La ceas aniversar mă prenumăr și eu printre cei păstoriți de Preasfinția Voastră, urându-vă din suflet multă sănătate și spor deplin în marea și prețioasa lucrare ce v-a fost încredințată, spre a ocroti turma Mântuitorului Hristos de pe aceste meleaguri minunate ale Nordului Statornic, în credință și speranță.
marți, 24 iunie 2025
Preasfințitului Părinte IUSTIN, Episcop al Maramureșului și Sătmarului
joi, 17 aprilie 2025
BJPD BM. Agenda evenimentelor culturale din săptămâna 22 - 26 aprilie 2025
Activități în bibliotecă
Marți, 22 aprilie
ora 16.00,
Sala de conferințe
Biblioteca Județeană „Petre Dulfu” în parteneriat cu Asociația pentru SMURD
Maramureș, organizează un training de prim-ajutor pentru voluntarii
asociației.
Trainer: Pavel Cătălin – Asistent medical UPU-SMURD.
Miercuri, 23 aprilie
ora 13.00,
Fondul Documentar al Academiei
Române
Cu ocazia Zilei de 23 aprilie 2025, Ziua
Bibliotecarului din România și Ziua
Internațională a Cărții și a Drepturilor de Autor, Biblioteca Județeană „Petre Dulfu” îl celebrează pe Misztótfalusi Kis Miklós (n.
1650, Tăuții Măgherăuș, jud. Maramureș - d. 20 mai 1702, Cluj-Napoca), care a
fost un vizionar al secolului al XVII-lea, un tipograf revoluționar, gravor de
litere tipografice, zețar, editor, om de știință, profesor și scriitor din
Principatul Transilvaniei.
Misztótfalusi Kis Miklós - un caracter nobil în slujba Adevărului și a
Cărții (375 ani de la naștere)
Tipograful şi gravorul
de litere tipografice M.Tótfalusi Kis
Miklós sau
Nicolas Kis cum l-au numit occidentalii, rămâne în istorie o
figură universală care, prin munca sa acribică a lăsat umanităţii una dintre
cele mai fidele traduceri ale Bibliei maghiare, cunoscută
sub numele de „Biblia Aurită”
(Aranyas Biblia, lb.magh.)
şi un
tip de caracter elegant şi simplu, cunoscut astăzi sub numele Janson Text,
care a fost o sursă de inspiraţie pentru creatorii tipografi ai epocii moderne.
Povestea sa este una de curaj, perseverență și dedicare pentru progres, un
exemplu inspirațional pentru orice epocă. Prezintă: Corina
Șandor-Martin, bibliotecar, Biblioteca Județeană
„Petre Dulfu” Baia Mare.
ora 12.00,
Sala de conferințe
Biblioteca Județeană „Petre Dulfu” organizează lansarea volumului „Alecsiu Latiș - o
viață de mărturisire, slujire și apostolat la Baia Mare”, autor pr. Dorel
Michiș, volum apărut la Editura Bibliotecii Județene „Petre Dulfu”, Baia
Mare, 2024.
Invitați: Ioan Doru Dăncuș, primarul
Municipiului Baia Mare; descendenții Părintelui Alecsiu
Latiș; Moderator: Dr. Teodor Ardelean.
--
Stefan Selek
bibliotecar
Biblioteca Judeteana "Petre Dulfu" Baia Mare
Email: pr.bibliotecamm@gmail.com
Director: Dr. Teodor ARDELEAN
vineri, 14 iunie 2024
LA MULȚI ANI BINECUVÂNTAȚI, TEODOR ARDELEAN - DIRECTORUL BIBLIOTECII JUDEȚENE „PETRE DULFU” BAIA MARE
LA MULȚI ANI, TEODOR ARDELEAN (n. 14 iunie 1951, Moigrad-Porolissum, Sălaj)!
miercuri, 27 martie 2024
Despre românii din Ungaria
de Gheorghe Pârja
Imediat după deschiderea lumii, am trecut Prutul. Și
am mers și iar am mers, până întâmplările mele în Basarabia s-au făcut carte.
