există, cineva spunea, nu întâmplător ci prevestitor și dirijat, că avem un stat eșuat, căci în interiorul de ieri și de azi al României, nu știu dacă și al celui de mâine, există mai multe state paralele, congruente, intersectate, îmbârligate șerpește  după cum lucrează și reușesc să se impună serviciile secrete străine.

Dar nu, nouă ne place să ne învârtim, să ne dăm rotunzi, la noi orice s-ar întâmpla, nu o să recunoaștem noi că am dat-o în bară, nici picați cu ceară. Numai la noi creșterile sunt negative, „eșecele” devin „succesuri” și ca în bancul cu țiganul căzut de pe acoperiș, când cădem, noi spunem că pe acolo am vrut noi să coborâm, „casa mea, cobor pe unde vreau”. Cam așa s-a întâmplat și acuma cu alegerile și deși abia se „numără” voturile,  și astea tot în paralel,  mai trebuie „centralizate” iar aici treburile deja intră în malaxorul STS, totul va fi „a la carte” meniul va fi după dorința „clientului.” După prezidențialele din 2014 în care un candidat a reușit să „recupereze” 20% din voturile românilor, cu un program și o campanie pe „mute”în doar două săptămâni, nimic nu ne mai poate surprinde.

Pe mine personal ar fi putut să mă  mire cum a putut un individ care a ținut patru ierni bucureștenii fără căldură și apă caldă, să câștige alegerile la primărie, dar nu mă miră, ăștia suntem noi românii, popor de slugi și iobagi care nu se simt bine dacă nu sunt ținuți cu nasul în fum de ardei iute. Foarte distractivă declarația perdantei Firea care consideră că a pierdut pentru că a făcut o campanie cinstită, curată, lipsită de agresivitate, nu și-a mai ridicat fustele în cap ca pe vremuri, și din cauza asta a pierdut. Eu mă îndoiesc că dacă îi vedeau budigăii bucureștenii ar fi votat-o, dar poate știe ea ceva ce eu nu știu legat de gusturile Capitalei.

Ar fi putut să mă mire cum de la sectorul 1 de exemplu, Clotilde se bate cap la cap cu reprezentantul PNL după ce 4 ani i-a umplut pe cetățeni de gunoaie și șobolani. Peneliștii zic că că ar fi câștigat candidatul lor, Tuță, dar eu zic să nu se grăbească, Armande trebuie să mai aibă ceva saci puși deoparte de la alegerile precedente, nu cred eu că nu a oprit ceva. Dacă aceasta va câștiga, se va putea spune că șobolanii și-au ales regina.

Timișoara a redevenit oraș martir, căci timișorenii au fost nevoiți să aleagă între Robu și Fritz. De ce nu a candidat sîrbul Nole, că tot a făcut legendă prin zonă neamul novăceștilor? Nu știu, probabil cineva i-a blestemat să nu mai aibă de unde să aleagă după ce l-au ales pe Tokeș.

Prin Sușiava  și Prahova alegătorii joacă berbunca cu aleșii coaliției făcând rocada, deși nu e nicio diferență între ei, dar uite așa să mai întărâte spiritele și să îi determine să se lase de declarații de dragoste mimate.

La Craiova, Olguța a câștigat pe toate planurile și era normal, la câte porecle are, dacă dăm câte zece procente fiecărei porecle, facem suma. Ea nici nu a trebuit să facă eforturi de campanie, deși și-a manifestat intențiile de viitor împărțind pliante alături de viitorul primar al deceniilor 4-5, că altfel nu înțeleg ce căuta tânărul Vasilescu/Manda alături de oamenii mari.

La Târgu Mureș pe TVR 1, știrile dimineții au început cu „gluma zilei” dacă nu cumva a alegerilor, căci reporterul dimineții  a spus:  „la Târgu Mureș bat clopotele, speram să bată pentru unul de-al nostru, dar a ieșit unul de-al lor”.  Pentru cine voia reporterul respectiv să bată clopotele nu știu, dar cu așa comentarii pe post, cred că e cazul să se angajeze clopotar. Că tot suntem în zonă, trebuie să spun că sunt două lucruri care mă intrigă peste măsură în ceea ce privește votul cetățenilor de etnie maghiară:

Cum se face că în Ungaria, maghiarii votează pentru „independența țării”, pentru naționalism, pentru pace, împotriva politicii globaliste și a amestecului U.E. în treburile interne ale națiunii, împotriva cotelor de imigranți, iar în România exact invers? Nu înțeleg, nu sunt tot maghiari ? Ce e bine pentru maghiarii din Ungaria nu e bine pentru maghiarii din România? Nu înțeleg de ce U.D.M.R. votează în România împotriva politicii maghiarilor din propria țară? Să fie atât de multă ură între ei ?

