Se afișează postările cu eticheta presa. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta presa. Afișați toate postările

sâmbătă, 1 martie 2025

Cum s-a văzut în presa de astăzi spectacolul care a îngrozit lumea!


Scenele fără precedent din Biroul Oval domină primele pagini ale ziarelor de sâmbătă, 1 martie, relatează The Guardian. Adjective precum „dezastruos” şi „odios” au fost folosite pentru a descrie întâlnirea în care Donald Trump şi vicepreşedintele său, JD Vance, l-au mustrat deschis pe liderul ucrainean Volodimir Zelenski.

The Guardian deschide cu un citat de la Donald Trump: „Vă jucaţi cu focul şi riscaţi al Treilea Război Mondial”, caracterizând întâlnirea dintre preşedinţii SUA şi Ucrainei drept „dezastruoasă”. Într-o relatare separată despre această dispută, David Smith a scris că „Trump a prezidat vineri unul dintre cele mai mari dezastre diplomatice din istoria modernă”.
The Daily Mail a numit întâlnirea „Un spectacol care îngrozeşte lumea” şi a scris că, în timpul „disputei aprinse din Biroul Oval”, „un Trump furios l-a umilit pe Zelenski în direct la televizor”.
The Daily Mirror a ales ca titlu de primă pagină „Şoc şi Război”, cu subtitluri care spun: „Trump şochează lumea cu un discurs odios la adresa lui Zelenski” şi „Eroul Ucrainei, forţat să plece acasă fără un acord.”
The Daily Telegraph a rezumat abordarea lui Trump şi Vance faţă de preşedintele Ucrainei pe prima pagină: „Faceţi un acord sau noi ieşim”. Ziarul a scris că, în timpul unei „dispute aprinse” la Casa Albă, Trump i-a spus lui Zelenski: „Întoarce-te când eşti pregătit pentru pace”.
Financial Times a titrat: „Discuţiile lui Zelenski la Casa Albă eşuează într-o explozie de animozităţi”, menţionând că acordul privind mineralele propus de Trump a rămas nesemnat.
The Times a caracterizat seara drept un „Colaps în Biroul Oval” şi a subliniat, de asemenea, comentariul lui Trump potrivit căruia Volodimir Zelenski „riscă al Treilea Război Mondial”. Pe prima pagină au fost publicate patru fotografii de la întâlnire: primele trei îi arată pe cei doi preşedinţi certându-se, iar ultima îi surprinde pe Trump şi Zelenski uitându-se în direcţii opuse.
The Express a titrat: „Disputa lasă negocierile de pace ale lui Trump în criză”. Articolul principal începe cu: „Speranţele pentru un acord de pace în Ucraina au fost spulberate”.
The Sun a titrat „Eroul Ucrainei, prins în ambuscadă” deasupra titlului principal, reprezentând un joc de cuvinte„Fight House”, alături de o fotografie în care Trump cu degetul ridicat către Zelenski.
The Independent a scris „Zelenski prins în ambuscadă de Trump”, caracterizând întâlnirea drept un „summit dezastruos de coleric”.

Sursa: news.ro.

vineri, 29 iulie 2022

SLIMM. Presa despre noi

 

https://www.graiul.ro/2022/07/28/prof-ioana-petreus-presedinte-sli-mm-despre-noua-lege-a-invatamantului-proiectul-propune-schimbari-peste-noapte-fara-consultarea-partenerilor-de-dialog/

https://ziarmm.ro/sindicalistii-maramureseni-nemultumiti-de-noul-proiect-al-legii-invatamantului/

http://moaraluigelu.blogspot.com/2022/07/comunicat-de-presa_27.html

duminică, 26 septembrie 2021

Edito(Real)


Este clar!

Trăim intr-o lume care se întoarce cu susul în jos și invers.
România în schimb sta aproape cel mai prost din toate punctele de vedere, relatează surse din media.
Reiese momentan ca în Europa suntem primii la curvăsărai, și înșelătorie,și ultimii la lucruri pozitive.
Analfabetismul funcțional a atins cote alarmante.
Școala online nu face decât sa umple capul copiilor cu "varză murată".
Trecând peste introducere, am ținut sa scriu aceste mențiuni pentru că mai deunăzi mi s-a întâmplat ceva care a lăsat urme adânci în conștiința mea.
Mă aflam la un chioșc de ziare și în fața mea o doamnă trecută și sincer ( nu am obiceiul sa spun despre femei ca sunt urate) dar asta a fost din calea afară.
Nu avea nici cea mai mică simetrie sau armonie pe tot cuprinsul feței.
Deschizându-şi gura, i-am observat proteza nespălată și ruginita care a cerut " Glasul Maramureșului", un cotidian care nu mai exista de trei luni în varianta print.
Mi s-a făcut greață și scârbă în același timp.
Dar țeapa în inimă am primit-o când doamna a cerut în schimb " orice ziar numai să astupe ceva"
- " Doamnă, da-ti-mi un ziar, nu contează care, numai să ascut ceva, nu pentru citit".
Am rămas încremenit câteva secunde. Apoi mi-a venit o întrebare:
Pentru cine mai scriem noi dragi colegi?
Mai are vreun rost?
Presa locală este exterminată!
Presa centrală este cumpărată!
Către ce ne îndreptăm?

