PICURI DE ÎNȚELEPCIUNE

 

1.     Când iubești ești cel mai neajutorat om de pe pământ.

2.     Nu există om mai frumos decât cel care se străduiește să facă viața altora mai frumoasă.

3.     Fiecare zi ce trece este o binecuvântare. Fiecare zi ce vine este o speranță.

4.     Dumnezeu a modelat statui, pe aceea înlăcrimată a numit-o OM.   Nicolae Nistor

5.     A fi poet nu înseamnă a avea talent, ci a avea dor. N. Stănescu

6.     Lucrurile bune se dăruiesc cu sufletul, se primesc cu inima și se oferă cu un zâmbet.

7.     Nici un paradis nu-i mai frumos ca acela pe care și-l construiește omul în sufletul său.

8.     Copiii învață de la natură bunătatea iar de la oameni răutatea. N. Iorga

9.     Democrația este sistemul social care face posibilă existența idiotului alături de geniu.  Petre Țuțea

10.            Timpul care ne-a mai rămas de trăit, este mai important decât toți anii care au trecut.  Lev Tolstoi

11.             Îmi plac ceasurile pentru că măsoară ce nu este.

12.             Viața omului ca floarea câmpului/ Toată vara înflorește,/ iar toamna se ofilește!/ Iarna se veștejește!

 

              FLUTURELE ȘI FLOAREA

A fost odată un om care i-a cerut lui Dumnezeu o floare... și un fluture.

În schimb Dumnezeu i-a dat un cactus... și o omidă.

Omul s-a întristat și n-a înțeles de ce i-a fost interpretată greșit cererea.

Apoi s-a gândit:

Ce să-i faci, Dumnezeu are prea mulți oameni de care să se îngrijească...

Și s-a hotărât să nu mai pună întrebări.

După câtva timp, în care nu se mai interesase de cererea lui, s-a dus să vadă ce s-a mai întâmplat.

Spre surprinderea lui, din cactusul urât și țepos a crescut o floare minunată.

Iar omida antipatică a devenit un fluture deosebit de frumos.

Dumnezeu  le face totdeauna pe toate așa cum trebuie!

Căile lui Dumnezeu sunt TOTDEAUNA cele mai bune, chiar dacă nouă ni se pare că sunt rele.

Dacă-i ceri lui Dumnezeu ceva și primești altceva, AI ÎNCREDERE.

Poți fi sigur că, la momentul potrivit, EL îți va da întotdeauna ceea ce ai nevoie. Ceea ce îți dorești... nu este întotdeauna la fel cu ceea ce ai nevoie!

Dumnezeu ne răspunde întotdeauna la rugăciuni, deci continuă să-L urmezi fără îndoieli sau proteste.

Spinii de astăzi... sunt floarea zilei de mâine!

Dumnezeu dă tot ce este mai bun celor ce-l lasă pe EL să facă alegerea!

 

           prof. OLIMPIA MUREȘAN, Ulmeni, MM

 

 

 

 

PICURI DE ÎNȚELEPCIUNE

                                       EMINESCU, VIAȚA, MOARTEA ȘI... DUMNEZEU

     Motto:

       „MIHAI EMINESCU ESTE CEL MAI FILOSOF ÎNTRE POEȚI ȘI CEL MAI POET ÎNTRE FILOSOFI”  - Constantin Botez (1854-1909) medic, profesor

1. „DUMNEZEU e un atom, un punct matematic, punctul comun unde se lovesc toate puterile pământului spre a constitui organismul de legi, sistema cosmică. În mijlocul creaţiunii întregi e un atom, punctul matematic comun de concentraţiune a tuturor puterilor lumii, punctul prin existenţa şi poziţiunea căruia puterile sunt un organism: „DUMNEZEU". Nu se mişcă un fir de păr din capul vostru fără ştirea lui DUMNEZEU".

+ + +

2. „VIAŢA este moarte. Viaţa-i vis. Viaţa este o corvoadă perpetuă. Cum că  sfinxul e o-ntrebare şi piramida lui un răspuns şi că amândouă la un loc sunt o ecuaţie, la acestea n-a gândit nimenea. Ce este viaţa, a întrebat sfinxul. Un raport simetric al unui finit către un infinit, răspunde piramida. Nenorocirea vieţii e să fii mărginit, să nu vezi cu ochii tăi, să ştii puţine, să înţelegi rău, să judeci strâmb, să umbli orbecăind prin o lume pentru tine şi să fii nevoit a căuta afară din tine compensaţiuni pentru munca grea a viețuirii.”

+ + +

3. „MOARTEA, cum înţelepciunea e echilibrul gândirei, este echilibrarea existenţei. Ea este înţelepciunea vieţii, rezultatul final a toată munca şi osteneala noastră; cine gândeşte des că are să moară acela-i aşa de înţelept. Dacă însă din moarte poţi învăţa înţelepciunea e semn că însăşi  înţelepciunea şi liniştea trebuie să semene morţii. Linişte, somnul etern e aşa de scurtă adormirea. A putut cineva să se prindă de aripile somnului, să aibă conştiinţa de cum doarme? Nu. Şi nici nu-l nelinişteşte. De ce să se teamă de moarte? Moartea e stingerea conştiinţei identităţii numerice. Dar identitatea numerică a unui individ nu este decât o frunză din miile de frunze-n generaţii pe care arborul lumei le produce cu fiecare primăvară".