Apoi am bătut drumuri mai multe în Bucovina înstrăinată de istorie, la Cernăuți
și la românii din dreapta Tisei, în Maramureșul mușcat, și iar am scris o
carte. Mi-a fost dat să ajung la românii din Valea Timocului și la cei din Novi
Sad. Sau la românii uitați din vestul Ucrainei, la Mircea și Poroșcovo. Despre
care am scris reportaje. Am recapitulat aceste îndemnuri împlinite pentru a mă
rușina că nu am fost la românii din Ungaria, la ei acasă. Așa mi s-a dat. Deși
știam despre ei de când eram elev la Sighetul Marmației. Un personaj absolut
misterios, Cocior, care lucra la Casa de Cultură, făcea abonamente la revista
Foaia noastră, a românilor din Ungaria. Mi-am făcut și eu. Așa aflam știri
despre această comunitate. Vremea a trecut și într-un târziu, acum două
decenii, marele scriitor Augustin Buzura a inițiat Cursurile de limbă, cultură
și civilizație românească în Maramureș. La care au fost invitați și români din
Ungaria.
În cartea mea „Dialoguri în centrul Europei, trei
dintre ei figurează cu mărturisiri incitante. Așa, Atilla Kovacs îmi declara:
„Eu sunt maghiar, dar activez în numele strămoșilor mei români.” Este născut la
Bekescsaba, cu studii universitare la Budapesta, profesor de limbă germană și
română. Activa în Asociația de autoguvernare a românilor din Ungaria. Cu
origine românească pierdută de două–trei generații. Preocupat de rădăcinile
familiei. Apoi, Vera Gurzo, născută la Gyula, Facultatea de pedagogie la
Seghedin. Specializare la Florența. Cadru didactic de limbă maghiară și italiană.
Îmi declara în interviu: „Eu sunt româncă. Am urmat școala generală cu limba de
predare română. Că numai limba și literatura română se predau în românește. La
Gyula avem o tabără de autocunoaștere. Ne punem întrebări fundamentale despre
cine suntem? De unde ne tragem?”
O altă cunoștință a mea este Maria Ruja, născută la
Gyula, într-o familie de români. A terminat Facultatea de Medicină din
Seghedin. În vremea când dialogam noi, Maria era medic pediatru la Spitalul din
Vacz. Îmi spunea: „La noi, biserica și familia păstrează limba română. De n-ar
fi așa, acum ne-am înțelege într-o limbă străină.” Asta se întâmpla în urmă cu
douăzeci de ani. De atunci nu i-am mai întâlnit pe eroii mărturisirilor din
carte. În urmă cu câteva zile, însă, am citit un interviu cu Gheorghe Cozma,
președintele Autoguvernării pe Țară a Românilor din Ungaria, realizat de
Camelia Stârcescu, Formula AS. Care mi-a stârnit amintirile de mai sus. Este
tânăr domnul președinte, are 37 de ani, și a început să lucreze în această instituție
după ce a absolvit Facultatea din Szeghedin, ca profesor de limba română și
informatică. Are și studii universitare de administrație publică, absolvite la
Budapesta.
Ne spune despre comunitatea românească pe care o
reprezintă: „Românii din Ungaria sunt o comunitate istorică, noi aici ne-am
născut, generația mea, a părinților mei, a bunicilor și străbunicilor mei, dar
sunt și foarte mulți români care s-au stabilit aici în ultimii 30-40 de ani.
Conform recensământului din 2022, în Ungaria sunt aproape 28 000 de români, cu
8000 mai puțin față de 2011, cel puțin la nivel declarativ. Dar există
posibilitatea să fie mulți care, din diferite motive, să nu se fi declarat
români. Comunitatea românească tradițională din Ungaria trăiește în trei
județe, de-a lungul graniței cu România. Cea mai importantă sarcină a noastră
este de a păstra limba română, moștenirea intelectuală și tradițiile istorice
ale românilor care locuiesc în Ungaria.”
În Ungaria trăiesc 13 naționalități, care au dreptul
legal de a se organiza în autoguvernări. Minoritățile din Ungaria au
posibilitatea de a avea în Parlament un reprezentant, formând o comisie a
naționalităților. În cadrul comisiei, reprezentanții minorităților fac
propuneri către guvern, dar nu au drept de vot în ședințele plenare ale
Parlamentului. Doar naționalitatea germană are un deputat în Parlament.
Autoguvernările minorităților funcționează cu finanțare de la statul maghiar.
Autoguvernarea pe Țară a Românilor are un buget de aproximativ 656 000 de euro
anual. La Gyula sunt două ziare săptămânale, iar pe canalul maghiar Duna TV
românii au 30 de minute săptămânal și o emisiune în limba română. Sunt și
instituții educaționale bilingve. Este un liceu, trei școli și câteva
grădinițe. Sunt coruri și ansambluri de dans popular.