Călin Ioan DRAGOMIR, 25.09.21

joi, 28 aprilie 2016

Presa curat … românească


                                                         de Andrei Popescu
Expresia „presa românească” este folosită greşit atunci când este atribuită publicaţiilor din mass-media de la noi din ţară care livrează mizerie publicului românesc în fiecare zi. Evenimentul zilei, Adevărul, PRO-TV şi alte publicaţii tipărite, online sau posturi TV sunt deţinute de străini. Acestea au programe şi livrează constant informaţii trunchiate menite să manipuleze şi să modifice percepţia românilor.
 Prin  materialele publicate şi promovate se comportă precum ceea ce sunt: trusturi anti-româneşti. Cum pot fi atunci încadrate în categoria „presa românească”? Doar pentru că titlul publicaţiei şi materialele publicate sunt în limba română înseamnă că acel trust de presă este românesc? Doar pentru că mulţi autori ai articolelor publicate, mulţi redactori, moderatori şi regizori TV au nume româneşti, înseamnă că presa este românească?
 Ce înseamnă presă românească? Ce înseamnă românesc? 
Păi hai să vedem în dexonline:
ROMANÉSC, -Ă, romanești, adj. (Livr.) Care are caracter de român, propriu românului. Care conține fapte, idei, întâmplări demne de un român.
 Se încadrează presa deţinută de străini şi care livrează publicului larg mizerii manipulatorii anti-româneşti în categoria „românesc”? Eu zic că nu. Şi atunci, propun să nu mai folosim expresia greşită „presa românească”, pentru că nu e românească deloc, ci să folosim expresia „presa din România” atunci când ne referim la trusturile de presă (TV, ziare, reviste, posturi radio, site-uri de ştiri online etc) care activează la noi în ţară.
 Este corect să spunem „presa din România” pentru că într-adevăr activează în România, însă asta nu înseamnă că ar fi proprie nouă românilor, demnă de români sau benefică românilor, ca să fie şi românească. Din contră, este proprie străinilor şi este anti-românească.
 Presă românească din păcate nu prea avem - informare cu adevărat românească se mai găseşte ici-colo pe site-urile şi blog-urile încă libere.
 De ce este presa importantă? 
Pentru că invadarea, colonizarea, exploatarea, prăduirea unui popor se realizează în zilele noastre (printre altele) şi prin „anestezierea creierului” poporului atacat. Iar această anesteziere (care înseamnă imposibilitatea de a pricepe ce ţi se întâmplă, imposibilitatea de a identifica sursa reală a problemei, imposibilitatea de a identifica şi implementa o soluţie de scăpare) se aplică asupra poporului român (şi celorlalte popoare invadate de mafia internaţională) prin Şcoală şi Mass-Media.
 
 Adevăraţii stăpâni ai presei din România
 
I. Caracatița „Hearst”
William Randolph Hearst, faimosul evreu american care a fondat imperiul numit „Hearst” în toată lumea. În Romania îi spune «Sanoma Hearst Romania SRL» și directorul general este bineînțeles o evreică pe nume Elisabeth Loesberg.
Compania Hearst deține următoarele ziare și publicații:
Beau Monde
Bucătăria de azi
Casa și grădina
Cosmopolitan
Femeia
Femeia de azi
FHM
Mami
Mămica de azi
Marie Claire
Național Geographic
Sănătatea de azi
Story
 
II. Caracatița „Ringer”
Michael Ringier și soția sa Ellen Ringier sunt evreii din Elveția care dețin o caracatiță internaționala. Directorul general al «Ringer Romania»  este bineînțeles un evreu pe nume Marius Hagger.
Compania evreiasca Ringer România deține următoarele publicații:
100 cele mai bune companii pentru care să lucrezi
100 femei de succes
300 cei mai bogaţi români
Bolero
Bravo, Bravo Girl
Capital
Compact București
Evenimentul Zilei
Evenimentul Zilei de Duminică
Evenimentul Zilei - ghid TV
Libertatea
Libertatea - Ediția de duminică
Libertatea Integrame
Libertatea pentru femei
Libertatea pentru femei - Horoscop
Libertatea pentru femei – Rețete
Libertatea pentru femei - Totul pentru mama mea
Libertatea Special Sănătate
Libertatea - Supliment Weekend
Lumea Femeilor
Lumea Femeilor Style
TVMania
TV Satelit
Unica
Unica Wedding
 
III. Caracatița „Media Promo Valores”
Hadrian Mateescu. Atât Hadrian Mateescu, cât și directorul general al ziarului Click, care este bineînțeles un evreu pe nume Adrian Halpert, sunt evrei.
Caracatița evreiască Media Promo Valores deține următoarele:
Adevărul
Adevărul de Seară
Averea
Averea Ghid TV
Click
Click de Duminică
Click Ghid TV
Dilema Veche
Dilemateca
 