Mihai Eminescu (15 ian. 1850 - 15 iunie 1889),

„POET NEPERECHE", prozator, jurnalist, socotit de cititorii români şi de critica literară postumă drept cea mai importantă voce poetică din literatura română. Receptiv la ideile romantismului european din sec. al  XVIII-lea şi al XIX-lea, şi-a asimilat viziunile poetice occidentale, creaţia sa aparţinând unui romantism literar relativ întârziat. În momentul în care Eminescu a recuperat temele tradiţionale ale romantismului european, gustul pentru trecut şi pasiunea pentru istoria naţională, căreia chiar a dorit să-i construiască un Pantheon de voievozi, nostalgia agresivă pentru copilărie, melancolia  şi cultivarea stărilor depresive, întoarcerea în natură. Avea o bună educaţie filosofică, opera sa poetică fiind influenţată de de marile sisteme filosofice ale epocii sale, de la Heraclit la Platon, de marile sisteme de gândire ale romantismului, de teoriile lui Schopenhauer şi Kant.  A lucrat un timp la traducerea cărţii „Critica raţiunii pure", la îndemnul lui Maiorescu, cel care-i ceruse să-şi ia doctoratul în filosofia lui Kant la Universitatea din Berlin, plan nefinalizat până la urmă. În anul 1948, a fost ales post-mortem membru al Academiei Române. Există mai multe teorii cu referire la moartea sa. A fost înmormântat în cimitirul Bellu din Bucureşti, sub „teiul sfânt", după spusele lui Caragiale. George Călinescu spune despre moartea poetului: „Astfel se stinse în al optulea lustru de viaţă cel mai mare poet, pe care l-a ivit şi-l va ivi vreodată, poate, pământul românesc..." iar Tudor Vianu afirma: „Fără Eminescu am fi altfel şi  mai săraci!"

Cu dragoste creștină,

Părintele Ilie Sărmășanul,Sărmaș,Mureș

Prof. Olimpia Mureșan, Ulmeni, Maramureș

PICURI DE ÎNȚELEPCIUNE - România, trecut și...prezent

 

 Motto:

                         „Un popor sărac dar sănătos, are tot lungul viitorului înaintea lui; dar un popor degenerat, un popor compus din stârpituri, e condamnat a pieri pentru totdeauna. O grămadă de indivizi corupți nu e un popor, precum o movilă de frunze și rădăcini uscate nu e pădure”.

Mihai Eminescu (1850-1889), poet nepereche și universal

ERA O VREME...

            Era  o vreme în țara asta când cineva termina liceul și intra la facultate era privit cu admirație și i se spunea cu respect, „Domnule inginer sau „Domnule profesor”, sau „Domnule avocat”. Când unul dintre ei, la cam 15-16 ani de activitate își dădea sau lua (dacă îl lua) doctoratul, tot orașul se uita la el ca la Dumnezeu...Era o vreme în țara asta, când dacă vedeai o mașină pe stradă, știai că cel care se află în ea a muncit ca să o cumpere, sau este vreun boss de la partid. Și mai era o categorie cu mașini, cei care lucrau în comerț sau în alimentația publică. Era o vreme în țara asta dacă vedeai pe cineva pe stradă între orele 08 și 16, te gândeai că sunt în concediu, zile libere, sau poate e bolnav, săracul om, și merge la doctor... Era o vreme în țara asta când dacă vedeai un polițist pe stradă mergeai liniștit să îi ceri o informație, sau dacă voiai să te plângi de ceva, erai ascultat. Era o vreme în țara asta când dacă ajungeai la spital cu cineva și trebuie operat, îți era frică să vii cu o floare la asistente sau o cafea sau o sticlă de whisky la doctor, și le mascai neîndemânatic - ca toată lumea - în ziar, sub haină, convins că nu știe nimeni ce e umflătura aia, de la piept. Era o vreme în țara asta când la școală, copiii mergeau în uniformă, și cum vedeai unul pe stradă în timpul orelor știai că „este unul din ăia care chiulește sau nu le place școala” și te uitai atent la el să vezi dacă nu e cumva copilul vreunui coleg de serviciu, sau de fabrică. ...Și ce bătaie lua acasă dacă afla  taică-său că a chiulit...! Era o vreme în țara asta când abia așteptai să intri în câmpul muncii, să te angajezi undeva, să îți faci raport pentru locuință și să aștepți cu înfrigurare, dar temei, să ți se repartizeze una, ca să te poți însura, să te așezi și tu la casa ta, să îți întemeiezi o familie. Dacă nu aveai, nu prea îți ardea de însurătoare, că nu se uita nimeni la tine, fără serviciu și fără casă, că nu erai de viitor. Era o vreme în țara asta când băieții deștepți erau considerați cei care știau carte, dar să o citească, nu să o joace: făceau o facultate și terminau primii. La ei se uitau lumea cu admirație: „ăsta este a lui Ilie de la sculărie”. A terminat primul facultatea, l-au luat ăia la București. Eheeeeeeeeeee, o să ajungă mare, e „dăștept”... Era o vreme în țara asta când dacă te întâlnești cu un cunoscut pe stradă, te opreai bucuros să mai schimbi o vorbă, să mai auzi un banc, să te lauzi cu ce ai mai făcut sau să îi spui cum a fost în concediu la Mamaia, să te mândrești că ai fost promovat sau ți-au luat copilul la liceu, sau îl inviți peste o lună la ziua ta, sau la nunta copilului. Era o vreme în țara asta când mergeai liniștit pe stradă, nu îți era teamă că te oprește careva să te întrebe cât e ceasul, sau de ce nu ai moț la bască. Era o vreme în țara asta când lumea întorcea capul după militarii care treceau pe stradă cântând în pas de defilare de la instrucție, acolo unde aceștia erau nevoiți să treacă prin oraș și auzeai pe câte cineva spunând cu mândrie: „Uite mamă, trece armata!”.

                                             ASTĂZI...

