PICURI DE ÎNȚELEPCIUNE

 

„DUŞMANII POPORULUI...!"

Motto:

            „Extremiști sunt toți aceia care apără demnitatea românească..., și patrioți... sunt revizioniștii care  vor Ardealul”.

                                                  Din ciclul: „De râsul curcilor” de Gâgâ

 

1. „CÂND PE DUŞMAN  ÎL CRUŢI, / URGIA ASUPRA-ŢI  MAI MULT TU O ASMUŢI”.

Dimitrie Bolintineanu (1819-1872),

poet, prozator, om politic patriot revoluţionar din generaţia de la 1848

 

+ + +

 

2. „URA DUŞMANULUI CA PIATRA CU VAR LUCRAT, PÂNĂ LA 40 DE ANI TOT  FIERBE”.

Dimitrie Cantemir (1673-1723),

domn al Moldovei, cărturar enciclopedist

 

+ + +

 

3. „SUNT DUŞMANI CARE ŢI SE PRIND ÎN FIECARE ZI, DE LA SINE, CA PRAFUL PE GHETE ŞI MURDĂRIILE PE TALPĂ. DE ACEIA SĂ NU-ŢI PESE. DOAR NU-I STA ÎN CASĂ DE FRICA LOR".

 

                          Ion Heliade Rădulescu (1802-1872),

 scriitor, lingvist, gânditor, om politic patriot

 

P. S. Este foarte adevărat, că România  a ajuns un „lanţ cu zale rupte”. Ceea ce se întâmplă în ţara noastră care este căzută „pe cale" asemenea lui Hristos, se datorează duşmanilor interni pe care i-aş clasifica pe două fronturi: uniunea fascitoidă revanşardă udemeristă şi clasa politică românească, în special cea din Transilvania. Fraţi români ardeleni, paharul s-a umplut şi cuţitul ne-a ajuns la oase, treziţi-vă". Trăgeam de mai mult timp semnale de alarmă, ca toţi intelectualii ardeleni, fie ei scriitori, poeţi, preoţi, medici, ingineri, profesori, să dăm dovada dragostei de ţară prin ceea ce facem fiecare, să fim un „lanţ comun” asemenea înaintaşilor paşopţişti şi nu numai, fiindcă vor veni tot felul de furtuni... şi iată că un vânt de început, a început să ne „în-ierneze" sufletele prin vizitele obraznice ale președintelui și premierului Ungariei care asemenea nemeșilor de altă dată ne umilesc, dar așa cum spune poetul. „Cei ce poartă jugul, merită să-l poarte spre rușinea lor”. Domnilor patrioţi mureşeni! Nu este de ajuns numai să scriem, fiindcă ei nu dau un ban pe aceste hârtii cum le numesc ei; le cumpără pe toate şi le dau foc, iar puţinii care le citesc sunt fără putere. De ce obraznicii udemerişti ies de fiecare dată în stradă şi în lume  iar noi nu putem să mergem la Bucureşti asemenea lui Horia la Viena? Să-i trezim pe toţi cei care dorm în parlamentul României. Îmi aduc aminte când Mareşalul Antonescu, a fost umilit la Tg- Mureş, iar clasa românească  locală n-a făcut nimic decât să semnalizeze în scris, după care a fost dat uitării ca şi acuma. Îmi aduc aminte de momentele grele când am ridicat ruşinea urbei trandafirilor, aducându-l pe marele Mareşal la Sărmaşu, cu mari riscuri, dar nimeni în afară de d-l general Constantinescu şi Arhiereul Andrei, n-au ridicat un pai de jos, din contra... mari români de cultură  ai vremii, l-au trecut la „uitare veşnică", uitare care mai dăinuie şi astăzi, iar pe mine în loc să mă apere, m-au ameninţat cu pedepse foarte grele. Iată că acum încă odată plecăm capul și demnitatea românească la pământ prin eliminarea Mareșalului Antonescu din muzeul de la Sărmașu. Rușine trădătorilor și inculților. Dar pe aceea care au omorât peste 2 milioane de români cine-i va pedepsi? Numai Dumnezeu. Și timpul acela va veni. Toți vă afișați că sunteți credincioși. Atunci să credeți și în judecata Lui. Până atunci vă blestemă poporul obidit, scuipă după voi, morții strigă din mormântul batjocorit și călcat cu buldozerele, spunându-vă odată cu Scriptura: „Va veni vremea că veți zice să ieșim noi din morminte și să intrați voi”. I-ați înmormântat de vii, i-ați belit cu cosoarele, le-ați tăiat capetele cu sapele, i-ați împușcat beți fiind, ați scos copiii din burțile mamelor, le-ați străpuns capul cu parii, i-ați răstignit pe ușile bisericilor, i-ați tras pe roată, le-ați furat pământul și hainele de pe ei, le-ați distrus limba, școala și religia, le-ați ars Bisericile sfinte, trebuiau să meargă pe alte drumuri nu prin centrul Sibiului, fiind doar „vaci de servicii”, și atâtea fărădelegi. De ce nu vă opriți? Noi tot aici suntem fiindcă aici e Dumnezeul nostru. Voi nu aveți aici nici pământ nici Dumnezeu. Căutați-l fiecare de pe unde sunteți. Noi v-am pus la masă cu noi, ați mâncat din vase de aur, iar voi ca șarpele încălzit la sân ați făcut. Dar nu sunteți voi în totalitate vinovați.