IV. Caracatița „Central European Media Enterprises”
Ronald Lauder este un evreu cunoscut și președinte al CME. Această caracatiță evreiască se extinde pe tot cuprinsul Europei Centrale și de Est. Pe 10 Iunie 2007, evreul Ronald Lauder a fost ales președintele Congresului Mondial Evreiesc. Fiica sa Jane este căsătorită cu un evreu pe nume Kevin Warsh care este guvernator la Rezerva Federală SUA.
Caracatița evreiască Central European Media Enterprises deține următoarele publicații:
Acasă
MTV România
Pro Cinema
Pro TV
Pro TV Internaţional
Sport.Ro
 
V. Caracatița „Kohlberg Kravis Roberts”
Această caracatiță evreiască se extinde în toată lumea, în special în SUA și în Europa. Fondatorii și patronii sunt evreii: Jerome Kohlberg, Henry Kravis si George R. Roberts.
Deține mai multe sub-companii, printre care: ProSiebenSat.1 Media AG și SBS Broadcasting Group. Cele două sub-companii dețin:
Următoarele posturi TV:
Prima TV 
Kiss TV
Posturi de radio:
Kiss FM
Magic FM
One FM
 
VI. Caracatița „News Corporation”
Caracatița News Corporation este una dintre cele mai mari și lacome caracatițe din lume. Este deținută de evreul Rupert Murdoch.
B1TV este deținut în proporție de 12,5% de caracatița News Corporation.
News Outdoor Group este o subcompanie a companiei evreiești News Corporation care se ocupă cu publicitatea outdoor (bannere sau panouri mari prin orașe sau în afara lor).

vineri, 23 august 2013

AMENINŢĂRILE LA LIBERTATEA PRESEI NU SUNT ACCEPTABILE ÎN UE

Bruxelles, 22 august 2013
Sophie In t'Veld (D66, Olanda), vice-președintă a Comisiei de lLbertăți Civile, Justiție și Afaceri Interne a Parlamentului European (LIBE) și specialistă pe probleme de confidențialitate a datelor, a răspuns la recentele dezvăluiri, potrivit cărora ziarului "The Guardian" i-ar fi fost comandat de către primul-ministru britanic distrugerea de date secrete pe care le avea in posesie pe un hard-disk, precum și interogatoriile de lungă durată asupra partenerului jurnalistului implicat în dezvăluirea scandalului de spionaj din USA
"Este esențial ca libertatea presei să fie sprijinită și ca mass-media să fie libere, pentru a-și proteja sursele și informațiile obținute. Publicul are dreptul să știe atunci când guvernele noastre întrec măsura. Doar o presă liberă poate garanta acest lucru. "
"Este extrem de dubios faptul că Guardian a trebuit să-și distrugă hard-disk-ul și că domnul Miranda ar fi fost reținut sub suspiciunea de terorism timp de ore în șir."
"Europa nu poate promova, în mod credibil, drepturile omului, democrația și statul de drept în lume, dacă încalcă aceste principii în interiorul său."
"Parlamentul European va organiza o investigație privind întreaga afacere Prism și problemele adiacente și va cere răspunsuri la acestea și alte întrebări serioase, în următoarele săptămâni. "
"La fel ca și în cazul extrădărilor extraordinare din urmă cu câțiva ani, guvernelor nu le poate fi dată o carte blanche de a face orice le place, în numele securității naționale. Libertatea presei și libertatea individuală nu pot fi sacrificate, într-o democrație autentică. Ele sunt practic pilonii pe care este construită societatea noastră. "
Renate Weber (PNL, România), coordonator ALDE în Comisia pentru libertăți civile și raportor privind libertatea presei în Uniunea Europeană, i-a scris Președintelui comisiei LIBE, exprimându-și îngrijorarea cu privire la  la atacul fără precedent la libertatea presei, detenția ilegală și chestionarea unui om nevinovat om, abuzându-se de legislația anti-teroristă din Marea Britanie.
"Eu cred că noi, cei din comisia care se ocupă de modul în care drepturile fundamentale ale UE sunt respectate în statele membre, trebuie să cerem explicații din partea Consiliului și Comisiei."
                                                                                      
                                                                                    Mirela RUS


http://www.alde.eu/press/press-and-release-news/press-release/article/threats-to-press-freedom-are-not-acceptable-in-eu-41940/

vineri, 7 iunie 2013

Fecunditatea ideilor plate

Oricine ar disemina informaţii despre sau interpretări ale evenimentelor care se petrec într-o societate, instrumentul utilizat preponderent este presa. În repetate rânduri, când se vorbeşte despre acest domeniu se pune, în mod eronat, semnul egal între presă şi jurnalism.

Presa este constituită din totalitatea componentelor care furnizează ştiri şi comentarii ale ştirilor şi include ziarul, revista, radioul, televiziunea, publicaţiile online şi blogurile specializate. Jurnalismul este o activitate (şi un produs, de asemenea) practicată de oameni profesionalizaţi (gazetarii şi alţii, analişti, comentatori etc.) şi angajaţi în producerea de materiale scrise, video sau audio despre fapte brute (întâmplate sau în desfăşurare) sau interpretări ale acestor fapte, cu intenţia explicitării lor, cu scopul de a le propaga prin intermediul presei către publicul interesat. Deci avem pe de o parte suportul informaţional şi de partea cealaltă jurnaliştii.

