Satulung – o istorie a unui loc plin de istorie

                 Ioan Romeo Roşiianu, prefaţă la volumul „Pagini monografice Satulung”

Într-o lume din ce în ce mai improprie visului, o lume a indiferenţei, în care creatorii de limbă şi neam sunt sfidaţi de mai marii zilei, timpul istoriei şi al realităţii curge invers în Satulung, o localitate în care administraţia locală a înţeles ceea ce mintea altora nu poate pătrunde, anume faptul că un loc se sfinţeşte şi nemureşte prin cultură, prin artişti.

Ei bine, în Satulung primarul Vasile Mureşan Bujorel a înţeles mesajul biblic, că omul nu trăieşte numai cu pâine.

El şi consilierii aleşi au înţeles că pe lângă fireştile masive investiţii în reţelele de canalizare şi apă, în drumuri, în dezvoltarea unui cartier pentru tineri, în modernizarea şcolilor, sunt imperios necesare investiţiile directe şi indirecte în cultură.

Aşa se face că în momentul de faţă toate Căminele Culturale din satele aparţinătoare comunei sunt modernizate şi aduse la standarde înalte, ceea ce înlesneşte deja şi favorizează prosperarea activităţilor cultural – educative.

Dar, poate cea mai bună dovadă a utilităţii acestor investiţii vine din faptul că în Caminul Cultural din Satulung îşi desfăşoară activitatea Ansamblul Folcloric „Cununa Chioarului”, în condiţii materiale deosebite.

De altfel, tot ei şi însufleţesc un Festival - Concurs al Cantecului şi Dansului Chiorean „Maramureşu` răsună”, festival ajuns deja la nivel internaţional şi la mai mult decât onoranta ediţie a XIV – a, prima ediţie consumându-se în anul 2002.

Aşadar, iată că o localitate aflată la limita Zonei Metropolitane Baia Mare reuşeşte să investească mai mult în cultura de calitate, în conservarea şi păstrarea tradiţiilor şi obiceiurilor bogate decât se întâmplă în mari centre culturale.

De altfel, tot în Căminul Cultural „Ioan Buciuman Spiridon” din Satulung îşi desfăşoară activitatea şi Cenaclul Literar „Petre Dulfu”, care a sărbătorit recent împlinirea a 31 de ani de la înfiinţare şi de activitate.

Un cenaclu de funcţionarea şi existenţa căruia îşi leagă numele prozatorul Ioan Groşan, poeţii Ioan Dragoş şi Ioan Voicu, baladistul care a dat spiritului românesc şlagărul „Rău mă dor ochii, mă dor”.

Un loc de popas pentru dirijorul Ion Săcăleanu sau Nicolae Mărieş, poetul fondator al acestui cenaclu. 

O deschidere firească a aceluiaşi primar Vasile Mureşan Bujorel şi a consilierilor locali a venit, de altfel şi prin sprijinirea – într-o premieră naţională – a editării volumului „Cenaclul de la Satulung”, în fapt numărul 3 al apariţiei ECREATOR.

O lucrare în care au fost publicate creaţiile actualilor cenaclişti conduşi de Gelu Dragoş, dar şi texte importante despre istoria locului, despre tradiţii şi obiceiuri, alături de creaţii ale tinerilor talentaţi din şcoală, o dovadă cât se poate de vie a faptului că acest fenomen literar are continuitate în acest loc.

Astfel, lucrarea de faţă - „Pagini monografice Satulung” – vine să întregească actuala istorie  a unui loc mustind de istorie şi cultură, o localitate atestata documentar încă din anul 1405.

Interesant sau nu, dar în acelaşi an au fost atestate documentar şi actualele sate aparţinătoare Arieşu de Pădure şi Pribileşti, în timp ce Finteuşul Mic este atestat încă din anul 1231, iar Fersigul este amintit în acte pentru prima dată în anul 1566, odată cu Mogoşeştiul vecin.

Aşadar, iată de ce lucrarea de faţă pune cu adevărat pe o hartă a valorilor indiscutabile acest spaţiu, unul nedreptăţit cumva altfel, datorită faptului că mai toată lumea, când vorbeşte de Satulung începe orice poveste cu cele doua castele ale lui Teleki.

Noi aducem sub lupa cunoaşterii date despre fiecare localitate în parte, despre aceste două castele, datinile şi obiceiurile locului, istoricul principalelor aşezăminte.