Duşmanii interni sunt „TOŢI" politicieni ardeleni: parlamentari, consilieri judeţeni, locali, primarii, şefi de instituţii, care nu-şi dau valoarea patriotică potrivit funcţiei şi jurământului depus. În timp ce Transilvania este umilită de honvezii udemeriştii descreieraţi, ei îşi savurează victoriile şi conturile personale prin baluri exorbitante şi ditamai diplome, când săracii poporului n-au un lemn pe foc, şi o bucată de carne pe masă. Aceşti „ciocoi vechi şi noi", sunt vinovaţii principali, prin tot ceea ce fac, dar şi prin tăcerea lor... care zic ei, trece neobservată. Să nu uitaţi că va veni odată şi „blestemul pământului" care să vă „geruiască”, trupurile sătule şi sufletele goale. Nu pot să nu îmi aduc aminte când eroul martir Mareşalul Antonescu, a cerut sprijinul politic, el fiind militar, la conducerea ROMÂNIEI, mai marilor liberali şi ţărănişti ai vremii, şi ei au refuzat, fiind astfel, coautori morali la moartea eroului mareşal dar şi la multe neplăceri istorice; Orice am spune, politicienii unguri şi-au învăţat bine lecţia istoriei Arpadiene: „Dacă ar fi ca ultimul ungur să piară, Ardealul tot a nostru o să fie". Vina ne aparţine nouă românilor şi „cozilor de topor trădători români";  suntem repetenţi la materia „ISTORIE", fie că ne place, fie că nu ne place. Totuşi, le voi spune ultra-extremiştilor udemerişti, ceea ce odinioară spunea confratele lor Bolyai Janos: „ŞTIINŢA PĂCII e mai presus de ştiinţa luptei pentru că ştiinţa păcii cuprinde ştiinţa luptei. RĂZBOIUL nefiind scop final, numai PACEA poate fi, conform naturii, scop final". Până atunci, nu uitaţi FRAŢI ROMÂNI  de Sfântul Ardealului care înaintea morţii din anul revoluţionar 1989,  ne prevestea că „ungurii vor mai mult decât Ardealul" şi că ...„CINE ARE MINTE SĂ IA AMINTE!". Eroii și martirii Patriei nu sunt morți; morți sunt trădătorii de toate felurile, chiar dacă respiră aer românesc. Horia trăiește în fiecare suflet românesc și ne spune de peste timpuri: „Plâng, părinte Raț, înaintea morții, nu pentru că îmi este frică de moarte; PLÂNG  FIINDCĂ M-AU TRĂDAT ROMÂNII MEI”. Pentru salvarea României vine un fost ambasador clujean, Pavel Suian, care a terminat toate școlile cu nota maximă, fiind unicul de acest fel din țară, care ne spune: „SALVAREA ROMÂNIEI SE VA FACE PRIN DOUĂ LUCRURI: Întoarcearea la valorilor morale cu DUMNEZEU și a doua:  toți factorii de conducere ai țării din toate domeniie să fie CINSTIȚI”. Întrebați-vă cei care sunteți pe scaune călduțe și cu salarii exorbitante dacă îndepliniți aceste două criterii? Nu este nevoie de răspuns, fiindcă vă înjosi-ți și mai mult prin trădarea și nepăsarea voastră.

Cu responsabilitate, dragoste de Neam,  Țară și Dumnezeu,

părintele Ilie Sărmășanul

 

 

 

PICURI DE ÎNȚELEPCIUNE

 

Iubirea, rugăciunea și conștiința

 

1. „Numai un DUMNEZEU conştient poate preţui pe om şi numai un om conştient poate preţui pe Dumnezeu. Numai conştiinţa lui Dumnezeu poate întemeia iubirea faţă de om şi numai conştiinţa omului poate întemeia voinţa de veşnicie a omului şi de înaintarea în lumina infinită şi eternă a lui Dumnezeu".

 

+ + +

 

2. „RUGĂCIUNEA îl eliberează pe om, îl degajă de natura exterioară şi de sine însuşi. În acest fel, ea ţine sufletul deschis către Dumnezeu ca Persoană. Cel ce nu se roagă rămâne rob, închis în mecanismul complex al naturii exterioare şi al înclinaţiilor patimilor sale, care îl domină pe om mai mult decât o face natura".