Așa stând lucrurile, soluția profesională ar fi să
trag o fugă până în vecini, să văd cu ochii mei realitatea. Nu-i așa, domnule
dr. Teodor Ardelean? Domnule Gheorghe Mihai Bârlea? Deocamdată, atât. Altădată
mai mult.
sâmbătă, 8 ianuarie 2022
Măsuri anti-Covid la Biblioteca Județeană „Petre Dulfu” Baia Mare
Începând de luni, 10 ianuarie 2022,la Biblioteca Județeană “Petre Dulfu” din Baia Mare se aplică măsuri pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de Covid 19:
Regimul pentru cititorii care împrumută documente la domiciliu rămâne neschimbat; Cititorii care studiază la sălile de lectură și cei care participă la activitățile organizate în diferite spații ale Bibliotecii Județene vor trebui să respecte următoarele măsuri: organizarea și desfășurarea activităților cu participarea publicului până la 50% din capacitatea maximă a spațiului și cu purtarea măștii de protecție; participarea este permisă doar pentru persoanele vaccinate și pentru care au trecut 10 zile de la finalizarea schemei complete de vaccinare; care prezintă rezultatul negativ al unui test RT-PCR pentru infecția cu virusul SARS-CoV-2, nu mai vechi de 72 de ore; care prezintă rezultatul negativ certificat al unui test antigen rapid pentru infecția cu virusul SARS-CoV-2, nu mai vechi de 48 de ore; care se află în perioada cuprinsă între a 15-a zi și a 180-a zi ulterioară confirmării infectării cu virusul SARS-CoV-2. În cazul persoanelor fizice provenite din state ale căror autorități nu emit certificate digitale ale Uniunii Europene privind COVID-19 sau documente compatibile cu aceste certificate, dovada situațiilor se face prin intermediul unui document, pe suport hârtie sau în format electronic, care să ateste vaccinarea, testarea sau vindecarea de infecția cu virusul SARS-CoV-2. Pentru verificarea autenticității, valabilității și integrității certificatului digital al UE privind COVID-19 se va scana codul QR.
BJPD BM
vineri, 8 octombrie 2021
Veacul cărturarului
de Gheorghe Pârja
Vremea a trecut și destinul m-a apropiat de autorul
cărții care lumina în casa părintească. Tinerii intelectuali băimăreni vorbeau
cu venerație despre profesor. Încet, încet, am reușit să deslușesc din câte
părți se compune personalitatea care era reper în urbea de pe Săsar. Din multe,
care nu pot fi cuprinse în rama acestui text. Distinsul profesor și-a legat
definitiv numele de bucuria înființării învățământului superior din Baia Mare.
Întreaga activitate didactică și științifică va fi dăruită Institutului
Pedagogic, al cărui fondator este. Aici, va fi dascăl timp de o jumătate de
secol, urmând toate treptele academice. A deținut funcții specifice
învățământului superior: profesor, decan, rector.
A deschis filologia băimăreană spre țară, prin
numeroase colocvii, simpozioane, dezbateri, la care au participat nume ilustre
ale domeniului. La multe dintre aceste manifestări, care ilustrau dezvoltarea
vieții academice băimărene am fost participant. Am urmărit îndeaproape
activitatea științifică a profesorului. Este autorul unor cărți de referință
despre limba română contemporană, al unor studii despre variantele regionale
ale limbii române, sau despre religie ca suport al existenței. A fost răsplătit
cu numeroase premii și distincții, inclusiv cu un premiu al Academiei Române. A
avut vocația de dascăl în înțelesul profund al cuvântului. Studenții i-au fost
semnul împlinirii profesionale. S-a oglindit în ei. Prin timp, foștii studenți,
ajunși intelectuali de vază, i-au mulțumit prin cuvinte elocvente. Cum ar fi:
venerație și recunoștință, fidelitate, consecvență și încredere, ctitor de
școală, lingvist de excepție, profesor de aleasă omenie, profesor de profesori.
Adică un cărturar. Nu uit a spune că a fost
președintele Despărțământului Baia Mare al ASTREI, reamintind rolul însemnat
jucat de Asociație în emanciparea culturală și politică a românilor din
Transilvania. Subiectul ASTRA a trezit interes sporit, astfel că prietenul Teodor
Ardelean și-a susținut teza de doctorat despre „Limba Română și cultivarea ei
în preocupările ASTREI,” coordonată de prof. univ. dr. Gheorghe Pop. Așa, între
cei doi s-a stabilit o legătură de nuanță academică, de la mentor la discipol.
