Poezie de Mihai EPLI

 

Ai plecat

Un gând de neuitat

Port în sufletul meu solitar

Oare de ce ai plecat

Din viața mea iar?

Nu știu mon amour

Cu ce am greșit...

Doar că mi-e dor

De ziua în care te-am iubit.

Prietenia și oamenii falși

Prietene!

Atunci când hienele

M-au călcat în picioare;

Atunci când am fost îngenuncheat

Tu ai fost lângă mine!

Îți mulțumesc, prietene

Că mi-ai dat speranță

Să arăt țării întregi de ce sunt în stare!

Prin această poezie

Îmi descarc gândul de trecutul ce mă bântuie,

De barul infect intitulat OJT,

De toți poeții care și-au bătut joc de mine

Și au profitat zi de zi de naivitatea mea.

Prietene, îți mulțumesc

Că în anturajul tău zâmbesc,

Criticii care sunt lângă tine

Îmi apreciază poezia.

Aici, boema de la Academia OJT

Nu a înțeles mesajul ei

Fiindcă nu sunt nici poeți

Nici critici literari,

Doar niște epave ale societății

Care visează la stele

Așteptând o vodcă și o bere

Pe gratis din buzunarele mele.

Thanatos

 

Port în mine o frică de nedescris

Poate mâine voi ajunge în Paradis

Am fost sunat ca să fac vaccinul

Pentru pandemia asta intitulată: "19 Covidul"

Încarcerat sunt de emoții și de teamă

Că poate voi ajunge lângă iubita mea mamă,

Poate voi trai să îmi mai revăd familia și prietenii

Dar, poate voi bea un vin cu îngerii?

Nu știu...

Oare voi primi vaccinul morții

Și am să rămân un suflet pustiu

În căutarea lacunelor luminii?

Mihai EPLI

Poesis - Mihai EPLI

Dragoste eternă

Între un înger și un titan

Se naște dragostea eternă

Soarele îmbrățișează momentan

Inimile lor cu aureola ei înfocată.

Ei doi, mai fericiți ca niciodată

Se sărută tandru în natură

La umbra unui tei fermecat

Unde iubire veșnică își declară...