EROII...
„PORT DRAPELUL ȚĂRII”
1.
„EROUL” e - și ce rău îmi pare că ne servim de un nume de împrumut la un
popor care nu are cuvânt pentru eroism, fiindcă eroismul a fost veacuri
întregi, felul de a fi al unui popor întreg, bătut din veac în veac de toate
furtunile! - „EROU” e oricine care fără gând la el însuși a dat tot ce avea
României; cu atât mai erou, cu cât a jertfit mai mult și cu cât a cerut mai
puțin, cu cât i-a fost mai puțin recomandat sau poruncit să fie așa, cu cât a
tras mai puțin din cărți și din exemple străine și cu cât mai mult i-a venit să
facă așa din adîncul, neîntrebat și neîncercat de nimeni, al firii moștenite
din strămoși. - „EROU” e acela care a primit datoria sa așa cum nimeni n-ar fi
fost în stare să facă și care a pregătit
astfel și pe alții pentru a face ca dânsul”.
Nicolae Iorga (1871-1940),
cel mai mare istoric român, scriitor, publicist, om politic
patriot
+ + +
2.
„Cântați „EROI”,
imnul martirilor, care de zeci de veacuri au sângerat pentru libertatea de azi.
Cântați lauda vitejilor, care în singurătate și uitare au apărat de veacuri
patria daco-romană de azi. Preamăriți, „EROI” întorși din moarte, pe „EROII”
prieteni care acolo departe, pentru gândul nostru, tot așa de puternic ca
pentru gândul lor „au biruit prin moarte”.
Vasile Pârvan (1882-1927),
istoric și arheolog
+ + +
3.
„Descoperiți și-n plecăciune mă rog la bunul Dumnezeu, / Vă ierte de-ați
făcut păcate și dacă sufletul vi-i greu, / Și-n raiul ne-ncăput vă pună să
veșniciți cât lumea fie / Pe voi, eroii țării mele, ce-mi
însfințiți străbuna glie”. Și-o lacrimă cât bob de rouă vă las pe soclul ros de
vânt / Și-un muc de sfântă lumânare la nerostitul nost, cuvânt, / Că voi ați
fost de sorți aleșii, din ceia mulți și pătimiți / Să fiți eroii țării mele, urcați la
ceruri și-nsfințiți”.
Mircea Dorin Istrate (1945
-),
poet imnolog creștin, colonel patriot S.R.I.
+ + +
4. „DACĂ NU
POŢI FI
EROU, FII CEL PUŢIN OM"
Mircea Florian (1888-1960), filosof.
P.S. Când spunem „EROU", mergem cu gândul la
ceva măreţ, deosebit, la fraţii noştri care au dat din viaţa lor, vieţii
noastre. Azi nu ni se cere să ne jertfim viaţa pentru "NEAM şi ŢARĂ";
ni se cere o jertfă a cinstei, demnităţii, devotamentului de care noi trebuie
să facem dovadă; „EROI" putem să fim toţi aceia care prin comportamentul
nostru facem dovada dragostei şi jertfei
personale pentru Dumnezeu, aproapele şi pământul care ne hrăneşte şi
adăposteşte.
Dar oare noi, românii de astăzi facem cinste
înaintaşilor prin faptele noastre? Suntem uniţi într-o cauză dreaptă când ţara
ne este ameninţată de foamete, necazuri, umiliri, scindări?
Aţi
făcut dovada domnilor reprezentanţi ai tuturor partidelor că "vă doare
în cot de popor şi ţară", cu toată democraţia care credeţi că vă aparţine.
Vă gândiţi numai la propriul interes şi cum să ajungeţi cât mai sus urcându-vă
pe umerii noştri obosiţi de greutatea umilinţelor. Aceasta nu mai este
democraţie ci "hoţio-democraţie". Aceasta nu este democraţia
pe care tot o aşteptăm de atâta amar de vreme. Democraţia este drumul jertfei
personale în favoarea celor mulţi şi obidiţi. Să ne dorim domnilor români să
găsim acest drum al adevăratei democraţii, altfel rătăcim... neştiind
democraţia şi gustul ei adevărat şi atât de bun. Dar cum spunea părintele
Cleopa: „Răbdare, răbdare, răbdare...".
Bunul Dumnezeu, să-i aibă în Împărăția cerească pe
toți EROII patriei noastre, iar noi...„beneficiarii” jertfei lor, cuvintele Imnului Sfânt Românesc:
„DEȘTEAPTĂ-TE ROMÂNE, DIN SOMNUL CEL DE MOARTE...!”.
Părintele Ilie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu