Cine mai era convins ca in Romania a avut loc o lovitura de
stat ar fi trebuit sa isi fi revizuit deja convingerile din urma dezbaterilor
care au avut loc in Parlamentul European in jurul evenimentelor care au avut
loc in aceasta vara la Bucuresti.
O dezbatere transmisa in direct la televizor care nu s-a
incheiat cu nicio concluzie, dar care poate tocmai de asta spune mai mult decat
o mie de concluzii. Nu exista nicio viziune unica a Europei in privinta
evenimentelor politice din iulie - august, nu exista nicio sentinta sau
condamnare univoca asupra autorilor suspendarii lui Traian Basescu.
Dintre toate lucrurile spuse acolo, dintre toate concluziile
care s-ar putea (sau nu) trage in urma discutiilor purtate in legatura cu
tentativa de demitere a presedintelui si actiunile USL, poate ca primul si cea
mai important fapt care ar trebui retinut este ca nu Europa, prin
reprezentantii sai din P.E., inca discuta, dezbat si schimba opinii despre ceea
ce la Bucuresti s-a incercat a se impune ca unic mod de interpretare a
evenimentelor - lovitura USL impotriva statului de drept, lovitura de stat a
"pucistilor" din Parlament impotriva "nevinovatului" Traian
Basescu.
Or, neexistand o singura interpretare, o viziune unica si
neechivoca asupra evenimentelor de la Bucuresti, cat timp inca exista cel putin
tot atatia parlamentari europeni care nu vad niciun motiv pentru care
schimbarea lui Traian Basescu ar semana cu o lovitura data democratiei, atata
vreme cat radicalismului unor Monica Macovei, Viviane Reding sau Corneliu Vadim
Tudor i se opune inca discursul moderat si rational, condimentat cu intrebari
si explicatii logice in baza libertatilor omului - inca mai exista speranta ca
principalul rol al politicii nu a disparut: acela de a rezolva probleme ce par
initial a fi insurmontabile.
Exista desigur campanie electorala si partizanat politic si
in Parlamentul European, s-a vazut limpede prin pozitionarea doctrinara pe
linie de partid a celor care au luat cuvantul unde, dincolo de cateva atitudini
extreme, argumentele s-au asezat in functie de apartenenta doctrinara. Insa a
mai existat ceva. Viviane Reding nu a sfarsit deloc asa cum a inceput.
De la prima la cea de-a doua sa luare de cuvant s-a petrecut
ceva esential. Daca la inceputul dezbaterilor, in primul discurs, inca se mai
pastra aceeasi intransigenta si radicalism bine cunoscute, in interventia de la
final comisarul Reding moaie tonul, uita acuzatiile directe si concrete si
foloseste foarta multa teorie in locul datelor concrete si nominale.
Ceva se schimbase in tonul si in convingerile expuse de
Viviane Reding. In fond si ea era in campanie electorala la ea in tara in
timpul declaratiilor si presiunilor pe care le-a facut asupra Bucurestiului
pentru pastrarea in functie a lui Traian Basescu. Insa poate ca tonul doamnei
Reding tradeaza si altceva, ne spune mai mult decat acceptarea si celorlalte
puncte de vedere ale colegilor sai. Si anume, presiunile ei s-au facut dincolo
de un cadru constitutional, legal si clar definit al UE. Faptul ca Reding a
recunoscut asta inseamna ca practic a recunoscut ca interventiile sale au fost
dincolo de limita legala, excedand baza legala si plasandu-se din start dincolo
de spiritul Uniunii Europene.
Daca in discursul de la final Viviane Reding a adoptat un
ton abstract, plin de generalitati, facand mai mult teoria structurii europene
in sine decat cerand penalitati concrete impotriva "pucistilor", a
fost poate si pentru ca intr-un final a inteles, constransa de dezbateri si
argumente, ca atata timp cat jumatate din familia ei europeana vede altfel
lucrurile poate asta inseamna ca ele nu pot fi catalogate doar in alb si negru.
Iar atata timp cat nu exista un cadru institutional care sa
sanctioneze orice derapaj de la legi, valori si norme, inseamna ca orice alta
interventie dincolo sau dincoace de acest cadru este ilegala si condamnabila in
sine. Poate mai mult decat excesele pe care ea vrea sa le corecteze.
Pentru cine a fost lectia dura? In primul rand, pentru toti
cei care nu sunt invatati sa gandeasca si sa inteleaga evenimentele de langa ei
singuri si au nevoie de "sentintele" si condamnarile deloc
dezinteresate doar ale unor activisti politici. Preluare Ziare.com
