STRATEGIA surpriză adoptată de britanici în lupta cu COVID – 19 prevede ca lumea să ia boala! Se vrea încetinirea răspândirii epidemiei, nu stoparea acesteia!

Guvernul Boris Johnson are strategia încetinirii răspândirii epidemiei de coronavirus, nu stoparea acesteia, cu obiectivul atingerii imunităţii comunităţii, notează agenţia de presă Bloomberg preluat de Mediafax.

“Guvernul Boris Johnson nu a spus direct acest lucru, dar planul de contracarare a coronavirusului este clar: încetinirea răspândirii epidemiei, nu stoparea acesteia. Cei mai mulţi oameni se vor îmbolnăvi, mulţi se vor simţi rău, dar aproape toţi îşi vor reveni”, comentează agenţia Bloomberg într-un articol intitulat “Strategia anti-virus a lui Boris Johnson prevede ca lumea să ia boala”.

Obiectivul este imunitatea comunităţii – punctul în care o proporţie mare a populaţiei a luat boala şi s-a imunizat, însă imunitatea nu li se va transmite celor care nu au avut boala. Scopul este să se întâmple aceste lucruri în lunile de vară, înainte de instalarea iernii următoare.

“Nu se poate opri în totalitate această epidemie, astfel că nu trebuie să încerci să o stopezi în totalitate. Ar fi oprită doar până când va apărea din nou, la sfârşitul anului, iar Serviciul britanic pentru Sănătate (NHS) este mai vulnerabil iarna şi apar alte probleme”, afirmă Patrick Vallance, consilier guvernamental britanic pe tema ştiinţifice.

David Halpern, şeful Echipei guvernamentale de studiere a comportamentelor şi membru al Comitetului britanic de reacţie, a explicat că planul este atingerea imunităţii comunităţii la un nivel care să îi protejeze pe cei vulnerabili. “Va fi un moment – în contextul în care epidemia se va extinde şi probabil aşa va fi – în care vrem să protejăm grupurile de risc, iar cât timp îi protejăm se va atinge imunitatea comunităţii pentru restul populaţiei”, a explicat David Halpern, citat de BBC.

Autor: Denisa Miron

Sursa: Stiri pe surse

Strategie pe 20 de ani?

 Strategie până în anul 2040 când nu ştim nici măcar ce am făcut ieri? România are 40 de milioane de ochi, dar pare cea mai oarbă ţară din Uniunea Europeană. Deschide un dosar penal privind abdicarea Regelui Mihai. Îşi trimite, după 29 de ani, primul preşedinte de după căderea regimului comunist în judecată pentru infracţiuni contra umanităţii. Nu ştie cinsti marile nume care au făcut unirea din 1918, casele memoriale ale acestora fiind nişte ruine, dar şi-a propus să sărbătorească Centenarul cu mare fast.

S-a desprins de plutonul fruntaş al fostelor ţări comuniste – Cehia, Ungaria, Polonia – dorind să fie „originală” şi ca democraţie şi ca economie. A intrat pe uşile NATO şi UE, mai mult trasă şi împinsă, printre ultimele sosite.

Nu reuşeşte să intre în Spaţiul Schengen, deşi şi-a ales un preşedinte neamţ, se auto-prezintă ca şi cea mai coruptă ţară din UE, sare singură în cel mai mare scandal internaţional anunţând prima după SUA că îşi va muta ambasada de la Tel Aviv la Ierusalim.

Dar ce nu face anapoda România? Mai este nevoie să spunem că nu are un mare proiect de ţară? Adică nu are un plan general acceptat de înaintare în istorie. Hop-ţop de unde nu avea până acum trei zile un plănuleţ pe termen scurt şi mediu apare o strategie lungă-lungă, până în anul 2040. Numele ei: Dragnea.

Întinsă pe câteva cincinale, strategia este doar anunţată. Ea şochează din două puncte de vedere. Odată prin lungime, a doua prin autor. Cum să proiectezi tam-nesam România la orizontul anului 2040? Cât despre autor, mai precis despre numele strategiei ce să zicem? Liviu Dragnea, deşi un bun strateg electoral, nu a reuşit să-şi croiască strategia propriei imagini.