Pentru mine, deși nu i-am fost student, profesorul a rămas un om al bucuriei
creatoare, cu prospețime sufletească, acea norocoasă împăcare cu ideile,
necesară fiecăruia dintre noi. A fost omul apt pentru slujirea culturii.
Este de neînchipuit o vreme fără oameni ca el.
Profesorul a simțit că noi avem nevoie de căldura înaintașilor. Și ne-a
îndemnat să luăm calea luminoasă a cărților. Unde ne întâlnim cu acea lumină
miraculoasă, care nu se stinge niciodată. Am avut privilegiul să-mi poleiesc
ochii cu înfățișarea lui olimpiană, să-i ascult vocea sigură și curajoasă, ori
sfaturile aducătoare de belșug sufletesc. A exercitat în jurul lui, ca om de
lume, fascinația unui umanism roditor, fiind expresia unui îndelung proces de
strunire și înnoire a fiecărui gând. A știut că puterea cuvântului se preface,
prin zidire, în izvorul graiului. Inclusiv al celui maramureșean, ori chiorean,
despre care a scris veritabile monografii. A fost părinte spiritual pentru sute
și sute de tineri, socotind această datorie o nobilă îndeletnicire. Așa l-am
perceput și priceput eu. M-a apropiat de distinsul profesor și un gând
mărturisit scriitorului V. R. Ghenceanu: „Casa părintească mi-a fost școala cea
mai scumpă a vieții. Când copilului îi lipsește școala familiei, nimic nu este
în stare să o înlocuiască, nici statul, nici viața.” Credea că fără educație nu
ești un om liber.
Îmi aduc aminte de profesor ori de câte ori mă
întâlnesc cu fii lui, Daniel și Răducu, distinși oameni ai cetății. În jurul
lor spiritul părintelui are aura amintirii fericite. Astăzi, 8 octombrie, prin
aceste cuvinte, am cinstit veacul cărturarului Gheorghe Pop. De aici, începe o
altă durată.
miercuri, 16 iunie 2021
ANIVERSARE DR. TEODOR ARDELEAN
Trecutul meu, compus din toate zilele ce s-au scurs de la momentul nașterii, îl încredințez îndurării divine! În ziua în care am împlinit 70 de ani - 14 iunie 2021 - am trăit cu emoție multe îmbrățișări prin alese cuvinte, bucurându-mi inima că în jurul meu în tot acest timp urmele mele nu s-au șters, iar contemporanii mei au simțit vibrația ce mă anima.
miercuri, 13 ianuarie 2021
Bibliotecile – între tradiţie şi inovaţie
de dr. Teodor ARDELEAN
Viaţa este tot mai ghidată de repere din sfera
misticii. Pe planetă se întâmplă mereu războaie locale care afectează în general
pe toată lumea şi „dispute intime” mondiale despre care nu ştim că au avut loc
decât după ce consecinţele se aşază ca o perdea vizibilă peste toţi. Iar ca
totul să fie picant, deci uşor de digerat în „măruntaiele” noastre, intră în
scenă terorismul, prin adepţi de o docilitate absolută, care ţin trează atenţia
lumii la o cu totul altă „ordine de fapte”, străină şi haină.
Altfel spus, „războiul tuturor împotriva tuturor” (bellum
omnium contra omnes), despre care vorbea Thomas Hobbes cu trimitere la începuturile
societăţii omeneşti, a devenit „războiul total împotriva noastră”. Marile companii
care, observând lumea, ne vând ce vor, simţurile noastre de cumpănire cândva
dominate de „mica înţelepciune ţărănească” şi-au ieşit din matcă, iar
consecinţa este că ne umplem spaţiile de viaţă cu obiecte şi uităm de fiinţă.
Mai precis, uităm să trăim, să privim viaţa noastră cu ochii noştri şi nu prin ochelarii
prefabricaţi ce ni se vând la toate televiziunile arondate hermesian. Plăceri
hedoniste de odinioară se amestecă cu „noile gusturi” insinuate perfid pe
verticalele unor destine din care, dacă ar fi să alegem ceva „solid” şi
„palpabil”, nu ar rămâne decât cenuşa nimicului.