            Astăzi, în țara asta, toată lumea termină liceul, ia bacalaureatul pentru că s-a dat lege să nu fie nici un analfabet fără bacalaureat, iar facultatea a devenit locul unde se pun la cale cele mai mari chefuri și se adună puștoaice pentru „o linie”. Astăzi, în țara asta, nu mai porți merge pe trotuar pentru că nu mai ai loc de mașini staționate și șoferi grăbiți. Astăzi, în țara asta, străzile sunt pline de oameni care în nici un caz nu merg la serviciu, dar nici la doctor. Toată lumea  e în concediu fără plată. Astăzi în țara asta, când mergi la spital, nu mai mergi cu sticla ascunsă sub haină. Când intri la medic în cabinet înainte de a da cu bună ziua, trebuie să dai plicul. Astăzi, în țara asta,  când vezi copii de școală, te întrebi dacă merg la școală sau la discotecă, ținuta este aceeași, machiajul la fel de strident, rucsacul din spate are un caiet și laptopul, „ipodul”, „ifonul”, sau tableta. Astăzi, în țara asta, tinerii nu mai au nevoie de serviciu ca să își întemeieze o familie, doar bani de la babaci și își întemeiază câte o familie pe săptămână fără acte, fără biserică, fără serviciu. Astăzi, în țara asta, băieții deștepți sunt cei fără carte, care reușesc să „se învârtă” sau sunt „băieți deștepți” care obțin bani ușor din „afaceri” cu fraierii. Cu cât păcălești sau furi mai mult, cu atât ești mai deștept. Astăzi, în țara asta, când te întâlnești cu un cunoscut pe stradă, îl ocolești ca să nu te întrebe cum o mai duci, sau să nu îți ceară bani cu împrumut, sau să ne te invite la o nuntă... Astăzi, în țara asta, oamenii nu se mai întâlnesc în fața blocului, le e rușine să se întâlnească și la gunoi, se uită fiecare pe geam să se asigure că nu e nimeni să se uite la gunoiul lui amărât sau să observe că nici câinii vagabonzi nu zăbovesc lângă resturile lui, pentru că nici oase nu mai sunt în gunoi. Cei mai mulți oameni stau ascunși în casă sau pleacă „la țară” de zilele onomastice, ca să nu se trezească cu invitați nepoftiți. Nimeni nu mai zâmbește, toată lumea circulă cu capul în jos de ai zice că au pierdut câte un galben și îl caută disperați. Te miri că nu se dau cap în cap... Astăzi, în țara asta, când lumea vede armată întoarce capul pentru că „Ăștia au tras în noi în 89 și acum au pensii nesimțite”. OARE CE VA FI MÂINE? CUM VA FI MÂINE?”

Neagu Djuvara (1916-2018), diplomat, filosof, istoric

                P.S. Simeon Bărnuțiu (1808-1864), filosof, preot unit, profesor, om politic: „...Fraților, aduceți-vă aminte atunci când vă strigă din mormânt, străbunii noștri...rămâneți credincioși numelui și limbii voastre, apărați-vă ca frații cu puteri unite, în pace și  război; vedeți cum ne-am luptat noi pentru limba și romanitatea noastră; luptați-vă și voi și le apărați ca lumina ochilor voștri”.

                                                                                                        Cu dragoste creștină,

Olimpia Mureșan-membru LSR și UZPR

preot ortodox român, Ilie Bucur Sărmășanul

ROMÂNIA TREZEȘTE-TE, ROMÂNIA, LA RĂSCRUCE DE TIMPURI

 

24 IANUARIE 2024

 Motto:

       „Vai de biet român săracul! / Îndărăt tot dă ca racul. / Nici îi merge, nici se-n deamnă, / Nici îi este toamna toamnă, / Nici e vară vara lui, Și-i străin în țara lui”.

Mihai Eminescu (1850-1889),

Poet Universal și Nepereche

 

1. „MOLDOVA, TRANSILVANIA, MUNTENIA nu există pe fața pământului; există o singură ROMÂNIE; există un singur corp și un singur corp și un singur suflet, în care toți nervii și toate suspinele vibrează unul către altul”

 

 Bogdan Petriceicu Hașdeu (1838-1907),

 scriitor, filolog, pionier în diferite ramuri ale filologiei și istoriei românești.

 

+ + +

 

2. „POLITICIENILOR ROMÂNI” - „Trista experiență a dovedit că o unitate culturală fără o unitate politică nu are nici o chezășie. Prentru păstrarea unității culturale ni se impune UNITATEA POLITICĂ”.

Manifestul Ligii

pentru unitatea politică a tuturor românilor

 

     + + +

                 

 3. „UNIREA e singura stare politică ce putea să asigure viitorul nostru și să ne permită a da țării organizarea ce o așteaptă de atât de mult timp”.

 

 Alexandru Ioan Cuza (1820-1873),

 primul domnitor al Principatelor Unite și al statului național ROMÂNIA.

 

+ + +

 

4. „Este timpul să ne întindem mâna unul altuia și să conlucrăm împreună cu toate puterile noastre unite pentru regenerarea patriei noastre comune” .

 

Adresa Comitetului Central al Unirii,

1858, martie 23, documente, IV, 104.

 

+ + +

 

5. „Uniți-vă cu poporul toți, preoți, nobili, cetățeni, ostași, învățați și vă consultați cu un cuget asupra mijloacelor reînvierii naționale, pentru că toți sunteți fii ai aceleiași mame și cauza este comună”.

 Constantin Bodea (1891-sec. XX),

preot, profesor, deputat în Marea Adunare de la Alba-Iulia.

 

+ + +

 

5. „Unimea națională este singurul principiu de viață, singurul principiu de mântuire pentru noi. Aceasta este credința politică a părinților noștri în luptele lor eroice. Bărbații noștri cei mari, care întrupară în sine individualitatea și cugetarea poporului spre a o manifesta lumii, trăiră, se luptară și pieriră martiri pentru această credință”.

 Nicolae Bălcescu (1819-1852),

istoric, scriitor, revoluționar român. Alături de fratele mai mic, Barbu, a participat la Revoluția de la 1848. Prin capodopera Românii sub Mihai Voievod Viteazul, Bălcescu  l-a impus în canonul național pe voievodul Mihai Viteazul.

 

+ + +

 

6. „UNIREA este singura temelie statornică a edificiului viitorului nostru; fără dânsa, ce se va clădi va fi clădit pe nisip”.

 Dumitru Brătianu (1818-1892),

diplomat, om politic, ministru în diferite guverne, prim ministru, fratele lui Ion. C. Brătianu.

+ + +

 

7. „Numai ARMONIA va da nației noastre puteri și numai purei largi vor aduce între noi adevărat UNIRE NAȚIONALĂ, armonia fiind numai acolo unde este DREPTATE, unde este EGALITATE”.

 Mihai Kogălniceanu (1817-1871),

om politic de orientare liberală, avocat, istoric, publicist, prim ministru.