Evident, are calităţi. Cum de nu a reuşit să şi le promoveze? Un posibil răspuns ar fi: din cauza grabei. Deşi este inteligent, începe să treacă drept un personaj mai puţin instruit. Dacă, de pildă, în programul de guvernare s-ar fi inserat mai multe probleme de ordin cultural, dacă ar fi alocat fonduri pentru Centenar, nu ar mai trece drept un om mai puţin instruit.

Mai departe, dacă printre multele măsuri populiste ar fi strecurat şi măsuri economice care ar fi dus la îmbunătăţirea mediului de afaceri, nu ar mai fi asociat cu imaginea unui politician care a impus un program de guvernare nerealist datorită căruia România va intra în criză.

Ultimele probleme reale pe care le are Liviu Dragnea sunt cele de ordin penal. Sau tocmai acestea să-l fi determinat să ofere aparatului de stat mai mult decât poate duce economia? Astfel de probleme, de ordin penal, se pot ivi în cazul fiecărui politician din lume. Totul este să şi le rezolve pe cale judecătorească.

Aici intervine iarăşi o situaţie cu totul neobişnuită în lumea democratică. La noi, legile au început să se facă din mers, înaintând pas cu pas cu procesele. De aici se nasc suspiciunile că legile se modifică în raport cu interesele unui individ. Acest lucru, oricât s-ar strădui, Liviu Dragnea nu-l va putea contesta.

Trecând însă peste acest aspect, de ce nu s-a îngrijit liderul politic al momentului de imaginea sa? Dacă personalităţii sale i s-ar fi adăugat două coordonate majore – una de om care pricepe cum funcţionează economia şi a doua de protector al culturii – probabil s-ar fi estompat ceva din imaginea de „penal”.

Dar, cine ştie, poate că strategia României până în anul 2040 cuprinde elemente esenţiale care şterg cu buretele neajunsurile şi lipsurile omului politic Liviu Dragnea.

Autor: Dumitru PĂCURARU

Sursa: Informaţia zilei de Maramureş

Strategie MTS: Programele şcolare vor include practicarea sportului la toate nivelurile învăţământului preuniversitar

Programele şcolare vor include educaţia fizică şi practicarea sportului la toate nivelurile de învăţământ preuniversitar, prevede Strategia în domeniul Sportului pentru perioada 2013 - 2030, pusă în dezbatere publică de Ministerul Tineretului şi Sportului (MTS).

Prin această strategie, MTS urmăreşte îmbunătăţirea calităţii orei de educaţie fizică şi sport, mărirea numărului de ore de sport în gimnaziu şi liceu la cel puţin 3, introducerea a 30 de minute de mişcare şi coordonare în ciclul preşcolar, dar şi realizarea de competiţii la nivel şcolar.

Totodată, MTS are în vedere acordarea de recompense şcolare pentru activitatea sportivă extracurriculară (recomandări, burse de studiu, tabere şcolare, etc.) dar şi realizarea unui proiect naţional care să devină evaluare a activităţii sportive din şcoli şi universităţi.

Alte obiective ale strategiei sunt dotarea grădiniţelor cu materiale sportive didactice pentru educaţia copiilor, dotarea sălilor de sport deja existente cu materiale sportive, scăderea numărului de scutiţi medical de educaţie fizică şi sport în învăţământ prin accesarea programelor prin alternanţă, îmbunătăţirea cercetării în domeniul sportului, dotarea sălilor de sport a şcolilor cu echipamente electronice care creează reperele de timp, scor, spaţiu şi organizare Olimpiadei Sportului Şcolar.

Documentul pus în dezbatere publică de MTS mai prevede că bazele sportive didactice vor fi multifuncţionale şi vor fi puse la dispoziţia comunităţii locale, pentru a permite practicarea mai multor discipline sportive, iar activităţile sportive universitare vor fi organizate şi promovate în colaborare cu ministerul de resort, cu scopul de a acorda atenţie deosebită practicării sportului de către tineri, contribuind la dezvoltarea lor socială şi culturală.

"Vom încuraja practicarea sportului de către persoane cu dizabilităţi motorii, psihice, senzoriale şi mixte, urmărind deplina lor integrare socială. Să dezvolte Programul extins de proiecte şi activităţi sportive, cu scopul de a întări sănătatea cetăţenilor, indiferent de vârstă şi sex (educaţie prin sport)", susţin reprezentanţii MTS.