Presa nu este întru totul independentă câtă vreme ea se află în proprietatea cuiva, stat sau entitate privată, care are interese pe care vrea să şi le promoveze, profitul material fiind doar unul dintre aceste interese. Jurnalismul, pe de altă parte, se presupune că se subordonează unor standarde deontologice ce includ principii precum veridicitatea, acurateţea, obiectivitatea, imparţialitatea, buna-credinţă, nediscriminarea şi responsabilitatea faţă de public. Numai că, o dată, jurnalistul are propriile sale afinităţi şi opinii, de care foarte greu se poate elibera, şi-apoi, slujbaş fiind al unui anumit organism de presă, el este dependent în foarte mare măsură de politica redacţională a acestuia. De ce se clamează atunci cu impetuozitate independenţa presei şi a jurnalistului?

Dacă ne uităm la presa şi jurnaliştii României din ultimele două decenii şi ceva, vedem că au urmat aidoma clivajele politice puternic antagonizate, polarizându-se pe acestea, dar îndeosebi în jurul alternativilor guvernanţi. Una dintre cauzele de început a fost generată politic prin trei metode care au modelat lumea presei, dându-i chipul ei de azi: (1) manipularea accesului la hârtia de ziar; (2) manipularea accesului la serviciile de distribuţie (RODIPET sau reţelele de telecomunicaţii) şi (3) manipularea accesului la publicitatea de stat, o sursă consistentă de venituri. După 2004 lucrurile se schimbă într-o oarecare măsură deoarece numeroasele instrumente ale statului (ale guvernanţilor) de a controla mass-media au trecut treptat în proprietate particulară. Mentalitatea însă nu s-a schimbat esenţial odată cu intrarea lor pe piaţa liberă.

Criza economică, evoluţia internetului, dar şi o criză a seriozităţii au făcut ca presa scrisă, în special, să intre în declin, iar audio-vizualul să translateze spre succesul facil al mondenităţilor şi destrăbălării, fapt ce a determinat ca subcultura să devină dominantă – manelizarea, bingo-ismul, proliferarea show-urilor de scandal, penibile sau de-a dreptul imunde, senzaţionalismele ticăloşiilor expuse cu deşănţată voluptate – într-o goană aproape isterică şi isterizantă către maxima audienţă. Ce s-a întâmplat însă cu presa şi jurnalismul aşa-zis serios, de informaţie şi opinie?

Oricât am dori să ne eschivăm, ajungem tot la problematica resurselor, atât materiale, cât şi simbolice. Sociologul Pierre Bourdieu[1] spune că pe lângă capitalurile economic, fizic, social şi cultural avem capitalul simbolic, care reprezintă orice formă de capital utilizat în scopul obţinerii de foloase ce valorifică prestigiul deţinătorilor. „În mod similar, un individ cu cunoştinţe deosebite (capital uman foarte ridicat), recunoscut ca inteligent sau înzestrat de către grupul/comunitatea în care trăieşte, poate dispune de un anumit capital simbolic prin simpla recunoaştere a capacităţilor sale. Capitalul simbolic şi cel economic se pot converti unul în celălalt.”[2] Se intră astfel într-un carusel în care capitalul economic devine capital simbolic şi apoi iarăşi capital economic. Este ceea ce se întâmplă în sistemul candidaturilor politice. Oamenilor cu bani, indiferent de cum i-au obţinut, din păcate, nu le mai este suficientă acumularea în avere şi îşi doresc glorie personală. Cum o poţi obţine mai pe faţă decât dintr-o funcţie de înaltă demnitate publică? Sunt însă şi dintre cei care îşi doresc respectiva funcţie atât pentru auto-glorificare, cât şi pentru multiplicarea averii. Şi nu puţini. Sau dintre cei ale căror averi sunt discutabile din punct de vedere al modului cum au fost obţinute şi care încearcă astfel să se protejeze. Numărul celora din urmă însă începe să scadă, prea încet în opinia multora, dar într-un proces aflat deja în derulare.

Pentru toţi aceştia presa, ori jurnaliştii prezintă un interes deosebit. În momentul în care proprietarul de presă sau jurnaliştii amestecă afacerea sau profesia cu implicarea sau participarea directă în partizanate şi confruntările politice dintre partide, ideea de independenţă, de simplă afacere, încrederea în veridicitatea, acurateţea, obiectivitatea, imparţialitatea, buna-credinţă, nediscriminarea şi responsabilitatea faţă de public a jurnalismului începe să se disipeze. Totul de vine politică de înregimentare şi stârnire împotriva adversarilor politici.