 

P.S. Matei cap. 12 vers. 25-26: „Dacă satana scoate pe satana, s-a dezbinat în sine; dar atunci cum va dăinui împărăția lui? Orice împărăție care se dezbină în sine se pustiește; orice cetate  sau casă care se dezbină NU va dăinui”. „Să luăm aminte” și...„Cei ce au urechi de auzit să audă”, cum ar spune Sfântul Nesfințit al Ardealului străbun, arhimandritul Arsenie Boca”.

 

Prof.  Olimpia Mureșan, membră LSR și UZPR Maramureș

preot ortodox român, Ilie Bucur Sărmășanul

 

PICURI DE ÎNȚELEPCIUNE

                                              

                                    Neamul, omul și...orbul

Motto:

            „OMUL este o alcătuire demențială. Numai religia îi poate da un echilibru stabil. Ideea de Dumnezeu îi poate da raționalitate. Numai OMUL are religie, numai omul are morală, numai omul are rațiune, adică gândire abstractă. DAR, pe de altă parte, numai OMUL are imperialism, numai OMUL se bucură de răul altuia, numai OMUL face din plăcere un scop în sine”.

Vasile Băncilă (1897-1979),

filosof, eseist, pedagog

 

1. „Când vrei să ştii care e soarta unui NEAM, a unei ŢĂRI, te duci să vezi câţi oameni sunt la Biserică duminica, dacă sunt cârciumi deschise duminica prin sate, câţi sunt acolo şi câţi sunt la Biserică. Te duci şi vezi pe la spitale, pe la puşcării, câţi sunt acolo, mulţi, puţini, tineri, bătrâni. Şi îţi dai seama ce vrednicie sau nevrednicie are ţara aceea. Aşa şi noi, dacă suferim - şi vom suferi din ce în ce mai mult, căci aşa sunt semnele pe care le simţim noi de la DUMNEZEU şi să le vedem,  - e semn că noi încă NU ne rugăm cu lacrimi, cu foc, e semn că noi nu postim cum posteau înaintaşii noştri, e semn că păcatele noastre sunt mult prea mari şi prea multe ca să ne meargă mai bine decât ne merge. Ce putem noi să facem pentru ROMÂNIA? Să fim oameni buni, adică creştini curaţi, smeriţi, sinceri, iubitori de oameni, iubitori de Dumnezeu, iubitor de ţară, iubitor de neam, de tot ce e sfânt şi curat. Să fim oameni de rugăciune. Cu ea facem ceva, fără ea nu facem nimic. FĂRĂ DUMNEZEU NU PUTEM FACE NIMIC BUN. Să fim oameni care mergem regulat la Biserică, să avem  duhovnicul nostru, să ne mărturisim şi să ne împărtăşim  regulat. Să vedeţi după aceea cât de frumos se derulerază viaţa. Îţi găseşti serviciu, termini facultatea, găseşti o fată bună, găseşti pace şi linişte în casă şi societate".

 Ioanichie Bălan (1930-2007),

preot monah, duhovnic, scriitor bisericesc.

 

+ + +

 

2. „Omul ce-şi împodobeşte mintea prin bune învăţături, şi inima prin bunătate, mărinimie, dreptate şi credinţă în Dumnezeu, îşi pregăteşte de mai înainte un loc frumos sub soarele vieţii.

Dimitrie Bolintineanu (1819-1872),

era de origine macedonian român, poet, om politic, diplomat, participant la Revoluția de la 1848.

 

+ + +

 

3. „Sunt râuri care își sapă albia prin munți de var; ele trec prin sânul munților și ies din nou la iveală la depărtări considerabile ca râuri mari. Când căutăm izvorul lucrurilor, pățim cam ce pățim cu râurile acestea; tot mergem pe albie unde-l vedem ieșind din sânul munților... Dar izvorul e cu mult, cu mult mai departe”.

Lucian Blaga, (1895-1961),

filosof, poet, dramaturg, eseist

 

4. „Doi orbi stăteau la cerșit în fața unei biserici. Unul dintre ei ridică capul spre căldura care venea de  la razele soarelui pe care nu putea să-l vadă, și exclamă: „O! tu nepătrunsă mare lumină”, tu, minunea atotputerniciei mâini care te-a făcut pe tine! Din tine izvorăsc veșnic bogăția, viața  și căldura și care niciodată nu seacă! Cât de mare trebuie să fie acela care te-a făcut?” Celălalt orb, mirat l-a întrebat cum poate să spună așa ceva din moment ce nu vede soarele? Prietene! De când lumina s-a întunecat în mine strălucirea soarelui locuiește în sufletul meu”. „Tot așa pentru noi oamenii trebuie să-L vedem pe Soarele Hristos în sufletul nostru și să ne ghidăm după căldura razelor Lui binefăcătoare”.

 

                 P.S.  Isaia cap. 5, vers. 20: „Vai de cei care zic răului bine şi binelui rău; care numesc lumina întuneric şi întunericul lumină; care socotesc amarul dulce şi dulcele amar”.

 

 Cu dragoste creștină,

  Olimpia Mureșan, membră LSR și UZPR Maramureș

preot ortodox român, Ilie Bucur Sărmășanul-Mureș

PICURI DE ÎNȚELEPCIUNE

                                                 SFATUL… ÎNȚELEPȚILOR STRĂMOȘI

       Motto:

                 „Aduceți-vă aminte de cei închiși ca și cum ați fi închiși cu ei. Nu vă lăsați furați de învățăturile străine cele de multe feluri; căci bine este să vă întăriți prin har inima voastră, nu cu mâncăruri, de la care n-au avut nici un folos cei ce au umblat cu ele” (Evrei cap. 13. vers. 3; 8).

1. „LA CE SERVESC LUCRURILE? LA CE SERVESC ARBORII ÎN FAŢA NOASTRĂ ŞI ÎNTINSURILE ŞI APELE, ATÂTA VREME CÂT NU LE ORGANIZĂM? ELE SUNT TOT ATÂTEA OBSTACOLE PENTRU NOI, ZIDURILE GRELE ŞI ÎNALTE ALE LUMII. DAR CÂT DE UŞOARE DEVIN CÂND INIMA ŢI SE DESCHIDE ŞI CREZI, DE PILDĂ ÎN DUMNEZEU ŞI-L VEZI PESTE TOT. LA SFÂRŞITUL FIECĂREI PĂRŢI DIN LUME ŞI AL LUMII ÎNTREGI STĂ VEŞNICIA LUI DUMNEZEU".