Alte obiective ale strategiei se referă la refacerea legislaţiei în domeniul sportului, prin elaborarea Codului Sportiv, la realizarea Registrului bazelor sportive din România, dar şi al Registrului Naţional de Monitorizare a potenţialului biomotric al populaţiei şcolare.

"Părinţii joacă un rol important în formarea comportamentului copiilor, viitori performeri, în viaţă şi în sport. Noi şi părinţii vom încuraja să se respecte următoarele linii directoare: toţi copiii participă în sport pentru distracţie şi dezvoltarea lor sănătoasă, încurajăm participarea, fără a-i forţa niciodată. Părinţii sunt primii sponsori în activitatea sportivă a copiilor. Ne focalizăm mai mult pe efortul lor, decât pe a câştiga sau a pierde. Vom accepta că sportul are o curbă de învăţare şi vom permite copiilor să înveţe din propriile greşeli. Vom sprijini şi vom încuraja educaţia în şcoală a copiilor. Vom educa spiritul de fair-play, vom lupta împotriva violenţei, a folosirii drogurilor şi a tuturor tentaţiilor societăţii moderne", se mai arată în Strategia Naţională pentru Tineret 2014-2030. AGERPRES/ (AS-AUTOR: Roberto Stan, editor: Florin Marin)

DESPRE CINE PUTEM DISCUTA CĂ A REALIZAT CEVA ÎN SAU PENTRU O OARECARE LOCALITATE

Când adresăm   întrebări de felul "Despre cine putem discuta că a  realizat ceva în sau pentru  localitatea în care locuieşte sau pentru alte localităţi," nu ne putem limita  doar la unii care au înfăptuit  sau achiziţionat unele bunuri   cum ar fi :,instituţii ,firme de orice fel, spaţii locuibile,mijloace de deplasare(avioane ,trenuri ,vapoare),căi de acces,etc,,când  la acest  subiect sunt încadraţi  şi acei cetăţeni  ce sunt fie  sportivi,scriitori,poeţi,artişti plastici şi din alte domenii artistice dar care n-au  înfăptuit nici

 n-au  dăruit cuiva în viaţa lor  lucruri dintre cele menţionate mai sus,însă prin talentul legat de pasiunea lor , au reuşit să ducă la îndeplinire  obiective cum ar fi : medalii şi cupe ,unele de nivel naţional,continental sau mondial,filme,cărţi ,lucrări muzicale,reviste,picturi,etc,care fac o imagine frumoasă nu numai autorilor , dar şi localităţilor în care aceştia îşi desfăşoară activitatea sau mai cu seamă localităţilor lor natale.Sigur că prin unele "hobi-uri"politice aceste realizări sunt lăsate pe ultima filă a "dezordinei" de zi pusă în plan de  politicienii noştri.  Dacă  lucrările  respective  au fost  realizate sau urmează să se realizeze de cel sau de cei ce au o "ţinută" politică pe plăcerea unor funcţionari mai sus puşi sau aleşi,aceştia  vor  tratata lucrările menţionate   într-un mod corespunzător,altfel vor fi privite  cât se  poate de superficial ,sau deloc.

 Este confirmat faptul că nu în foarte multe localităţi rurale apar şi se lansează unele publicaţii(cărţi,reviste,ziare)care reflectă viaţa spirituală al unui areal mai mult sau mai puţin cunoscut,obiceiurile,datinile,tradiţiile acestuia şi nu în ultimul rând preocupările cetăţenilor pe diferite planuri.

 Dacă în  "Ţara Codrului "  a apărut   printre altele revista "Izvoare codrene"  publicaţie de cultură,,artă,religie, etnologie, istorie şi cu substrat tradiţional ,prima şi singura de acest fel din regiune,şi dacă trei dintre numerele precedente ale acestei reviste au fost prezentate pe rând  în  Mireşu Mare ,Ulmeni,Fărcaşa la iniţiativa edililor din  localităţile respective înseamnnă că această publicaţie poate merge mai departe cu faţa sus .Sigur că şi restul  numerelor  precedente ale revistei "Izvoare Codrene,au fost lansate în diferite localităţi maramureşene.