 

+ + +

 

 

3. „IUBIREA ESTE ÎNRUDIREA OMULUI CU DUMNEZEU. EA UNEŞTE LA MAXIM PERSOANELE UMANE FĂRĂ SĂ LE CONFUNDE. ÎN IUBIRE SE ARATĂ PLENITUDINEA EXISTENŢEI. IUBIREA ESTE SINGURA PUTERE PRIN CARE SUFLETUL  ÎNVINGE MOARTEA. EA ESTE SURSA TUTUROR FORMELOR DE BINE".

 

Părintele Dumitru Stăniloae (1903-1993),

a fost un preot, teolog, profesor universitar, dogmatist, traducător, scriitor şi ziarist român. Este considerat unul dintre autorităţile proeminente ale teologiei europene din secolul XX şi cel mai mare teolog român. A lucrat 45 de ani la traducerea lucrării "Filocalia sfintelor nevoinţe ale desăvârşirii" (în douăsprezece volume). Membru titular al Academiei Române. A făcut studiile secundare la liceul "Andrei Şaguna " din Braşov, iar cele superioare la Facultatea de Litere din Bucureşti, continuând apoi cu Facultatea de Teologie din Cernăuţi, unde şi-a luat şi doctoratul în anul 1928. Mitropolitul Nicolae Bălan l-a trimis la Facultăţile de Teologie din Atena, Munchen şi Berlin pentru a se specializa în Dogmatică şi Istorie bisericească şi să facă călătorii de studii  şi documentare la Paris şi Belgrad. În anul 1935 îl găsim profesor universitar titular la Academia teologică "Andreeană". În anul 1936 a fost numit rector acestei renumite instituţii. În 1940 este protopop stavrofor şi ales membru în Adunarea eparhială a Arhiepiscopiei Sibiului. Pleacă prin transfer la Facultatea de Teologie din Bucureşti în anul 1947 şi încadrat titular profesor de Teologie Dogmatică şi Simbolică. Este închis la Aiud din anul 1959 până în anul 1963 după care Sfântul Sinod îl numeşte în diferite funcţii. În 1968 este invitat la Freiburg, Heidelberg, Oxford pentru a susţine diferite conferinţe. Este numit "Doctor Honoris Causa" al Institutului ortodox Saint Serge din Paris, apoi al unor Universităţi din  Atena, Bucureşti şi alte oraşe şi premiat la Londra cu dinstincţia "Crucea Sf. Augustin" pentru merite teologice şi creştineşti. Membru corespondent al Academiei Române din 1990. Opera este una complexă: Lucrări teologice, Lucrări istorice şi Colecţia Opere complete.

 

Autor de citate:

**- "TIMPUL înseamnă pentru Dumnezeu durata aşteptării între bătaia Sa la poartă şi fapta noastră de a deschide".

  ** - "A fi chip al lui Dumnezeu înseamnă a fi partener de dialog cu Dumnezeu".

** - "OMUL este un infinit în virtualitate, omul este făcut pentru infinit, dar NU este infinit în sine. DEVINE INFINIT în legătura cu Dumnezeu".

 

P.S.  MIHAI  SADOVEANU (1880-1961), povestitor, nuvelist, romancier, academician, scriitor, publicist și om politic:   „VALOAREA MORALĂ a omului e în raport cu facultatea de a iubi. „Zadarnic sunt toate celelalte în afară de iubire”. Poți să fii cu pieptul înstelat ca un firmament; poți stăpâni bogăție, avantaj pe care-l are un prost asupra unui om de talent; poți să pui să se strămute soba mai înapoi, pentru că te dogorește focul în fotoliul pe care șezi; „toate sunt zadarnice dacă valul care te-a zvârlit la țărm s-a întors înapoi tulbure”.

 

Prof.  Mureșan Olimpia – L.S.R. Maramureș

Părintele Ilie Sărmășanul

 

Scrisoare deschisă marelui „filosof a toate știutor”, Cristian Tudor Popescu

 Motto:

             „Filosof este cine iubește și cercetează adevărul și dreptatea lucrurilor, din care se dobândește binele și fericirea oamenilor” Eufrosin Poteca (1786-1859).

 