Constantin Noica (1909-1987), poet, eseist, publicist, filosof, scriitor; lucrează ca profesor al lui Nae Ionescu, iar facultatea de Filosofie şi Litere din Bucureşti o termină cu teza: „Problema lucrului în sine la Kant". În anul 1958 este arestat, anchetat şi condamnat la 25 de ani de muncă silnică cu confiscarea întregii averi. Execută la Jilava 6 din cei 25 de ani de închisoare, fiind eliberat în august 1964. Ultimii ani din viaţă îi petrece la Păltiniş lângă Sibiu, loc care devine unul de pelerinaj pentru admiratorii şi discipolii săi. A fost înmormântat pe 6 decembrie 1987, la Schitul Păltiniş, şi după dorinţa sa, slujba  a fost oficiată de Mitropopitul Ardealului Antonie Plămădeală.

+ + +

2. „DUMNEZEU ESTE O ENIGMĂ, ESTE CHIAR ENIGMA ENIGMELOR. DAR EL ESTE ÎN ACELAŞI TIMP PENTRU NOI CEL MAI MARE IZVOR DE LUMINĂ, DE BUCURIE ŞI DE SENS PERMANENT INEDIT. ACEASTĂ ENIGMĂ NU ESTE NEGAŢIA CUNOAŞTERII, CI EA POATE FI FORMA MAXIMĂ A INTELIGIBITĂŢII".

Vasile Băncilă (1897-1979), profesor, filosof, pedagog, eseist, filosof creştin, metafizician, orator, memorealist, epistolier. Este numit de istoricul filosofiei româneşti Bagdasar „cel mai fecund creator". Stilul srierilor sale este după mărturisirea lui Nichifor Crainic unul „curat, nealambicat, dintr-o profundă onestitate intelectuală şi a unei nealterate purităţi sufleteşti". Titluri din opera sa: Duhul sărbătorii, Lucian Blaga energie românească, Aforisme, Paraaforisme, Spaţiul Bărăganului, sunt cărţi care vorbesc de la sine despre Vasile Băncilă, ca una din comorile intelectualităţii româneşti.

+  +  +

3. „CEL CE VA PROSLĂVI PE DUMNEZEU ȘI DUMNEZEU VA PROSLĂVI PRE DÂNSUL, ȘI AICI ȘI ÎN ÎMPĂRĂȚIA CERIULUI; IAR CEL CE NU VA PROSLĂVI PUTEREA ȘI ÎNȚELEPȚIA SA, ACELA DE DUMNEZEU NU VA FI PROSLĂVIT”.

Neagoe Basarab (1481 - 1521), domn al Ţării Româneşti între 1512-1521. A călătorit mult în Europa centrală şi Imperiul Otoman. A încercat să stabileasacă relaţii diplomatice  cu Veneţia şi Roma, şi chiar să medieze conflictul dintre creştinii ortodocşi şi catolici. Este ctitorul complexului monahal şi al bisericii monument din Curtea de Argeş. Este autorul uneia dintre cele mai vechi capodopere ale literaturii vechi Învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie, scrisă în slavonă, dar tradusă de cineva în română în anul 1654.

   P.S. Romani cap. 16, vers. 17-18: „Fraților, să vă păziți de cei ce fac dezbinări și sminteli împotriva învățăturii pe care ați primit-o. Depărtați-vă de la ei. Căci unii ca aceștia nu slujesc Domnului nostru Iisus Hristos, ci pântecelui lor, și prin vorbele lor frumoase și măgulitoare, înșală inimile celor fătă de răutate”.

Cu dragoste creștină,

Părintele Ilie Bucur,Sărmaș, Mureș

Prof. Olimpia Mureșan, Ulmeni, Maramureș

PICURI DE ÎNȚELEPCIUNE

 

Comediantul, psihologul și... scriitorul

 

1. „Televiziunea este într-un fel o pacoste: te face popular în cinci minute, pentru că vrând nevrând, te bagă în casa omului. După ce am jucat în Mihai Viteazul, unii trecători mă arătau cu degetul: „Uite-l pe Amza Pellea”! După ce am apărut la televiziune, alții, mai mulți, mă arătau familiar: „Uite-l pe Nea Mărin!” Am fost întrebat de multe ori: ce sunt cu ticurile verbale ale lui Nea Mărin? Repetarea cuvintelor ține de resortul lor psihologic. Oltenilor le merge mintea mai repede decât se pot exprima verbal. De aceea, ei vorbesc iute fiindcă vor să ajungă din urmă vorbele. Temători să nu fi uitat ceva, repetă unele idei. Noi românii , suntem un popor dăruit de DUMNEZEU cu mult haz. Jumătate din succes ține de ceea ce spunem noi, cealaltă jumătate ține de disponibilitatea spectatorului de a râde. El e dispus să vadă orice, dar trebuie să înțeleagă. Cred că în spatele modernismului, al căutărilor teribiliste se ascund, de fapt neputințe. Eu sunt mare iubitor de poezie, iubesc cuvântul, sensibilitatea în stare să cristalizeze spectatorii. Cuvintele îmi sunt deșteptate, readuse pe buze, de o anumită stare sufletească pe care mi-a declanșat-o inițial o poezie”.

 

Amza Pellea (1931-1983),

actor român de film, teatru, televiziune și voce, directorul Teatrului din Craiova. Printre alte roluri memorabile, Amza Pellea a fost creatorul și interpretul personajului „Nea Mărin”, care i-a revelat atât de bine disponibilitățile sale pentru comedie. A interpretat unele figuri celebre din Istoria României, precum DECEBAL sau MIHAI VITEAZUL. Dintre onorurile, premiile, distincțiile primite se numără și „Ordinul Meritul Cultural clasa I”.