                                                                      Horia PANĂ

[1] Pierre Bourdieu, Limbaj şi putere simbolică, Ed. Art, Bucureşti, 2013

[2] Bogdan Voicu, Dicţionar de sărăcie, Ed. Intitutul de Cercetare a Calităţii Vieţii, 1999

vineri, 1 februarie 2013

DEUTSCHE WELLE: România, o pată de ruşine pe harta Europei


La Bucureşti continuă cronica marilor neadecvări ale puterii USL-iste la democraţie, stat de drept, separarea puterilor, justiţie independentă. În consecinţă, imaginea externă a României se resimte în continuare grav.
Mai nou, Consiliul Europei s-a văzut nevoit să reacţioneze faţă de noua lovitură grea aplicată justiţiei de mai marii USL-işti. În reacţie la „legea super-imunităţii parlamentare”, după cum se poate intitula amendamentul adoptat în această săptămână de majoritatea USL-istă din forul legislativ, secretarul general al Consiliului Europei, Thorbjörn Jagland şi-a manifestat preocuparea. Liderul organizaţiei create de vesteuropeni după cel de-al doilea război mondial pentru ca să vegheze la menţinerea democraţiei, la respectarea libertăţilor cetăţeneşti şi a drepturilor fundamentale ale omului, le-a cerut experţilor săi juridici să examineze amendamentul adoptat la Bucureşti. „Sunt alarmat că schimbarea operată ar putea merge prea departe în protejarea parlamentarilor urmăriţi penal”, a spus el textual.
Avem de -a face aici, evident, cu o formulă diplomatică. În fapt, tentativele parlamentarilor de şterge limitele puterii legislative şi graniţa care-o desparte de puterea judecătorească sunt flagrante. Cum flagrante sunt şi încercările lor de a se face stăpâni peste justiţie, de a-şi supune procurorii, de a-i tutela pe judecători şi de a strâmba actul de justiţie.
Aceste încercări sunt cu atât mai revoltătoare, cu cât corupţia la nivel înalt în România face ravagii nu de azi de ieri. Iar în parlament şi guvern se lăfăiesc şi se ascund de braţul justiţiei zeci de penali, de demnitari corupţi, sau prezumtiv corupţi, cu condamnări penale definitive, sau cercetaţi şi daţi în urmărire pe motive cât se poate de întemeiate.
Că majoritatea zdrobitoare a USL nu i-a trimis la plimbare pe corupţii din rândurile ei, că n-a ales drumul epurării lor de candidaţi incompatibili s-au incapabili să reziste unor minime criterii de integritate, aşa cum a încercat măcar să facă, în PDL, comisia Monicăi Macovei, se ştie.
Dar această opţiune nu obliga, teoretic, formaţiunile promovate de Antena 3 să dea curs politicii impuse de penali şi să amendeze în Parlament reglementările în vigoare spre a produce legea superimunităţii parlamentarilor.
Dar, deputatul penal este, prin definiţie, inventiv. El ştie bine cum trebuie manipulată o instituţie democratică. De pildă instituţia imunităţii parlamentare. De ea a fost şi e nevoie NU pentru ca să-i apărăm pe hoţi, mituitori şi mituiţi, într-un cuvânt pe mafioţi, de braţul legii. Ea ne trebuie limitat, doar pentru ca reprezentanţii poporului, cei aleşi liber şi în cunoştinţă de cauză de către popor, să nu-şi vadă opiniile cenzurate dacă nu fac parte din grupările aflate la putere, ci sunt în opoziţie.
Dar lucrurile stau aşa numai într-o democraţie autentică. Şi într-un stat de drept demn de acest titlu. Dar cum e într-o ţară în care i se oferă deputăţia unui condamnat definitiv ca Verginel Gireadă? Sau un portofoliu de ministru unor inşi precum Relu Fenechiu, cel despre care se afirmă că a luat transformatoare vechi de trei decenii spre a le vinde statului la preţ de piese noi?
De câtă credibilitate se mai bucură oare un astfel de parlament şi de guvern, sau ţara care are parte de asemenea instituţii, aflate la cheremul postului tv patronat efectiv sau din umbră de un fost turnător al securităţii ceauşiste?
E foarte posibil ca PSD să fi reuşit să suprime din noua reglementare varii prevederi voiculescian - antonesciene care să fi fost încă şi mai flagrante în privinţa protejării de justiţie a parlamentarilor penali. Dar rezultatul efortului PSD-ist e departe de ce-ar trebui să fie.
Se aude că săptămâna viitoare Preşedintele Camerei Deputaţilor, Zgonea, se va întâlni cu secretarul general al Consiliului Europei. Zgonea ceruse anterior Consiliului Europei să nu difuzeze un comunicat de presă pe tema imunităţii.
Tăcerea presei e de aur pentru orice regim certat cu democraţia, cu libertatea, cu justiţia independentă şi nepolitizată sau cu măsurile anticorupţie. La fel şi tăcerea experţilor competenţi şi autentici, în stare să alarmeze opinia publică internă şi internaţională.
În genere, cum se întâmplă adesea în situaţiile în care lupii ajung paznici la stână şi nu se jenează să mai sfâşie din oile în mod iresponsabil încredinţate lor, vina li se atribuie mesagerilor ştirilor rele. Adică tocmai presei. Şi experţilor pe care-i citează.
Pe moment, mai-marii de la Bucureşti se războiesc cu agenţia Reuters. Şi cu Monica Macovei. Care, deşi e cea mai credibilă voce a României, în străinătate, şi a făcut mai mult decât oricare alt om politic român în afară de Traian Băsescu pentru o justiţie românească independentă şi pentru integrarea ţării în UE a fost calificată, culmea, drept „trepăduş” de către liderul PNL Antonescu. În cazul său e vorba, nota bene, de un politician care s-a distins în trecut prin talentul ieşit din comun de a dormi, de a chiuli din parlament şi de a se răţoi la personalităţi reale şi demnitari respectaţi de o lume întreagă, precum şi de a se afişa în postura unuia care se trage de şireturi cu Angela Merkel.
În opinia liderilor USL-işti, agenţia Reuters ar fi fost prea critică. Sau, altfel spus, ar fi „deformat adevărul”, după cum a afirmat textual Zgonea, susţinut de premierul plagiator Ponta. Ceauşescu rezolvase problema presei internaţionale în modul cel mai simplu şi mai convenabil. Dictatorul interzisese corespondenţilor de presă străini să mai pună piciorul pe teritoriul României. E atât de simplu să te lipseşti de ei!
Chiar, ce nevoie să mai fie de agenţii de presă străine? În fond, naţiunea dispune de un TVR proaspăt restructurat pe criterii USL-iste, cu ziarişti îndepărtaţi de bună seamă din motive politice, precum Feri Predescu, de la Constanţa. Sub bagheta magică a penalilor din USL din plin reprezentanţi atât în parlamentul supraponderal al ţării, cât şi în obezul său guvern, România redevine în viteză mare ce-a fost sub Ceauşescu: o pată de ruşine pe harta Europei.
În plus, ţara mai posedă şi guvernul paralel de la Antena 3, o televiziune de ştiri aflată la cheremul unui dat în judecată precum „Felix”, a cărei obedienţă, ca „Minister al Adevărului”, este notorie şi nu mai presupune de mult nevoia vreunor recomandări speciale…