BOUL ȘI... VIȚELUL

UN BOU ca toți boii, puțin la simțire, / În zilele noastre de soartă-ajutat, / Și de cât toți frații mai cu osebire, / Dobândi-n cireadă un post însemnat. // Un bou în post mare? Drept, cam ciudat vine, / Dar asta se-ntâmplă în oricare loc, / Decât multă minte, știu că e mai bine / Să ai totdeauna un dram de noroc. // Așa d-a vieței veselă schimbare, / Cum și de mândrie boul stăpânit, / Se credea că este decât toți mai mare, / Căci cu dânsul nimeni nu e potrivit. / Vițelul atunci plin de bucurie, / Auzind că unchiul s-a făcut boier, / Că are clăi sumă și livezi o mie, / „Mă duc, zise-ndată, nițel fân să-i cer”. // Făr-a pierde vreme vițelul pornește, / Ajunge la unchiul, cearcă a intra, / Dara pe loc o slugă vine și-l oprește, // „Acum doarme,-zice-nu-l poci supăra”. // Acum doarme? Ce fel! Pentru-ntîia dată / După prânz să doarmă, obiceiul lui / Era să nu șază ziua niciodată, / Ăst somn nu prea-mi place, și o să i-o spui”. // „Ba să-ți cauți treaba, că mănânci trânteală, / S-a schimbat boierul, nu e cum îl ști, / Trebuie înainte-i să mergi cu sfială, / Primit în casă dacă vrei să fi. // La o mojicie atât de mare, / Vițelul răspunde că va aștepta. / Dar unchiul se școală, pleacă la plimbare, / Pe lângă el trece, făr-a  se uita. // Cu mâhnire toate băiatul le vede, // Însă socotește că unchiul-a orbit, / Că fără-ndoială nu putea a crede / Că buna lui rudă să-l fi ocolit. // A doua zi iarăși prea de dimineață, / Să găsească vreme la dânsul veni, / O slugă ce-afară îl vede că-ngheață, / Ca să-i facă bine, de el pomeni. // „Boierule-zice-așteptă afară / Ruda dumitale, al doamnei vaci fiu.” / „Cine? A mea rudă? Merge de-l dă pe scară, / N-am astfel de rude și nici voi să-l știu.”

Marele scriitor Grigore Alexandrescu ne-a lăsat o hohotitoare imagine, BOUL ȘI VIȚELUL”, unde, ca idee de forță, prostul nesimțit ajuns în post mare, nu-și mai recunoaște rudele, parvenitismul său fiind clasic. Ea ne aruncă într-un zâmbet trist. BOUL apare portretizat moral sugerând omul insensibil, norocos, trufaș, care se crede unic. VIȚELUL întruchipează omul modest, sărac, încrezător, răbdător.

Această fabulă m-a dus cu gândul la unul din marii filosofi ai țării noastre, după cum se crede domnia sa: CRISTIAN TUDOR POPESCU. A fost o vreme când îl urmăream cu atenție și respect. În critica-i obișnuită avea uneori mare dreptate. Dar,  când a ajuns prea mare, asemenea bogatului din fabulă, a  început să uite din cine se trage, care-i este neamul și poporul, care-i sunt rudele.

A fi un scriitor, filosof, gânditor este un dar dumnezeiesc spunem noi, creștinii. Talanți lăsați de bunul Dumnezeu. Atunci când folosim acești talanți în sprijinul celor mai puțin talantați, înseamnă că ești cu adevărat cineva. Preotul monah și scriitor Nicolae Steinhardt spunea: „Vorba și faptele sunt mărcile bune ale omului”. Vorbele și faptele „marelui” filosof Cristian Tudor Popescu nu mai reprezintă talanții primiți. Țara noastră și lumea întreagă trece printr-o situație foarte grea. Acum, mai mult ca niciodată, oamenii aleși ai țării ar trebuie să fie în fruntea țării cu mare responsabilitate; să fie cu o critică constructivă, fiindcă poporul asemenea celui evreu odinioară are nevoie de un Moise. Domnule, „mare filosof”, Cristian Tudor Popescu,  vă întreb acum: Cum v-ați permis să jigniți un întreg neam românesc, care crede în Dumnezeu și, care-și respectă tradițiile strămoșești, făcându-l vite? Cum v-ați permis să ziceți că moaștele Sfântului Dimitrie, unde se închină un întreg neam românesc, sunt un hoit? Cum v-ați permis să-l faceți pe conducătorul creștinilor, pe Prea Fericitul Patriarh Daniel, șarlatan? Nu vă este rușine? S-ar putea odată să crape pământul sub domnia voastră, și să vă înghită asemenea lui Datan, Core și Abiamin, care au aruncat cu pietre în conducătorul lor Moise. În orașul unde sunt (Sărmașu. jud Mureș), cu strădania și buna credință a credincioșilor ortodocși și a patrioților donatori am  ridicat 40 de busturi ale celor mai mari români din toate timpurile: de la Burebista, Decebal, Sf. Brâncoveanu, Sf. Ștefan cel Mare, Mihai Viteazul,  Corifeii Școlii Ardelene, fruntașii revoluției din 1848 ,  cei ai unirii,  eroii de pe câmpurile de luptă  până la ultimul pe care l-am adus aseară: George Enescu. Aici, domnule Popescu este toată floarea cea vestită a patriei, ridicați pe soclurile cinstei și demnității. Mi-am adus aminte de afirmațiile dvs. și mi-a trecut prin minte că este posibil ca acești mari eroi să fie... vite, după nesimțirea care vă caracterizează în ultimul timp. Ați merita să fiți pe un soclu al rușinii; aveți o mamă și un tată? Aveți copii? Aveți vecini și prieteni? NU vă crapă obrazul de rușine sau sunteți asemenea îngâmfatului din Boul și Vițelul?  Dacă ar fi să trăiască martirul Vasile Militaru v-ar întreba cu siguranță: „Cine-i om și cine-i câine?”.