În paginile celor 9 numere ale revistei menţionate au semnat  texte personalităţi  consacrate în "Ţara Codrului " ori pe plan judeţean şi chiar naţional şi de asemenea  unii oameni de cultură din diferite domenii de activitate, care fie  n-au tipărit nimic în alte publicaţi,literar vorbind ,fie că despre ei  au scris alţii  în funcţie de ce au realizat pe alte planuri : financiar , material sau de "producţia "unei firme sau instituţii la care respectivii îşi desfăşoară activitatea.Se vor găsi doi din zece să spună la fel ca până acum că de ce îl publicăm pe cutare sau cutare în spaţiul revistei noastre.Le răspundem deschis că cei care sunt   publicaţi în spaţiul revistei "Izvoare codrene" (unii consacraţi ,alţii anonimi) fie fondatorul ,cordonatorii ,sau  colaboratorii mai vechi sau mai noi  şi alţi "creatori" de texte,şi-au adus un oarecare aport pentru ca revista să apară în cel mai scurt timp,fie că au contribuit cu texte ori financiar sau prin alte mijloace.Dacă pentru următorul număr aniversar-10 al revistei Izvoare Codrene s-au strâns texte cât pentru patru numere,şi s-a  asigurat  partea financiară pentru a acoperi preţul tipăririi unui anumit tiraj, asta nu înseamnă că trebuie să-l  tipărim mîine sau peste o săptămână ,ci vom ţine seama de timpul în care importanţi oameni de cultură   vor susţine într-un anumit mod numărul 1o ,şi care doresc ca acest număr să poată fi lansat în localitatea în care distinşii  domni îşi desfăşoară activitatea.Sigur că în primul rând  vom aloca  în cadrul revistei, spaţii largi în măsura în care dânşii doresc să publice texte de orice natură . Lansarea   numărului aniversar -10 al revistei   Izvoare Codrene, se va desfăşura într-o localitate din" Ţara Codrului" .  Vom anunţa la momentul oportum despre ce localitate este vorba .În cadrul acestui eveniment  vor fi trecute   în vedere numerele precedente şi pe toţi cei  care au sprijinit într-un fel sau altul revista, începând de la primul număr.

                                          Vasile Dan MARCHIŞ, fondatorul publicaţiei

După şase luni

Opţiuni strategice

 

                                                                                                                                                               Andrei Marga

                                                                                                                                                        Presedintele Institutului Cultural Român

 

Prin Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 27 din 13 iunie 2012, Institutul Cultural Roman a trecut in subordinea Senatului Romaniei. Presedintele (stabilit in 11 septembrie 2012), Vicepresedintii, Consiliul de Conducere au fost alesi de Senat. Dupa demisia conducerii de pana in august 2012 a fost desemnata o conducere ce reflecta pluralismul abordarilor. In acest fel, leadership-ul institutiei a devenit, prin forta lucurilor, mai complex si mai dinamic.

In sase luni s-au petrecut multe schimbari in Institutul Cultural Român. Cei interesati pot examina programele majore ale institutului (publicate in  noiembrie 2012 sub titlul Programele ICR. 2012-2013), strategia pentru institutele culturale romane din strainatate (vezi Strategia-cadru a Institutelor Culturale Romane din strainatate, februarie 2013). O sinteza a ceea ce s-a facut si prefigurarea anului 2013 (vezi raportul preliminar 2012 si prefigurarea anului 2013 la Institutul Cultural Roman, ianuarie 2013) sunt deja la indemana. Toate aceste materiale se afla pe site-ul institutiei si sunt publicate in „Buletinul informativ al Institutului Cultural Roman”, care se tipareste periodic din octombrie 2012 incoace. Institutul a publicat volumul promotional (vezi Andrei Marga, Cultura, democratie, modernizare, Editura Institutul Cultural Roman, Bucuresti, 2012), in care se expliciteaza viziunea si unele initiative practice.

Ma refer in cele ce urmeaza, in mod succint, la optiuni ale noii strategii a institutiei.