marți, 28 august 2012

Presa franceză: Ce se întâmplă cu ţara invitată de onoare la Salonul de Carte de la Paris?


Presa franceză prezintă subiectul tăierii bugetului Institutului Cultural Român, în urma rectificării bugetare, în condiţiile în care acesta organizează participarea României ca ţară invitată de onoare la cel mai important eveniment editorial din Franţa - Salonul de Carte de la Paris, de anul viitor, ce va avea loc între 22 şi 25 martie.
"Din iulie, acesta (ICR, n.r.) cădea pradă unei veritabile reorganizări operate de clasa politică. Ţara era ameninţată cu extincţia culturală şi nu mai era mult până acolo, fiind în situaţia în care artişti din lumea întreagă s-au unit pentru a-i sprijini pe artiştii şi intelectualii români", notează site-ul actualitte.com, specializat în ştiri literare, amintind de decizia Guvernului de a trece ICR în subordinea Senatului, întâmpinată cu proteste de artişti şi organizaţii culturale din România şi din străinătate. ActuaLitté prezintă această decizie a Guvernului Ponta ca vizând atât statutul, cât şi misiunea ICR, cu riscul transformării acestuia într-o "excrescenţă politică".
A urmat reducerea bugetului ICR cu 30% (aproximativ 14,5 milioane de lei din bugetul ICR pe 2012, de circa 43 de milioane de lei, n.r.), prezentată ca "o deposedare crudă, care va afecta bineînţeles prezenţa ţării (României, n.r.) la Salonul de Carte".
"Chiar dacă mizele depăşesc cu mult Salonul de Carte de la Paris, se aşteaptă reacţii de la diferiţii actori implicaţi (în organizarea evenimentului, n.r.). Dar, în această poveste, este vorba de o problemă politică, în care opozanţii sunt preşedintele (Traian Băsescu, n.r.) şi premierul (Victor Ponta, n.r.). Şi cum cel dintâi nu a fost demis prin referendum, Victor Ponta încearcă să-şi menţină controlul asupra situaţiei tăind bugetele culturale", se mai spune în articol, menţionându-se şi că fostul preşedinte al ICR, Horia-Roman Patapievici, este apropiat de preşedintele Băsescu.
La rândul său, livreshebdo.fr scrie că România "riscă să fie nevoită să-şi reducă ambiţiile" pentru participarea la Salonul de Carte de la Paris, în urma deciziei Guvernului de a reduce cu 30% bugetul ICR.
"Această instituţie (ICR, n.r.) luptă pentru a-şi apăra independenţa, din primăvară. Conducerea a demisionat la începutul lunii august, denunţând dorinţa Guvernului de a se servi de instituţie ca de «un instrument de propagandă» naţionalistă", notează livreshebdo.fr.
Şi site-ul Evene.fr titrează "România sărăcită la Salonul de Carte", prezentând reducerea bugetului, iar toutelaculture.com vorbeşte despre un ICR "orfan", după demisia conducerii institutului în faţa "cenzurii anunţate de stat".
ICR ar trebui să se încadreze până la sfârşitul anului într-un buget de 28,5 milioane de lei - bani care au fost deja cheltuiţi -, având un deficit de 5 milioane de lei.
În urma rectificării bugetare, ICR nu-şi va mai putea desfăşura proiectele programate până la sfârşitul anului, fiind afectate, printre altele, şi pregătirile pentru participarea României în calitate de ţară invitată de onoare la Salonul de Carte de la Paris din 2013. ICR deschisese o linie specială de finanţare pentru realizarea cât mai multor traduceri din literatura română în franceză, pentru standul României de la Paris pe care îl organizează anul viitor, însă nu vor mai exista fonduri pentru aceasta, a precizat pentru MEDIAFAX, sâmbătă, secretarul general al ICR Dan Croitoru.
"Situaţia este dezastruoasă", a mai spus acesta, precizând că vor fi anulate foarte multe proiecte, având în vedere că cele 18 filiale ICR din străinătate organizau fiecare 1 - 2 evenimente pe săptămână.
"O reducere de această dimensiune a bugetului ICR blochează activitatea institutului, compromite parteneriatele aflate deja în derulare şi afectează credibilitatea instituţiei, construită cu un efort deosebit începând cu 2005. Consecinţele unei asemenea reduceri au fost expuse de conducerea ICR în cadrul unei întâlniri cu ministrul Finanţelor Publice, domnul Florin Georgescu, desfăşurate la începutul acestei luni. În pofida asigurărilor primite, reducerea de peste 30% a fost operată în şedinţa Guvernului din data de 23 august 2012", spun reprezentanţii ICR într-un comunicat remis duminică.
Participarea la Târgul Bok&Bibliotek de la Göteborg, unde România va fi de asemenea ţară invitată de onoare în 2013, retrospectiva Cristian Mungiu şi lansarea filmului "După dealuri" la Bruxelles şi în Olanda, concertul extraordinar de la Carnegie Hall din New York dedicat compozitorului Dinu Lipatti, în octombrie, Festivalul şi Retrospectiva Filmului Românesc la Institutul de Artă Contemporană (ICA) şi la Barbican Centre din Londra şi participarea scriitorilor Herta Müller şi Ernest Wichner la evenimentul dedicat literaturii de limba germană din România organizat de ICR Stockholm, în parteneriat cu Muzeul Nobel, în noiembrie, sunt câteva exemple de proiecte compromise de tăierea bugetului, se arată în comunicat.