 

+ + +

 

2. „Lupta pentru cunoaşterea naturii umane, a omului cu tot ce-l înconjoară, este una din cele mai vii preocupări ale omului dintotdeauna. Atât în filosofie şi literatură, cât şi în viaţa practică. Ea este începutul înţelepciunii la Socrate, începutul tragediei la Eschil, misterul după care se frământa mintea lui Faust şi lait-motivul din dramele lui Shakespeare, romanele lui Dostoievski. Cunoaşterea omului e fără îndoială, condiţia de bază a oricărei încercări umane.”

Nicolae Mărgineanu (1905-1980),

a fost psiholog român. A publicat studii de psihologie a persoanei, psihometrică, psihologie matematică, psihologie a științei, psihologie aplicată în marea industrie. Doctor în psihologie al Universității Regele Ferdinand I din Cluj-Napoca, cu studii post universitare de specialitate în Leipzig, Berlin, Hamburg Paris și Londra. A fost cercetător științific și bursier al Fundației Rockefeller la Universitățile din Duke, Yale, Columbia și Chicago.

 

+ + +

 

3. „Un ceas după moartea  marelui scriitor francez Victor Hugo un prieten intră să-l vadă pe răposat. Omul a rămas foarte mirat văzând pe fața mortului întipărită o expresie de spaimă. De ce arată așa? - A întrebat pe una din slugi. Fiindcă a avut un sfârșit cumplit. Înainte de a-și da sufletul, stăpânul meu s-a ridicat neliniștit. Fața îi era tulburată ca în fața unui pericol. Degetele mâinilor i s-au strâns în deznădejde și stăpânul meu a strigat de două ori: „Un preot! Un preot!” Am alergat în grabă la o biserică, am chemat un preot să vină la cel ce avea nevoie să-și curățească sufletul, preotul a venit, dar când a ajuns în casă era prea târziu: stăpânul murise, nespovedit și neîmpărtășit cu Sfintele Taine. De asta a rămas groaza asta întipărită pe fața dânsului. Atunci prietenul mortului a căzut pe gânduri și ieșind a zis: „Eu nu vreau să mor astfel”.

 

P.S. Matei cap. 5, vers. 23-25: „Dacă îţi vei aduce darul tău la altar, şi acolo îţi vei aduce aminte că fratele tău are ceva împotriva ta, lasă darul tău acolo, înaintea altarului şi mergi întâi şi împacă-te cu fratele tău şi apoi venind, adu darul tău. Împacă-te cu pârâşul tău degrabă, până eşti cu el pe cale, ca nu cumva pârâşul să te dea Judecătorului şi Judecătorul Slujitorului şi să fi aruncat în temniţă.”

 

Cu dragoste creștină,

Părintele Ilie Bucur, Șărmaș, Mureș

Prof. Olimpia Mureșan, Ulmeni, Maramureș

 

 

PICURI DE ÎNȚELEPCIUNE

 

Cântărețul, dirijorul și...omul fericit

 1. „Când am pășit în această carieră, totul era atât de fascinant că parcă nu aveam vreme să visez, pentru că totul era pur și simplu... ca un   vis. Dragostea publicului, piesele care au devenit foarte repede șlagăre, și ceea ce se întâmpla erau desprinse dintr-o poveste. Mirul și harul cu care am fost uns  de către Divinitate, m-au însoțit mai mult de jumătate de secol pe scenă. Acești ani au dovedit că am avut și NOROC... Noroc să fi avut doi părinți minunați, o familie care m-a răsfățat, răsfăț pe care l-am avut mai târziu și din partea publicului, noroc să întâlnesc oameni remarcabili la momentul potrivit, noroc ca de fiecare dată să merg mai departe, noroc să o am alături toată viața mea pe soția mea care m-a susținut mereu încă din facultate. Talentul fără muncă și noroc nu știu ce căi ar fi luat. Încă de la naștere am trăit un miracol... Mama a făcut totul ca de la 4-5 ani să urc pe scenă, mai întâi la Teatrul pentru copii timișorean, apoi pe scena mică a muzicii. La 5 ani am fost premiat pentru interpretarea romanței „Cruce albă de mesteacăn” învățată de la tata. A urmat apoi școala, Universitatea-Filologia. Miracolul scenei, al muzicii m-au adus pe scenă după 12 ani de profesorat. În această lume ciudată, asta să nu-i zic altfel, mai cred în adevăr, frumos și bine, cred în dispariția nonvalorilor care ne sufocă și am speranța că în viitor, noi, care am urmat cu cinste generația de aur și aici numesc pe Maria Tănase, Ioana Radu, Maria Lătărețu, Ion Luican, care au fost iubiți de conducătorii țării, noi- cei de azi să nu mai ducem grija zilei de mâine”.

 

Tiberiu Ceia (1940-2023),

cântăreț de muzică populară, reprezentant al Banatului, profesor, director de școală, realizator al emisiunii „Cântecul de acasă”. A concertat alături de ansamblul Doina Oltului. A cântat la emisiunea Dialog la distanță, unde și-a primit statutul de cântăreț de muzică populară.

 

+ + +

 

2. „Nu prea acordăm atenţie faptelor mici, nici celor bune, nici celor rele. Le considerăm mărunţişuri fără valoare. Ne incită doar marile realizări, marile acte de eroism, iar pe de altă parte, ne îngrozesc doar fărădelegile, marile păcate. Agitaţia zgomotoasă, considerată activitate, ne atrage atenţia, dar o faptă bună, este nesemnificativă. Discutăm mai mult despre personalităţi publice, despre vedete, fără să-i mai observăm pe cei de lângă noi. Ne interesează ceea ce iese în evidenţă, tot ceea ce este zgomotos, ceea ce produce vâlvă, iar ceea ce este smerit şi delicat nu ne mai preocupă. Adesea tânjim după înfăptuiri măreţe, uitând de micile îndatoriri zilnice, sau ne raportăm la marile fărădelegi, fără să mai luăm în considerare şi micile greşeli care ne încarcă sufletul. Şi totuşi unele fapte mici pot fi foarte mari”.