Cum se face că de 23 de ani U.D.M.R., indiferent de câți români ies la vot, indiferent împotriva cui, obțin constant 5% din voturi, adică pragul de intrare în Parlament? Nu înțeleg și pace, de unde știu udemeriștii de fiecare dată câți să iasă la vot încât să obțină cei 5%, pentru că și atunci când au fost 12 milioane la vot și când au fost 7 și acuma cu 9 milioane, udemeriștii au scos mereu procentul necesar intrării în parlament. Bine acuma nu e cazul, dar se pregătește terenul nu ?  De unde știu ăștia frate, câți români vor ieși la vot ca să iasă și ei să facă pragul, când nimeni nu poate spune dinainte,  nici Dîncu, nici Palada nici chiar S.T.S.-ul? Aici e ceva minune Dumnezeiască, că tot am votat în Duminia Orbului.

Unii ar spune că răspunsul la această nedumerire se găsește în începutul articolului dar nu cred, aia a fost o alegorie, nu ceva real.

Una peste alta, se cunoaște că au fost alegerile „orbeților”, căci toată lumea e mulțumită. Mare inspirație pe Cio-Ciu să candideze cuplați, că așa fiecare se poate declara învingător și mulțumit cu scorul de peste 50%, fiecare considerând că datorită lui a reușit coaliția o victorie ”zdrobitoare,” care nu mai e la fel de zdrobitoare dacă îi iei separat. Până și învinșii A.U.R. et co. se declară mulțumiți pentru că au fost învinși de „coaliție”, altfeeeel praf îi făceau.

U.S.R.-ul este marele perdant, căci cu toți aliații lor abia au reușit un 12%. Acesta este votul dat de români Bruxellului. Culmea este că partidele aflate la guvernare apreciază ca un lucru pozitiv pentru ele, prezența la vot, că cică au mobilizat ei oamenii. Da, i-au determinat să iasă la vot… ca să voteze împotriva lor. Asta da motiv de mândrie.

Despre alegerile din Europa, ce ar fi de spus? Se fac și pe acolo eforturi de menținere a unor procente „decente” pentru P.P.E. și învingătorii tradiționali dar se pare că prin unele părți U.E. a pierdut nepermis de mult. Macron a suspendat Adunarea Națională pentru că partidul său a căzut pe locul 2 la alegerile Europarlamentare, fiind întrecut de Le Pen și astfel guvernul nu mai reprezintă realitatea câmpului de luptă. S-ar spune că e o măsură de bun simț, dar nu e așa. Macron nu vrea să lase impresia că la ora asta Franța este orientată spre stânga/dreapta naționalistă și ordonă alegeri anticipate sperând ca pe de o parte „ai lui”să iasă la vot și să restabilească hegemonia partidului său, cu sau fără „ajutor”. Le sugerez softul folosit de S.T.S. Einfailibil.

Nici nemții nu stau pe roze, dar rezistă.

Cam atât la prima mână, așa pe ne… număratelea.

 

Autor: Col. (r) Marin Neacsu

Sursa: art-emis.ro

Col. (r) Marin Neacsu: Armata română între datorie si sictir

De ani buni tot scriu despre situația ingrată a armatei române în cadrul societății, despre sacrificarea intereselor națiunii în detrimentul intereselor unor parteneri mai mult sau mai puțin strategici și ale unei Europe al cărei principal scop este exploatarea resurselor, distrugerea și eliminarea economiei  statelor mici, coruperea și menținerea sub control a liderilor acestora, despre  îndatorarea popoarelor, batjocorirea amărâtului care trage la șaibă, ștergerea identității  și conștiinței naționale a membrilor „fără valoare” ai U.E., înlocuirea valorilor și vârfurilor naționale cu valori fabricate și pretinse drepturi ale unor „minorități” depravate și depravante. Armata României aproape că nu mai există. Nu mai avem conducători care să fie în stare nici să țină un creion în mână, nici să vorbească liber fără să se împiedice în șabloane  și bâlbe, nu mai avem strategi care să analizeze situații și să găsească soluții fără să primească „soluția catedrei” nu mai avem militari care să doarmă cu cizmele centura și ranița la capul patului, gata să se prezinte în 20 de minute la unitate. De fapt militarii nu mai au cizme pentru că nu se mai găsește lemn pentu șanuri, nu mai au ranițe pentru că nu mai avem industrie care să lucreze pentru armată, nu mai au arme și muniție pentru că le-am distrus la ordin, trebuia să devenim dependenți de alte fabrici și alte industrii.