Nu în ultimul rând, rectificarea operată înseamnă oprirea activităţii Editurii Institutului Cultural Român şi întreruperea apariţiei prestigioasei reviste Lettre Internationale, precum şi a celor şapte reviste pe care ICR le susţine în Republica Moldova şi Ucraina.
ICR mai atrage atenţia că proiectele enumerate constituie evenimente culturale deja convenite cu mult timp înainte cu partenerii străini (care au investit deja în aceste proiecte), aşa cum este firesc într-o instituţie a cărei misiune constă în promovarea actului cultural peste hotare.
"Nerealizarea proiectelor din planurile anuale ale celor 18 institute din străinătate, precum şi a celor derulate prin centrala de la Bucureşti, echivalează cu un mesaj de întrerupere brutală a contactelor cu partenerii străini, fapt care contravine interesului naţional al României", se mai spune în comunicat.
Pe de altă parte, pe 2 august, într-o conferinţă de presă în care conducerea ICR şi-a anunţat demisia, preşedintele institutului, Horia-Roman Patapievici, a spus că a discutat cu ministrul Finanţelor, Florin Georgescu, care a promis că va susţine la Guvern ca reducerea să se facă la mai puţin de jumătate, pentru ca ICR să mai aibă buget până la sfârşitul anului pentru a-şi onora angajamentele. Potrivit lui Patapievici, conducerea ICR şi-a amânat demisia pentru a rezolva această problemă şi a negocia o reducere bugetară mai mică, pentru ca partenerii străini ai institutului să nu spună: "Cine sunt românii? Ăştia care promit şi nu fac".
Patapievici anunţase, la sfârşitul lunii iunie, la Digi 24, că întreaga conducere ICR îşi va da demisia dacă Curtea Constituţională va decide că Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr 27/ 2012, care prevede trecerea ICR de sub autoritatea preşedintelui sub cea a Senatului, este constituţională.
Sesizată de Avocatul Poporului, privind caracterul de urgenţă al actului normativ, Curtea Constituţională a stabilit pe 31 iulie că OUG nr. 27 este constituţională.
Patapievici a declarat în aceeaşi zi agenţiei MEDIAFAX, după pronunţarea Curţii, că el şi întreaga conducere ICR îşi menţin decizia de a-şi da demisia, pe care a anunţat-o oficial pe 2 august.
Guvernul a adoptat, pe 13 iunie, Ordonanţa de Urgenţă 27, prin care ICR trece de sub autoritatea preşedintelui în subordinea Senatului, care numeşte atât conducerea operativă a institutului, cât şi membrii Consiliului de conducere. Conducerea operativă a institutului va fi asigurată de un preşedinte, cu rang de secretar de stat, ajutat de doi vicepreşedinţi, numiţi şi revocaţi în/din funcţie de plenul Senatului, cu votul majorităţii senatorilor prezenţi, la propunerea Biroului Permanent al Senatului.
Conducerea operativă a ICR era asigurată de Horia Roman Patapievici - preşedinte - şi Tania Radu şi Mircea Mihăieş - vicepreşedinţi.
Pe 3 iulie, Gheorghe Iancu, care a sesizat Curtea Constituţională în cazul OUG nr. 27/2012, a fost revocat din funcţia de Avocat al Poporului. Funcţia a fost preluată interimar de Valer Dorneanu.
 Premierul Victor Ponta a spus despre ICR că era o instituţie "mult prea politizată" şi a acuzat "o lipsă de transparenţă totală" în cheltuirea fondurilor publice la nivelul institutului. "Nimeni din această ţară nu mă va convinge că este mai democratic să laşi o instituţie cu bani publici să fie condusă de un singur om decât să fie controlată de o instituţie cum este Senatul, unde sunt toate forţele politice", a spus Ponta.
El a mai susţinut că liderii grupurilor parlamentare PSD - PNL nu intenţionează să îl schimbe pe Horia-Roman Patapievici de la conducerea Institutului Cultural Român, ci să asigure transparenţă în cheltuirea banilor publici, iar "agitaţia" creată pe această temă relevă că cineva are ceva de ascuns.
Conducerea ICR şi-a argumentat "poziţia de principiu" de a rămâne sub autoritatea Preşedinţiei, referindu-se la experienţa audierilor sale în Comisia de cultură a Senatului, unde "atmosfera era dominată de un naţionalism înverşunat şi obtuz" şi toate discuţiile erau politizate, şi prin faptul că preşedintele, spre deosebire de un senator, trebuie să fie neutru din punct de vedere politic şi ar avea mai mult de pierdut în ochii opiniei publice, decât de câştigat dacă ar interveni discreţionar în programele ICR.
Mii de artişti şi oameni de cultură dintre cei mai cunoscuţi, ca Andrei Pleşu, Gabriel Liiceanu, Cristi Puiu, Oana Pellea, Mircea Cărtărescu, Herta Muller, Lucian Pintilie, Andrei Şerban, dar şi oameni de afaceri din România, jurnalişti, inclusiv de la prestigioase publicaţii străine, organizaţii artistice, colaboratorii şi publicul ICR din ţară şi din străinătate au cerut ca Guvernul să revoce această ordonanţă, considerând-o un act de politizare a ICR şi susţinând falsitatea acuzaţiilor de lipsă a transparenţei şi politizare de care ar fi dat dovadă instituţia. Nu au lipsit manifestările în stradă, cea mai amplă - "Mişcarea papioanelor" - având loc pe 18 iunie la sediul ICR, cu participarea câtorva sute de oameni.Preluare MEDIAFAX