Preot Dr. Daniel Camară  (1977-),

preot iconom stavrofor, paroh în orașul Sărmașu, Doctor în Teologie, profesor la Liceul Samuil Micu, dirijor și formator de coruri, ctitor de biserici și al Mănăstirii Sf. Mina – Sărmașu, duhovnic și îndrumător apreciat și iubit.

 

+ + +

 

3. „Cunoscutul om de stat american Benjamin Franklin era impresionat de buna dispoziție și voioșie care o arăta pe fața lui un muncitor ce lucra pe un șantier din apropierea locuinței sale. Într-o zi îl întreabă de ce este așa fericit, care-i taina bunei lui dispoziții. Lucrătorul răspunse: „Domnule, sunt sănătos, am cea mai bună soție din lume. Dimineața când pornesc la lucru, mă petrece până în pragul casei, mă binecuvintează și îmi spune să mă gândesc la sănătatea mea. Când vin seara acasă, o aflu așteptându-mă cu drag, cu copiii, și mă întreabă cum mi-a mers peste zi. Când intru în odaie, aflu totul curat, toate la locul lor, iar pe masă o cină gustoasă aburind. Pot eu să nu mă socot un om fericit”?

              P.S. I Timotei cap. 2, vers. 1-4 „Vă îndemn deci, înainte de toate, să faceţi cereri, rugăciuni, mijlociri, mulţumiri pentru toţi oamenii, pentru împăraţi şi pentru toţi care sunt în înaltele dregătorii, ca să petrecem viaţa paşnică şi liniştită întru toată cuvioşia şi buna cuviinţă că acesta este lucru bun şi primit înaintea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, care voieşte ca toţi oamenii să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină”.

Cu dragoste creștină,

Părintele Ilie Bucur, Sărmaș, Mureș

Prof. Olimpia Mureșan, Ulmeni, Maramureș

 

 

PICURI DE ÎNȚELEPCIUNE

 

Cardinalul, împăratul și... mândria

 1. „Lumea aceasta este explicaţia lui Dumnezeu, desfăşurarea Lui. Omul este microcosmos „porvus mundus“. Cunoaşterea pleacă de la finit la infinit. Atotputernicia infinită şi perfecţiunea lui Dumnezeu motivează timpul şi spaţiul infinit. Aşadar, divinitatea este fiinţa extramundană, perfectă, atotştiutoare, omniprezentă, omnipotentă, creatoare, prezentă înlăuntrul creaţiei, păstrătoarea creaţiei, mişcătoare, desăvârşitoare din neliniştea interioară produsă de regret şi libertate, distrugătoare, viaţă, moarte şi nemurire, fericire si nefericire, pace şi razboi, foame şi săturare, iertătoare, bună, iubitoare, mântuitoare şi pedepsitoare, infinită în timp şi spaţiu. Totul în ea şi ea în totul, ca spirit ordonator şi eficace, fără să se confunde cu acest tot, fiindcă este peste tot. Atât în simbolica păgână, cât şi în cea creştină întâlnim: zeu, om, cosmos, cele două lumi şi cele două părţi ale omului: suflet şi corp.”

Nicolaus Cusanus (1401-1464),

cardinal, filosof, teolog, jurist, matematician, astronom, catolic german. Unul dintre primii susținători germani ai umanismului renascentist, el a adus contribuții spirituale și politice în istoria europeană. Un exemplu notabil în acest sens sunt scrierile sale mistice sau spirituale  despre „ignoranța învățată”, precum și participarea sa la luptele pentru putere dintre Roma și statele germane ale Sfântului Imperiu German.

+ + +

 

2. „Orice lucru frumos, de orice fel ar fi, este frumos în sine, este desǎvârşit în sine și lauda lui nu constituie o parte alcǎtuitoare a fiinţei lui. Lauda nu face un obiect nici mai bun, nici mai rǎu. Cele spuse se aplicǎ în orice lucru, care în viaţa obişnuitǎ se numeşte frumos, spre exemplu, la creaţiunile naturii şi ale artei. Ceea ce este frumos într-adevǎr, n-are nevoie de nici o laudǎ, tot atât de puţin ca şi legea, tot atât de puţin ca şi adevǎrul, tot atât de puţin ca şi bunǎvoinţa, ca moralitatea. Cum s-ar putea ca lucrurile acestea sǎ devinǎ bune numai graţie laudei, ori rele, numai în urma blamului? Oare smaraldul îşi pierde valoarea sa dacǎ nu este lǎudat? şi tot astfel, aurul, fildeşul, purpura, o lirǎ, o spadǎ, o floare, un buchet?”

Marc Aureliu (121-180),

politician, filosof stoic, scriitor, împărat roman din dinastia Antoninilor în perioada anilor 161-180.

 

+ + +

 

3. „Mândria este păcatul de moarte prin care a căzut îngerul şi s-a făcut diavol şi din lumină a devenit întuneric. De aceasta se numeşte slavă deşartă, îngâmfare, ipocrizie, aroganţă, înfumurare, lăudăroşenie, neruşinare, ocară şi altele, care toate sunt fiice ale mândriei.

Din mândrie se nasc două surori: îngâmfarea şi neruşinerea. După Sfântul Nectarie al Eghinei îngâmfarea este cea mai rea dintre toate şi pricina tuturor relelor dintre oameni. Aceasta duce la scandaluri, aceasta aduce dezbinările, provoacă schismele, răstoarnă asezămintele, tulbură pacea din lume, aduce lupte şi războaie şi toate nenorocirile dintre oameni.

Mândria naşte neruşinarea, necredinţa, ura , mânia, dispreţul, duşmănia, dispreţuirea aproapelui, împietrirea inimii; pe când cel ce are „SMERENIE” scapă de toate acestea şi le biruieşte. Fericit este cel ce are smerenie, căci acela va moşteni pământul celor blânzi, adică al drepţilor ... căci cel ce se smereşte pe sine se va înălţa. Deci, cel ce are urechi de auzit să audă şi să treacă la treaba  cea plăcută lui Dumnezeu şi oamenilor.

