Se afișează postările cu eticheta lectie. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta lectie. Afișați toate postările

vineri, 14 septembrie 2012

Lecţia dură din Parlamentul European


Cine mai era convins ca in Romania a avut loc o lovitura de stat ar fi trebuit sa isi fi revizuit deja convingerile din urma dezbaterilor care au avut loc in Parlamentul European in jurul evenimentelor care au avut loc in aceasta vara la Bucuresti.

O dezbatere transmisa in direct la televizor care nu s-a incheiat cu nicio concluzie, dar care poate tocmai de asta spune mai mult decat o mie de concluzii. Nu exista nicio viziune unica a Europei in privinta evenimentelor politice din iulie - august, nu exista nicio sentinta sau condamnare univoca asupra autorilor suspendarii lui Traian Basescu.

Dintre toate lucrurile spuse acolo, dintre toate concluziile care s-ar putea (sau nu) trage in urma discutiilor purtate in legatura cu tentativa de demitere a presedintelui si actiunile USL, poate ca primul si cea mai important fapt care ar trebui retinut este ca nu Europa, prin reprezentantii sai din P.E., inca discuta, dezbat si schimba opinii despre ceea ce la Bucuresti s-a incercat a se impune ca unic mod de interpretare a evenimentelor - lovitura USL impotriva statului de drept, lovitura de stat a "pucistilor" din Parlament impotriva "nevinovatului" Traian Basescu.

Or, neexistand o singura interpretare, o viziune unica si neechivoca asupra evenimentelor de la Bucuresti, cat timp inca exista cel putin tot atatia parlamentari europeni care nu vad niciun motiv pentru care schimbarea lui Traian Basescu ar semana cu o lovitura data democratiei, atata vreme cat radicalismului unor Monica Macovei, Viviane Reding sau Corneliu Vadim Tudor i se opune inca discursul moderat si rational, condimentat cu intrebari si explicatii logice in baza libertatilor omului - inca mai exista speranta ca principalul rol al politicii nu a disparut: acela de a rezolva probleme ce par initial a fi insurmontabile.

Exista desigur campanie electorala si partizanat politic si in Parlamentul European, s-a vazut limpede prin pozitionarea doctrinara pe linie de partid a celor care au luat cuvantul unde, dincolo de cateva atitudini extreme, argumentele s-au asezat in functie de apartenenta doctrinara. Insa a mai existat ceva. Viviane Reding nu a sfarsit deloc asa cum a inceput.

De la prima la cea de-a doua sa luare de cuvant s-a petrecut ceva esential. Daca la inceputul dezbaterilor, in primul discurs, inca se mai pastra aceeasi intransigenta si radicalism bine cunoscute, in interventia de la final comisarul Reding moaie tonul, uita acuzatiile directe si concrete si foloseste foarta multa teorie in locul datelor concrete si nominale.

Ceva se schimbase in tonul si in convingerile expuse de Viviane Reding. In fond si ea era in campanie electorala la ea in tara in timpul declaratiilor si presiunilor pe care le-a facut asupra Bucurestiului pentru pastrarea in functie a lui Traian Basescu. Insa poate ca tonul doamnei Reding tradeaza si altceva, ne spune mai mult decat acceptarea si celorlalte puncte de vedere ale colegilor sai. Si anume, presiunile ei s-au facut dincolo de un cadru constitutional, legal si clar definit al UE. Faptul ca Reding a recunoscut asta inseamna ca practic a recunoscut ca interventiile sale au fost dincolo de limita legala, excedand baza legala si plasandu-se din start dincolo de spiritul Uniunii Europene.

Daca in discursul de la final Viviane Reding a adoptat un ton abstract, plin de generalitati, facand mai mult teoria structurii europene in sine decat cerand penalitati concrete impotriva "pucistilor", a fost poate si pentru ca intr-un final a inteles, constransa de dezbateri si argumente, ca atata timp cat jumatate din familia ei europeana vede altfel lucrurile poate asta inseamna ca ele nu pot fi catalogate doar in alb si negru.

Iar atata timp cat nu exista un cadru institutional care sa sanctioneze orice derapaj de la legi, valori si norme, inseamna ca orice alta interventie dincolo sau dincoace de acest cadru este ilegala si condamnabila in sine. Poate mai mult decat excesele pe care ea vrea sa le corecteze.