Vechea strategie a operat cu o intelegere restrictiva a culturii, care a fost redusa la literatura, film, teatru, design, muzica. Am propus de la inceput sincronizarea intelegerii culturii si, ca un prim pas, includerea in cultura, de asemenea, a stiintelor sociale, stiintelor in inteles cuprinzator, a inovatiilor tehnice, a filosofiei si teologiei. Unii au atacat aceasta largire a intelegerii culturii desprinzand din context exemple pe care le-am dat. Dar strategia actuala a Uniunii Europene (vezi Promoting Cultural and Creative Sectors for Growth and Jobs in the EU, 26 Septembrie 2012) imi da dreptate.

Vechea strategie a dus la o antagonizare a generatiilor cata vreme s-a concentrat asupra personalitatilor emergente, in detrimentul celor consacrati. Am propus readucerea discutiei la opera, la creatie si la valoarea intrinseca a acesteia, dincolo de orice alt considerent (varsta, afinitatile politice, etc). Segregarea generatiilor dupa criterii extrinseci operei a dus vizibil la saracirea imaginii asupra culturii romane.

Vechea strategie a fost atrasa de jurnalistica laturilor umbrite, marcate de mizerie, ale realitatii inconjuratoare. In aceasta optica s-au organizat expozitii, albume, volume, ramase in mare masura in magazia institutului. Am aratat camizerabilismului se cuvine sa i se prefere un realism care da seama de ceea ce se petrece in jur, fara simplificari. Aceasta optiune a fost atacata cu sustineri care de care mai anacronice. Ea este confirmata de practicile altor institute nationale, care se concentreaza asupra creatiei (intuitiei, imaginii, conceptului nou) in raport cu o realitate complexa.

Vechea strategie a fost atrasa de ceea ce a numit „cultura directa”. Aceasta optiune a avut drept urmare promovarea unor autori inca potentiali si reducerea impactului cultural. Am inlocuit „cultura directa” cu „cultura elaborata” tinand seama si de faptul ca, asa cum se poate constata, din rapoartele de activitate, prostul gust, tezele aberante si obscenitatile nu au fost evitate. Atacul a pretins ca nu s-ar tine seama de conditiile afirmarii in diferite contexte. Or, in orice context, cultura elaborata este mai bine primita si are impact durabil.

Vechea strategie a considerat piata ca mecanism de selectie a valorii. Am aratat ca piata este un indispensabil regulator in economie si in alte domenii, dar, cel putin in cazul culturii si educatiei, piata trebuie complementata. Valorile culturale nu sunt captate totdeauna de cerintele pietei. Am inlocuit o astfel de optiune cu complementarea pietei prin analiza valorii intrinseci a operei. Nu numai etatismul trebuie depasit in tara noastra, ci, de acum, si superficiala intelegere a importantei pietei.

Vechea strategie a dat intaietate pietei, dar a dus neasteptat, din cauza interventiei birocratice, la o abordare sectara a autorilor, a creatorilor de cultura din Romania. Creatorii de prim plan au fost ocoliti. Noua strategie a deschis programele Institutului Cultural Roman spre diferitii autori, creatori de cultura ai tarii. Acesta este si sensul major al infiintarii unor filiale in provinciile istorice ale Romaniei. Institutul are misiunea sa promoveze cultura romana in strainatate, dar valorile acestei culturi se asuma dinauntrul tarii. Filialele nu dilueaza in nici un fel exigenta valorii, cum spun cei care ataca optiunea. Dimpotriva, permitem astfel etalarea unor valori transnationale, europene, fie ele si din provincie. Sectarismul l-am inlocuit cuinclusivismul.

Vechea strategie a operat intr-un cadru inchis. Am modificat optiunea in favoarea transparentei depline. Toate hotararile Comitetului Director si ale Consiliului de Conducere sunt publicate in „Buletinul Informativ” si postate pe portalul institutiei. Comunicarea in mass-media este mai larga decat oricand.

In relatia cu institutele culturale din strainatate, vechea strategie a operat cu modelul „dinspre institute spre centrala”. Efectele au fost, intre altele, nerelevanta unor actiuni din institute si absenta unei coordonari. Am inlocuit acest model cu interactiunea centrala-institute, care permite sporirea impactului actiunilor. Cei care ataca nu fac distinctie intre ineluctabila nevoie de coordonare in serviciul eficacitatii, si centralism, pe care nimeni nu-l imbratiseaza.

