Urmăresc
situaţia din Grecia. Cu interes, cu preocupare, cu nerăbdare.
Este
o ţară cu destule probleme, pentru rezolvarea cărora comunitatea europeană, ca
şi cea internaţională, transpiră din greu pentru căutarea de soluţii imediate
şi, mai ales, durabile.
Dar,
pentru a-ţi purta alţii de grijă, trebuie ca tu însuţi să-ţi porţi de grijă. În
cazul Greciei, punctul de sprijin al soluţiilor salvatoare are o locaţie de
interior şi asta vizează politica internă adecvată unei înţelegeri din partea
celor din afară-băncile, Uniunea Europeană, Fondul Monetar Internaţional. Cheia
tuturor lucrurilor se numeşte austeritate. Ea a fost acceptată de forţe
politice cu greutate în gestionarea prezentului. Au fost adoptate măsuri aspre,
acceptate de unii şi respinse de alţii. Pentru a le asigura condiţii de
exprimare în practică, s-a crezut de cuviinţă să fie convocate alegeri
parlamentare, astfel încât, guvernul rezultat în urma scrutinului general să
acţioneze hotărât pentru a le transforma în realitate.
Alegerile din 6 mai a.c. a developat o
stare de spirit potrivnică aşteptărilor. Numai că niciunul din partidele
consacrate - Noua Democraţie, legat de numele lui Caramanlis, şi nici Pasok, legat
de numele familiei Papandreu - nu au obţinut rezultate de natură să le permită
venirea, de unul singur,l a guvernare. Ba mai mult: s-au ivit două formaţiuni
cu o neaşteptată vervă electorală, situate exterior celor două formaţiuni
''istorice''. Este vorba de SYRIZA, un partid de extremă stângă, cu un scor
neaşteptat de ridicat spre deosebire de rezultatele Pasok, mai mici ca
niciodată şi de ''Zorii aurii'', partid de extremă dreaptă, de coloratură
neonazistă, care intrase şi în Parlament.
Procedurile legale pentru constituirea
guvernului salvator au fost, cum se ştie, compromise. Liderii partidelor de
vârf au căutat succesiv, să se dovedească eficienţi. N-au reuşit. Se impuneau
de la sine noi alegeri. Scrutinul s-a desfăşurat pe 17 iunie, şi s-a încheiat
cu rezultatele deja făcute publice.
Ele
nu se diferenţiază radical de cele de dinainte. Noua Democraţie a înregistrat
cca 30% din voturile exprimate, urmând să aibă 161 de locuri, asta datorită şi
prevederii conform căreai formaţiune de pe primul loc beneficiază de un plus de
fotolii parlamentare. SYRIZA reuşeşte cca 27%, agonisind 72 de locuri. Pasok se
menţine jos de tot în preferinţele electoratului - 12% din voturi, adică 33 de
locuri. ''Zorii aurii'' intră şi de această dată în Parlament, cu 7% din
voturi. Aducând după ei programul electoral proriu care înseamnă, în esenţă, refacerea
imperiului bizantin...
Prin noile alegeri, va ieşi Grecia din
necaz? Se va reuşi constituirea acelui guvern care să garanteze Occidentului
îndatoritor suficiente garanţii că îndatoratul – Grecia - va ţine suficient de
strânsă cureaua încât austeritatea să facă posibilă redresarea iar de aici să
se reîntoarcă la prosperitate? Deocamdată, este în curs de configurare a
guvernului. Un guvern, cum altfel, decât atipic. Noua Democraţie este partid de
dreapta şi nu sunt temeri că s-ar feri să ia taurul de coarne, aplicând pas cu
pas obligaţiile asumate în faţa Occidentului. Dar nu are atâtea voturi cât să
guverneze singur. Stânga are destule potenţialităţi dar cum să fie convinsă sa
tragă la carul descurajant al austerităţii, câtă vreme aspiraţia lor merge spre
binele celor săraci şi nu la sărăcirea lor şi mai accentuată?
Totuşi, Pasok are experienţa
administraţiei ţării şi nu e nicio mirare să răspundă prezent la acest efort
naţional pentru a
evita cabrarea Greciei în direcţia cea rea.
Nu este exclus ca înţelegerea între Noa
Democraţie şi Pasok să se fi materializat. Era o clauză pe care aceştia din
urmă o avansau la un moment dat: Venim cu voi, dar nu singuri! Doresc să tragă
după ei pe stângiştii – extremişti - de la SYRIZA. Ceea ce introduce în teren
un actor cu atitudini puţin diferite faţă de dorinţa la ordinea zilei. Acordurile
– salvatoare - cu Exteriorul, recitite prin grila suferinţrlpr grecului de
rând-sunt puse deschis în cauză de virtualii aliaţi. Şi atunci? Iar alegeri? Iar
riscurile unor ameninţări din afară cu desolidarizarea de ce se întâmplă sub
Acropole?
Cancelarul
german avertiza, înainte de scrutin, să se dea mare atenţie cui este
încredinţată ţara. Tot de pe acolo venea strigătul - avertisment că nu mai este
nimeni dispus să rezolve greutăţile altora, dacă ei, la ei acasă, nu sunt
dispuşi să se înhame la edec. Trebuie luate în seamă asemenea vorbe, chiar dacă
ele sunt spuse peste gard.
Deocamdată, predominantă pare a fi
părerea că riscul ieşirii Greciei din zona Euro pare a fi fost evitat. Zilele
următoare au a ne clarifica.
NICOLAE BUD
deputat