 

P.S. Matei cap. 7, vers. 1-2: „Nu judecaţi ca să nu fiţi judecaţi. Căci cu judecata cu care judecaţi, veţi fi judecaţi, şi cu măsura cu care măsuraţi, vi se va măsura.”

 

Cu dragoste creștină,

Părintele Ilie Bucur Sărmaș, Mureș

Prof.Olimpia Mureșan, Ulmeni, Maramureș

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

PICURI DE ÎNȚELEPCIUNE

 

Baritonul, creștinul  și...bing-bang-ul

 

1. „VOCEA mea a fost de la DUMNEZEU, este un instrument primit de la Dumnezeu și ca atare trebuia s-o respect. Am început să cânt de la vârsta de 10 ani, când la intrare în școală eram pus să cânt solo imnul Patriei: „Iar când, fraților, m-oi duce / De la voi și-o fi să mor / Pe mormânt să-mi puneți cruce / Și un mândru TRICOLOR”. La 14 ani, un medic care m-a consultat de amigdalită, i-a spus mamei mele: „Doamnă Herlea: Vă rog să nu umble nimeni la corzile vocale ale copilului, pentru că are niște corzi deosebite”. La Conservatorul particular profesorul meu m-a învățat ce înseamnă poză de glas, respirație. Făceam câte 3 ore pauză. La canto nu poți să obosești corzile vocale care sunt foarte sensibile și trebuie protejate. Erau vremuri foarte grele și am fost nevoit să mă angajez pentru a mă întreține. Părinții erau funcționari și tata a stat 3 ani pe front. Între timp am învățat limba franceză, italiană și germană, știind că am nevoie de ele. Nu poți face spectacole mari dacă nu ai voci de mare calitate. Viața socială contribuie foarte mult la starea de spirit a fiecărui individ. Acum, preocupările generale sunt întreținerea la bloc și hrana de zi cu zi. Este o situație specială. Muzica, arta, se fac neavând grija zilei de mâine. Trebuie să ai o viață liniștită să faci asta”.

Nicolae Herlea (1927-2014),

supranumit „Regele baritonilor” sau „Fenomenul Nicolae Herlea”. Bariton român, cu studii la Universitatea Națională de Muzică București și Academia Națională din Santa Lucia. A cântat pe toate marile scene ale lumii cu cei mai mari cântăreți de operă ai timpului. Moare la 86 de ani și este înmormântat în Germania. A fost distins cu premii și onoruri cum nu mulți dintre compatrioții noștri au avut parte: „Medalia de Aur și Marele Premiu la Festivalul Primăverii-Praga în 1954; Medalia de aur și Marele Premiu la Concursul de Canto de la Verviers în 1957; Medalia de Aur Giuseppe Verdi în 1963: Titlu de Artist al Poporului în 1962; Cheia Orașului Detroit; Ordinul Național „Steaua României” în grad de Comandor în 2000 și foarte multe alte distincții, ordine  și aprecieri internaționale.

 

 

+ + +

 

2. „În lumea creştină, există mulţi creştini, numai cu numele; sunt foarte mulţi neştiutori de rolul lor. Creştinii nu cunosc creştinismul, fiindcă nu vor să-l descopere: nu citesc, nu întreabă; în general nu-i interesează deloc răscumpărarea lumii de către Dumnezeu care S-a întrupat. Ei trec cu vederea această lucrare măreată a Domnului, pentru că nu se gândesc la Mântuirea lor. Nesocotind marile daruri dumnezeieşti, se predau cu totul deşertăciunilor lumeşti. Mai uşor le va fi închinătorilor la idoli şi musulmanilor în ziua Judecăţii, decât acestor creştini. Un copăcel se apleacă lesne în orice parte și în orice parte se apleacă, într-aceea crește. Așa este și cu COPILUL: cu ce se învață, aceea va și face. Dacă se învață din pruncie cu binele, bun va fi toată viața. Dacă se învață cu răul, rău va fi toată viața. COPILUL poate să devină ÎNGER, poate să devină și DIAVOL. Cum este crescut și îndrumat, așa va fi: de creștere depinde, ca de o sămânță, tot restul vieții lui. Cuvântul Domnului spune: „Creșteți copiii întru certarea și învățătura Domnului (Efeseni 6,4).”

 

Sf. Tihon din Zadonsk (1865-1925),

a fost primul patriarh al Bisericii Ortodoxe Ruse de după Revoluția din februarie și prăbușirea Imperiului Țarist. În anul 1918 a fost de acord ca episcopii de Basarabia să decidă singuri sub ce formă și de care structură bisericească doresc să aparțină.

+ + +

3. „Se face vorbire foarte multă la un „bing-bang”, din care ar fi apărut Universul. Oare în urma acestei mari ciocniri ar fi putut să apară creierul, inima, ochii, gândirea, vorbirea, iubirea, ura, milioanele de animale, insecte care se nasc, mor, au un ciclu al vieţii perfect. Soarele, luna, stelele, ele ce să mai zică?

Par întrebări simple, dar ni le punem pentru a afla un răspuns. Ştiţi întrebarea cu oul şi găina. Care a fost prima dată?

Este un singur răspuns – Creatorul Universului este o „Taină necunoscută” care are la origine o singură explicaţie – DUMNEZEU. Deocamdată Dumnezeu este un „SOARE” care, cu cât te apropii mai mult de el, te arde şi vezi mai puţin.

 

P.S. Matei cap. 5, vers. 34-37. „Să nu vă juraţi niciodată, nici pe cer, fiindcă este tronul lui Dumnezeu; nici pe pământ, fiindcă este aşternut al picioarelor Lui, nici pe Ierusalim, fiindcă este cetatea marelui Împărat. Nici pe capul tău să nu te juri, fiindcă nu poţi să faci nici un fir de păr alb sau negru. Ci cuvântul vostru să fie: ceea ce este da, da; şi ceea ce este nu, nu; iar ceea ce este mai mult decât aceasta, de la cel rău este”.

Cu dragoste creștină,

Părintele Ilie Bucur, Sărmaș, Mureș

Prof. Olimpia Mureșan, Ulmeni, Maramureș