Barbu Ștefănescu de la Vrancea (1858-1918) v-ar răspunde atitudinii domniei voastre prostești astfel: „Omul vanitos se aseamănă cu un balon, care cu cât se umflă, cu atât vezi că e mai gol”. Ați rămas un... vid, o bășică de Ignat în imaginea marii majorități a populației creștine. Lucian Blaga (1895-1961) nu vă dă nici el dreptate: „Există oameni care se ascund în murdăria proprie  ca sepia”. Aceasta sunteți; ați explodat din propria murdărie și v-ați murdărit chipul obraznic. Fața noastră pe care ne-ați pătat-o cu siguranță ne-o va șterge Bunul Dumnezeu, Maica Domnului și Sf. Dimitrie, care prin Sf. Scriptură v-ar spune: „Nebune... nebune”.

Un alt înaintaș de-al domniei voastre vă contrazie: Ștefan Zeletin: „Acela e adevăratul filosof, despre care biograful său arătându-i viața și învățămintele, va putea să spună: El a devenit filosof fără a înceta a  fi om”. Domnia voastră domnule Popescu, jignind un întreg neam românesc, aici însumând și pe cei morți, ați încetat a mai fi om. Sunteți cel... din fabulele amintite mai sus.

Căutând în Wikipedia ce înseamnă „HOIT” cum l-ați apelat pe Sf. Dimitrie am găsit următoarele explicații: „Hoit-cadavru sau carcasa unui animal mort. Hoiturile reprezintă sursa de hrană pentru necrofagiile din ecosistem. Astfel  de animale sunt hienele, vulturii și diavolii tasmanieni”. Vă asemănați hienelor și vulturilor care atacă furibund, dar mai cu seamă vă asemănați, atunci, când vă încruntați fruntea cu diavolul tasmanian (marsupial carnivor, care degajă mirosuri neplăcute dacă este deranjat), căruia i se văd două cornițe. Re-vedeți domnule Popescu momentele acelea rușinoase și o să-mi dați dreptate; vi să văd cornițele unui diavol. L-ați supărat și pe poetul nepereche Eminescu care odinioară a spus că religia ortodoxă este mama neamul românesc, și acum prin mine vă dă un răspuns mojiciei domniei voastre: „Șarpele, când îl doare capul, ca să-și verse veninul iese la drum, unde trebuie a găsi un călcâi care să-i strivească capul; așa și omul rău și vanitos: arareori el pierde prin altceva decât prin propriul său venin și prin răutatea sa dusă dincolo de orice margine”. Dacă vă doare capul, avem noi medicamentul potrivit: rugăciunea. Dar, poporul greu umilit de filosofia știrbă a domniei voastre are și alte mijloace: dacă ar auzi familia domniei voastre blestemele poporului, nu v-ar mai arde de critică neconstructivă.  Referitor poporului, Ion Ionescu de la Brad (1818-1891) vă ajută în viitorul sumbru care vă așteaptă: „Valoarea unui om se socoate după numărul celor ce se simt bine prin el”. Noi, marea majoritate a poporului creștin NU ne simțim bine cu domnia voastră. Pentru noi ați ajuns un personaj din fabulele de mai sus și așa veți rămâne.

Scriitoarea Adina Olănescu (1860-1907), își permite prin mine, personaj în sutană cu crucea-n frunte să vă spună: „Omul cu adevărat superior nu poate găsi pe nimeni prost; își dă atât de bine seama de ceea ce îi lipsește lui, încât nu se miră niciodată de ceea ce lipsește altora”. Adică, cum ar spune domnule Popescu, strămoșii noștri: „Doctore cura te ipsum”  sau cum ar spune Sf. Scriptură: „Să vezi bârna din ochiul tău, și nu paiul din ochiul fratelui tău”. Știți  de ce ? Fiindcă „omul nu e numai o ființă fizică; el e și o ființă morală și NU-I trebuie numai pâinea corpului, ci și pâinea sufletului”  după gândirea lui P.P. Negulescu (1872-1951).

V-am dat prea multă importanță și vă facem reclamă pe care nu o meritați: de aceea mă apropii de sfârșit prin cuvintele scriitorului Liviu Rebreanu: „CÂND OMUL ÎȘI UITĂ OBÂRȘIA CEREASCĂ ȘI SCORMONEȘTE ÎN NOROI, CA SĂ AFLE ROSTUL TAINELOR LUI DUMNEZEU, CUM SĂ ÎNALȚE SUFLETUL ȘI CUM SĂ CULEAGĂ ÎNȚELEGERE ȘI ÎMPĂCARE?”