Pentru cine a fost lectia dura? In primul rand, pentru toti cei care nu sunt invatati sa gandeasca si sa inteleaga evenimentele de langa ei singuri si au nevoie de "sentintele" si condamnarile deloc dezinteresate doar ale unor activisti politici. Preluare Ziare.com

luni, 23 iulie 2012

Cum se aruncă în aer orice posibilitate de relansare economică. Lecţia românească


                                                                                      de Vali Bîrzoi
....Criza financiară europeană a reescaladat în al doilea trimestru. Totuşi, România era printre puţinele pieţe unde consumul putea să redea un impuls economiei, fiind o piaţă cu consumatori optimişti, pe fondul alegerilor locale. Asta până la măreţul circ declanşat cu scandalul plagiatului şi ale cărui efecte nu vor trece, din păcate, nici cu demiterea preşedintelui Băsescu. GfK a făcut un studiu asupra climatului de consum Europa, care oferă o privire de ansamblu asupra evoluţiei aşteptărilor privind starea economică şi veniturile, şi asupra dorinţei de cumpărare în rândul consumatorilor din 12 ţări europene şi din SUA.În ultimele câteva săptămâni, o escaladare a crizei bancare a determinat revenirea crizei financiare în Europa. Situaţia din Spania demonstrează cât de strâns legat este destinul unei ţări de cel al băncilor sale.
„Această corelaţie a fost dovedită din nou de criză. Pe de o parte, instituţiile financiare îşi sprijină guvernele aflate în dificultate prin cumpărarea de obligaţiuni guvernamentale. Şi, pe de cealaltă parte, guvernele intervin atunci când lucrurile devin critice pentru băncile lor. Dacă sectorul financiar al unei ţări se află într-o stare precară, datoria suverană va creşte. Ca rezultat, agenţiile de evaluare reduc rapid rating-ul ţării respective, aşa cum s-a întâmplat recent în cazul Italiei”, menţionează studiul GfK.La summit-ul UE din Bruxelles, de la sfârşitul lunii iunie, liderii europeni au convenit o extindere a pachetului de salvare pentru a veni în sprijinul ţărilor din zona euro aflate pe un teren potenţial nesigur. Ţările din centrul crizei vor accesa cu mai multă uşurinţă fondurile de salvare a zonei euro, având de îndeplinit mai puţine condiţii. În viitor, fondul de criză al MES va fi în măsură să ofere sprijin direct băncilor. Anterior acest lucru nu a fost posibil datorită Tratatului privind MES, arată analiştii GfK.
Ce se va întâmpla cu România?
Ţara noastră nu intră în discuţii pentru ajutoare, nefiind în zona euro. Şi nici nu se mai bucură de priviri simpatice de la Bruxelles, ba dimpotrivă. România reuşise însă să rămână mai puţin afectată de criza financiară europeană, atrag atenţia analiştii GfK. Cu toate că previziunile privind creşterea economică sunt mai puţin optimiste, acestea se menţin la un nivel relativ ridicat. Conform estimării din iunie, Băncii Mondiale, economia României va creşte anul acesta cu 1,2 procente. Acest lucru fusese demonstrat şi de creşterea accentuată, în ultimele câteva luni, a aşteptărilor consumatorilor privind starea economiei (din nou, până în iunie).
Aceste aşteptări pozitive fuseseră influenţate în primul rând de rezultatele alegerilor locale, menţionează studiul GfK. Aceasta deoarece promisiunile politicienilor sunt în general crezute de români. Optimismul privind situaţia economică era reflectat şi pe piaţa muncii. România se numără printre ţările cu cele mai mici rate ale şomajului din Europa. Teoretic, aceasta dă naştere la speranţe privind creşterea veniturilor populaţiei, mai spune analiza GfK. Aşadar, când aveam nişte premize de ieşire din… nămol, a trebuit să dăm cu mucii-n fasole, în tradiţionalul stil românesc.
Potrivit GfK, dorinţa de a face cumpărături majore, deşi a crescut în ultimele câteva luni, rămâne totuşi la un nivel foarte coborât.
•Aşteptările privind starea economiei: -2,6 puncte
