Jurnalistul baimarean Octavian Butuza s-a sinucis!
Sincer, vestea m-a socat! Octavian (Tavi, cum ii spunea
toata lumea) nu mi-a fost prieten, dar ne cunosteam. De ani buni... Pe timpuri
mai stateam cand si cand (rar) la cate o bere. El ma invita... N-am stiut
niciodata ce urmarea, ce dorea de la mine! Povestea generalitati, mici
"barfe" locale. Era agitat, simteam ca are niste chestii pe suflet.
Probabil se lupta cu impulsul interior de a mi le spune, dar tot el se infrangea
si n-o facea. Am ramas doar cu berile baute impreuna si cu povestile fara
rost...
Butuza a fost si profesor de religie la liceul "G.
Baritiu", din Baia Mare. A fost profesor in clasa fiului meu...
A lasat in urma o "scrisoare de adio" de cinci
pagini. O sa parcurgem impreuna cateva
paragrafe... Ca sa incercam sa intelegem...
De ce s-a sinucis
Butuza?
"N-am mai putut"... Asa incepe scrisoarea lui
Tavi. "Eu pier pentru ca nu am cum plati chiria si intretinerea..."
spune el. Cum a ajuns un ziarist atat de bun, cunoscut si apreciat sa se
sinucida din cauza problemelor financiare??? Poate o sa va sochez, dar aceasta
situatie disperata in care a ajuns Tavi nu e nici singulara si nici o exceptie!
Veti vedea (poate veti si intelege!) de ce spun asta...
Tavi a fost un jurnalist dotat de Dumnezeu cu un talent de
exceptie. Era genul de om "facut" si deopotriva "nascut"
pentru asa ceva, indeosebi pentru munca de televiziune. Din punctul meu de
vedere mi se parea ca exagereaza uneori, avand monologuri extrem de lungi si
uneori obositoare, motiv pentru care, personal, nu prea ma mai uitam la
emisiunile lui. Dar ii recunosteam talentul!
Tavi, insa, trebuia sa traiasca si el, la fel ca fiecare
dintre noi. Sa-si acopere nevoile financiare. De aceea, Tavi a acceptat numeroase
compromisuri. S-a facut sluga politicienilor analfabeti din urbea noastra ca sa
castige un ban in plus. Figuri politice cu pretentii, oameni "mari"
si bogati erau pe de alta parte atat de tantalai incat nu puteau concepe
singuri niste mesaje banale catre populatie si atunci, acestia apelau si la Tavi. Iar Tavi le scria
constiincios, iar penalii din administratie si politica le semnau ca si cum ar
fi ale lor! Pentru "munca" asta Tavi trebuia sa ia niste bani,
firmituri...
Mult timp cred ca a luat acesti bani. De la unu, de la altu,
de pe ici, de pe colo.
Nu mult, pentru ca lichelele astea din politica nu dau multi bani pe
linguseala. Ei sunt obisnuiti sa cumpere ieftin constiinte. Probabil, in
ultimii ani Butuza n-a mai avut "clienti" si uite asa a ajuns nu sa
moara de foame ci sa se sinucida din cauza ei...
Sa va spun ceva. Il inteleg foarte bine pe Tavi. Si stiti de
ce? Pentru ca sunt intr-o situatie nu ca a lui, ci mult mai rea! Am fost si eu
20 de ani jurnalist in Baia Mare, sunt cunoscut, am avut o voce puternica
(uneori PREA puternica), iar in prezent ma zbat intr-o saracie lucie, cu
probleme financiare imense si aparent de nerezolvat! Probabil voi scrie un
articol despre situatia asta a mea tocmai ca sa intelegeti EXACT prin ce
trebuie sa treaca oameni ca mine si ca Butuza ca sa... supravietuiasca sau nu!
N-am facut niciodata asta. Nu m-am plans, nu am vorbit despre problemele mele.
Ca jurnalist am inteles ca trebuie sa reprezint interesele legitime ale
oamenilor, nu ale mele. Si asa am facut TOT TIMPUL in care am lucrat in presa.