Dacă vă credeți un „Eliade” al transcendentului, încercați să vă luați la „trântă” cu musulmanii, așa cum fac unii descreierați jurnaliști...Pentru noi, care suntem creștini vă este mai la îndemână știind toleranța hristică... Haideți, să vă vedem, domnule „mare critic a toate-știutor”.

Eu, umilul preot al lui Hristos, care peste câteva momente plec la întâlnirea cu Dumnezeu prin Sf. Liturghie, îmi cer iertare domnule Popescu dacă v-am supărat, dar, aceasta este una din misiunile noastre de a învăța, mustra, certa și îndemna, ceea ce fac și eu acum, spunându-vă domniei voastre și întregului popor românesc atât de greu încercat în aceste momente: TREZEȘTE-TE ROMÂNE, după imnul românesc și DEȘTEAPTĂ-TE TU CEL CE DORMI, după Sf. Scriptură: AMIN„

         P.S. „Dacă eu v-am iertat, fiind preot cu „crucea-n frunte și în sutană” poporul umilit de domnia voastră nu o poate face și vă spune: „Dacă tăceați,  filosof rămâneați” și, dacă noi suntem „vitele patriei creștine” de la Burebista și marele preot Deceneu, pe linie ascendentă, domnia voastră făcând parte din aceeași „ciurdă”, sunteți un... „bou”, conform fabulei și zicerii... domniei voastre”. AMIN!

 

Slujitor al  Domnului și Patriei Creștine,

Părintele Ilie Sărmășanul

PICURI DE ÎNȚELEPCIUNE

 - ARDEALUL PĂMÂNT ROMÂNESC -

1. „NOI n-am venit de nicăieri; ne-am plămădit, ne-am născut şi am crescut din PĂMÂNT ARDELEAN.  De mii de ani, milioane şi milioane de români au asudat muncind, au sângerat luptând şi au murit amestecându-şi ţărâna pretutindeni în pământul străvechi, încât toate văile şi toţi munţii sunt îmbibaţi de sânge românesc, iar paşii trecătorului calcă numai pe pământ amestecat cu pulberea de trupuri româneşti.

Lucian Blaga (1895-1961),

filosof, poet, dramaturg, eseist, traducător.

+ + +

2. „Cântați, EROI, imnul martirilor, care de zeci de veacuri au sângerat pentru libertatea de azi. Cântați lauda vitejilor, care în singurătate și uitare au apărat de veacuri PATRIA DACO-ROMANĂ de azi. Preamăriți, EROI reîntorși din moarte, pe EROII prieteni, care acolo departe, pentru gândul nostru, tot așa de puternic ca pentru gândul lor, au biruit prin moarte”.

Vasile Pârvan (1882-1927),

mare istoric și gânditor român

+ ++

3. „UNDE SUNT ACUM ROMÂNII, / întrebați-vă și voi, / C-au ajuns aici străinii, / Să conducă peste noi. // Legi de rău, puțină pace, / pe pământul nostru sfânt, Iar ARDEALUL, TACE, TACE, / Într-un umilit înfrânt. // Europa ne-a dat nume, / Slăbiciuni ca să avem, / Nici nu se mai poate spune, / Cine suntem și ce vrem. //  Stau biserici fără tineri, / Parastase peste tot, / Lunga noastră zi de vineri, Și-o Golgotă fără rost. //  Unde e MIHAI VITEAZUL, / Să ne dea un mic avânt, / HORIA și cu AVRAM IANCUL, / Cu eroii din pământ?  // Ciau, Ok, vorbe străine, / Ne vorbim ca niște muți, / Nu mai sunt cuvinte line, / Abia poți să le asculți. // HAI, TREZIȚI-VĂ DIN MOARTE, ĂSTA ESTE TRAI DE SLUGI, / MAI CITIȚI DIN SFÂNTA CARTE, / PENTRU ARDEAL ȘI FACEȚI RUGI”.

Cătălin Dumitreanu,

preot, consilier cultural „Mitroplia Sibiului”, poet, conducătorul cenaclului „LUMINĂ  LINĂ”.

4. „ARDEALUL este fântână de aur, / „ARDEALUL” este lacrimi de pâine, „ARDEALUL” este dulce ca mierea / ARDEALUL este ciobanul cu câine... Nemărginit îi este hotarul, / ARDEALULeste Iisus și Calvarul. ARDEALULE, ARDEALULE, ARDEALULE, / ARDEALULE, frumosule, mai frumos ești / Ca luceafărul din lumile cerești . / Al meu ești, al nostru ești, / Povestea cea mai frumoasă dintre povești. Din tine s-a născut / IUBIREA DE ȚARĂ, întâiul fior / Tu faci să-nflorească al vieții răzor...”.