Aici ne-au adus conducătorii de azi și de ieri, iar acuma când au primit ordin să ne arunce în război pentru apărarea „românilor din afara granițelor” adică din Ucraina, Moldova, Marea Neagră, Marea Roșie, Gaza, Yemen, Iran,  sau oriunde a călcat vre-un picior de român, au constatat, după 35 de ani de „dolce far niente” că nu pot răspunde pretențiilor și ordinelor strategicilor, pentru că nu au cu cine și nici cu ce. Așa că au făcut pe genunchi pe repede înainte niște ordonanțe și propuneri care vor duce-zic ei- la rezolvarea situației. Cine are răbdarea să citească preambulul, sau motivarea OUG 26 și 28 ca și propunerile conținute în aceste proiecte dar și pe cele discutate și avizate pe 22.04. de Parlament la propunerea celui care, când se uită în oglindă, se vede mare șef NATO, înțelege dezastrul din Armata României.

Marți, 23.04.2022, Ziua Trupelor de Uscat ale României, a apărut în mediul internaut și se rostogolește, un mesaj al unui militar activ către conducătorii armatei și ai națiunii. Limbajul folosit este mai mult decât cazon și nu e recomandabil fetelor de pension din C.N.A. și chiar dacă este scris de un viitor pensionar militar care își așteaptă decizia de pensie, autorul dar mai ales gândurile exprimate prezintă o opinie și o stare de spirit existentă la această oră în interiorul armatei active. Eu nu voi spune că toți militarii activi sau toți ofițerii sau toți subofițerii, sau toți militarii angajați, gândesc așa, este imposibil. Și este imposibil în primul rând pentru că mulți nu gândesc. Armata a fost împănată cu non-gânditori, cu elemente care în afară de a executa ordine, oricât de tâmpite ar fi ele, și de a căuta funcții cât mai călduțe, nu mai au altă preocupare. Și spun asta nu din răutate ci pentru că de 15 ani armata, este persecutată politic, militarii, atât cei activi cât și cei din rezervă, au fost nu doar neglijați ci loviți sistematic, urmărindu-se parcă cu tot dinadinsul plecarea celor care mai aveau mândrie, caracter, spirit combativ, mai aveau inițiative, mai urmăreau obiective naționale, dar nu am auzit până acuma un militar activ să ia atitudine, să se revolte, să spună lucrurilor pe nume. Ba, mint, cunosc două cazuri, unul al locotenentului Gheorghe Alexandru și celălalt al Lt.-Col Sorin Mihaiu. Poate or mai fi și altele. Aceștia însă au răbufnit pentru că erau deja pe făraș și au făcut-o mai mult pentru a se apăra decât pentru a ataca o instituție care deși a fost prima transformată după modelul occidental, a rămas cea mai încorsetată.

Nici autorul protestului de azi, căci poate fi numit protest, nu este deplin activ, așa cum spune singur, este cu un picior în pensie, dar eu mă tem că s-ar putea ca în urma scrisorii sale să i se mai amâne pensionarea și să aibă în vedere că prin Parlament se plimbă L.172/2024, dar juridic este încă activ. Așadar asistăm la depășirea unui prag și chiar dacă nimeni nu poate spune cât de des întâlnită este această opinie (chiar și cu alte formulări) în rândul militarilor activi, puținii adevărați profesioniști rămași prin armată, este totuși un alt pas spre dezmuțirea armatei.

Având în vedere atitudinea autorului protestului, ajung la concluzia că de fapt încercările de dregere a busuiocului ale guvernanților prin ordonanțele 26 și 28 din 2024, urmăresc nu doar, sau nu în principal, atragerea de noi candidați la locurile vacante din armată, ci mai degrabă oprirea sau limitarea demisiilor care nu doar că măresc numărul locurilor vacante dar micșorează numărul celor cu experiență din armată făcând din efectivele acesteia o adunătură de diletanți.  Armata, cantitativ nu mai este de mult timp acolo unde ar trebui ca încadrare, dar demisiile au condus și conduc și la o scădere a calității celor care o compun făcând situația nu gravă, ci foarte gravă. Acest lucru însă nu preocupă clasa politică, aceasta este îngrijorată de procentele și „calitatea” candidaților la alegerile care vor avea loc, de câți primari vor avea, câte locuri în Parlament.

De ziua pedestrașilor, OUG 26/2024, ordonanța Bayraktar cum i se mai spune, cea care face din gradul militar o jucărie Yo-Yo cu care clasa politică se joacă după bunul plac, va trece tacit în Senat, pentru că senatorii nu au avut timp să o discute, nici măcar Comisia pentru Apărare și Ordine Publică nu a avut timp să își întocmească raportul deși din comisie face parte și generalul Ciucă, așa că este aruncată în Camera Deputaților să facă ei ce or vrea cu ea. În aceste condiții sunt toate șansele ca armata să rămână numai cu generalii.

La mulți ani militari români, căci o adevărată  armată română nu știu dacă mai există! Ne invadează bazele militare și armatele altor state, pretextând că ne apără pe noi, dar apărând propriile interese.

Autor: Col. (r) Marin Neacsu

Sursa: art-emis.ro