                                                                Cristian LAURENTIU

sâmbătă, 10 martie 2012

ZIARIŞTILOR DIN ROMÂNIA, VI SE PREGĂTEŞTE CEVA!

Secretarul general al PDL Ioan Oltean se declară de acord cu modificarea legislaţiei astfel încât şi presa scrisă şi on-line să aibă un CNA, spunând că iniţiativa este una "de bun simţ şi oportună", transmite Agerpres. Oltean spune că ar fi primul interesat de existenţa unei astfel de instituţii.
"Şi eu am convingerea că această lege ar trebui modificată, pentru că, dacă se pedepseşte o televiziune pentru că te înjură la televizor, cred că nu e mai prejos să se aplice o sancţiune şi celor care te înjură în presa on-line", susţine liderul pedelist.
El consideră că mulţi se ascund în spatele internetului iar dintre aceştia mulţi nici măcar nu au studii de specialitate şi stăpânesc limba română. "Eu aş fi primul interesat, pentru că mulţi se ascund în spatele presei on-line şi te fac în toate felurile şi nu este corect. Cred că va trebui să gândim că legislaţia să se aplice şi celor care se ascund în spatele presei on-line pentru a aduce jigniri unor oameni, indiferent că sunt oameni politici sau sunt simpli cetăţeni ai acestei ţări", a declarat Oltean.
Liderul PDL consideră că o astfel de iniţiativă ar trebui să vină din partea jurnaliştilor şi că personal subscrie acesteia. Legiverarea unui astfel de CNA al ziariştilor în România POATE SĂ FIE CU DOUĂ TĂIŞURI. MAI PE ŞLEAU, SĂ SE ÎNCERCE ÎNCHIDEREA GURII ZIARIŞTILOR CU COLOANĂ VERTEBRALĂ DIN ROMÂNIA, A CELOR CARE NU LAUDĂ PUTEREA ŞI CLASA POLITICĂ, INDIFERENT DE CE CULOARE ESTE EA! DACĂ ŞI "CÂINELUI DE PAZĂ" A DEMOCRAŢIEI I SE PUNE CĂLUŞUL ÎN GURĂ, ATUNCI DEMOCRAŢIA ÎN ROMÂNIA VA AVEA ENORM DE SUFERIT!