Ioan M. Lazăr-

„Răsunet de clopot din Codrul în Chioar”.

P.S. De 30 de ani, ARDEALUL nostru străbun este asemenea unei mingi de tenis. Este lovit din toate părțile. Este umilit de nepăsarea cozilor de topor, care au pus deasupra datoriilor, propria familie sau afacere. Este umilit de cei care dintotdeauna l-au jinduit, crezând că este al lor, fără să-l întrebe pe Anonymus străbunul lor de acest mare adevăr traco-geto-dac. Ceea ce este mai dureros este faptul că dintre cei neaoși în răstimpul celor 30 de ani de la jertfa celor peste 1000 de tineri nevinovați, fie ei deputați, senatori, prefecți, mari consilieri și edili care și-au umplut pieptul și biroul de diplome și distincții patriotice, s-au desumflat. Adică, cum ar spune românul: au capitulat. În acest timp, dușmanii Ardealului Românesc, stau la pândă și o fac pe marii democrați; în timp ce ai noștri se ceartă de 30 de ani ca la ușa cortului, ei, stau la pândă și ne lovesc pe la spate cu orice ocazie nefavorabilă nouă, dar propice lor. Sigur, că acest caz nu poate fi generalizat. Au mai rămas încă „Pui de lei”, au mai rămas încă „Străjeri la hotarul Patriei”. Prin ei, EROII demnității românești, trăiesc în sufletele noastre, ne aduc aminte că ei sunt un „Far pe marea tulburată a Ardealului”.

Astfel de faruri le găsim la Tg. Mureș, Toplița, Luduș, Alba-Iulia, Câmpeni, Râciu, unde este un primar excepțional, în persoana domnului VASU IOAN. Dacă toți primarii ar avea viziunea domniei sale, alta ar fi fața și „STAREA NAȚIEI”. Vrednici de cinstire sunt și credincioșii ortodocși din satul Balda unde de aproape 29 de ani stă de veghe primul Prefect al Câmpiei Transilvaniei, ALEXANDRU BĂTRÂNEANU, spânzurat cu capul în jos de hoardele barbare de honvezi, la Someșeni Cluj. El este încadrat întru-un parc care-i poartă numele, de o troiță ortodoxă și de de Monumentul eroilor locali. Orașul Sărmașu, cu o populație de nici 7000 de locuitori are peste  27 de busturi ale marilor înaintași, vrednici de pomenire: BUREBISTA, DECEBAL, BRÎNCOVEANU, ȘTEFAN CEL MARE ȘI SFÂNT, MIHAI VITEAZUL, HORIA, INOCHENȚIE MICU KLAIN, PETRU MAIOR, EMINESCU, PĂUNESCU, MAREȘALUL ANTONESCU, VASILE SIMONIS, KOGĂLNICEANU, MIRON CRISTEA, ȘAGUNA, BĂLCESCU, TUDOR VLADIMIRESCU, IORGA, REGELE KAROL, CUZA, PAPIU ILARIAN, BRĂTIANU, care înconjoară Mănăstirea de pe Dealul Comoarei Sărmășene și stau de strajă...PATRIEI.

Anul acesta când se împlinesc 100 de ani de la TRIANONUL DREPTĂȚII ROMÂNEȘTI, la Sărmașu se vor ridica alte 12 busturi ale vrednicilor înaintași, care vor fi adevărate lecții de istorie pentru poporul român, pentru elevii români, care tot mai puțin învață și sunt preocupați de istoria adevărată a patriei. Amintim aici pe: Prefectul de Mureș CONSTANTIN VIVU ROMANUL, ECATERINA TEODOROIU, IUSTIN PÂRVU, ARSENIE BOCA, CALCIU DUMITREASA, GRIGORE VIERU, LIVIU REBREANU, GRIGORE ALEXANDRESCU, LIVIU REBREANU, OCTAVEAN GOGA, GEORGE COȘBUC.

Mulțumiri deosebite tuturor sponsorilor patrioți (un viitor articol va fi dedicat lor) fără de care aceste lucrări nu ar exista. Mulțumim bunilor credincioși ortodocși și patrioți sărmășeni în frunte cu preotul dirijor Drd. CAMARĂ DANIEL, CONSILILULUI PAROHIAL ORTODOX SĂRMAȘU, care  în atâtea și atâtea realizări au fost alături de subsemnatul în realizarea a tot ceea ce rămâne un document real, adică cum ar spune Sfânta Scriptură sau vorba din popor: „CREDINȚA ÎN DUMNEZEU ȘI NEAMUL ROMÂNESC FĂRĂ FAPTE ESTE MOARTĂ. Încercăm și noi, după putințele noastre să ne raportăm la ceea ce spunea marele filosof PETRE ȚUȚEA: „NE MIȘCĂM ȘI NOI ÎNTRE DUMNEZEU ȘI NEAMUL ROMÂNESC, DIN CARE FACEM PARTE”.