În faţa unei astfel de realităţi omul lucid, care
poate să se mai creadă stăpân şi pe „clipă” şi pe
„aripă”, este obligat să-şi modifice pe cât posibil
„foaia de drum” impusă cotidian „de alţii” şi să se ţină de propriile „ţinte”.
Altfel spus, să adopte o strategie personală distinctă faţă de toate
„strategiile planetare”! Iar instituţiile de cunoaştere şi cele de cercetare au
obligaţia firească să antreneze „publicul” pe dimensiunile umane fundamentale,
specifice devenirii adevărate, dincolo de „mode”, „stereotipuri” şi
„tertipuri”, care consumă timp, bani şi energii fără foloase trainice.
Bibliotecile publice fac parte din reţeaua
instituţiilor culturale şi de cunoaştere, iar activităţile specifice urmăresc,
de regulă, consolidarea pluscunoaşterii, noi iniţieri sau noi deprinderi. Este
de datoria bibliotecarilor cu experienţă, care au trecut prin vremi fără să dea
tribut vremuirilor ocazionate de politici false sau demagogii morale, să ofere
sprijin noilor programe pe măsura comenzilor sociale fireşti, derivate din
pedagogiile nepervertite de obscen sau eterogen. Fibra cea aleasă a tradiţiilor
Neamului, experienţele cardinale, istoria curată, viaţa adevărată sunt repere
mult mai determinante în raport cu modelele impuse de tot soiul de „isme”
apărute în ultimii ani şi preluate fără discernământ pe suprafaţa culturală a
Ţării.
Sunt câteva gânduri ale unui manager care a încercat
permanent (şi mai încearcă încă!) să îmbine armonios tradiţia cu inovaţia,
conservatismul pozitiv cu gândirea creativă, cu scopul de a servi publicului,
atât ca incintă atractivă, cât şi ca manieră progresivă, pe coordonatele
definitorii ale universului educativ şi intelectual-formativ, specific
vremurilor pe care le trăim.
„Omul este măsura tuturor lucrurilor...” afirma
anticul Protagoras, iar când e vorba de lucrurile în devenire, unităţile de
măsură trebuie să beneficieze de multă bună cumpănire!
duminică, 18 octombrie 2020
Despre fascinația toponimică
de dr. Teodor ARDELEAN
Directorul Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” Baia
Mare
Când urez ceva la apariția unui volum zic simplu: Să
ne fie de folos! Urmărind mențiunile de pe facebook am observat că monografia
toponimică a lui Aurel Medve este deja „în folos public”, părți din cartea sa
fiind copiate și discutate de către persoane interesate de zonă, de Dealul
Cetății Pintii, de Fântâna Pintii, de Piatra năzdrăvană, de Pădurea Benii
ș.a.m.d.
Da, toponimele par să constituie cel mai bun prilej
de întoarcere ACASĂ, pentru toți cei care n-au pierdut sensul acestei sintagme.
Căci, chiar dacă procesul denominării locurilor s-a făcut mult înaintea
vieților noastre, păstrarea în memorie colectivă ne privește și pe noi dacă
vrem să îi asigurăm viitorul.
Sursa: http://www.gazetademaramures.ro/
miercuri, 14 octombrie 2020
Despre izolare și sihăstrie
de dr. Teodor ARDELEAN
Arhimandritul Ioachim Pârvulescu, Starețul Mănăstirii Lainici mi-a cucerit inima și mi-a mângâiat profund relieful complicat al sufletului în întâlnirile pe care le-am avut în anul 2013. Îmi propusesem ca redactor-șef al revistei „Familia Română” să edităm un număr dedicat unei mănăstiri românești, din considerentul major al faptului evident că aceste vetre sunt astăzi acele locuri sfinte unde „retragerea binecuvântată din viața babilonică poate constitui un mare ajutor, atât pentru spiritele rătăcite, cât și pentru cei ce simt nevoia să se întărească în credință”. Am citat din articolul de fond, intitulat „Invincibile Argumentum”. În aceste zile, în care măsurile impuse de autorități accentuează „izolarea la domiciliu”, mi-am adus aminte de Înaltpreacuvioșia Sa, slujitor exemplar într-un loc al smereniei și cucerniciei, un spațiu de învățătură cu multă lumină și nespusă iubire. O lume în care ajutorul lui Dumnezeu nu este invocat fugitiv și superficial, ci profund și permanent, cu optimism și cu răbdare. Un univers aparte, cu oameni ai lui Dumnezeu, buni la suflet și îmbunătățiți mereu, binevoitori, îndelung răbdători, blânzi, iubitori și făcători de bine, stăruitori și dăruitori din inimă, din iubire adevărată, biruitori…