Vechea strategie a lucrat cu personal desemnat discretionar in functii. Consecintele nu au fost pozitive. Am inlocuit desemnarea discretionara, pe care legea o permite inca, cu concurs anuntat public, pe baza de criterii limpezi, inclusiv pentru posturile de conducere din institutele culturale din strainatate. In conditiile restrictiilor din legislatia actuala, concursurile s-au tinut in deplinul respect al legii, iar angajarile sunt in formele permise de lege (angajare pe o perioada determinata, detasare, prestari de servicii etc.) Cei care au atacat au invocat deficiente, de altfel inexistente, ale concursurilor. Am aratat ca oricand concursul este solutia.

Vechea strategie a denuntat „reprezentarea culturii recunoscuta de stat, oficiale”, in numele restului culturii. Am aratat ca, atunci cand este vorba de promovarea culturala a Romaniei in strainatate, astfel de restrictii nu dau rezultate si ca ceea ce trebuie sa intereseze ramane valoarea. Nu este vorba nici de a imbratisa exclusiv, nici de a diaboliza cultura recunoscuta de stat, ci de o abordare a oricarei culturi pe linia valorii. Atacul a confundat optica axata pe valoare cu un centralism vetust, pe care nimeni nu-l apara.

Vechea strategie a proclamat desemnarea de „manageri culturali” in institutele din exterior, pe durate determinate, cu posibilitatea prelungirii. Astfel de manageri au avut, cum atesta documentele, rezultate modeste si o orientare nesigura in cultura. Am aratat ca in fruntea institutelor trebuie aduse personalitati consacrate din cultura tarii, iar mandatele trebuie limitate conform practicii internationale, spre a oferi cat mai multor intelectuali sanse sa ocupe functii in diplomatia culturala.

Vechea strategie a cheltuit sume impunatoare pentru a remunera participarea la activitati. S-a ajuns la situatia in care persoane, din tara si din strainatate, erau „abonate” la resursele institutiei. Uneori, remunerarea fireasca a trecut in excese. Am aratat ca banii sunt indispensabili, dar nu se poate construi prestigiu cultural doar prin plati. Am inlocuit optiunea amintita cu folosirea chibzuita, in sistemul european, a resurselor.

Vechea strategie a redus finantarea la resursele bugetare. Consecinta a fost slaba preocupare pentru multiplicarea resurselor de finantare si colapsul administrativ atunci cand bugetul intampina dificultati. Am inlocuit aceasta optiune cupreocuparea pentru finantare din resurse multiple, dand locul cuvenit cofinantarilor, donatiilor si unei fundatii care sa cumuleze resurse in serviciul culturii.

Strategia veche a avantajat, prin implicatie, puncte de vedere si persoane dintr-o parte a spectrului. In cultura, nu da rezultate durabile monologul ideologic. Am aratat ca un pluralism sanatos al abordarilor, sincronizat cu secolul actual, este viziunea ce permite efervescenta culturii.

Aducand schimbari de felul celor amintite, am starnit nu doar sprijinul multor oameni, ci si reactia altora. Mai ales atunci cand sectarismul a fost dat la o parte, pluralismul s-a asumat, privilegiile au fost anulate, resursele au trecut sub control public, reactia a fost mai vehementa. Fabulatiile si atacurile bazate pe fabricatii au fost direct proportionale cu privilegiile dislocate (pierderea de resurse „abonate”, incheierea mandatului etc.) de aceste optiuni. Nu exista nicio proba factuala pentru acele fabricatii. Exista insa o incercare, al carei inventar se va putea face mai tarziu, de a impiedica o schimbare necesara si utila.

 

 

 

 

--------------------------------

Directia Comunicare

 

                                        

Şofatul fără carnet de conducere

Guvernul va interzice dispozitivele de detectare a aparatelor radar, va permite şoferilor să conducă vehicule şi fără permis, pe anumite drumuri, la ore speciale şi cu însoţitor, va creşte taxele pentru proprietarii de mai multe maşini şi va condiţiona permisul auto de învăţământul minim obligatoriu. Toate aceste măsuri au fost incluse în Proiectul Strategiei naţionale pentru siguranţă rutieră 2012-2020.

Cristian LAURENŢIU