Un dor ascuns ce-n glie a rămas,
Este un dar ce-n suflet stă și-așteaptă,
Să îl așezi în palma ta, răvaș.
Să-l vadă cei ce n-au lumină-n cuget,
Ci doar furtuni cu norii mânioși,
Și care-n vânt ascund al urii muget,
Și uită cât putem fi de frumoși.
De recunoști și apa când ți-e sete,
Vei ști că porți în suflet un izvor,
Atunci să stai și-ascultă-l pe-ndelete
Și vei simți al inimii fior.
Când firul ierbii-ți mângâie piciorul,
Să știi că-n tine viața s-a trezit,
Și-n tril de păsări să auzi iar dorul,
Ce trece printre ramuri, ne-auzit.
Și când izvorul doina ți-o mai cântă,
Sărut să-i dai în apa din căuș,
S-asculți și firul ierbii cum cuvântă,
Când vântul o alintă jucăuș!
Autor: Aurelia Oancă
19.07.2025
Foto: Internet