Martor mi-e Cerul si martori imi sunt mii de oameni care m-au cunoscut! O s-o
fac acum (de fapt nu ACUM, ci in postarea care va urma... probabil maine !) in memoria lui
Octavian Butuza. Acest om nu merita sa moara asa! Nu dupa ce-a slugarit ani
buni pe la portile boieresti baimarene. Vinovati de moartea lui sunt toti cei
care l-au amagit, care l-au mintit si care s-au folosit de viata lui ca sa-l
duca in moarte! Acestia sunt autorii (i)morali ai sinuciderii lui Octavian Butuza!
In interiorul sau, Tavi nu era, insa, sluga care se vedea la
suprafata! Scria texte pentru politicieni, ii magulea prin emisiuni, pe la
diferite evenimente, dar... uneori izbucnea! Ii scapau anumite vorbe, remarci
care "deranjau". De aceea Tavi si-a pierdut rand pe rand toate
"colaborarile". Exagerand poate (dar nu mult!) Tavi voia (visa!) sa
fie oarecum ca mine, sa spuna ADEVARUL despre toate gunoaiele astea din
politica, dar nu putea face asta pentru ca nu putea plati PRETUL CORECT! Si pretul
acesta este o viata in saracie! Pretul acesta il platesc eu de mult timp...
Tavi s-a visat cumva, si el, boier! Dar pe cale normala nu putea ajunge
acolo. Nu avem in presa locala din Baia
Mare patroni care sa plateasca foarte bine profesionalismul curat, fara compromisuri.
Daca am fi avut, atunci Tavi ar fi avut de toate, prin munca cinstita. Pentru
ca, in munca de televiziune cel putin, nimeni nu-l putea intrece! Era foarte
bun!
„Pungasi penali, santajisti, inculti, dob(it)ocani, agramati
si peltici au emisiuni. Multe. Eu –
niciuna!”... zice Butuza. Durerea lui... Frustrarea! Dincolo de asta,
insa, o sa va spun ca Butuza nu a inteles cum functioneaza „sistemul”. Eu stiu,
de aceea am stat de o parte si nu m-am nici „angajat”, nici amagit! In cloaca
asta de nespalati intelectuali din afaceri si politica nu se apreciaza strict
si numai TALENTUL! Daca ar fi fost asa, Butuza ar fi dat clasa la toti
ziaristii corupti si ar fi trait pe picior mare! Gunoaiele din politica, insa,
nu-ti cer doar dedicatii intelectuale. Ei vor SA TE IMPLICI cat mai mult in
afacerile lor murdare, sa fii parte activa din „sistemul” lor in TOT ceea ce
inseamna asta, nu doar in scris sau vorbit. Avem exemple in dosarul lui
Chereches, unde sunt mentionati ziaristi care se plimbau prin oras cu mii de
euro in buzunar ca sa rezolve tot felul de afaceri interlope de-ale primarului!
Astia sunt promovati in prim-planul presei! Astia primesc emisiuni care dureaza
o eternitate. Mai sunt si exceptii, dar
exceptiile nu dureaza mult, nu fac „regula”. Raman ceea ce sunt, exceptii...
N-o sa insist pe tot ce a scris Butuza in scrisoare. Inteleg
ca era revoltat. Pe toti cei cu care a „colaborat” imoral. Pe preoti si
politicieni. Pe colegii care „i-au luat fatza” in televiziune. Si avea dreptate
sa fie asa. Dupa tot ce-a trait EL...
Post-mortem, nu-i reprosez gestul sinucigas. Eventual, i-as
reprosa ca nu m-a cautat inca o data, ca sa mai stam la o bere! Tavi draga, eu
eram tot aici, la fel ca acum 20 de ani! Ma puteai gasi la fel de usor, cu un
simplu telefon, la fel ca acum 20 de ani! Si-ti jur, bani de-o bere faceam eu
rost! De ce nu m-ai cautat, Tavi??? Bine, stiu de ce n-ai facut-o... Tu cautai
SOLUTII la problemele tale, ori eu nu eram solutia, clar, dar... Puteam „muri”
impreuna, prietene! Ai fost egoist! TE SALUT!
Prieten post-mortem,
Cornel SABOU