Este o lucrare ce va aduce cunoaştere şi recunoaştere unui spaţiu bogat în trecut, prezent şi cu un viitor cât se poate de promiţător datorită deschiderii (şi) către cultură a primarului ales şi reales Vasile Bujorel Mureşan şi a echipei sale de consilieri.

Dumnezeu să le ţină năravul şi să îi binecuvânteze!

Preluare http://www.ecreator.ro/eseistica/3480-satulung-o-istorie-a-unui-loc-plin-de-istorie.html

Gânduri despre carte

Am fost creaţi pentru a preamări în permanenţă Ilustrul Creator, Cerescul Părinte. Chiar dacă protopărinţii noştrii Adam şi Eva au căzut în păcatul neascultării, Pronia Divină a continuat  să fie alături de om. Semne şi minuni se realizează iar mintea umană, lăsându-se călăuzită de valorile creştine, contribuie la binele comun. Părintele Ion Turnea îşi binechiverniseşte talanţii pe care i-a primit aşa cum se cuvine unui slujitor ales pentru propovăduire iar Culegere de flori duhovniceşti, Cuvinte pentru suflet, vine şi întăreşte aceasta. Lumea în care trăim, adesea cuprinsă de încercări şi incertitudini îngăduindu-şi trecerea către odinioară trebuie să înalţe, ca ultimă salvare, glasul către Bunul Dumnezeu. Eşti cuprins de o stare ce emană un balsam edenic parcurgând această carte, cuvântul ziditor de suflet, dătător de speranţă, o armonie pornită din slova  cu mărinimie şi  drag dăruită. Arta cuvântului se împleteşte cu datoria sfântă a slujirii. Bine structurată, dispunând de o sursă bibliografică plină de substanţă oferă răspunsuri şi explicaţii pertinente căutătorilor şi împlinitorilor de sacru.

Avem nevoie permanentă de asemenea cărţi. Rugăciunea, răbdarea, prietenia, ascultarea, blândeţea, smerenia, cumpătarea, responsabilitatea sunt teme de real interes pe care le putem cuprinde parcurgând cu înţelepciune creştină paginile de faţă. Părintele cărturar s-a străduit să ne ofere acest buchet de flori duhovniceşti îndemnat de harul călăuzitor, aducător de mireasma raiului. Oare ce poate fi mai înălţător pe acest pământ decât a ne lăsa în permanenţă călăuziţi de Cel care coborând din înaltul cerului accepta să ne redea starea primordială prin jertfa crucii? Cu adevărat omul creştin este omul etalon de care are nevoie Biserica dar şi societatea în ansamblul ei. Este vremea să vedem dacă roadele virtuţilor dobândite sunt pe măsura aşteptărilor Lui. În această călătorie şi autorul  pune în valoare, în cuvinte alese, lumina veşnic vie a faptelor bune, indispensabile mântuirii.

„Fiţi treji şi privegheaţi“ (I Petru 5) ne readuce aminte părintele prin glasul Sfintei Scripturi tocmai pentru că întunericul să nu cuprindă Creaţia lui Dumnezeu iar sufletul să-şi poată primi cu adevarat hrana cea necesară pe calea îngustă care duce către veşnicie. Ştim că am fost creaţi cu un scop nobil iar înţelepciunea plină de preţuire a Tatălui ne obligă pe fiecare în parte, pe toţi împreună să iubim pe Dumnezeu, fiindcă El ne-a iubit mai întâi. (I Ioan 4, 9).

Pe cărările vieţii acestea trecătoare cartea de faţă poate reprezenta un îndreptar extrem de util cu poveţe pline de înţelepciune, crâmpei de comoară nevestejită, mlădiţă cu adevărat roditoare.

Armonia lumii acestea se găseşte în fiecare dintre noi atâta timp cât floile duhovniceşti nu vom îngădui să se ofilească în urcuşul nostru pe calea sfinţeniei, perseverând fără tagadă în CREDINŢĂ, NĂDEJDE şi DRAGOSTE SFÂNTĂ.

Doar alături şi lângă Dumnezeu ne vom găsi fiecare menirea iar la sfârşitul drumului să putem spune: „Lupta cea bună m-am luptat….credinţa am păzit.“ (II Timotei 4,7)

Pr. stavr. Radu Botiş