Nu pot să închei fără a aduce aminte de unul dintre cei mai mari patrioți ardeleni pe care  i-am cunoscut: poetul, scriitorul, parlamentarul, patriotul LAZĂR LĂDARIU, care spunea foarte des: „AM SCRIS, PENTRU A NU SE UITA”.

                                      Părintele Ilie

PICURI DE ÎNȚELEPCIUNE

EROII... „PORT DRAPELUL ȚĂRII”

1. „EROUL” e - și ce rău îmi pare că ne servim de un nume de împrumut la un popor care nu are cuvânt pentru eroism, fiindcă eroismul a fost veacuri întregi, felul de a fi al unui popor întreg, bătut din veac în veac de toate furtunile! - „EROU” e oricine care fără gând la el însuși a dat tot ce avea României; cu atât mai erou, cu cât a jertfit mai mult și cu cât a cerut mai puțin, cu cât i-a fost mai puțin recomandat sau poruncit să fie așa, cu cât a tras mai puțin din cărți și din exemple străine și cu cât mai mult i-a venit să facă așa din adîncul, neîntrebat și neîncercat de nimeni, al firii moștenite din strămoși. - „EROU” e acela care a primit datoria sa așa cum nimeni n-ar fi fost în stare să facă și care  a pregătit astfel și pe alții pentru a face ca dânsul”.

Nicolae Iorga (1871-1940),

cel mai mare istoric român, scriitor, publicist, om politic patriot

+ + +

2. „Cântați  „EROI”, imnul martirilor, care de zeci de veacuri au sângerat pentru libertatea de azi. Cântați lauda vitejilor, care în singurătate și uitare au apărat de veacuri patria daco-romană de azi. Preamăriți, „EROI” întorși din moarte, pe „EROII” prieteni care acolo departe, pentru gândul nostru, tot așa de puternic ca pentru gândul lor „au biruit prin moarte”.

Vasile Pârvan (1882-1927),

istoric și arheolog

   + + +

3. „Descoperiți și-n plecăciune mă rog la bunul Dumnezeu, / Vă ierte de-ați făcut păcate și dacă sufletul vi-i greu, / Și-n raiul ne-ncăput vă pună să veșniciți cât lumea fie / Pe voi, eroii țării mele, ce-mi însfințiți străbuna glie”. Și-o lacrimă cât bob de rouă vă las pe soclul ros de vânt / Și-un muc de sfântă lumânare la nerostitul nost, cuvânt, / Că voi ați fost de sorți aleșii, din ceia mulți și pătimiți  / Să fiți eroii țării mele, urcați la ceruri și-nsfințiți”.

Mircea Dorin Istrate (1945 -),

poet imnolog creștin, colonel patriot S.R.I.

+ + +

4. „DACĂ NU POŢI  FI  EROU, FII CEL PUŢIN OM"

Mircea Florian (1888-1960), filosof.

P.S. Când spunem „EROU", mergem cu gândul la ceva măreţ, deosebit, la fraţii noştri care au dat din viaţa lor, vieţii noastre. Azi nu ni se cere să ne jertfim viaţa pentru "NEAM şi ŢARĂ"; ni se cere o jertfă a cinstei, demnităţii, devotamentului de care noi trebuie să facem dovadă; „EROI" putem să fim toţi aceia care prin comportamentul nostru facem dovada dragostei şi  jertfei personale pentru Dumnezeu, aproapele şi pământul care ne hrăneşte şi adăposteşte.

Dar oare noi, românii de astăzi facem cinste înaintaşilor prin faptele noastre? Suntem uniţi într-o cauză dreaptă când ţara ne este ameninţată de foamete, necazuri, umiliri, scindări?

 Aţi făcut dovada domnilor reprezentanţi ai tuturor partidelor că "vă doare în cot de popor şi ţară", cu toată democraţia care credeţi că vă aparţine. Vă gândiţi numai la propriul interes şi cum să ajungeţi cât mai sus urcându-vă pe umerii noştri obosiţi de greutatea umilinţelor. Aceasta nu mai este democraţie ci "hoţio-democraţie". Aceasta nu este democraţia pe care tot o aşteptăm de atâta amar de vreme. Democraţia este drumul jertfei personale în favoarea celor mulţi şi obidiţi. Să ne dorim domnilor români să găsim acest drum al adevăratei democraţii, altfel rătăcim... neştiind democraţia şi gustul ei adevărat şi atât de bun. Dar cum spunea părintele Cleopa: „Răbdare, răbdare, răbdare...".

Bunul Dumnezeu, să-i aibă în Împărăția cerească pe toți EROII patriei noastre, iar noi...„beneficiarii” jertfei  lor, cuvintele Imnului Sfânt Românesc: „DEȘTEAPTĂ-TE ROMÂNE, DIN SOMNUL CEL DE MOARTE...!”.

                                               Părintele Ilie