•Aşteptările privind veniturile: 1,6 puncte
•Dorinţa de cumpărare: -18,4 puncte
Reescaladarea crizei financiare a luat prin surprindere aproape toate economiile europene. Portugalia şi România ofereau însă o rază de speranţă. Perspectiva redresării economice a fost considerată cel mai puţin probabilă de consumatorii din Italia (-60,2 puncte) şi Cehia (-57,1 puncte). Cele mai ridicate valori s-au înregistrat în Franţa (-8,2 puncte), România (-2,6 puncte) şi Germania (3,0 puncte). Media în Uniunea Europeană se situează la -35 puncte. În SUA indicatorul se află la 21,2 puncte.
În ciuda reescaladării crizei financiare europene, aşteptările privind starea economiei în România au continuat să îşi revină până în iunie, conform GfK. Deşi indicatorul se situa la -26,2 puncte în martie, acesta a urcat la -2,6 puncte în iunie, ajungând astfel la cea mai ridicată valoare atinsă din noiembrie 2008. Indicatorul a atins valoarea minimă în iunie 2010, când s-a situat la -71 puncte. În ciuda tuturor problemelor, în acest interval, economia României s-a stabilizat în mod constant.
În 2011, ţara a înregistrat o creştere economică de 2,5 procente din PIB. Aşteptările privind starea economiei erau pozitive şi pentru 2012, preconizându-se rate cuprinse între 1,5 procente şi 2 procente din PIB. În 2011 România a reuşit să respecte pragul de deficit fixat, de 4,4 procente din PIB. Rata şomajului înregistrat oficial se situează la 7,7 procente.
Cu ce am mai rămas? Probabil cu mai nimic.
„Evoluţia pozitivă se afla încă pe un teren nesigur, fiind strâns dependentă de situaţia economică în zona euro, care este răspunzătoare de 55 procente din exporturile României. Pentru 2012, Guvernul României a fixat o nouă limită a împrumuturilor de 1,9 procente din PIB. Şi în România se fac auzite tot mai multe voci cerând ca consolidarea necesară a bugetului să fie compensată cu mai multe stimulente pentru creştere şi o îmbunătăţire semnificativă a competitivităţii. Creşterea economică susţinută depinde de eficienţa cu care România va stimula cererea domestică”, arată analiştii GfK.
Din păcate, nu prea are cine să se ocupe de economie în zilele astea…
Potrivit companiei de cercetare de piaţă, în multe ţări europene, consumatorii anticipează o creştere a veniturilor în lunile care urmează, însă una foarte mică. Indicatorul a rămas în mare parte stabil, sau chiar s-a ameliorat. Cele mai coborâte valori s-au înregistrat în Portugalia (-33,7 puncte), Grecia (-48,0 puncte) şi Italia (-68,0 puncte). O creştere a veniturilor este anticipată de austrieci (-1,0 puncte), români (1,6 puncte) şi germani (40,1 puncte). Media în Uniunea Europeană este de -43 puncte, în SUA indicatorul situându-se la 14,7 puncte.
Francezii cheltuiesc, britanicii economisesc
În majoritatea ţărilor europene, dorinţa de cumpărare a fost relativ constantă, la un nivel coborât sau foarte coborât. În unele ţări aceasta s-a îmbunătăţit în ultimele două luni. Consumatorii sunt îngrijoraţi de creşterea şi mai mare a taxelor ca parte a măsurilor de consolidare la nivel european.
În unele ţări au fost deja aprobate creşteri ale TVA, care vor intra în vigoare la începutul anului viitor. Ca urmare consumatorii consideră că acum este momentul potrivit pentru a face cumpărături majore. Există însă o diferenţă imensă între a dori să consumi şi a fi în măsură să consumi.
Mulţi oameni pur şi simplu nu îşi pot permite cheltuieli majore în momentul de faţă, chiar dacă este momentul potrivit. În prezent, cea mai coborâtă dorinţă de cumpărare se înregistrează în Regatul Unit (-42,3 puncte), Portugalia (-43,2 puncte) şi Grecia (-45,2 puncte). Cei mai dornici să consume sunt bulgarii (8,5 puncte), austriecii (22,4 puncte) şi germanii (32,7 puncte). Media la nivel de Uniune Europeană se situează la -23 puncte (SUA are un nivel de -9,6 puncte). Sursa EV.Z