De ce oare a reliefat gândul meu o astfel de „transgresare” de spații și „transliterare” de imagini? Probabil pentru că aici la Lainici am învățat și eu, pentru prima dată în viață (n.n. prin observare și nu prin trăire!) ce înseamnă SIHĂSTRIA. A fost o zi splendidă în care Părintele Stareț ne-a organizat „urcușul” spre Schitul Locurele. Fuseserăm pregătiți de cu seară, la o cină de post și o rugăciune aleasă, moment în care Păstorul Lainicilor, trecând în evidență istoria acestei vetre mănăstirești, a ajuns la „Povestea părintelui Adrian Făgețeanu”. O poveste de viață, dar și o icoană de sfințenie, căci, după un destin complicat, după vreo 12 ani prin pușcăriile comuniste, cel călugărit de Mănăstirea Putna (născut la 16 noiembrie 1912, lângă Hotin) ajunge sihastru la Schitul Locurele, situat la circa 6 km de Lainici, sus pe munte. Și avea…92 de ani, era bolnav și aproape nevăzător. Și la momentul vizitei noastre trăia aici un sihastru, dar n-o să-i menționăm numele din rațiuni de protecție a identității. În schimb explicațiile sale însoțite de cele ale Părintelui Stareț Ioachim, m-au făcut să intru într-un scenariu de imaginație, care-mi cerea să formulez, concret soluții de viețuire pentru o astfel de solitudine numită sihăstrie. Deși „sihăstrie” e mult mai mult decât solitudine și lecția asta am însușit-o la peștera lui Daniil Sihastrul sau la Schitul Sfintei Teodora de la Sihla.
Din tot acest exercițiu de „punere în rol” concluziile au doar valoare ipotetică. Realizam atunci că trebuie să mă declar „necorespunzător” pentru fișa unui astfel de post! Și realizez acum că pot să devin „sihastru” în propria casă, însă nu doar cu studiul, ci și cu… lepădarea de iubire de sine! Căci atunci când sunt plin de mine (de sinele meu) nici lumina cerească nu mai are loc să intre în mine!
Din păcate, în vremurile „păgâne” pe care le trăim, am rămas cu multe autorități și fără specialiști, cu mari ierarhi și fără duhovnici. Mă gândesc ce bine ne-ar prinde acum niște sfaturi de la Arsenie Boca sau Ilie Cleopa, Arsenie Papacioc sau Iustin Pârvu, Bartolomeu Anania sau Teofil Părăianu. Și, tot din păcate, avem multă evlavie pentru sine sau ne închinăm la păgânii zilelor de azi: Sfântul Hermes, zeul suprem al banului și comerțului, Sfântul Facebook, Sfântul Internet etc.
P.S.1 O concluzie ar fi că toate aceste neplăceri aduse de criza coronavirusului ar putea deveni benefice doar dacă am vedea că lumea se îndreaptă spre o nouă Paradigmă, aruncând la coșul istoriei tot balastrul din noi și de lângă noi, sedimentat în filosofia consumeristă și mentalitatea că tot binele ni se cuvine fără nici o jertfă!
P.S. Poate citiți articolul semnat de Sorin Preda în Formula AS nr. 611/2001, „La ceas de Înviere, în sihăstria unui mare duhovnic”.
marți, 27 noiembrie 2018
Invitaţie la evenimentul "LUCACIU în discursuri celebre" cu dr. Nicoară Mihali şi dr. Teodor Ardelean
Miercuri, 28 noiembrie 2018, de la ora 09,oo în sala de festivităţi a Colegiului Naţional "Vasile Lucaciu" Baia Mare va avea loc evenimentul cultural "LUCACIU în discursuri celebre" cu dr. Nicoară Mihali şi dr. Teodor Ardelean, cu prilejul sărbătoririi Centenarului Marii Uniri.
GDL
vineri, 17 februarie 2017
vineri, 11 noiembrie 2016
Magistratul Viorel Bălin la a doua carte
vineri, 4 noiembrie 2016
Gabriel Zetea: Maramureșul a primit o donație excepțională din partea marelui om de cultură, Iosif Herțea
CJ MM































